Munca, martie 1953 (Anul 9, nr. 1675-1702)
1953-03-01 / nr. 1675
T VIAȚA SINDICALA Nr. 1675 Delet turnător, la director Pe Apollon Gorgaslidze, directorul uzinei mecanice din Tbilisi, nu l-am găsit tn cabinet. — Directorul nostru petrece mult timp prin secții — spuse secretarul lui. Acum este desigur la turnători. In Turnătorie l-am văzut pe director stând de vorbă cu un muncitor tânăr. După cum părea, discuția a alunecat pe o temă care ii interesa, căci amândoi erau animați. Până la mine au ajuns ultimele cuvinte ale lui Gorgaslidze: „... și nu te mira că te învăț—eu însumi am început ca ucenic“. Observându-mă, Gorgaslidze mi-a venit în întâmpinare. Tânărul l-a urmărit cu o privire plină de recunoștință pentru faptul că directorul îl ajută personal să-și însușească măestria de turnător ! — Corespondent ? — mi se adresă Gorgaslidze. Invitându-mă în biroul său, el îmi spuse îndată că despre oamenii din uzină preferă să vorbească la locul lor de muncă — așa e mai bine. — Eu aș fi vrut de fapt să aflu câte ceva despre viața d-tale. — Viața mea este foarte obișnuită — spuse Gorgaslidze. Nu mi-a fost ușor să-l fac pe Interlocutorul meu să vorbească, fiindcă nu-i place să povestească despre el. Dar iată ce am reușit să aflu : — M’amm născut în anul 1906 — și-a început povestirea Apollon Gorgaslidze, — în satul Ustikielo din R.S.S. Georgiană, într’o familie de țărani săraci. Tatăl meu n’avea nicio palmă de pământ și argățea pe proprietatea moșierului. Familia trăia din câștigul de mizerie, care abia ajungea pentru mâncare. Mama, apăsată de nevoi, a murit de tânără. Singura amintire luminoasă din timpul copilăriei au fost acele zile când am învățat să citesc. In satul nostru functiona o școală de trei ani. De atunci au început să mă pasioneze cărțile. In orașul Calais din R.S.S. Georgiană, unde am plecat în căutarea fericirii, am reușit să capăt de lucru într’o librărie. Am fost băiat la toate. Timpul liber îl dedicam lecturii, am citit tot ce-mi cădea în mână. Curând am reușit să intru în clasa patra a școlii elementare. Cu câtă străduință învățam și ce speranțe îmi puneam în învățătură ! Am văzut, însă, că cunoștințele căpătate în școala elementară nu sunt suficiente. N’am avut mijloacele necesare pentru a continua studiile. In anul 1921 s’a instaurat în R.S.S. Georgiană Puterea Sovietică. A început o viață nouă, luminoasă, pentru oamenii muncii din patria mea. A început o viață nouă și pentru mine, fiu de țăran sărac. In 1924 am venit în capitala republicii Georgiene — Tbilisi și am intrat ca ucenic la uzina mecanică din acest oraș. Uzinele și fabricile aparțineau acum poporului. Statul celor ce muncesc s’a îngrijit de îmbunătățirea condițiilor de viață ale oamenilor muncii, de creșterea nivelului lor cultural. Când am terminat perioada de ucenicie, am fost transferat să lucrez ca turnător și câștigul meu a sporit. In acea vreme s’au deschis în Republica Georgiană multe și diferite institute de de NINA BENAȘVILI — * — învățământ pentru oamenii muncii, pentru copiii de muncitori și țărani S’au creat toate condițiile pentru desvoltarea învățământului public. Am intrat în școala serală a tineretului muncitor și am continuat să lucrez în acelaș timp în uzină. Ca toți tinerii sovietici am învățat la școală în mod gratuit. ★ In acei ani a început în U.R.S.S. industrializarea. Conform planurilor cincinale staliniste, Uniunea Sovietică s’a transformat dintr’o țară agrară înapoiată, într’o țară industrială înaintată. Reconstrucția socialistă a economiei naționale a