Constituanta Desbaterile Senatului, februarie 1916 (nr. 21-31)
1916-02-02 / nr. 21
KXEMPURUL • 9BO BtNi 2 Fevrmari# 1916 No. 21. SENATUL SESIUNEA ORDINARĂ 1915—1916 PistrAiu MAR 1, 26 IANUARIA 1916 Președinta d-lui B. M. Missir, președintele Senatului, asistat de d-mi secretari ai biuroului : Titus Constantinescu și I. T. Isvoranu. — Ședința se deschide la ora 2,40 p. m., fiind prezenți 97 d-nn senatori. Nu răspund la apelul nominal 29 d-nn senatori, și anume : In concediu D-nii : Băbeanu Tache, Boceanu D. Ion, Cerchez Th. Dr., Dimopol H. G., Fernie Gh., Filipescu I. AL, Lovinescu V., Massu G. Ion, Oancea Const., Pană St. Irimia, Pariant Const. și Teodorescu Nic. Nemotivați D-nii : Argetoianu C. I., Bogdan Em. Leon, Brătășanu P. Paul, Bujor P. Paul, Cantacuzino G. Mih., Ghirculescu D. N., Dăbuleanu Teodor, Demetriade Iancu,Enășescu Nicu, Kalimachi A., Maiorescu Titu, Marghiloman Alex., Manicatide Mih. Dr., Mavrocordat A. G., Mitache Adam, Mititelu G. Dr. și Procopiu Gr. — Pe banca ministerială sunt prezenți : d. ministru al afacerilor străine Em. Porumbaru și d. ministru al justiției Victor Antonescu. — D. senator Dr. N. Sadoveanu, secretar, dă cetire sumarului ședinței precedente, care se aprobă. — Se acordă următoarele concedii : D-lui Pană St. Irimia 3 zile. » Tache Băbeanu 5 » » Nic. Teodorescu 2 » — Se trimite la comisiunea de indigenare cererea d-lui Nițoi Gheorghe de a i se recunoaște calitatea de cetățean român. — Un ministru al justiției, Victor Antonescu, dă cetire Mesajului regal cu care se aduce in desbaterea Senatului proiectul de lege, votat și adoptat de Adunarea deputaților, relativ la autorizarea comunei urbane Silistra de a vinde, fără licitație, terenul parcelat al comunei, cuprins intre locurile de vii ale orășenilor și șoseaua Bazargic, bulevardele actuale de centură Arad-Tabia și Constanța, piața României, oborul de cereale, strada Călărași și bariera Ostrovului, exclusiv funcționarilor români, civili și militari din Dobrogea Nouă sau oricărui cetățean de naționalitate română având legaturi și interese In această parte a țării, pentru Înființarea unui cartier românesc. DESBATERILE CONSTITUANTEI D. președinte B. M. Missir : Se trimite la secțiuni. D. Dr. Thoma Ionescu : D-le președinte, Sâmbăta trecută In absența mea, am văzut prin gazete că d. senator profesor Bujor, a ridicat o chestiune personală referitoare la discursul meu de Vineri, și la care, bine Înțeles, trebuie să răspund. Văd insă că d. Bujor nu este prezinte, și vă Întreb dacă trebuie să aștept prezența sa, sau dacă pot vorbi In lipsa sa. D. președinte B. M. Missir . Prezența d-lui senator Bujor aci,n’ar fi necesară pentru rezolvirea chestiunii personale. D. Bujor nu făcea ieri decât un apel la d-voastră ca să declarați că n’ați voit să atingeți întru nimic universitatea și rectorul ei. D. Dr. Thoma Ionescu . D-le președinte, neavând cunoștință exactă de ceea ce a spus d. Bujor, trebuie să mă refer la cele ce am putut găsi în gazete și să răspund după aceasta. Or, din gazete rezultă că, după d-sa, eu, în interpelarea mea de Vineri, aș fi ofensat cu cuvinte neapropiate universitatea și pe unii membrii ai universității. Țin să declar aci că această învinuire nu mi se poate aduce, mai cu deosebire mie, căci, dacă este un membru al universității care a arătat mai mult respect, mai multă colegialitate și mai mult interes pentru universitate, acela de sigur sunt eu ; căci de când am onoarea să reprezint universitatea din București. In această incintă, n’am făcut decât să apăr interesele universității, și deci și pe colegii mei, pe câtă vreme glasul d-lui Bujor nu l-am auzit niciodată în această incintă pus în serviciul universității pe care o reprezintă. Intr’un cuvânt, colegul meu n’avea nevoie să apere universitatea și pe profesori contra mea, căci nu eu sunt, acela cari mi-ar permite să insult pe colegi. Se poate însă ca d-sa să fi