Munca, iulie 1953 (Anul 9, nr. 1779-1805)

1953-07-01 / nr. 1779

Pag. 2-a Pentru terenurile de pe care recolta se ridică vara, desmiriştitul este prima lu­crare cu care se începe pregătirea solu­lui ; este cea dintâi operaţiune din ciclul lucrărilor necesare recoltei viitoare re­comandată de agrominim şi care, făcută la timp şi în bune condiţiuni, asigură o re­coltă sporită în anul ce vine. Această lu­crare trebue făcută odată cu recoltarea sau la cel mult două trei zile în urma ei deoarece în acest timp se împiedică pier­derea apei din sat. Desmiriștitul este înainte de toate un m­ijloc principal de luptă împotriva buru­ienilor care ajung la maturitate şi îşi scutură seminţele mai devreme de seceriş sau chiar în timpul lui. Prin desm­iriştirea făcută imediat după Recoltare, la adâncimea de 4—5 cm., când pământul e încă reavăn şi se lucrează bine, buruienile sunt îngropate şi distru­­se,­iar seminţele lor, încolţesc şi încep să crească. Odată cu arătura de toamnă însă, ele sunt distruse şi cu aceasta, ina­micul nr. 1 al culturilor noastre, este în­lăturat. Acum, rezerva de apă şi hrană din sol va servi în întregime plantelor de cultură, care sunt puse, astfel, încă dintr’un început în condiţiuni bune de creştere şi dezvoltare. Desmiriştitul se face cu discuitorul, sau în lipsa lui, cu plugul fără cormanî. După plug, se gră­­pează. Pe terenurile năpădite de pir, sau bu­ruieni cu rădăcini adânci (costrei, pălă­­midă, troscot, etc.), desmiriştirea se face cu plugul la adâncimea de 12—16 cm, după care, se trece în curmeziş, cu discui­torul. In felul acesta rădăcinile buruieni­lor sunt mărunţite şi astfel vor da naştere la lăstari slăbiţi, care vor fi distruşi prin arătura de toamnă. Prin desmiriştire, ouăle şi larvele insec­telor vătămătoare sunt scoase la supra­faţă, iar păsările şi soarele le distrug. De asemenea, prin această operaţie se eli­ing. N. HUDEA director Direcţiunea Tehnico-Ştiinţifcă din Ministerul Agriculturii mină însăşi focarele de infecţie, distru­gând buruienile care serveau de plante gazdă diferitelor insecte şi dăunători. Pe locurile nedesmiriştite, aceşti duşmani ai culturilor agricole se înmulţesc nestin­gheriţi, de la an la an şi produc pagube foarte mari. Desmiriştirea are o deosebită însemnă­tate în lupta pentru combaterea secetei, fiind lucrarea, prin care se urmăreşte menţinerea apei pentru însămânţările vii­toare. Solul care nu a fost supus acest­e operaţiuni, datorită ploilor căzute în cursul anului, este bătătorit şi prin tuburile capilare, apa din adâncime urcă uşor spre suprafaţă, pierzându-se prin evapo­rare. Lipsa de apă accentuându-se, se formează un sol crăpături, prin care, eva­­poraţia se va face cu şi mai mare uşurinţă. Pe de altă parte, apa ploilor nu va putea pătrunde cu uşurinţă în pământ formân­­du-se bălţi la suprafaţă de unde se va scurge prin locurile mai joase, sau se va evapora. Din experienţele şi cercetările făcute în U.R.S.S., s-a stabilit că prin desmirişti­rea executată la timp şi respectându-se condiţiunile de lucru stabilite, pe fiecare m. p., rezerva de apă e cu 74,25 litri mai mare decât în pământul care nu a suferit această operaţie. Lucrările şi procedeele noi folosite în agricultură, au valoare în măsura în care prin ele se realizează un spor de produc­ţie. Şi în acest domeniu experienţa şi practica savanţilor sovietici, a