Munca, martie 1953 (Anul 9, nr. 1675-1702)

1953-03-01 / nr. 1675

T VIAȚA SINDICALA Nr. 1675 Delet turnător, la director Pe Apollon Gorgaslidze, directorul uzi­nei mecanice din Tbilisi, nu l-am găsit tn cabinet. — Directorul nostru petrece mult timp prin secții — spuse secretarul lui. Acum este desigur la turnători. In Turnătorie l-am văzut pe director stând de vorbă cu un muncitor tânăr. După cum părea, discuția a alunecat pe o temă care ii interesa, căci amândoi erau animați. Până la mine au ajuns ultimele cuvinte ale lui Gorgaslidze: „... și nu te mira că te învăț—­eu însumi am înce­put ca ucenic“. Observându-mă,­ Gorgaslidze mi-a venit în întâmpinare. Tânărul l-a urmărit cu o privire plină de recunoștință pentru fap­tul că directorul îl ajută personal să-și însușească măestria de turnător ! — Corespondent ? — mi se adresă Gorgaslidze. Invitându-mă în biroul său, el îmi spuse îndată că despre oamenii din uzină preferă să vorbească la locul lor de muncă — așa e mai bine. — Eu aș fi vrut de fapt să aflu câte ceva despre viața d-tale. — Viața mea este foarte obișnuită — spuse Gorgaslidze. Nu mi-a fost ușor să-l fac pe Interlocu­torul meu să vorbească, fiindcă nu-i place să povestească despre el. Dar iată ce am­­ reușit să aflu : — M’amm născut în anul 1906 — și-a început povestirea Apollon Gorgaslidze, — în satul Ustikielo din R.S.S. Geor­giană, într’o­ familie de țărani săraci. Tatăl meu n’avea nicio palmă de pământ și argățea pe proprietatea moșierului. Fa­milia trăia din câștigul de mizerie, care abia ajungea pentru mâncare. Mama, apă­sată de nevoi, a murit de tânără. Singura amintire luminoasă din timpul copilăriei au fost acele zile când am în­vățat să citesc. In satul nostru functiona o școală de trei ani. De atunci au început să mă pasioneze cărțile. In orașul Calais din R.S.S. Georgiană, unde am plecat în căutarea fericirii, am reușit să capăt de lucru într’o librărie. Am fost băiat la toate. Timpul liber îl dedicam lecturii, am citit tot ce-mi că­dea în mână. Curând am reușit să intru în clasa patra a școlii elementare. Cu câtă străduință învățam și ce spe­ranțe îmi puneam în învățătură ! Am vă­zut, însă, că cunoștințele căpătate în școala elementară nu sunt suficiente. N’am avut mijloacele necesare pentru a continua studiile. In anul 1921 s’a instaurat în R.S.S. Georgiană Puterea Sovietică. A început o viață nouă, luminoasă, pentru oamenii muncii din patria mea. A început o viață nouă și pentru mine, fiu de țăran sărac. In 1924 am venit­ în capitala republicii Georgiene — Tbilisi și am intrat ca uce­nic la uzina mecanică din acest oraș. Uzi­nele și fabricile aparțineau acum popo­rului. Statul celor ce muncesc s’a îngrijit de îmbunătățirea condițiilor de viață ale oamenilor muncii, de creșterea nivelului lor cultural. Când am terminat perioada de ucenicie, am fost transferat să lucrez ca turnător și câștigul meu a sporit. In acea vreme s’au deschis în Republica Georgiană multe și diferite institute de de NINA BENAȘVILI — * — învățământ pentru oamenii muncii, pentru copiii de muncitori și țărani S’au creat toate condițiile pentru desvoltarea învă­țământului public. Am intrat în școala serală a tineretului muncitor și am continuat să lucrez în acelaș timp în uzină. Ca toți tinerii so­vietici am învățat la școală în mod gratuit. ★ In acei ani a început în U.R.S.S. indus­trializarea. Conform planurilor cincinale staliniste, Uniunea Sovietică s’a trans­format dintr’o țară agrară înapoiată, în­tr’o țară industrială înaintată. Reconstrucția socialistă a economiei na­ționale a avut nevoie