găsit ofensatoare pentru actualul rector al universității din București oareșicari cuvinte ce i-am adresat d-sale, și numai d-sale, în interpelarea mea. Unul din aceste cuvinte și pe care d. Bujor le găsește ofensatoare, este acela că d. Athanasiu, actualul rector, este și veterinar. Dar de când calitatea de veterinar ar constitui o insultă pentru acela care o posedă ? Eu cred că și veterinăria este o artă și o știință, și nu văd cum aș fi putut să insult pe d. Athanasiu când am afirmat că d-sa, pe lângă altele, este și veterinar. O voce : Ai spus că este un nenorocit. D. Dr. Thoma Ionescu : Voiu veni și la aceasta. Prin urmare, dacă d. Bujor sau d-voastre credeți că a spune unui profesor că este și veterinar, ar constitui aceasta o insultă, atunci vom spune că retrag cuvântul și că d. Athanasiu nu este veterinar. D. Bujor insistă mult asupra faptului că d. Athanasiu este un om de știință și redorabil, și pare că și aci aș fi învinuit că n’am făcut să reiasă destul aceste calități ale d-lui Athanasiu. Or, d-lor, țin să afirm, odată pentru totdeauna, că, pántru mine, in această incintă nu se poate vorbi de profesori savanți și de profesori nesavanți. Sunt alte medii în cari s’ar putea aprecia valoarea oamenilor de știință. Aci, In această incintă, nu există decât profesori universitari egali și nu-mi permit se dau certificate de om de știință sau de neștiință de la această tribună, căci mai ar fi rușine și de mine și de d-voastră. Acest brevet se dă aiurea , dar, o repet, cum eu n’aș permite cuiva să vie să-mi proclame Înaintea d-voastra calitatea de om de știință sau de neștiință, tot astfel nu-mi permit să fac aci clasificări între cei cari au sau nu au știință; de aceea, în conformitate cu această stare sufletească, nu mi-am permis și nu ,mi-aș permite să judec aci calitățile științifice ale d-lui Athanasiu. De asemenea nu este permis ca în această incintă să se vorbească de profesori rectorabili, adică cari ar merită să fie rectori, și de alții nerectorabili, cari n’ar avea această calitate. Toți, absolut toți, profesorii universitari sunt egali și nu se poate ca într’un mediu profan ca acesta să se facă această diferențiare între profesorii universitari, diferență pe cari eu nu mi-aș permite s’o fac și nu permit nici altora s'o facă. Acum, d-lor, ultimul cuvânt este acela de nenorocit, pe care l’am aplicat, după cum se spune, d-lui Athanasiu. Țin să-l explic și pe acesta. Eu am spus, și o repet, că în momentul când d. Athanasiu a primit să fie numit rector de d. ministru al instrucțiunii publice, fără ca d-sa să exprime voința majorității universității, din acel moment, d-sa devine slujbașul d-lui ministru, iar nu expresiunea voinței universității, deci a comis astfel un act nenorocit. In al doilea rând, d sa n’a ignorat un moment, ca toți d-voastră, că lupta In alegerea rectorului de această dată s’a dus pe chestiuna națională. Mi se pare că și din acest punct de vedere d. Athanasiu primind să fie rector, contra listei naționaliste, și ca d-sa să simbolizeze triumful dușmanului neamului contra universității, pentru a ajunge ca numirea sa să fie lăudată de ziarele nemțești contra politicei noastre naționaliste, după cum am arătat, a comis iarăș un act nenorocit. Aceste două fapte împreună constituiesc pentru mine actele nenorocite ale d-lui Athanasiu. Asta este totul. D. președinte B. M. Missir. Incidentul este închis . D. Dobrescu are cuvântul. D. G. C. Dobrescu . D-le președinte, am de făcut o comunicare d-lui ministru de domenii, pe care însă nu-l văd aci ; cu toate acestea am să o fac, pentru că chestiunea este foarte delicată, de ea atârnând aproape prestigiul tuturor lucrărilor comisiunii de export. Am cetit aseară în ziarul La Politique o scrisoare de comision dată de delegații puterilor centrale într-un cuprins din care rezultă categoric că nu este vorba de un co Ânezi la Monitorul Oficial No. 244. 179