Csángó újság, 1991 (2. évfolyam, 10-19. szám)

1991-02-01 / 10. szám

LAKATOS DEMETER IT AZ ibZ Falevelek fulladoznak det1 fu szél, ura2 moszt ész ura holnap legyik tél! laza3 levél a kanyhába4 le­eszet5, daruk6 szighiny7 fel a téliül megszököt: Minden menend a világand mind8 a víz! telbe job egy meleg szoba mind a miz9 nyárnak mu10 supa11 a hire el marat, zenbernekisz az élete viz harmat. It lesz a tél nemszokára mongya szél, melik üzeny, mis12 mesze mu a tél, szighinek már vakaróznak buszainak13! csak levelek a zutand14 táncolnak: Kérdi tél én hoszu15 uiárand mit sántám16? * mind a szighini, mász17 ugarát kapáltam, másznak buzáját aratam mezükend, ész moszt nálam a szignisig táncol bend18. Reszketek csak mikor halak19 térül szót f­el tülti a nyárunk, úgy minha nem is vait! moszt a tél kopoktat nálam aitunál, tudom én és sok halakal20 megkénál. Kolozsvár: 26/11/1934 Szómagyarázat: 1. és; 2. újra; 3. fűzfa; 4. réten; 5. leesett; 6. gólya (többes száma: darukat); 7. sze­gény; 8. mint; 9. méz; 10. ma; 11. csupán csak; 12. nincs; 13. búsulnak; 14. az úton; 15. hosszú; 16. csi­náltam; 17. más; 18. bent; 19. hallak; 20. bajokkal. biblio­TECA 108ETEANA „BOD PÉTER' SFANTU GHEORGHE TeL 351 609,315 577 SEPSISZENTGYÖRGY BOD PÉTER MEGYEI KÖNYVTÁR l.1 évfolyam 10. SZÁM 1991 FEBRUÁR ARA 2 LEI SICULICIDIUM Acest cuvînt latinesc înseamnă „masacrarea secuilor"1. Astfel denumește literatura de specialitate tristul moment istoric, numit și „urgia de la Siculeni", „Madéfalvi vesze­delem“. (Siculeni, a fost o localitate de lingă Ciceu, care cu timpul s-a contopit cu aceasta, formînd astfel o singu­ră localitate: oraşul Ciceu — n­ r.). în istoria secuimii, anul 1764 a început cu doliu. Au trecut 227 de ani din acele zile, cînd din Ciuc, din Trei­­scaune şi Caşin, sute şi mii de tineri şi bătrîni, femei şi copii s-au refugiat spre Moldova, sporind şi mai mult nu­mărul maghiarilor-ceangăi din acest ţinut... Situaţia politică din 1761—1762 o obliga pe împără­teasa Austro-Ungariei, Maria Tereza (1740—1780) să-şi mă­rească puterea armată. Ca urmare, ea a hot­ărît înfiinţarea formaţiunilor de grăniceri secui­, care aveau menirea să apere graniţa estică a imperiului împotriva năvălirilor tă­tarilor şi a altora. împărăteasa avea şi alt­ scop: să-i uti­lizeze pe secui şi în lupte exterioare, să apere cu ajuto­rul lor şi alte porţiuni de graniţă, avea de gînd ca în lo­cul celor nesupuşi să aducă colonişti germani. Ocolind a­­dunarea naţională maghiară şi „Gubernia" Ardealului, l-a însărcinat pe generalul Adolf Buccow, cunoscut pentru ura sa faţă de maghiari, să organizeze de urgenţă formaţiuni­le de grăniceri în Secuime. Grănicerii erau înarmaţi pen­tru a putea apăra hotarele Imperiului în caz de război. Drept recompensă, secuilor li se promiteau anumite privi­legii. La apelul guvernatorului Ardealului şi amăgiţi de promisiunile­­acute, la început mulţi se prezentau pen­tru a se înrola ca grăniceri. Insă atunci cînd cei înrolaţi au aflat că familiile lor vor plăti în continuare biruri gre­le şi că n-a fost vorba decit de o manevră politică minci­noasă a Vienei, ei s-au retras în masă, refuzînd serviciul militar. Generalul Buccow a trimis comitete de anchetă în Ciuc şi Gheorgheni. Membrii acestor comisii, după ce pro­misiunile de la început au rămas fără rezultat, au început să recurgă la forţă. Secuii îşi invocau drepturile strămoşeşti şi nu se supu­neau. Buccow n-a reuşit să-i supună, nici pe cei din Sca­unul Odorheiului. Scaunul Ciucului încearcă să se apere prin memorii şi întîmpinări. La începutul lui 1763, Ciucul îşi argumentează refuzul printr-o petiţie documentată, prezentată la Viena de către hotarul judeţului, contele Lă­­zar Imre. In memoriul adresat Guberniei, cei din Ciuc a­­meninţă­ cu emigrarea. Ciucul, Gheorgheniul şi Caşinul convoacă o adunare generală. Ei îşi exprimă protestul în­­t­r-o petiţie adresată colonelului Carato. La