de mulți specialiști calificați. In U.R.S.S. s’a creat o intelec­tualitate provenită din rândurile poporu­lui. Muncitorii și țăranii frecventau insti­tute superioare de învățământ — în fața tineretului si a deschis un drum larg spre știință, împreună cu mulți tineri munci­tori, a plecat la învățătură și turnătorul Apollon Gorgaslidze și prietenul său Ar­­cîl Mamuelașvili. Primul a intrat la In­stitutul Politehnic din Tbilisi, iar al doi­lea la Institutul de construcții de mașini din Moscova. Gorgaslidze, la fel ca și alți studenți, a primit bursă de stat. El avea la dispoziție în mod gratuit labora­toare, biblioteci științifice, consultațiile profesorilor, etc. In timpul vacanței, Gor­gaslidze pleca să se odihnească în sana­toriu — de asta se îngrijea sindicatul. In Institut, Gorgaslidze și-a făcut mulți prieteni. Cei mai buni dintre ei erau Ghe­­rasim Cublașvili și Șalva Vașachidze. Cublașvili, ca și Gorgaslidze, se tră­gea dintr-o familie de țărani săraci. A­­cum el a devenit director de școală. Va­șachidze, fiu de miner, este în prezent, ministru adjunct al Industriei Locale din R.S.S. Georgiană. In anul 1933, Apollon Gorgaslidze a căpătat diploma de inginer. Statul s’a în­grijit de toți absolvenții, tineri specialiști Toți au fost repartizați la lucru după spe­cialitate. Gorgaslidze s’a întors în uzina sa, dar ca inginer metalurgist. — A început o minunată perioadă a vie­ții mele ■—- spune Gorgaslidze. Eram îndrăgostit de noua mea muncă. In curând m’am căsătorit... Și deodată a început războiul. A trebuit să părăsesc casa, uzina, orașul natal și, cu arma în mână, să merg să apăr patria de invazia hitle­­ristă. După victoria asupra fascismului, m’am întors din nou la munca pașnică. Am fost numit șef de secție, iar mai târziu am fost trecut ca director la uzina mecanică. Aceasta este o întreprindere industrială modernă, înzestrată cu tehnica nouă so­vietică. Uzina produce piese pentru utilaj de încărcare și transport. ★ Apollon Gorgaslidze este director de tip sovietic. El nu conduce o uzină particulară, ci una de stat, care este un bun al poporului. De aceea, directorul so­vietic și muncitorii sovietici au interese comune, un scop unic, să creeze bunuri materiale pentru popor, adică pentru ei înșiși. Iată de ce sunt ei cointeresați în mărirea producției. — Directorul sovietic este în slujba po­porului — spune Apollon Gorgaslidze. Acest principiu stă la baza activității lui. Directorul face totul pentru ca uzina pe care poporul i-a încredințat-o să lu­creze cât mai bine. Gorgaslidze, cum se și cuvine unui di­rector sovietic, se străduește să creeze cele mai bune condiții de muncă muncitorilor — stăpânii producției socialiste. In fiecare an, statul înzestrează uzina cu mașini noi care ușurează munca, o fac mai productivă și, în consecință, mai bine plătită. In uzină funcționează o re­țea de diferite cursuri și școli, unde mun­citorii învață în mod gratuit, își ridică calificarea și,­ prin aceasta, își măresc câștigurile. Se înfăptuiesc o serie de mă­suri cu privire la protecția muncii și teh­nica securității. Directorul se sfătuiește adesea cu mun­citorii asupra problemelor importante de producție, îi invită la el, ia cuvântul la consfătuirile de producție ale muncitorilor și inginerilor. Muncitorii vin la directorul lor cu cele mai variate chestiuni, cu invențiile sau propunerile lor de raționalizare, după sfa­turi sau ajutor. Ei știu că în persoana directorului vor găsi totdeauna un tova­răș înțelegător. Am fost acasă la Apollon Gorgaslidze. Soția sa, Liubov, este medic-stomatolog. Fiică