avut nevoie de mulți specialiști calificați. In U.R.S.S. s’a creat o intelectualitate provenită din rândurile poporului. Muncitorii și țăranii frecventau institute superioare de învățământ — în fața tineretului si a deschis un drum larg spre știință, împreună cu mulți tineri muncitori, a plecat la învățătură și turnătorul Apollon Gorgaslidze și prietenul său Arcîl Mamuelașvili. Primul a intrat la Institutul Politehnic din Tbilisi, iar al doilea la Institutul de construcții de mașini din Moscova. Gorgaslidze, la fel ca și alți studenți, a primit bursă de stat. El avea la dispoziție în mod gratuit laboratoare, biblioteci științifice, consultațiile profesorilor, etc. In timpul vacanței, Gorgaslidze pleca să se odihnească în sanatoriu — de asta se îngrijea sindicatul. In Institut, Gorgaslidze și-a făcut mulți prieteni. Cei mai buni dintre ei erau Gherasim Cublașvili și Șalva Vașachidze. Cublașvili, ca și Gorgaslidze, se trăgea dintr-o familie de țărani săraci. Acum el a devenit director de școală. Vașachidze, fiu de miner, este în prezent, ministru adjunct al Industriei Locale din R.S.S. Georgiană. In anul 1933, Apollon Gorgaslidze a căpătat diploma de inginer. Statul s’a îngrijit de toți absolvenții, tineri specialiști Toți au fost repartizați la lucru după specialitate. Gorgaslidze s’a întors în uzina sa, dar ca inginer metalurgist. — A început o minunată perioadă a vieții mele ■—- spune Gorgaslidze. Eram îndrăgostit de noua mea muncă. In curând m’am căsătorit... Și deodată a început războiul. A trebuit să părăsesc casa, uzina, orașul natal și, cu arma în mână, să merg să apăr patria de invazia hitleristă. După victoria asupra fascismului, m’am întors din nou la munca pașnică. Am fost numit șef de secție, iar mai târziu am fost trecut ca director la uzina mecanică. Aceasta este o întreprindere industrială modernă, înzestrată cu tehnica nouă sovietică. Uzina produce piese pentru utilaj de încărcare și transport. ★ Apollon Gorgaslidze este director de tip sovietic. El nu conduce o uzină particulară, ci una de stat, care este un bun al poporului. De aceea, directorul sovietic și muncitorii sovietici au interese comune, un scop unic, să creeze bunuri materiale pentru popor, adică pentru ei înșiși. Iată de ce sunt ei cointeresați în mărirea producției. — Directorul sovietic este în slujba poporului — spune Apollon Gorgaslidze. Acest principiu stă la baza activității lui. Directorul face totul pentru ca uzina pe care poporul i-a încredințat-o să lucreze cât mai bine. Gorgaslidze, cum se și cuvine unui director sovietic, se străduește să creeze cele mai bune condiții de muncă muncitorilor — stăpânii producției socialiste. In fiecare an, statul înzestrează uzina cu mașini noi care ușurează munca, o fac mai productivă și, în consecință, mai bine plătită. In uzină funcționează o rețea de diferite cursuri și școli, unde muncitorii învață în mod gratuit, își ridică calificarea și, prin aceasta, își măresc câștigurile. Se înfăptuiesc o serie de măsuri cu privire la protecția muncii și tehnica securității. Directorul se sfătuiește adesea cu muncitorii asupra problemelor importante de producție, îi invită la el, ia cuvântul la consfătuirile de producție ale muncitorilor și inginerilor. Muncitorii vin la directorul lor cu cele mai variate chestiuni, cu invențiile sau propunerile lor de raționalizare, după sfaturi sau ajutor. Ei știu că în persoana directorului vor găsi totdeauna un tovarăș înțelegător. Am fost acasă la Apollon Gorgaslidze. Soția sa, Liubov, este