vestea tulburărilor care cuprind întreaga Secuime, Maria Tereza este nevoită să-şi recheme emisarul, pe fai­mosul general Buccow şi-l însărcinează pe comandantul baron de Siskowics să ducă la bun sfîr­şit misiunea.. Aces­ta reuşise să-şi asigure sprijinul episcopului Bajt­ay, pre­zidentul Guberniei şi al celor doi consilieri ai acestuia, contele Bethlen Miklós şi contele Lázár János. Rezistența secuilor creştea mereu. Siskowics arestează cîteva notarii- PUSZTIN VI (Continuare în pag a 4-a) SICVOCIDIVM 1764­ JAN. 7. A MaTaPORSEC. ERŐSZAKOS SZERVEZETEKOR MaDEFaLVA hatarában 176a január 71" hajnalban a CSASZ KaTONaSaC Által VÉDTELENÜL LEKaSZaBOIT CSík es haromszéki 200 SZÉKELY VERTaN­ EMLÉKÉRE Kik al ŐSI SZaBaDSaCERT'VÉRZETTEK EL EMELTE AZ UTODOK HALAS KEGYELETE­­SZEKELYNEP1 ITT HULLOTT ŐSEIDNEK VERE kiket zsarnok önkény bosszús karja éré MIDŐN ALKOTMÁNYOS SZaBaDSagOD VÉDTÉK SZÖRNYÜKET OLTAK KI SOK ÁRTATLAN ELTET DE BaR ELVESZTEK OK aDaZ FEGYVER a­LATT EMLEKÖK NEM VESZ EL ÖRÖKRE FEnmaRaD MERT Htj KEGYELETBEN MEGTARTOD őseid. ÍGY ÉL majd EMLÉKÖK IDŐTLEN IDE’ÍG. SZÉKEL­Y-CSÁNGÓ BAKAXSAG A miénkek ők A történet azon az ünnepi han­gulatú, májusi napon kezdődött, a­­mikor Csíkszeredában Márton Áron püspök nevét vette föl a néhai Szűz Mária Líceum. Kezdődhetett korábban is. Talán az idők kezde­tén, amikor székely és csángó egy volt: egy vér, egy nyelv, egy vallás. Ám történetünk szempontjából iga­zán a líceumi névadó a határkő, akkor fogalmazódott meg hangosan is a gondolat a Hargita megyei ok­tatásügy vezetőiben (a jó emlék­e­­zetűek szerint Beder Tibor tanfel­ügyelőben): a csíki székelyeknek segíteni illenék csángó gyermekek taníttatását. Történetünk szempontjából a végeredmény a fontos. 38 csángó ta­nuló kezdhette meg az elmúlt őszön tanulását magyar nyelven a Csík­szeredai iskolákban. Közülük 16 tanítását Györgydeák Lajos csík­­menasági plébános hívó szavára a menasági és menaság környéki pol­gárok, papok, valamint baseli ma­gyarok vállalták. Ám a menaságiak nem elégedtek meg azzal, hogy csupán a zsebükbe nyúlnak: figyelemmel akarták kí­sérni a csángó gyermekek útját, s még tovább fűzni a székelység és a csángóság kapcsolatának éppen ■csak felsejlő szálait. Beder Tibor tanár úr javaslatára (aki törökországi útjait immár ha- MAJOR Árvácska (folytatása a 2. oldalon) Din confesiunile unui fost cadru didactic din Moldova învăţătorul pensionar Zudor Attila, a avut posibilitatea de a cunoaşte via­ţa maghiarilor ceangăi, încă din anul 1950. Dar mai mult s-a ataşat de ei in anul 1952, cînd la cerere a fost nu­mit ca învăţător la şcoala din Caco­­va, comuna Fărăoani, unde in 1954 s-a şi căsătorit cu Cerchişan Sofia, ori­ginară din Iteşti, care era învăţătoa­re la secţia română. Doamna Sofia nu avea idei şovine. A învăţat să scrie şi să citească şi în limba maghiară. De altfel şi copilul lor a învăţat am­bele limbi-In rîndurile de mai jos, voi repro­duce cît­eva din amintirile dumnealui, legate de anii petrecuţi la Fărăoani şi Lespezi, judeţul Bacău. . „La şcoala din Fărăoani, clasele I—■ II, erau în limba maghiară, iar clase­le III—VII în limba română. Cadrele didactice care predau la clasele I—II se străduiau să predea elevilor cunoş­tinţe cit mai temeinice atît în limba maghiară, cit şi in limba română. Locuitorii satului ne iubeau, ne sti­mau şi erau alături de noi. .*Nu ace­laşi lucru s-a putut observa din partea autorităţilor şi a unor cadre didactice, — intr-adevăr puţine la nu­măr —, care au mers pînă acolo, ca la miez de noapte pe timp frumos şi ploios, să spargă geamurile caselor lo­cuite de cadre didactice maghiare. In anul de învăţămînt 1953—1954, se desfiinţează­­şcolile de 7 ■ ani cu limba de predare maghiară în locali­tăţile: Cleja, Lirizi-Călugăra, Gioseni, Valea Seacă, Nicolae Bălcescu și pe Valea Obuzului. în sat­ul Fărăoani era încă liniște. In satul Lespezi.'"o­vina EROS J. Peter (Continuare în pag. a 4-a)

Next