colhoznici­lor şi sovhoznicilor din U.R.S.S. ne stau la îndemână şi ne dovedesc că desmiriş­titul, lucrarea aceasta simplă şi uşor de executat, făcută însă la timp şi aşa cum prevăd minimele agrotehnice, asigură un spor mediu de producţie de 200—800 kg. la ha. In condiţiunile ţării noastre, cercetările şi experienţele Institutului de Cercetări Agronomice al R.P.R. şi rezultatele do­bândite de gospodăriile agricole de stat şi colective, în anii trecuţi, ne scot în evidenţă eficacitatea şi însemnătatea des­­miriştitului pentru recolta anului viitor, stabilindu-l definitiv, ca un procedeu ne­cesar şi obligatoriu pentru agricultura noastră. Trebue înlăturată din practica oameni­lor muncii din agricultură metoda înapo­iată de păstrare a miriştilor pentru păşu­­natul animalelor, întrucât ele oferă păşuni de slabă valoare alimentară şi totodată micşorează mult recolta viitoare. Cunoscând toate foloasele pe care ni le aduce desmiriştitul, precum şi neajunsu­rile pe care le avem atunci când miriştile rămân neîntoarse, este de datoria fiecărui om al muncii, care lucrează în agricultu­ră să desmiriştească toate suprafeţele care se recoltează în vară, pentru asigura­rea şi sporirea recoltei viitoare. In vederea acestui lucru comitetele executive ale sfa­turilor populare cu sprijinul temeinic al comisiilor sindicale comunale trebue să ducă o susţinută muncă de lămurire în rândurile ţărănimii muncitoare, pentru a o convinge să execute la timp şi în bune condiţiuni această importantă operaţie. Un rol de seamă le revine tehnicienilor agro­nomi care trebue să lucreze practic pe teren, să înv­eţe oamenii când şi cum tre­bue făcut de amiristitul, cu ce fel de unelte şi la ce adâ­nlime. Gospodăriile agricole de stat şi cele colective trebue să efectueze la timp şi în mod exemplar desmiriştitul, îndemnând pe­ ţăranii muncitori să le ur­meze pilda. Imensemeni este necesar ca tractoriştii S.AILT.-urilor să-şi organizeze în aşa fel munca încât tractoarele să fie folosite pe timpul zilei la seceriş, iar noaptea la desmiriştit, asigurându-se ast­fel odată cu recoltarea şi efectuarea des­­miriştitului con­form regulilor stabilite de agrominim. Sfaturi agrotehnice De ce este necesar să desmiriştim la timp ogoarele secerate Să fie alungate elementele duşmănoase din U. R. C. C. Paneiu Hotărîrea Consiliului de Miniştri al R.P.R. şi a C.C. al P.M.R. cu privire la îmbunătăţirea activităţii cooperaţiei de aprovizionare şi desfacere arată,­­printre altele, necesitatea de a curăţa conduce­rea cooperativelor de elementele străine, care s’au strecurat acolo. Mai sunt însă unităţi cooperatiste care nu ţin seama de indicaţiile Hotărîrii. Aşa este, de pildă, Uniunea Raională a Coo­perativelor de Consum Paneiu. In conducerea acesteia au reuşit să se cuibărească o seamă de chiaburi şi spe­culanţi, duşmani ai regimului de demo­craţie populară, care au dus o activitate de subminare a cooperativelor, înstrăi­nând importante fonduri, jefuind avutul obştesc. Unul dintre aceştia este Gerea Dumi­tru, fostul şef al serviciului de valorifi­cări, chiabur, element duşmănos, care sa strecurat în conducerea agenţiei de valo­rificări. El a conlucrat cu Ivanciu Ion gestionarul depozitului agevacoop sustră­­gând din bunurile Uniunii importante cantităţi de mărfuri şi sume de bani, prin folosirea borderourilor şi a altor acte de circulaţie a mărfurilor. Ivanciu Ion deşi a sustras din bunurile Uniunii raionale a cooperativelor 1.500 ouă şi alte mărfuri, se mai află încă şi astăzi în­­tr’un post de gestionar. Un alt părtaş al afacerilor lui Gerea Dumitru a fost Brandrabur Iancu, fiu de negustor speculant — şi el cocoţat în­­tr’un post de răspundere la U.R.C.C.