Csángó újság, 1991 (2. évfolyam, 10-19. szám)
1991-02-01 / 10. szám
LAKATOS DEMETER IT AZ ibZ Falevelek fulladoznak det1 fu szél, ura2 moszt ész ura holnap legyik tél! laza3 levél a kanyhába4 leeszet5, daruk6 szighiny7 fel a téliül megszököt: Minden menend a világand mind8 a víz! telbe job egy meleg szoba mind a miz9 nyárnak mu10 supa11 a hire el marat, zenbernekisz az élete viz harmat. It lesz a tél nemszokára mongya szél, melik üzeny, mis12 mesze mu a tél, szighinek már vakaróznak buszainak13! csak levelek a zutand14 táncolnak: Kérdi tél én hoszu15 uiárand mit sántám16? * mind a szighini, mász17 ugarát kapáltam, másznak buzáját aratam mezükend, ész moszt nálam a szignisig táncol bend18. Reszketek csak mikor halak19 térül szót fel tülti a nyárunk, úgy minha nem is vait! moszt a tél kopoktat nálam aitunál, tudom én és sok halakal20 megkénál. Kolozsvár: 26/11/1934 Szómagyarázat: 1. és; 2. újra; 3. fűzfa; 4. réten; 5. leesett; 6. gólya (többes száma: darukat); 7. szegény; 8. mint; 9. méz; 10. ma; 11. csupán csak; 12. nincs; 13. búsulnak; 14. az úton; 15. hosszú; 16. csináltam; 17. más; 18. bent; 19. hallak; 20. bajokkal. biblioTECA 108ETEANA „BOD PÉTER' SFANTU GHEORGHE TeL 351 609,315 577 SEPSISZENTGYÖRGY BOD PÉTER MEGYEI KÖNYVTÁR l.1 évfolyam 10. SZÁM 1991 FEBRUÁR ARA 2 LEI SICULICIDIUM Acest cuvînt latinesc înseamnă „masacrarea secuilor"1. Astfel denumește literatura de specialitate tristul moment istoric, numit și „urgia de la Siculeni", „Madéfalvi veszedelem“. (Siculeni, a fost o localitate de lingă Ciceu, care cu timpul s-a contopit cu aceasta, formînd astfel o singură localitate: oraşul Ciceu — n r.). în istoria secuimii, anul 1764 a început cu doliu. Au trecut 227 de ani din acele zile, cînd din Ciuc, din Treiscaune şi Caşin, sute şi mii de tineri şi bătrîni, femei şi copii s-au refugiat spre Moldova, sporind şi mai mult numărul maghiarilor-ceangăi din acest ţinut... Situaţia politică din 1761—1762 o obliga pe împărăteasa Austro-Ungariei, Maria Tereza (1740—1780) să-şi mărească puterea armată. Ca urmare, ea a hotărît înfiinţarea formaţiunilor de grăniceri secui, care aveau menirea să apere graniţa estică a imperiului împotriva năvălirilor tătarilor şi a altora. împărăteasa avea şi alt scop: să-i utilizeze pe secui şi în lupte exterioare, să apere cu ajutorul lor şi alte porţiuni de graniţă, avea de gînd ca în locul celor nesupuşi să aducă colonişti germani. Ocolind adunarea naţională maghiară şi „Gubernia" Ardealului, l-a însărcinat pe generalul Adolf Buccow, cunoscut pentru ura sa faţă de maghiari, să organizeze de urgenţă formaţiunile de grăniceri în Secuime. Grănicerii erau înarmaţi pentru a putea apăra hotarele Imperiului în caz de război. Drept recompensă, secuilor li se promiteau anumite privilegii. La apelul guvernatorului Ardealului şi amăgiţi de promisiunileacute, la început mulţi se prezentau pentru a se înrola ca grăniceri. Insă atunci cînd cei înrolaţi au aflat că familiile lor vor plăti în continuare biruri grele şi că n-a fost vorba decit de o manevră politică mincinoasă a Vienei, ei s-au retras în masă, refuzînd serviciul militar. Generalul Buccow a trimis comitete de anchetă în Ciuc şi Gheorgheni. Membrii acestor comisii, după ce promisiunile de la început au rămas fără rezultat, au început să recurgă la forţă. Secuii îşi invocau drepturile strămoşeşti şi nu se supuneau. Buccow n-a reuşit să-i supună, nici pe cei din Scaunul Odorheiului. Scaunul Ciucului încearcă să se apere prin memorii şi întîmpinări. La începutul lui 1763, Ciucul îşi argumentează refuzul printr-o petiţie documentată, prezentată la Viena de către hotarul judeţului, contele Lăzar Imre. In memoriul adresat Guberniei, cei din Ciuc ameninţă cu emigrarea. Ciucul, Gheorgheniul şi Caşinul convoacă o adunare generală. Ei îşi exprimă protestul într-o petiţie adresată colonelului Carato. La