medic-stomatolog. Fiică de muncitor, ca și soțul ei, și-a făcut studiile superioare în anii Puterii Sovietice. Liubov Gorgailidze se bucură de mult respect în rândurile pacienților și ale tovarășilor săi de muncă. Pentru activitatea medicală ireproșabilă, ministrul Ocrotirii Sănătății din R.S.S. Georgiană i-a acordat insigna „Fruntaș pe tărâmul ocrotirii sănătății“. Fiicele lui Gorgaslidze — Leila și Nelli — au un simț muzical desvoltat. Ele au moștenit de la tatăl lor dragostea pentru muzică. Amândouă învață la școala medie și frecventează în acelaș timp școala muzicală, unde studiază pianul. Leila, fiica mai mare se interesează în afară de muzică și de limbi străine. Ea vrea să urmeze Institutul Pedagogic de limbi străine din Tbilisi. Pe Apollon Gorgaslidze îl pasionează cărțile ca și în trecut. El și-a format o bibliotecă personală cu peste o mie de volume. Aici găsești și operele lui Marx, Engels, Lenin și Stalin și literatură tehnică și beletristică. Gorgaslidze alege cu dragoste cărți pentru biblioteca sa, complectând-o cu cărți noi. Lui Gorgaslidze îi place teatrul și în special opera, unde merge Duminicile cu ai săi. Seara, familia se strânge adesea în jurul pianului. Tatăl cântă iar fiicele îl acompaniază la pian. Lui Gorgailidze îi plac și interpretează cu mult sentiment cântecele melodioase populare georgiene și romanțele compozitorilor ruși preferați, Ceaicovschi și Glinca. Stăpâna casei și prietenii constituie auditoriul acestor concerte improvizate. Viața oamenilor muncii din districtul național Komi-Perm Până la Revoluția din Octombrie viața locuitorilor din districtul național Komi- Perm, situat pe coastele nordice ale munților Uralli, era grea și lipsită de bucurii. Numai Puterea Sovietică Pa izbăvit pentru totdeauna pe acești oameni de mizerie, lipsuri și nenorociri. In acest ținut a început o viață fericită. Sute de tractoare lucrează în prezent pe ogoarele colhozurilor. Suprafețele cultivate s-au mărit de câteva ori, fermele colhozurilor dispun de numeroase cirezi de vile, au înflorit livezile. Este grăitor exemplul colhozului „V. I. Lenin". Numai în cursul ultimilor doi ani venitul acestui artei agricol a crescut cu 200 000 de ruble De,asemeni a sporit considerabil recdita de cereale. In acest răstimp, colhozul a cumpărat o locomobilă și un bogat inventar agricol. Oamenii muncii din satele districtului Komi-Perm duc o viață civilizată și îmbelșugată. Familia colhoznicului Feodor Chiciinov, de pildă, are 11 copii. Guvernul i-a decernat soției acestuia, Stepanida Giudinova înaltul titlu de Familia Ciudinov traește „mamă-eroină“, o viață îndestulată. Toți copiii acestui colhoznic au posibilitatea să învețe la școli medii și superioare. Fiica cea mai mare lucrează ca profesoară, unul din băieți și-a însușit specialitatea de electrician, iar ceilalți copii învață în diferite școli. Asemenea familii sunt numeroase. In orașul Kudâmbar, centrul districtului național Komi-Perm, funcționează un institut pedagogic și o școală medie pedagogică, școli medii tehnice forestieră și agricolă, școli de cooperație și de muzica. In districtul Komi-Perm, există și un teatru național de dramă In satele districtului sunt peste 150 case de cultură, cluburi și biblioteci. Populația acestui district, care te tasmite de Revoluție nu avea scriere proprie, citește în prezent în limba maternă operele clasicilor marxism-leninismului, cărți ale scriitorilor sovietici și străini. F> . ’ ’’1 Prietenie in munca In timpul construirii canalului navigabil Volga-Don „V.I. Lenin“ s’a