Desbaterile Adunării Deputaților, iunie-august 1925 (Anul 1925, nr. 102-142)

1925-06-25 / nr. 104

25 iu­nie 1925 No. 104. ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ORDINARĂ PRELUNGITĂ 1924-1925 ȘEDINȚA DE TINERI. 1 MAI 1925 — Ședința se deschide la ora 15,20 sub președinția d-lui M. G. Orleanu, pre­ședinte, asistat de d-mi secretari Mircea Frigator, G. N. Orleanu și Aurel Mo­rar­iu. — Prezenți 312 d-nn deputați. — Nu răspund la apelul nominal ur­mătorii d-nn deputați: Abdulahim Selim, Andiu Sever, An­­ghelescu Atanase, Archip Ioachim.,Ar­­getoianu C., Atanasovici Vladimir, Băla­­nescu Nicolae, Bețianu Policarp, Bujor Paul, Buzdugan I., Galistru M., Cazaclia Vladimir, Cazacliu Gr., Chiobas I., Cior­nei N., Codreanu J., Cosma C., Guhan Anton, Deleu Victor, Preot Florea Dra­­ghici, Drugă B. St. Aurel, Franassovici Richard, Gancea Atanasie, Georgescu- Tulcea N., Halippa Pantelimon, Iacobescu Teodor, Iun­ian N. Gr., Leanca Gostache, Lerner Nathan, Leșniuc Dimitrie, Lu­­pașcu G., Lupescu L, Lupu N., Madgearu Virgil, Mărie G., Măcărăscu G., Mâță Al., Mihalache I., Mirto Eduard, Moldoveanu I. D., Morariu I., Neagu Daniel, Nemțeanu Luca, Pardos G. L, Pavelea Octavian, Ra­­dacovici G. D., Râdulescu V., Sfeclă P., Socol Aurel, Spineanu Cezar, Stere G., Stern Adolf, Suta I., Raum Tzireslon Leibu, Voloc V., Zigre N. — de la citire sumarului ședinței pre­cedente și se aprobă. — Se acorda concediu d-lor Octavian Pavelea și Victor Muntean. Se trimite la comisia de legislație fis­cală memoriul podgorenilor din Drăgă­­șani spre a se avea în vedere la discuția proiectului de lege al băuturilor spir­toase. D. M. G. Orleanu, președinte . D. Ema­nuel Antonescu are cuvântul la comuni­cări. D. Em. Antonescu: D-le președinte, voind a interpelă guvernul asupra poli­ticii sale petrolifere, va rog­­a binevoiți a interveni la ministerul industriei și co­merțului ca să mi pune de urgență la di­spoziție dosarele privitoare la perime­trele distribuite și contractate cu diferi­tele societăți petrolifere inclusiv cu so­cietatea »Steaua Romană«. V. M. G. Orleanu, președinte . Se va comunidÜi. D. Gene are cuvântul. D. I. Mihail Genle: D-lor deputați, una din grijile de căpeten­ie ale partidului li­beral și prin urmare #1« onoratului gu­vern este și chestiunea căilor de comu­nicație. Cunoaștem cu toți greutățile și împre­jurările excepționale prin care trecem, cu toate acestea sunt unele chestiuni care interesează economia și întreaga gospo­dărie a vieței noastre naționale. S’au proiectat mai multe linii de cale ferată pentru a se face legătură cu Ar­dealul, una din cele mai importante este legătura Bumbești-Livezeni. Lucrările de construcție dela această linie nu merg așa cum ar trebui să meargă. In anul 1923, s’a destinat acestei linii suma de lei 40 milioane și era conside­rată ca un bun început. In anul 1924, suma ce s’a destinat a fost mai mică, oficial 30 milioane, dar în realitate și mai mică, parte din suma de mai sus, căpătând desigur altă destinație. In anul 1925, suma destinată este chiar ridicolă 11,5 milioane pe an, cu modul acesta va trebui 70 ani pentru a săvârși această operă. Credite acordate direcțiunei noastre generale au fost : In 1923 credit acordat 2CO.OOO.OOO « 1924 » » 200.000.000 » 1925 * » 300.000.000 Din acest total, acordat pentru toate liniile în construcție un număr de 5, a revenit liniei Bumbești-Livezeni 40x30x11,5=81,5 milioane lei, deci circa 1/10 din total. In realitate, revine liniei Bumbești-Li­­vezeni mult mai puțin de­oarece lucrările angajate — prin antrepriza actualmente, ating cifra de 40 milioane și ar mai fi un disponibil de 18,5 milioane, prin urmare 