­­Panciu. * Unele din aceste elemente — printre care şi aceştia doi din urmă — au fost demascate şi înlăturate din Uniunea Ra­ională datorită vigilenţei oamenilor mun­cii. Din păcate însă, alţii au mai rămas. Printre aceştia se numără şi Racoviţă Constantin, fiu de chiabur, element duş­mănos, care a sabotat totdeauna intere­sele Uniunii Raionale a Cooperativelor de Consum Paneiu. El se află şi acum într’un post de conducere şi anume ca şef contabil la Uniunea Raională. Aseme­nea lui este şi Chicovici Vasile, care a făcut înainte vreme afaceri pe picior ma­re şi astăzi este responsabilul serviciului Muncă şi Salarii. Deasemeni, şi Haicău, fost mare negustor, afacerist, care acum este gestionar la Agevacop. Bine plasaţi în cadrul Uniunii, ei au dus o acţiune sis­tematică pentru a atrage în mrejele lor pe conducătorii acesteia Astfel, ei au iz­butit să se vâre pe sub pielea preşedinte­lui Uniunii, Ionescu Gheorghe, care s-a lăsat influenţat de duşmanul de clasă, lă­­sându-i să-şi facă de cap. Şi astfel toate aceste elemente duşmă­noase au putut să-şi desfăşoare în voie acţiunea lor de subminare a cooperative­lor. Evidenţa contabilă în Uniune a fost şi ea lăsată în urmă cu mult, pentru a mas­ca în felul acesta nerespectarea disciplinei financiare. Lucruri grave s’au petrecut în coopera­tivele de consum, unde deasemeni s’au strecurat elemente duşmănoase, hoţi şi speculanţi. Printre aceştia este Rusu Ni­colae, preşedintele cooperativei de con­sum din comuna Moviliţa, fiu de chiabur, care pentru a împiedeca organizarea stâ­nei cooperativei a ascuns un număr de 800 oi. Fapta lui mârşavă a fost însă zădărnicită de­ ţăranii muncitori, care l-au demascat la timp şi l-au dat pe mâna justiţiei.­ Se pune întrebarea ce a făcut comitetul raional al sindicatului lucrătorilor din cooperaţie ca­­ să îndrepte această situa­ţie ? v­­ Atitudinea de gură-cască, de îngăduin­ţă condamnabilă faţă de elementele duş­mane, manifestată de membrii acestui co­mitet, a creiuit teren prielnic acţiunilor chiabureşti, drându-le posibilitatea acesto­ra să lucreze­ nestingherit. Această stare de lucruri nu mai poate dăinui. Nu poate fi îngăduit ca bunurile poporului să fie jefuite, ca duşmanii, afa­ceriştii, să-şi facă de cap în cooperative. Cooperativele­­au rolul să servească inte­resele oameni­lor muncii de la oraşe şi sate. De aceea, el£ trebue să fie curăţite de chiaburi şi de elemente necinstite. In raionul paneiu există toate posibili­tăţile ca sarcinile de plan ale cooperative­lor să fie îndeplinite şi chiar depăşite. Membrii de sindicat trebue să mobilizeze masele de ţărani muncitori, membri ai cooperativelor, să le dezvolte conştiinţa cetăţeneasăă şi vigilenţa, să sprijine în­tărirea politico-economică a cooperative­lor din raion, contribuind astfel la îmbu­nătăţirea Schimbului între oraş şi sat. MIRCEA NOVAC Respectarea corelaţiei dată prin plan între creşterea productivităţii muncii şi a salariului mediu şi între creşterea volumu­lui producţiei globale şi a fondului de