de muncitor, ca și soțul ei, și-a făcut studiile superioare în anii Puterii Sovietice. Liubov Gorgailidze se bucură de mult respect în rândurile pacienților și ale to­varășilor săi de muncă. Pentru activitatea medicală ireproșabilă, ministrul Ocrotirii Sănătății di­n R.S.S. Georgiană i-a acordat insigna „Fruntaș pe tărâmul ocrotirii să­nătății“. Fiicele lui Gorgaslidze — Leila și Nelli — au un simț muzical desvoltat. Ele au moștenit de la tatăl lor dragostea pentru muzică. Amândouă învață la școala medie și frecventează în acelaș timp școala mu­zicală, unde studiază pianul. Leila, fiica mai mare se interesează în afară de muzică și de limbi străine. Ea vrea să urmeze Institutul Pedagogic de limbi străine din Tbilisi. Pe Apollon Gorgaslidze îl pasionează cărțile ca și în trecut. El și-a format o bibliotecă personală cu peste o mie de volume. Aici găsești și operele lui Marx, Engels, Lenin și Stalin și literatură teh­nică și beletristică. Gorgaslidze alege cu dragoste cărți pentru biblioteca sa, com­plectând-o cu cărți noi. Lui Gorgaslidze îi place teatrul și în special opera, unde merge Duminicile cu ai săi. Seara, familia se strânge adesea în jurul pianului. Tatăl cântă iar fiicele îl acompaniază la pian. Lui Gorgailidze îi plac și interpretează cu mult sentiment cântecele melodioase populare georgiene și romanțele compo­zitorilor ruși preferați, Ceaicovschi și Glinca. Stăpâna casei și prietenii constituie au­ditoriul acestor concerte improvizate. Viața oamenilor muncii din districtul național Komi-Perm Până la Revoluția din Octombrie viața locuitorilor din districtul național Komi- Perm, situat pe coastele nordice ale munți­lor Urall­i, era grea și lipsită de bucurii. Numai Puterea Sovietică Pa izbăvit pentru totdeauna pe acești oameni de mizerie, lipsuri și nenorociri. In acest ținut a în­ceput o viață fericită. Sute de tractoare lucrează în prezent pe ogoarele colhozuri­lor. Suprafețele cultivate s-au mărit de câteva ori, fermele colhozurilor dispun de numeroase cirezi de vile, au înflorit live­zile. Este grăitor exemplul colhozului „V. I. Lenin". Numai în cursul ultimilor doi ani venitul acestui artei agricol a crescut cu 200 000 de ruble De,asemeni a sporit considerabil recdita de cereale. In acest răstimp, colhozul a cumpărat o loc­omo­­bilă și un bogat inventar agricol. Oamenii muncii din satele districtului Komi-Perm duc o viață civilizată și îmbel­șugată. Familia colhoznicului Feodor Chi­cii­nov, de pildă, are 11 copii. Guvernul i-a decernat soției acestuia, Stepanida Giu­­dinova înaltul titlu de Familia Ciudinov traește „mamă-eroină“, o viață înde­stulată. Toți copiii acestui colhoznic au posibili­tatea să învețe la școli medii și superioare. Fiica cea mai mare lucrează ca profesoară, unul din băieți și-a însușit specialitatea de electrician, iar ceilalți copii învață în diferite școli. Asemenea familii sunt numeroase. In orașul Kudâmbar, centrul districtului național Komi-Perm, funcționează un ins­titut pedagogic și o școală medie pedago­gică, școli medii tehnice forestieră și agri­colă, școli de cooperație și de muzica. In districtul Komi-Perm, există și un teatru național de dramă In satele districtului sunt peste 150 case de cultură, cluburi și biblioteci. Populația acestui district, care te ta­smite de Revoluție nu avea scriere proprie, ci­tește în prezent în limba maternă operele clasicilor marxism-leninismului, cărți ale scriitorilor sovietici și străini.