Munca, septembrie 1953 (Anul 9, nr. 1832-1857)

1953-09-01 / nr. 1832

­­ag.­z-a Pentru o producţie sporită de pâine Angajamentele brigăzii După ce a terminat de citit, stahanovis­­­tul Ciobanu Gheorghe, respons­abilul bri­găzii a V-a de l­a fabrica „Pionierul“ din Capitală, a spus: —­ Precum vedeţi, din cele arătate de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej în expune­rea­­sa, o sarcină de seamă ne revine şi nouă, muncitorilor din industria pâinii. In­ întreprinderea noastră s’au luat şi se vor lua măsuri tehnico-organizatorice, me­nite să ducă la mărirea producţiei de pâi­ne şi îmbunătăţirea calităţii ei. In ce ne priveşte, trebue să ne străduim pentru a fi la înălţimea îndatoririlor ce ne revin. Rea­lizările obţinute de brigada noastră în cinstea zilei de 23 August au dovedit că desfăşurând cu mai mult elan întrecerea socialistă, folosind metode avansate de lucru şi fiind m­ai disciplinaţi în vr­uncă, putem înregistra depăşiri importante. Por­nim­ deja aceste realizări, să ne luăm noi angajamente concrete, pe care să le du­cem cu succes la îndeplinire. însufleţirea cu care muncitorii brigăzii au primit noile sarcini ce se ridică în fa­ţa lor, a fost dovedită de angajamentele pe care şi le-au luat.­­— Mă voi strădui să lucrez de aci înain­te în aşa fel, încât zilnic să depăşesc nor­ma cu 31 la sută, dând produse de cali­tatea I­a în proporţie de 70 la sută — a spus cu hotărîre fruntaşul cocător An­ton Ilarion. Eu unul mă angajez să realizez economii de făină, reducând cu 5 la sută pierderile, sub cele admise. — Şi eu, — spuse ajutoarea cocătoare Teodorescu Aurica — voi aplica metoda Voroşin pentru o înaltă cultură în pro­ducţie şi voi face economii de făină de 10 la suta din pierderile admise. Toţi muncitorii şi-au luat angajamente sporite faţă de realizările obţinute în luna­­anterioară. Se măreşte capacitatea de producţie Fabrica de pâine „Pionierul“ este una­­din principalele întreprinderi de panifica­ţie din Capitală. Utilajul ce i-a fost repar­tizat­ şi cel pe care urmează să-l primeas­că în curând, vor asigura o capacitate de producţie mult sporită şi o calitate supe­rioară a produselor. Datorită noului malaxor instalat nu de mu­lt, capacitatea de producţie a crescut. Cele 7 cazane mari pentru dospit coca şi cele 35 dulapuri pentru dospitul pâinii al­be asigură dospitul în condiţiuni higie­­nice. După ce pâinea este scoasă din cuptor, ea este pusă să se răcească pe naştere spe­ciale. Cele 200 de rastele noi care au fost instalate satisfac pe deplin cerinţele fabricii. Deasemeni, transportul pâinii la centre se va face mult mai rapid şi în cele mai bune condiţiuni datorită celor 8 au­todube noi, tip I. F. A. Tot pentru mărirea capacităţii de pro­ducţie şi pentru uşurarea muncii, la în­ceputul acestei luni vor începe lucrările pentru amenajarea secţiei de frământat, care acum este în aceeaşi încăpere cu sec­ţia de cuptoare. Lucrul acesta va da po­sibilitate să se mărească secţia de cuptoa­re cu încă 8 cuptoare cu 16 guri, iar coca bine frământată şi dospită va veni prin nişte jghiaburi speciale direct jos, unde va fi cântărită şi modelată. O magazie nouă, unde vor încăpea spre păstrare circa 10—15 tone făină, va fi în curând dată în folosinţă. Conducerea administrativă şi comi­tetul de întreprindere au luat măsuri pen­tru­ ridicarea unui număr cât mai mare de cadre calificate. In acest scop, se încep cursurile şcolii de calificare cu un număr de­ 35 tovarăşi. Grija faţă de om Pentru ca muncitorii să poată da un randament mai mare în producţie, ei tre­bue să aibă condiţii de trai corespunză­toare. Pe lângă o hrană gustoasă şi con­sistentă, este necesar să aibă asigurată o­­dihna. In cadrul fabricii de pâine „Pionierul“ există un dormitor spaţios amenajat pen­tru angajaţii întreprinderii care nu au do­miciliul în Bucureşti. Dar, din cauză că aci dorm tovarăşi care nu au aceleaşi o­re de muncă, unii lucrând în schimbul I, alţii în schimbul III, somnul le este mereu tul­burat. Conducerea întreprinderii, fiind sesi­zată de acest neajuns, a luat măsuri pen­tru a le crea oamenilor condiţii mai bu­ne de