sa­larii, este o sarcină importantă pe care partidul şi guvernul a pus-o în faţa oame­nilor muncii din ţara noastră. Nu toţi conducătorii de întreprinderi în­ţeleg însă importanţa pe care trebue s-o acorde respectării corelaţiei dată prin plan. Aşa, de exemplu, la fabrica „Dum­­brava“-Sibiu (director, tovarăşa Şuteu, preşedintele comitetului de întreprindere, tovarăşa Miclos Agnet­), de la începutul anului şi până acum corelaţia dată prin plan nu a fost respectată în nicio lună. In trimestrul I, de pildă, planul de producţie pe fabrică a fost realizat în proporţie de 86,4 la sută, în timp ce fondul de salarii s-a mărit peste prevederi cu 19,96 la sută. Deasemeni, productivitatea muncii planifi­cată a fost realizată în proporţie de 76,66 la sută, iar salariul mediu a crescut cu­ 15,47 la sută peste sarcina planificată. In luna Aprilie, fondul de salarii a fost depă­şit cu 29,7 la sută, iar salariul mediu cu 10 la sută, în timp ce productivitatea şi volumul producţiei globale nu au fost în­deplinite. Care sunt cauzele acestei situaţii inad­misibile? Cu toate că tovarăşul Cândea Ion, şeful servilului Muncă şi Salarii, a­­runcă vina pe minister — vrând să coco­loşească lipsurile din activitatea organelor de conducere ale întreprinderii — cau­zele nerespectării corelaţiei dată prin plan sunt de natură internă. Principala cauză trebue văzută în proasta organizare a pro­cesului de producţie, factor principal care a dus în mod direct la nerespectarea core­laţiei. Slaba aprovizionare cu materii prime a locurilor de muncă a făcut ca majoritatea ţesătoarelor să părăsească războaiele, plecând să-şi procure materii prime, iar când se întorceau, aduceau cu ele ce găseau, împestriţând astfel ţesătu­rile. Insuficienta aprovizionare se datoreş­­te şi faptului că din cele 55 tuse ale ma­şinii de ţevuit sulane numai 31 funcţio­nează. Mai mult decât atât, maşina de ţe­vuit sulane, adusă din Cisnădie în scopul de a ajuta la desfăşurarea ritmică a pro­cesului de producţie, a stat neîntrebuin­ţată până în a doua jumătate a lunii A­­prilie. O altă serie de maşini care erau planificate să producă, sunt şi acum ne­montate, iar piesele lor zac aruncate unele peste altele. Cât priveşte îngrijirea maşinilor, ea lasă de dorit, din care cauză ele se defectează destul de des, lucru ce a făcut ca în cursul lunilor Februarie şi Martie numărul orelor de întreruperi să crească cu mult faţă de anul trecut. Aceasta a avut ca rezultat scăderea simţitoare a productivităţii mun­cii, ceea ce a dus la nerespectarea corela­ţiei dată prin plan. Deasemeni, conducerea întreprinderii, pe considerentul că „nu poate realiza planul cu forţele de muncă planificate”, a găsit de cuviinţă să angajeze muncitori, depă­şind astfel planul forţelor de muncă în tri­mestrul I cu 10,87 la sută. Ea nu a văzut că adevărata cauză a neîndeplinirii planu­lui este tocmai scăderea productivităţii muncii, ca urmare a numărului mare de absenţe nemotivate. In luna Aprilie, de e­­xemplu, în loc ca aceste absenţe să scadă, ele au crescut la peste 260 zile împotriva unor muncitoare ca Bădilă Paraschiva, Vodă Ana, Lungoi Ana şi altele care mai în fiecare lună lipsesc dela 3 până la 6 zile, nu s’a luat nicio măsură. Faţă de starea de lucruri existentă la „Dumbra­­va"-Sibiu, comitetul de întreprindere e pa­siv în loc să creeze o puternică opinie muncitorească