­ ­F> . ’ ’’1 Prietenie in munca In timpul construirii canalului naviga­bil Volga-Don „V.I. Lenin“ s’a legat între colectivul uzinei de mașini „Stalin” din Novo-Cramatorsc și constructori o strânsă prietenie în muncă. Colectivul uzinei a inițiat întrecerea constructorilor de mașini din Ucraina pentru îndeplinirea înainte de termen a co­menzilor m­arilor șantiere și și-a îndeplinit cu cinste angajamentele. Pe șantierul canalului Volga-Don au lu­crat 37 excavatoare pășitoare de tip EȘ—1. Excavatoriștii au făcut multe propuneri în ceea ce privește îmbunătățirea construc­ției acestui excavator. Ținând seama de observațiile lor, muncitorii din Novo-Cra­matorsc au crei­at un excavator de o cons­trucție perfecționată — excavatorul EȘ — 4/40, care are un braț de 40­­ metri și o cupă cu o capacitate de 4 mc. Aceste ma­șini lucrează acum pe șantierul hidrocen­tralei de la Cahovka, la canalul Volga- Ural, la canalul Ucrainei de Sud și­­ pe alte șantiere. Prietenia rodnică dintre constructorii de mașini și excava­tor­iști­ se întărește pe zi ce trece. Cei din uzină s-au deplasat pe șantier și au ajutat excavatoriștilor să-și însușească modul de funcționare a ma­șinii. In ianuarie anul acesta, Pavel Sidlin, brigadierul echipajului unui excavator EȘ - 4/40 care lucrează pe șantierul canalu­lui­, Volga-Ural, a făcut colectivului uzinei câteva propuneri care au avut drept scop îmbunătățirea construcției mașinii. Nu de mult, despre acelaș lucru a scris în scri­soarea sa și brigadierul de excavator Mas­­lac de pe șantierul hidrocentralei de la Gahovka. Constructorii, tehnologii și sta­­hanoviștii uzinii au ținut seamă de propu­nerile lor. O mare parte a defectelor despre care vorbeau excavatoriștii au fost înlătu­rate. Perfecționând excavatorul ES—4/40 constructorii au făcut 150 de modificări. Nu de mult a fost crei­at un nou model de excavator. Operațiile de manevrare au fost simplificate și s-a instalat un motor special de curent alternativ. Acest lucru a mărit timpul de funcționare al­ mecanis­melor. Palatele de cultura din orașul metalurgiștilor Intr’un loc pitoresc al­ orașului Dnipro­­petrovsc, pe terenul parcului „Gl­alov“, au început pregătirile pentru înălțarea pala­tului de cultură al constructorilor. Acesta, v­a fi al șaselea palat de cultură dim oraș. In fiecare seară palatul de cul­tură al metalurgiștilor de la uzina „Petrov­­ski“, al muncitorilor uzinii cocsochimice „Calimir”, al feroviarilor arterii Sta­li­no și altele, sunt viu luminate. Nu de mult ora­șul s’a îmbogățit cu un nou palat de cul­tură, cel al studenților, care este foarte frumos din punct de vedere arhitectonic. Un dar­­ minunat au primit sportivii: pe artera principală a orașului — bulevardul „Karl Marx“ — a fost construit pentru ei un palat al sportivilor. Apoi a început construirea palatului de cultură al constructorilor de mașini. In ve­derea înălțării unui focar de cultură pen­tru oamenii muncii din cooperativele meș­teșugărești, au fost alocate peste 4 mili­oane ruble. In palatele de cultură ale orașului, se desfășoară o intensă muncă politică și culturală, în ele funcționând sute de cercuri de artiști amatori. Numai în pa­latul de cultură al uzinei „Petrovski“, există 36 cercuri în care activează a­­proape 2.000 de metalurgiști împreună cu membrii lor de familie. Mecanizarea într’o fabrică textilă sovietici de ing. I. KUDRIAȘOV In cuvântarea sa la Congresul al XIX- lea al Partidului Comunist al Uniunii So­vietice, A. Kosâghin, ministrul Industriei Ușoare a U­R­S­S, a declarat : — Utilajul învechit, cu o productivitate redusă, este înlocuit cu mașini și agre­gate de construcție perfectă. Im perioada postbelică au fost instalate în industria