dormit. In curând vor fi date spre folosinţă acestora dormitoare noi, cu ca­mere mai mici, putându-se repartiza în­tr’o încăpere muncitorii care au aceleaşi ore de lucru. VIORICA ILIESCU Zilnic tot mai mari sunt cantităţile de legume, zarzavaturi şi fructe, ce se pun în vânzare pentru populaţia capitalei, un clişeu: un aspect de la Magazinul O.C.L. Aprozar nr. 3. (Foto L. Tibor) munka Muncitorii trebuesc sprijiniţi în aplicarea metodelor înaintate Minunatele realizări ale muncitorilor de la Atelierele C.F.R. „16 Februarie“­­Cluj sunt un rezultat al preocupării lor continue pentru creşterea necontenită a producţiei şi productivităţii muncii, un re­zultat al aplicării metodelor sovietice. Schimbul de experienţă care a avut loc zi­lele trecute a demonstrat că muncitorii sunt dornici să aplice pe scară largă me­toda de tăiere intensivă a metalelor, ini­ţiată de stahanovistul sovietic Colesov. Dar,, cu ocazia acestui schimb de ex­perienţa s-a vădit şi mai mult faptul că unii tehnicieni şi ingineri de la Atelierele C.F.R. „16 Februarie“ se interesează prea puţin de extinderea metodelor înaintate de lucru. Cu toate că inginerul Muncaciu este şeful secţiei Strungărie şi, deci, este interesat direct în ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor din secţia sa, el şi-a găsit atunci alte „treburi“, nepartici­pând la schimbul de experienţă. Nepăsare faţă de progresul tehnic şi ridicarea nive­lului profesional al muncitorilor nu a manifestat inginerul Muncaciu numai cu­­această ocazie. El a mers până acolo, în­cât s’a prezentat nepregătit în faţa mun­citorilor cărora trebuia să le­­predea lecţii la şcoala stahanovistă. O atitudine asemă­nătoare are şi inginerul Pop, care nu se interesează de mărirea producţiei şi pro­ductivităţii muncii şi nu dă muncitorilor sprijinul necesar. Lipsuri în ceea ce priveşte sprijinirea acţiunii de extindere a metodelor înain­tate are şi conducerea Atelierelor C.F.R. „16 Februarie", care până în prezent nu s’a îngrijit să pună în funcţiune Ascuţi­­toria centrală. Dacă la secţia Sculărie s’ar pune în funcţiune un polizor şi ar fi instruit un scuter pentru a ascuţi cuţitele, s’ar economisi multe ore preţioase pe care strungarii sunt nevoiţi să le piardă ,efec­tuând această operaţiune. Conducerea întreprinderii trebue să treacă neîntârziat la înfiinţarea Ascuţi­­toriei centrale şi să facă posibilă buna aprovizionare a muncitorilor cu cele ne­cesare aplicării metodei de tăiere inten­sivă a metalelor. Ea are datoria să pri­vească cu mai mult simţ de răspundere problema îmbunătăţirii procesului tehno­logic şi a extinderii metodelor înaintate. A. VARGA Cluj Ni se semnalează că... ...In curtea restaurantului „30 Decem­brie“ din oraşul Constanţa, se pot vedea, de aproape doi ani de zile, mii de plăci de mozaic depozitate de T.A.P. In acest timp numeroase alte întreprinderi din localitate sunt nevoite să trimită de­legaţi să facă tot felul de intervenţii pen­tru a găsi plăcile de mozaic necesare di­verselor lucrări. Credem că acest procedeu nu este just şi ar trebui să dea de gândit conducerii T.A.P. Ion Gavrilescu ★ ...Muncitorii Oficiului de Foraj din ca­drul Trestului I Câmpina înregistrează zi de zi însemnate economii. Aci s'ar putea obţine rezultate şi mai frumoase dacă con­ducerea ar da mai multă atenţie stimulării celor care realizează economii. Dar deşi conducerea — în frunte cu di­rectorul Comşa Ilie şi inginerul principal Pâslaru Paul, — cunoaşte din timp eco­nomiile realizate, totuşi ele nu sunt conta­bilizate şi din această cauză nici pre­mierea muncitorilor nu se poate face. Este necesar ca, conducerea Oficiului de Foraj din cadrul Trestului 1 Câmpina, să lichideze cu aceste lipsuri şi să dea aten­ţia cuvenită celor care luptă pentru reali­zarea cât mai multor economii. Tudor Stelian ★ ...Colectivul de conducere al căminului cultural „Gheorghe Stere“ din comu­na Ederile, raionul Câmpina, a dat de mult uitării sarcinile ce-i reveneau în desfă­şurarea muncii culturale în rândul ţă­ranilor muncitori. Directorul acestui că­min n’a mai trecut pe la sediu de aproa­pe două luni iar ceilalţi tovarăşi