împotriva celor ce calcă disciplina socialistă a muncii. Aceste lip­suri duc inevitabil la scăderea producti­vităţii muncii şi la umflarea salariului mediu. Comitetul de întreprindere nu a cerut conducerii administrative o situaţie perio­dică asupra corelaţiei dată prin plan între creşterea productivităţii muncii şi a sala­riului mediu şi între creşterea volumului producţiei gloable şi a fondului de salarii. Dacă ar fi cunoscut din timp situaţia şi ar fi analizat cauzele nerespectării corela­ţiei dată prin plan, comitetul de între­prindere ar fi putut lua măsuri în vederea lichidării tuturor lipsurilor în această di­recţie. El nu a desfăşurat însă o muncă susţinută pentru a antrena pe muncitori în întrecerea socialistă cu obiective con­ . Să fie respectată corelaţia dată prin plan la fabrica «Dumbrava» din Sibiu SANDU ROMAN MUNKA Notă bibliografica .SCHIŢE ŞI NUVELE* da I. A. Bassarabescu (E. S. P. L. A.) Când mergi pe malul unei bălţi — într’o după amiază caldă de vară — te uimeşte tăcerea care te înconjoară; to­tul în jur ţi se pare liniştit, şi doar ara­reori auzi câte un orăcăit strident de broască. Deasupra acestei atmosfere li­niştite pluteşte totuşi un miros înăbuşitor de putreziciune... Ceva asemănător cu liniştea aparentă a bălţii — în care mereu se duc la fund, fără sgomot, plantele putrezite — simţi şi atunci când urmăreşti cu atenţie viaţa personagiilor din „Schiţe şi nuvele” d­e I. A. Bassarabescu. Lumea care populează aceste scurte lu­crări literare, este alcătuită din burghezi cu tabieturi, pensionari car£ o viaţă întrea­gă nu făcuseră nimic, parveniţi, etc. O multitudine de sentimente meschine, preo­­cupări mărunte care iau proporţii catas­trofale de pustietate sufletească şi intelec­tuală — iată trăsăturile esenţiale ale per­sonagiilor pe care Bassarabescu, cu un ascuţit simţ critic ni le înfăţişează în toată goliciunea lor. Opera lui ne desvăluie, printre altele, cu multă plasticitate tendinţa de înavuţire a burgheziei. In lumina acestei tendinţe e­­roii lui ne apar mici, fără orice urmă de demnitate umană. Mijloacele pe care ei şi le propun pentru a se îmbogăţi sunt cât se poate de meschine şi imorale. Pe tână­rul însurăţel din schiţa „In rai“, care nu ţine seama că femeia pe care şi-a ales-o drept nevastă este mult mai bătrână decât el, nu-l interesează nimic în afară de zes­trea pe care ea o are şi pe care i-o expune ca momeală. Câteodată tânărul se îngro­zeşte de „soţia sa“, dar, aducându-şi ime­diat aminte de zestre, se consolează sin­gur : „Ce femeie de ispravă !“... Aceasta este prima etapă a personagii­lor lui Bassarabescu, personagii care însă cresc şi sunt desvoltate de autor în etape diferite, cu preocupări diferite. Ajuns în vârstă, cel dornic de căpătuială — funcţi­onar sau impiegat mărunt la gară — nu mai năzueşte decât la un singur lucru — să iasă la pensie („Spre Slatina“) şi even­tual să-şi căpătuiască feciorii sau fetele („Sâmburele”, „Pe drezină”, etc.) pentru ca apoi să trăiască solitar, liniştit, cu ta­bieturile sale („Leandrii”, „Intre acare­turi“, etc.) Atitudinea scriitorului faţă d­e această lume descompusă, meschină, este acea a umoristului fin care ne înfăţişează fără prea multe comentarii situaţii din care re­iese însăşi ridicolul moralităţii burgheze. Intr'o epocă în care literatura era cuprin­să de marasmul ideologiei