ușoară peste 170.000 mașini-unelte și mașini noi. Ce au adus aceste mașini-unelte noi producției și muncitorilor ? Să luăm, de exemplu, fabrica de textile „Avantgarde comunistă“, care produce diferite feluri de țesături și fire de tort. In ultimii ani, ea a fost utilată din nou cu cele mai noi ma­șini și mașini-unelte sovietice, despre care a vorbit ministrul în cuvântarea sa. Care sunt acele mașini care au fost ins­talate în fabrică ? Pentru scărmănarea, amestecarea și cu­rățirea bumbacului au fost introduse pu­ternice agregate cu conducere automată. Fiecare agregat de felul acesta este de­servit de doi oameni: unul la încărcarea mașinii cu bumbac, iar altul la scoaterea semifabricatelor. Productivitatea muncii muncitorilor, care deservesc noile agre­gate a crescut de peste 2 ori, iar munca a devenit mai ușoară In Filaturi, vechile mașini au fost înlo­cuite cu noi mașini de filat sovietice, cu o productivitate înaltă. Ele ocupă o supra­față de 4 ori mai mică, iar productivitatea fuselor lor este mai mare cu 60—65 h sută decât aceea a mașinilor vechi. Pe scară largă sunt folosite dispozitivele care aspiră seama și înlocuiesc mâna de lucru. La mașinile de filat au fost aplicate dispo­zitive pneumatice, care previn ruperile complicate, ușurând astfel munca filatoa­relor. Țesători­a a fost înzestrată cu mașini de depănat rapide, mașini de urzit perfecțio­nate, mașini de scrobit rapide și războaie de țesut automate. Acestea sunt folosite cu drag de țesă­toare, deoarece simplifică și ușurează mult munca. Astfel, productivitatea noilor mașini de depănat și urzit este de 3 ori mai mare decât a celor vechi, simplificărn­­du-se totodată și mânuirea lor. Dispozitive fixe automate reglemen­tează mersul procesului de scrobire și eli­berează pe muncitori, de la îndeplinirea u­­nei serii de operații. La războaiele de țe­sut automate au fost instalați controlori de urzeală, care ușurează în mod conside­rabili deservirea mașinilor, fiindcă aceste dispozitive automate opresc mașinile în cazul când s’ar rupe firul de urzeală. în­locuirea fusului de țesut uzat cu unul nou se­­ face de asemenea automat. Pentru le­garea firelor de urzeală se folosesc mașini de iradat fire, cu o înaltă productivitate. Noul utilaj a mărit considerabil produc­ția finită. De exemplu, în 1952 fabrica „Avantgarda Comunistă” a dat în 24 de ore cu 33 la sută mai multe fire și cu 25% mai multe țesături decât producea în aceeași perioadă de timp în anul 1940. Mecanizarea producției în fabrică, că și în celelalte întreprinderi din U.R.S.S., se face nu numai pentru mărirea produc­ției, ci și cu scopul de a se îmbunătăți condițiile de muncă. In U.R.S.S., mecani­zarea constituie o manifestare a grijii pentru muncitori. Statul se străduiește sa ușureze și să ocrotească prin toate mijloa­cele munca lor. • Această grijă o simt și muncitorii de la fabrica „Avantgarda Co­munistă“. Este de ajuns să spunem că înainte procesul tehnologic de producție al fabricii cuprindea aproape 3.500 ope­rații, iar acum, datorită mecanizării, s-a redus la 400 operații. A fost mecanizat în special întreg transportul din cadrul fabricii. Muncitorii sunt eliberați acum în întregime de muncă grea a transportu­lui bumbacului, al semifabricatelor și al produselor finite. Realizând mecanizarea, direcția fabri­cii a luat în afară de aceasta o serie de măsuri cu scopul de a îmbunătăți condi­țiile de muncă și de a crea condiții mai bune pentru procesul tehnologic. Au fost construite, de exemplu, puternice instalații de ventilare și umezire a aerului. Acum, în secții