vestea tulburărilor care cuprind întreaga Secuime, Maria Tereza este nevoită să-şi recheme emisarul, pe faimosul general Buccow şi-l însărcinează pe comandantul baron de Siskowics să ducă la bun sfîrşit misiunea.. Acesta reuşise să-şi asigure sprijinul episcopului Bajtay, prezidentul Guberniei şi al celor doi consilieri ai acestuia, contele Bethlen Miklós şi contele Lázár János. Rezistența secuilor creştea mereu. Siskowics arestează cîteva notarii- PUSZTIN VI (Continuare în pag a 4-a) SICVOCIDIVM 1764 JAN. 7. A MaTaPORSEC. ERŐSZAKOS SZERVEZETEKOR MaDEFaLVA hatarában 176a január 71" hajnalban a CSASZ KaTONaSaC Által VÉDTELENÜL LEKaSZaBOIT CSík es haromszéki 200 SZÉKELY VERTaN EMLÉKÉRE Kik al ŐSI SZaBaDSaCERT'VÉRZETTEK EL EMELTE AZ UTODOK HALAS KEGYELETESZEKELYNEP1 ITT HULLOTT ŐSEIDNEK VERE kiket zsarnok önkény bosszús karja éré MIDŐN ALKOTMÁNYOS SZaBaDSagOD VÉDTÉK SZÖRNYÜKET OLTAK KI SOK ÁRTATLAN ELTET DE BaR ELVESZTEK OK aDaZ FEGYVER aLATT EMLEKÖK NEM VESZ EL ÖRÖKRE FEnmaRaD MERT Htj KEGYELETBEN MEGTARTOD őseid. ÍGY ÉL majd EMLÉKÖK IDŐTLEN IDE’ÍG. SZÉKELY-CSÁNGÓ BAKAXSAG A miénkek ők A történet azon az ünnepi hangulatú, májusi napon kezdődött, amikor Csíkszeredában Márton Áron püspök nevét vette föl a néhai Szűz Mária Líceum. Kezdődhetett korábban is. Talán az idők kezdetén, amikor székely és csángó egy volt: egy vér, egy nyelv, egy vallás. Ám történetünk szempontjából igazán a líceumi névadó a határkő, akkor fogalmazódott meg hangosan is a gondolat a Hargita megyei oktatásügy vezetőiben (a jó emlékezetűek szerint Beder Tibor tanfelügyelőben): a csíki székelyeknek segíteni illenék csángó gyermekek taníttatását. Történetünk szempontjából a végeredmény a fontos. 38 csángó tanuló kezdhette meg az elmúlt őszön tanulását magyar nyelven a Csíkszeredai iskolákban. Közülük 16 tanítását Györgydeák Lajos csíkmenasági plébános hívó szavára a menasági és menaság környéki polgárok, papok, valamint baseli magyarok vállalták. Ám a menaságiak nem elégedtek meg azzal, hogy csupán a zsebükbe nyúlnak: figyelemmel akarták kísérni a csángó gyermekek útját, s még tovább fűzni a székelység és a csángóság kapcsolatának éppen ■csak felsejlő szálait. Beder Tibor tanár úr javaslatára (aki törökországi útjait immár ha- MAJOR Árvácska (folytatása a 2. oldalon) Din confesiunile unui fost cadru didactic din Moldova învăţătorul pensionar Zudor Attila, a avut posibilitatea de a cunoaşte viaţa maghiarilor ceangăi, încă din anul 1950. Dar mai mult s-a ataşat de ei in anul 1952, cînd la cerere a fost numit ca învăţător la şcoala din Cacova, comuna Fărăoani, unde in 1954 s-a şi căsătorit cu Cerchişan Sofia, originară din Iteşti, care era învăţătoare la secţia română. Doamna Sofia nu avea idei şovine. A învăţat să scrie şi să citească şi în limba maghiară. De altfel şi copilul lor a învăţat ambele limbi-In rîndurile de mai jos, voi reproduce cîteva din amintirile dumnealui, legate de anii petrecuţi la Fărăoani şi Lespezi, judeţul Bacău. . „La şcoala din Fărăoani, clasele I—■ II, erau în limba maghiară, iar clasele III—VII în limba română. Cadrele didactice care predau la clasele I—II se străduiau să predea elevilor cunoştinţe cit mai temeinice atît în limba maghiară, cit şi in limba română. Locuitorii satului ne iubeau, ne stimau şi erau alături de noi. .*Nu acelaşi lucru s-a putut observa din partea autorităţilor şi a unor cadre didactice, — intr-adevăr puţine la număr —, care au mers pînă acolo, ca la miez de noapte pe timp frumos şi ploios, să spargă geamurile caselor locuite de cadre didactice maghiare. In anul de învăţămînt 1953—1954, se desfiinţeazăşcolile de 7 ■ ani cu limba de predare maghiară în localităţile: Cleja, Lirizi-Călugăra, Gioseni, Valea Seacă, Nicolae Bălcescu și pe Valea Obuzului. în satul Fărăoani era încă liniște. In satul Lespezi.'"ovina EROS J. Peter (Continuare în pag. a 4-a)