burgheze, Bas­sarabescu a continuat, prin scrisul său, cele mai bune tradiţii ale literaturii noa­stre realiste. Personagiile sale, lapidar descrise, capătă sub condeiul său forţă de generalizare. Toate procedeele artei rea­liste sunt utilizate ca măestrie de scrii­tor, care redă în lucrările sale o imagine veridică a lumii din zilele sale. Insă Bas­sarabescu nu a văzut dincolo de barie­rele mediului mic-burghez în care a trăit; de aceea în opera lui nu ne apar oamenii înaintaţi ai epocii — muncitorii. Orientarea lui către cei oprimaţi este însă clară. In scrierile lui întâlnim adesea oa­meni ca Nestor Perseanu sau Domiţian („Vulturii“), care se zbat în mijlocul gre­utăţilor şi luptă, muncind cinstit, pentru a asigura familiilor lor o viaţă omenea­scă. Burghezia îl categorisise pe Bassara­­bescu ca un scriitor al „peisagiilor moar­te” şi al amănuntelor, căutând să treacă sub tăcere forţa realistă a operei sale. Astăzi însă această operă a fost scoasă la lumină desvăluindu-i-se adevăratul sens, şi a fost publicată într-un tiraj de peste 10.000 de exemplare. Act de acuzare îm­potriva unei lumi ce dispare sub ochii noştri, opera lui Bassarabescu şi-a ocupat acum adevăratul ei loc în patrimoniul cul­turii noastre naţionale, crete, legate de depăşirea planului. Unii din membrii comitetului nu sunt exemplu pentru muncitori. O parte din ei, printre care şi tovarăşa Micles Agneta, lasă lu­crul cu 10-20 de minute înainte de a suna sirena. Scoţând în evidenţă însemnătatea creş­terii productivităţii muncii pentru con­struirea societăţii noi, socialiste, marele Stalin a spus că socialismul poate învin­ge numai pe baza unei înalte productivi­tăţi a muncii, a unei productivităţi mai înalte decât sub capitalism. După această măreaţă învăţătură trebue să se că­lăuzească, şi conducerea fabricii „Dumbra­va”, care are datoria să treacă de îndată la lichidarea lipsurilor ce au determinat nerespectarea corelaţiei dată prin plan. Ea trebue să asigure aprovizionarea la timp a fiecărui loc de muncă, să ia măsuri în scopul îmbunătăţirii procesului de produc­ţie, al utilizării din plin a utilajului, ceea ce va duce la ridicarea productivităţii muncii. Aşa cum reiese şi din preţioasele docu­mente ale Congresului al IIl-lea al Sin­dicatelor, comitetului de întreprindere îi revine sarcina să organizeze temeinic în­trecerea socialistă, să atragă în cadrul ei şi personalul tehnico-ingineresc, în spe­cial pe maiştri, să stimuleze pe câştigă­torii întrecerii şi să extindă pe scară largă metodele stah­anoviştilor sovietici, cum ar fi metodele Melnicov, Jandarova și altele. Deasemenea, este necesar a se lua mă­suri împotriva celor care absentează ne­motivat de la lucru, împotriva celor care frânează mersul nostru înainte. Mtéretni­­­lufié 1953 — Br, 00T9 In Ţara Socialismului victorios" Profesorul N. Cuzneţov (stânga) care conduce catedra de tehnologie a meta­lelor a Institutului politehnic „M. I. Carinin“ din Leningrad şi oţelarul stahanovist M. Cononov de la uzina „Chirov“, verifică împreună cu laboranta uzinei, R. Anisimova, analiza chimică a unei șarje rapide. 