legat între colectivul uzinei de mașini „Stalin” din Novo-Cramatorsc și constructori o strânsă prietenie în muncă. Colectivul uzinei a inițiat întrecerea constructorilor de mașini din Ucraina pentru îndeplinirea înainte de termen a comenzilor marilor șantiere și și-a îndeplinit cu cinste angajamentele. Pe șantierul canalului Volga-Don au lucrat 37 excavatoare pășitoare de tip EȘ—1. Excavatoriștii au făcut multe propuneri în ceea ce privește îmbunătățirea construcției acestui excavator. Ținând seama de observațiile lor, muncitorii din Novo-Cramatorsc au creiat un excavator de o construcție perfecționată — excavatorul EȘ — 4/40, care are un braț de 40 metri și o cupă cu o capacitate de 4 mc. Aceste mașini lucrează acum pe șantierul hidrocentralei de la Cahovka, la canalul Volga- Ural, la canalul Ucrainei de Sud și pe alte șantiere. Prietenia rodnică dintre constructorii de mașini și excavatoriști se întărește pe zi ce trece. Cei din uzină s-au deplasat pe șantier și au ajutat excavatoriștilor să-și însușească modul de funcționare a mașinii. In ianuarie anul acesta, Pavel Sidlin, brigadierul echipajului unui excavator EȘ - 4/40 care lucrează pe șantierul canalului, Volga-Ural, a făcut colectivului uzinei câteva propuneri care au avut drept scop îmbunătățirea construcției mașinii. Nu de mult, despre acelaș lucru a scris în scrisoarea sa și brigadierul de excavator Maslac de pe șantierul hidrocentralei de la Gahovka. Constructorii, tehnologii și stahanoviștii uzinii au ținut seamă de propunerile lor. O mare parte a defectelor despre care vorbeau excavatoriștii au fost înlăturate. Perfecționând excavatorul ES—4/40 constructorii au făcut 150 de modificări. Nu de mult a fost creiat un nou model de excavator. Operațiile de manevrare au fost simplificate și s-a instalat un motor special de curent alternativ. Acest lucru a mărit timpul de funcționare al mecanismelor. Palatele de cultura din orașul metalurgiștilor Intr’un loc pitoresc al orașului Dnipropetrovsc, pe terenul parcului „Glalov“, au început pregătirile pentru înălțarea palatului de cultură al constructorilor. Acesta, va fi al șaselea palat de cultură dim oraș. In fiecare seară palatul de cultură al metalurgiștilor de la uzina „Petrovski“, al muncitorilor uzinii cocsochimice „Calimir”, al feroviarilor arterii Stalino și altele, sunt viu luminate. Nu de mult orașul s’a îmbogățit cu un nou palat de cultură, cel al studenților, care este foarte frumos din punct de vedere arhitectonic. Un dar minunat au primit sportivii: pe artera principală a orașului — bulevardul „Karl Marx“ — a fost construit pentru ei un palat al sportivilor. Apoi a început construirea palatului de cultură al constructorilor de mașini. In vederea înălțării unui focar de cultură pentru oamenii muncii din cooperativele meșteșugărești, au fost alocate peste 4 milioane ruble. In palatele de cultură ale orașului, se desfășoară o intensă muncă politică și culturală, în ele funcționând sute de cercuri de artiști amatori. Numai în palatul de cultură al uzinei „Petrovski“, există 36 cercuri în care activează aproape 2.000 de metalurgiști împreună cu membrii lor de familie. Mecanizarea într’o fabrică textilă sovietici de ing. I. KUDRIAȘOV In cuvântarea sa la Congresul al XIX- lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, A. Kosâghin, ministrul Industriei Ușoare a URSS, a declarat : — Utilajul învechit, cu o productivitate redusă, este înlocuit cu mașini și agregate de construcție perfectă. Im perioada postbelică au fost instalate în