Desbaterile Adunării Deputaților, februarie-iunie 1926 (Anul 1926, nr. 39-68)

1926-02-09 / nr. 39

A 9 Fevrnarie 1926 No. 39. ADUNAREA DEPUTAȚILOR SESIUNEA ORDIMARt 1925-1926 ÇIWÏÎA OS VINERI, 18 DECEMVRIE 1925 (ȘEDINȚA DE NOAPTE) — Ședința se deschide la ora 21,30, sub președinția d-lui AL­b­eanu vice-pre­ședinte, asistat de d nii secretari : Iorgu Novac și G. N. Orleanu. D. Al. l­eanu, vice-președinte . Adu­narea nefiind în număr nu putem ține ședință Ședința publică mâine Sâmbătă, 19 Decemvrie, ora 15. — Ședința se ridică la ora 21.35. 2022 InXEMDLARUL . 3 Stij RISCURSUL D-LEI DEPUTAT DUMITRU SASU ca răspuns declarațiilor d-lui I. G. Duca, ministru de externe, făcute In șe­dința Camerei deputaților dela 19 Noem­­vrie 1925, în chestiunea vizitei lui Henry Barbusse în România, și In chestiunea raportului dintre Suveranitatea Națională Română și «Liga Națiunilor“ . D. Dr. Lascu : Domnule președinte, onorată Adunare, în ședința dela 19 cu­rent, am cerut răspunsul d- lui ministru de externe și al celui de interne, refe­ritor la vizitele și anchetările între­prinse prin România de niște străini in­­dizerabili. In acelaș timp, am mai cerut răspunsul d-lui ministru al instrucțiunii precum și al întregului guvern, în special al d-lui ministru de externe, în legătură cu cel mai nou sistem, introdus în vieața noa­stră de Stat, sistemul de a înainta pro­iectele noastre de legi, întâi de toate la Geneva, pentru ca, în baza aprobării pre­alabile, în baza sancțiunii obținută de acolo, în condițiunile stabilite de »Liga Națiunilor«, să poată fi desbătute, chi­purile, și de către Parlamentul Român. Până în momentul de față, d. ministru al instrucțiunii publice nu s’a crezut obli­gat să răspundă. La fel titularul ministerului de in­terne. Cât pentru d. mini­tru de externe, d-sa, în ședința dela 20 Noemvrie a. c., a făcut niște declarații de o gravitate ui­mitoare, declarații, ce nu puteau rămâne fără de răspuns. *) Cum însă trebuia neapărat să dau ci­tire în plin arlament, unor documente, indispensabile in scopul de a ne putea cunoaște unii pe alții, de a ne cunoaște dușma­n­ și prieten­i ; și, cum nu le aveam la îndemână aceste documente, am obținut aprobarea d voastre, d-lor deputați, ca să pot răspunde astăzi. Incep cu declarația d-­ui ministru de externe, referitoare la vizita unui domn Henry Barbusse. D Duca spunea : Este adevărat, că d. Henry Barbusse, celebrul oaspe al României Mari, nu este prietenul nostru ; este adevărat că a iscă­­it, și a răspândit prin toată lumea, un așa numit protest, în contra României ; este adevărat că, prin acest protest, țara noastră a fost insultată și calomniată în mod sângeros. Vedeți însă că. d. Barbusse este un «mare literat“, trebuie deci, fără disc­uțio, să-i dăm atențiunea cuvenită, trebuie musai, să-i dăm voie să ne cer­­ceteze, să ne examineze, să ne controleze, să ne ancheteze, până în pânzele albe. Doar e vorba că omul ține să afle, dacă cele cuprinse în acel protest al său, sunt sau nu sunt adevăr­ate. D­iar, în ce privește calitatea de »dis­tins literar«, a d lui H. Barbusse,— care, întâi de toate, trântește la neadevăruri și calomnia­­, pe urmă verifică,—am aflat, că numitul a devenit celebru, după ce s’a retras, în cele mai gre e momente, de pe frontul francez. A devenit celebru pe urma unu pamflet intitulat : »Focul«, apărut în primăvara anului 1918, exact în momentele ce decideau de soarta ci­vilizației apusene, de soarta Statului fran­cez, decideau de existența noastră, a ro­mânilor, ca Stat și ca națiune. Autorul avea pretenția că a scris o așa numită operă »pacifistă«. În realitate era vorba de un pamflet eminamente de fastist și, un fapt este de constatat. Faptul că, acei, care au provocat ori­bila prăbușire a frontului rusesc și a Rusiei însăși, au fost aprovizionați cu ar­gumente din operele de acest soiu ale atâtor «literați« ruși, care de care mai epocali și mai »distinși«. Pun acum întrebarea: ce se alegea oare de noi, ce se alegea di Ftanța no­bilă și purtătoare de lumină, ce se alegea de întreaga lume civilizată, dacă litera­tura d-lui Barbusse ar fi produs pe fron­tul occidental, rezultatul, pe care 1 a pro­dus literatura colegilor săi pacifiști din Rusia, pe frontul oriental ? Și, fac aci o mică digresiune, în oare­care privință indiscretă, însă justă din cale afară . Dacă cumva victoria îi surâdea Germa­niei, s’ar fi căznit­oare și în acest cas potopul de anumiți apostoli ai păcii, din Orient și­ din Occident, în halul în care 108? se căsneau și se căsnesc și astăzi cu pro­paganda lor pacifistă ? (Aplause pr­lun­­gite). Să vedem acum documentul p­rins de musafirul nostru și de tovarășii săi, document ce se referă exclusiv la Ro­mânia. »Scrisoarea deschisă către autoritățile române“, semnată de­­­e­nry Barb­sse, și, după cum se susține, încă de vreo 300 tovarăși de ai d-sale, este un format ul­timat, și încă după sistemul celor intro­duse de guvernul sovietic de la Moscova, în raporturi­e lor diplomatice cu restul lumii : îndrăsneț, insolent. Ascultați dispozitivul acestui ultimat, care este in legătură cu faimosul proces al faimoasei rebeliuni de la Tatarbunar : 1. «să fie puse imediat în libertate cele 386 victime ale repres­inii ;« 2. »justiții civilă să iă locu tribuna­lului militar 3. «procesul să se desbată un loc des­chis, ca să poată fi urmărit de întreaga presă română și străină .« 4. »adevărații vinovați, adică șefii ai­­ministrației civile și militare românești, din Basarabia, să fie tăcuți răspunzători de tragicele evenimente din Septemvrie 1924". Iată, Onorată Adunare, pe ce ton în ce forma și cu ce fond își permit anumiți «distinși literați», anumiți «disi­nși re­prezentanți“ ai libertății din Occ­i­ent, ai civilizației mondiale, să e adreseze unor autorități publie, să-i apostrofeze pe factor­ii care, de bine de rău, repre­zintă de fapt organizația noastră politică și militară. Iar d-la, d le Duca, întocmai ca d. Oc­­tav Goga, în anul 1921, unor anchetatori din acel timp, răspunzi la toate acestea: poftiri d-lor, aci sunt cheile, deschideți toate porțile României, intrați, căutați, scotociți, mâncați, beți, alergați, dansa­i, născociți, scorniți, mistificați, f­ueți, ce vreți și cum vă taie capul. Astfel a vorbit de Octavian Goga, încă în anul 1921, in calitatea sa de ministru al României Mari, dând cel dintâiu dru­mul seriilor interminabile ale anchetato­rilor, care apoi, în țara noastră, a tutu­ror românilor, vezi bine că nu au ținut seama de ce e scrise în «Țara Noastră“ a d-lui Octavian Goga, ci au vorbit, au comunicat și au raportat, în acord cu anumite interese internaționale așa­da străine de interesele noastre naționale. D. Octavian Goga: De ce misiune e vorba ? D. D. Lascu: Despre o a a­nuncită «co­­misiune», venită din Anglia, care a cu­­treerat țara de avalian, iar d-ta ca minis­tru, în loc să-i fixezi căile de parcurs, te lăudai în dreapta, în stânga, că te ai pus la dispoziție cheile casei, d-tale, ale țârii MONITORUL OFIcIAL BISkäflliLR âWISÎI­­ SAÏIOri COSSTITWSW a ORPOTAJJLüS *) Vezi Monitorul Oficial, Desbaterile Adunării Naționale Constituante a deputaților, ședința dela 23 Noemvrie 1925, fila 201, coloana JI.

Next