1.837 metri foraţi! Îu fiecare an ce R­ ALLAIAROV Junior Adriaşîn, B6­ trece petroliştii din maistru sondor cikariov, Zamesin şi raioanele „Celui la Trestul „Tuimazabur,neff ale altora, au dat în de-al doilea Bacu” exploatare înainte de (aşa este numită regiunea noastră) ridică viteza de forare a sondelor în rocă tare. Folosind tehnica şi tehnologia înaintată, ei au lăsat cu mult în urmă indicii so­cotiţi până de curând drept record. In lupta pentru un foraj rapid primul loc îl deţin petroliştii din Başchiria şi Tataria. In 1952 brigada noastră comsomolistă a înregistrat cea mai mare înaintare — 8.300 metri — din trestul „Turmaza­­burneft”, cu o viteză medie de 940 me­tri de mașină pe lună la sondele forate. Realizarea aceasta­ se datorește foraju­lui cu turbină, care dă rezultate remarca­bile în rocă tare. La toate sondele bri­gada a folosit numai metoda forajului in­tensiv, elaborată şi pusă în aplicare cu succes de maiştrii noştri în colaborare cu inginerii şi tehnicienii. Lucrând cu un re­gim intensiv de foraj, noi am obţinut la o serie de sonde o viteză de 1.100—1.200 metri de maşină pe lună. Dar brigada nu s’a declarat mulţumită cu aceasta. Am obţinut oare tot ce se putea dela minunatul instrument sovietic de foraj ". Poate fi ridicată şi mai mult productivitatea lui? Punându-ne aceste întrebări, noi ne-am gândit în primul rând, dacă e neapărată nevoie să forăm de noroi de foraj. După cum se ştie, noro­iul de foraj a început să fie folosit acum 30 de ani. Atunci, odată cu mărirea adân­cimii sondelor, apa nu mai asigura scoa­terea la suprafaţă a rocii sfărâmate­ din fundul sondei. Noroiul de foraj, pe lângă faptul că scotea la suprafaţă roca, con­solida şi pereţii sondelor şi erem­ o contra­­presiune ce împiedeca prăbuşirea pereţilor — lucru ce are o deosebită importanţă în cazul forajului în roci moi. De atunci însă tehnica noastră sovie­tică a progresat mult. Au început să fie folosite scule perfecţionate, pompe puter­nice. S’au schimbat şi metodele de foraj. Şi iată că petroliştii noştri au ajuns la concluzia că pot renunţa la noroiul de foraj şi trece din nou la forarea cu apă. Şuvoiul puternic ascendent al apei, în cazul unei productivităţi ridicate a pom­pelor, va permite să se scoată cu uşurin­ţă la suprafaţă toată roca sfărâmată din fundul sondei până la o adâncime a pu­ţului de 2.000 metri. Se ştie că roche­tari nu dau loc la eroziuni şi nu se surpă. Folosind această metodă, maiştrii noş­tri au atins viteze sporite 1.300—1.400 metri de maşină pe lună. Brigăzile mai a­termen numeroase sonde. In cazul folosirii apei în locul noroiului de foraj, se ridică capacitatea de foraj a turbinei, cresc vitezele mecanice. Apa nu are proprietăţi care să producă o acţiune dăunătoare asupra utilajului. Ca urmare a acestui fapt se măreşte timpul de func­ţionare a turbinei, pompelor şi a pieselor de rezervă Consumul noroiului de foraj şi al reactivilor chimici se reduce de două ori, şi se înlătură avariile şi complicaţiile ce se produceau de pe urma noroiului de foraj. Noua tehnologie a folosirii apei la fo­raj este foarte eficace şi, folosită cu pri­cepe­re, poate da viteze şi mai mari. Pornind la forarea sondei nr. 749, bri­gada noastră a hotărît să demonstreze aceasta în mod practic, înainte de înce­perea lucrului, noi am studiat minuţios fişa geologo-tehnică, şi am întocmit un grafic al îndeplinirii tuturor lucrărilor ce intră în procesul forajului. S-a hotărît să se aplice o nouă metodă mai raţională, de întrebuinţare a sapei, care permite obţine­rea unei viteze mecanice mai ridicate şi o înaintare sporită Noi ne-am luat