industria ușoară peste 170.000 mașini-unelte și mașini noi. Ce au adus aceste mașini-unelte noi producției și muncitorilor ? Să luăm, de exemplu, fabrica de textile „Avantgarde comunistă“, care produce diferite feluri de țesături și fire de tort. In ultimii ani, ea a fost utilată din nou cu cele mai noi mașini și mașini-unelte sovietice, despre care a vorbit ministrul în cuvântarea sa. Care sunt acele mașini care au fost instalate în fabrică ? Pentru scărmănarea, amestecarea și curățirea bumbacului au fost introduse puternice agregate cu conducere automată. Fiecare agregat de felul acesta este deservit de doi oameni: unul la încărcarea mașinii cu bumbac, iar altul la scoaterea semifabricatelor. Productivitatea muncii muncitorilor, care deservesc noile agregate a crescut de peste 2 ori, iar munca a devenit mai ușoară In Filaturi, vechile mașini au fost înlocuite cu noi mașini de filat sovietice, cu o productivitate înaltă. Ele ocupă o suprafață de 4 ori mai mică, iar productivitatea fuselor lor este mai mare cu 60—65 h sută decât aceea a mașinilor vechi. Pe scară largă sunt folosite dispozitivele care aspiră seama și înlocuiesc mâna de lucru. La mașinile de filat au fost aplicate dispozitive pneumatice, care previn ruperile complicate, ușurând astfel munca filatoarelor. Țesătoria a fost înzestrată cu mașini de depănat rapide, mașini de urzit perfecționate, mașini de scrobit rapide și războaie de țesut automate. Acestea sunt folosite cu drag de țesătoare, deoarece simplifică și ușurează mult munca. Astfel, productivitatea noilor mașini de depănat și urzit este de 3 ori mai mare decât a celor vechi, simplificărndu-se totodată și mânuirea lor. Dispozitive fixe automate reglementează mersul procesului de scrobire și eliberează pe muncitori, de la îndeplinirea unei serii de operații. La războaiele de țesut automate au fost instalați controlori de urzeală, care ușurează în mod considerabili deservirea mașinilor, fiindcă aceste dispozitive automate opresc mașinile în cazul când s’ar rupe firul de urzeală. înlocuirea fusului de țesut uzat cu unul nou se face de asemenea automat. Pentru legarea firelor de urzeală se folosesc mașini de iradat fire, cu o înaltă productivitate. Noul utilaj a mărit considerabil producția finită. De exemplu, în 1952 fabrica „Avantgarda Comunistă” a dat în 24 de ore cu 33 la sută mai multe fire și cu 25% mai multe țesături decât producea în aceeași perioadă de timp în anul 1940. Mecanizarea producției în fabrică, că și în celelalte întreprinderi din U.R.S.S., se face nu numai pentru mărirea producției, ci și cu scopul de a se îmbunătăți condițiile de muncă. In U.R.S.S., mecanizarea constituie o manifestare a grijii pentru muncitori. Statul se străduiește sa ușureze și să ocrotească prin toate mijloacele munca lor. • Această grijă o simt și muncitorii de la fabrica „Avantgarda Comunistă“. Este de ajuns să spunem că înainte procesul tehnologic de producție al fabricii cuprindea aproape 3.500 operații, iar acum, datorită mecanizării, s-a redus la 400 operații. A fost mecanizat în special întreg transportul din cadrul fabricii. Muncitorii sunt eliberați acum în întregime de muncă grea a transportului bumbacului, al semifabricatelor și al produselor finite. Realizând mecanizarea, direcția fabricii a luat în afară de aceasta o serie de măsuri cu scopul de a îmbunătăți condițiile de muncă și de a crea condiții mai bune pentru procesul tehnologic. Au fost construite, de exemplu, puternice instalații de ventilare și umezire a aerului. Acum, în secții