58,6 milioane de trei ani. Restul de 23 milioane, cât s’ar mai cu­veni liniei Bumbești-Livezeni, s’ar îm­părți cred în 3 milioane lucrări de regie și 20 milioane, a căror destinație a fost schimbată la altă linie. Nedreptatea cea mai evidentă a fost desigur la repartiza­rea creditului de 300 milioane din 1925 la cele 5 linii în construcție, căci liniei Bumbești nu i s’a dat decât 11,5 milioane deci mai puțin de 4%. Ori și ce fel de considerațiuni ar fi fost la repartizarea acestor sume, totuși o li­nie de legătură de importanța liniei Bum­bești-Livezeni, o linie pentru cărbuni, al cârei cost s-ar mortiza n 4 ani de ex­ploatare, nu se poate lucra în mod serios când se alocă anual 11,5 milioane, căci cu această suma nu se poate face din cele vr’o 23 tunele decât unul din ce­e mai mici. Terasamente, poduri? Nimic. Deci înti ’o astfel de situațiune, dela o arteră de mare trafic pe care s’ar tran­sportă cărbunii necesari căilor ferate, cailor de apă și industriilor din Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova și Basarabia, se va zice că nu punem inte­resul ce merită această mare operă. Fac apel la d-nii miniștrii respectivi, și se acorde acestei linii, anul acesta, un credit suplimentar de 50 milioane, pentru a se putea angaja încă 4 tunele. D-lor deputați deși suntem la 1 Mai, iar creditul pe 1925, pentru construcții de căi ferate, a fost votat de Parlament, nici până astăzi nu a ieșit jurnalul onora­tului consiliu de miniștri, deci nu se poate utiliza nici cei 11,5 milioane repartizate. Am toată speranța că se va da toată atențiunea unei chestiuni de o așa mare importanță. D. M. G. Orleanu, președinte . Se va comunica. D. Ștefanescu are cuvântul. D. C. Ștefănescu . D lor deputați, am onoare­a adresă dlui ministru al instruc­țiunii următoarea comunicare : Internatul școalei normale de învăță­tori din Botoșani, cu o populație de peste 250 de elevi interni, dimpreună cu toată gospodăria școalei , cu tot personalul administrativ și de serviciu se află insta­lat tim­porar în jumătatea unui pavilion al regimentului 37 infanterie. Prin adresa cu No. 2.4u7 din 11­­ Mar­tie 1925, ministerul de răsboi dă ulti­mul termen de prelungire până la 1 iulie 1925, cela care dată nu se știe, dacă școala va mai putea rămâne în cazarmă. Parlamentarii din Botoșani și anul acesta, ca și în fiecare an în trecut și-au făcut datoria intervenind pentru a fi pă­­suită această școală normală încă un an. Și nu putem decât sa mulțumim d-lui ministru de răsboi pentru solicitudinea ce a arătat o totdeauna acestei școli. Insă trebuie să recunoaștem strâmtoarea la care se expune de 5 ani încoace regimen­tul prin acest sairvficiu ce-l face, fără ca măcar școala sa aibă con­fortul nece­sar. Efectivele regimentului sunt mărite față de cele dinainte de răsboi și in spe­cial acest regiment prin situația ce o are în nordul Moldovei, are un efectiv cu mult mai mare decât alte regimente. Și nu numai ca nu are de unde da din loca­lul său altei instituții, dar are absolută nevoe să-și construească încă un pavilion pentru necesitățile sale. Astfel, că prin cesionarea unei părți din local către școala normală, strâmtoarea se simte și mai mult. Din cauza insuficienții camerelor, chiar și pavilionul de comandament a fost pre­făcut în dormitoare. Pentru a putea fi cazați mai mulți soldați, s’au scos patu­rile de fier și s’au înlocuit cu paturi co­mune de scânduri, așa că pe acelaș ioc dorm 2 și 3 soldați mai mult decât în trecut. Fără să mai vorbim de promiscuitatea care poate avea loc în asemenea condi­­țiuni, să ne gândim numai la un caz de EXEMPLARUL : 2 LEi «pummui oftgal mm sipuil CMüimmi i hwtapi 2787

Next