temperatura și umiditatea aeru­lui se reglementează automat. In U.R­S­ S mecanizarea nu duce la șo­maj. Muncitorii eliberați dintr-o muncă sunt folosiți imediat în alte sectoare de producție, unde este nevoie de ei. Mecanizarea sovietică duce la creșterea productivității muncii și deci, la sporirea salariului muncitorilor. La această fabri­că, de exemplu, în ultimii ani producti­vitatea muncii filatoarelor a crescut c­u 30 la sută, a țesătoarelor cu 26 la sută. Nivelul salariului acestor muncitoare este în prezent de peste 2 ori mai ridicat decât­­înainte de război. Mecanizarea determină, de asemenea, creșterea nivelului cultural și tehnic al muncitorilor. Căci numai muncitorii bine pregătiți din punct de vedere tehnic pot mânui aceste mașini noi. Fabrica preiază toate condițiile pentru ridicarea nivelului învățământului special și general al mun­citorilor. Astfel, numai în 1952 peste 1.600 muncitori au terminat școala profesionala și diferite cursuri de ridicare a calificării care există pe lângă fabrică. Muncitorii știu că prin introducerea noii tehnici, vor lucra în­ condiții și mai bune. De aceea, ei participă activ la Introduce­rea noii tehnici, se străduiesc să aducă aportul lor la mecanizarea continuă a pro­ducției. Numai în anul 1952 au fost apli­cate în producție peste 100 propuneri de raționalizare ale inovatorilor din fabrică. Fabrica a realizat în acest fel aproape 500.000 ruble economii suplimentare. Colectivul fabricii „Avantgarda Comu­nistă"­­ și-a însușit cu succes noua tehnică. Planul de producție pe 1952 — cel de -al doilea an al cincinalului, — a fost depă­șit. Au fost produse cu mult mai multe fire și țesături decât fusese prevăzut în plan. Desfășurarea lucrărilor pe traseul canalului din Nordul Crimeii Iarna blândă din Crimeea, lipsită aproa­pe de zăpadă, permite geologilor și hidro­tehnicienilor să-și desfășoare fără întreru­pere lucrările de prospectare de­­ pe traseul canalului din Nordul Crimeei. Astfel, s-a început întocmirea proceselor sistemelor de irigație din zona acestui canal. Constructorii, fac pregătiri intense în vederea începerii principalelor lucrări hi­drotehnice de pe acest traseu. La Djancoe, unde se află baza principală a șantierului canalului, au apărut noi cartiere de case de locuit, clădiri destinate școlilor, creșe. Acolo unde doar cu câteva luni în urmă se întindea un teren viran, s-au ridicat nu­meroase case. Se schimbă de la o zi la alta aspectul orășelului industrial, care a cres­cut la marginea orașului Djancoe. Aici au fost construite ateliere mecanice și de pre­lucrare a lemnului, un centru pentru pre­pararea mortarului și betonului, ateliere de armătură și reparații auto, clădiri des­tinate instituțiilor administrative, cultu­rale și de folos obștesc. Pe șantierele de construcții ale lacului de acumulare de la Simferopol și ale siste­mului de irigație de la Sarghir se înalță construcții hidrotehnice. Lacul de acumu­lare de la Simferopol va permite irigarea pământurilor aparținând colhozurilor din raioanele Simferopol și Oktiabr, unde nu vor ajunge apele canalului din Nordul Cri­meii . In valea râului S­alghir nu încetează nici ziua, nici noaptea buduitul motoarelor. Aici se desfășoară lucrările de construcție a barajulu­i, a dispozitivului de fund pen­tru scurgerea apelor, a deversorului pen­tru evacuarea apelor mari, precum și a altor instalații hidrotehnice. Aci mecaniza­torii sunt nevoiți să lucreze pe un teren tare și stâncos. Au fost deplasați sute de mii de metri cubi de pământ. Anul acesta un baraj uriaș va îngrădi râul Salghir, 1

Next