temperatura și umiditatea aerului se reglementează automat. In U.RS S mecanizarea nu duce la șomaj. Muncitorii eliberați dintr-o muncă sunt folosiți imediat în alte sectoare de producție, unde este nevoie de ei. Mecanizarea sovietică duce la creșterea productivității muncii și deci, la sporirea salariului muncitorilor. La această fabrică, de exemplu, în ultimii ani productivitatea muncii filatoarelor a crescut cu 30 la sută, a țesătoarelor cu 26 la sută. Nivelul salariului acestor muncitoare este în prezent de peste 2 ori mai ridicat decâtînainte de război. Mecanizarea determină, de asemenea, creșterea nivelului cultural și tehnic al muncitorilor. Căci numai muncitorii bine pregătiți din punct de vedere tehnic pot mânui aceste mașini noi. Fabrica preiază toate condițiile pentru ridicarea nivelului învățământului special și general al muncitorilor. Astfel, numai în 1952 peste 1.600 muncitori au terminat școala profesionala și diferite cursuri de ridicare a calificării care există pe lângă fabrică. Muncitorii știu că prin introducerea noii tehnici, vor lucra în condiții și mai bune. De aceea, ei participă activ la Introducerea noii tehnici, se străduiesc să aducă aportul lor la mecanizarea continuă a producției. Numai în anul 1952 au fost aplicate în producție peste 100 propuneri de raționalizare ale inovatorilor din fabrică. Fabrica a realizat în acest fel aproape 500.000 ruble economii suplimentare. Colectivul fabricii „Avantgarda Comunistă" și-a însușit cu succes noua tehnică. Planul de producție pe 1952 — cel de -al doilea an al cincinalului, — a fost depășit. Au fost produse cu mult mai multe fire și țesături decât fusese prevăzut în plan. Desfășurarea lucrărilor pe traseul canalului din Nordul Crimeii Iarna blândă din Crimeea, lipsită aproape de zăpadă, permite geologilor și hidrotehnicienilor să-și desfășoare fără întrerupere lucrările de prospectare de pe traseul canalului din Nordul Crimeei. Astfel, s-a început întocmirea proceselor sistemelor de irigație din zona acestui canal. Constructorii, fac pregătiri intense în vederea începerii principalelor lucrări hidrotehnice de pe acest traseu. La Djancoe, unde se află baza principală a șantierului canalului, au apărut noi cartiere de case de locuit, clădiri destinate școlilor, creșe. Acolo unde doar cu câteva luni în urmă se întindea un teren viran, s-au ridicat numeroase case. Se schimbă de la o zi la alta aspectul orășelului industrial, care a crescut la marginea orașului Djancoe. Aici au fost construite ateliere mecanice și de prelucrare a lemnului, un centru pentru prepararea mortarului și betonului, ateliere de armătură și reparații auto, clădiri destinate instituțiilor administrative, culturale și de folos obștesc. Pe șantierele de construcții ale lacului de acumulare de la Simferopol și ale sistemului de irigație de la Sarghir se înalță construcții hidrotehnice. Lacul de acumulare de la Simferopol va permite irigarea pământurilor aparținând colhozurilor din raioanele Simferopol și Oktiabr, unde nu vor ajunge apele canalului din Nordul Crimeii . In valea râului Salghir nu încetează nici ziua, nici noaptea buduitul motoarelor. Aici se desfășoară lucrările de construcție a barajului, a dispozitivului de fund pentru scurgerea apelor, a deversorului pentru evacuarea apelor mari, precum și a altor instalații hidrotehnice. Aci mecanizatorii sunt nevoiți să lucreze pe un teren tare și stâncos. Au fost deplasați sute de mii de metri cubi de pământ. Anul acesta un baraj uriaș va îngrădi râul Salghir, 1