anga­jamentul de a executa forarea cu apă până la adâncime maximă şi d­e a trece la no­roiul de foraj numai înainte de deschide­rea orizontului productiv. Fiecare schimb a încheiat un contract de întrecere socia­listă și și-a luat angajamente concrete. Prevederile noastre s-au îndeplinit întrutotul. Am executat forarea sondei nr. 749 cu 45 zile înainte de termen. Viteza de foraj a fost de 1.037 metri de maşină pe lună. înainte, pentru forarea unei sonde a­­dânci din devonian, se consumau de obicei 100 de sape. Brigada noastră a consumat doar 66 sape. După calculele preliminare, economia generală obţinută de noi este de peste 220 mii ruble. In acelaș timp viteza de 1.837 metri, pe care am realizat-o, este cea mai ridi­cată viteză atinsă în raioanele „Celui de-al 2-lea Bacu”. Dar nici aceasta nu este o limită. In prezent brigada noastră a pornit la forarea unei noi sonde și s’a angajat s’o dea în exploatare în 25 de zile, folosind o viteză de cel puţin 1.900 metri de maşină pe lună. fDin ziarul „Trud") Vizitele delegaţiei de femei de peste hotare ORAŞUL STALIN 30 (Agerpres). — Luni dimineaţa Elisa Branco, laureată a Premiului Internaţional Stalin „Pentru întărirea păcii între popoare” şi celelalte delegate ale femeilor de peste hotare, care se află în ţara noastră, au vizitat gos­podăria agricolă colectivă din comuna Harman, regiunea Stalin. In aceeaşi zi, membrele delegaţiei au vizitat centrul şcolar profesional metalur­gic din oraşul Stalin, unde un mare nu­măr de tineri se califică în diferite mese­ ★ PLOEŞTI 30 (Agerpres). — In Piaţa I. V. Stalin a avut loc as­tăzi un mare meeting la care au partici­pat peste 25.000 de femei d­in oraş. Tov. Ana Lungu, secretară a Comite­tului Femeilor Democrate din R.P.R., membră a delegaţiei care a participat la Congresul Mondial al Femeilor de la Co­penhaga, a făcut o expunere asupra des­făşurării Congresului de la Copenhaga, subliniând că el a constituit o viguroasă manifestare a voinţei de pace a femeilor din întreaga lume, pentru o soartă mai bună a femeilor din ţările capitaliste şi dependente, pentru destinderea situaţiei internaţionale şi prietenie între popoare. La meeting a mai luat cuvântul, Polly Lucian, preşedinta secţiei femeilor a Siu­nii. Secţiile centrului şcolar, dormitoarele, cantina şi sala de spectacole, parcurile care înconjoară clădirea, au produs o fru­moasă impresie vizitatoarelor, cărora e­­levii le-au făcut o primire călduroasă. În după amiaza zilei de Luni, membre-­­le delegaţiei au vizitat spitalul unificat de obstetrică şi chirurgie din Oraşul Sta­lin, iar apoi Biserica Neagră, unde au as­cultat un concert din lucrări pentru orgă de Bach, Haendel, Franck. ★ dicatului petroliştilor din Trinidad, mem­­bră a delegaţiei femeilor de­ peste hotare care se află în ţara noastră. Ea a scos în relief condiţiile grele de viaţă ale fe­meilor şi ale tuturor oamenilor muncii din Trinidad, supuşi unei crunte exploatări şi asupriri de către capitalişti. Vizita în R.P.R. — a spus ea — îmi dă noi forţe în lupta pentru o viaţă mai bună a femeilor din ţara mea. Tov. ing. Zoe Rigani, deputată în sfa­tul popular orăşenesc, a rostit cu­vântul de încheiere, chemând femeile la muncă pentru sprijinirea activă a acţiunilor sfaturilor populare, pentru realizarea pla­nului nostru cincinal în 4 an­i, pentru pace și prietenie între popoare.

Next