din co­lectiv, respectiv Veronica Bulgărea şi Ion Bălăşoiu, i-au urmat exemplul. ■ Grav este şi faptul că localul căminu­lui este lăsat într’o asemenea părăsire încât plafonul a început chiar să se dă­râme. Tovarăşii dela secţiunea culturală a sfatului popular al comunei Bderile tre­bue să ia de îndată măsurile ce se impun şi în viitor să se ocupe îndeaproape de buna desfăşurare a muncii culturale. Ioan Marinescu ★ ...Secţiunea de învăţământ a sfatului popular din comuna Rediu, raionul Bu­­h­uşi, nu s’a preocupat deloc de pregăti­rile necesare deschiderii noului an şcolar 1953-1954. Din cauza aceasta până la 17 August a. c. nu se făcuseră pregătirile necesare în niciuna din cele 6 şcoli din comună. Această situaţie trebuie să dea de gândit tovarăşilor dela secţiunea de în­văţământ a sfatului popular. Timpul fiind scurt, e necesar ca ei să treacă de îndată la amenajarea în bune condiţiuni a şcolilor respective. Tache Vasilache Pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii echipelor artistice de amatori ale sindicatelor Mişcarea­ artistică de amatori din ţara noastră a cunoscut o puternică desvoltare în anii regimului democrat-popular, da­torită minunatelor condiţii create de par­tid şi guvern pentru răspândirea artei în masele largi ale celor ce muncesc, pentru descoperirea şi promovarea talentelor ar­tistice din rândurile clasei muncitoare. Cel de-al IlI-lea concurs pe ţară al e­­chipelor de amatori ale sindicatelor a an­­­trenat în munca artistică mii de artişti amatori din fabrici, uzine, mine, de pe şantiere, din gospodării agricole de stat şi S.M.T.-uri. Prin cântece, dansuri, şi jocuri, ei au manifestat bucuria muncii libere, hotărîrea de a lupta pentru con­struirea unui viitor luminos, pentru pace. Acest concurs a dovedit că sindicatele, ca principal ajutor al partidului în opera de construire a socialismului, se conduc în această muncă după indicaţiile Rezo­luţiei P.M.R. asupra problemei sindicale, în care­­se arată că : „O deosebită atenţie trebue dată desvoltării unei largi mişcări de creare a echipelor artistice muncito­reşti, prin care să iasă la suprafaţă ta­lentele artistice din rândurile clasei mun­citoare“. Al IlI-lea concurs pe ţară a contribuit simţitor la desvoltarea muncii artistice de amatori, la îmbunătăţirea activităţii celor peste 5.600 de formaţiuni artistice ale sindicatelor. Faptul că un mare număr de artişti amatori au luat parte la concurs, ilustrează caracterul larg de massă al acestuia. De la primul concurs artistic pe ţară, numărul corurilor a crescut cu 1.173, iar al echipelor de dansuri cu 1.251. Faţă de 41.200 artişti amatori câţi activau după primul concurs, la cel de-al IlI-lea concurs pe ţară au participat peste 130.000. S’au desvoltat mult în acest timp şi orchestrele, fanfarele şi echipele de dans. In cele mai multe cazuri, la concurs s’au prezentat formaţiuni puternice, cu un mare număr de participanţi capabili să execute un re­pertoriu de calitate. Aproape din fiecare echipă artistică de amatori fac parte şi stahanovişti sau fruntaşi în producţie, care sunt şi în munca culturală un exemplu pentru tovarăşii lor. Un element nou şi deosebit de însemnat al acestui concurs îl constitue apariţia brigăzilor artistice de agitaţie din secţii şi ateliere. Ele reprezintă forma cea mai bună de­legare în mod concret a muncii artistice de problemele de producţie ale fie­cărui loc de muncă. Brigăzile de acest fel de la secţia Turnătorie a uzinelor „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin, de la Rafinăria Nr. 1-Ploeşti, cât şi din multe alte întreprinderi au contribuit prin pro­gramele prezentate la mobilizarea munci­torilor în lupta pentru realizarea sarcini­lor de plan, la stimularea celor mai buni în muncă, precum şi la lichidarea lipsuri­lor şi demascarea desorganizatorilor de orice fel ai producţiei. Concursul a prilejuit şi o ridicare sim­ţitoare a nivelului artistic al formaţiunilor de amatori ale sindicatelor. S-au înre­gistrat succese în special în creşterea ca­lităţii artistice a corurilor. Multe din ele ca, de pildă, cele de la C.F.R.-Iaşi, Uzina de Tractoare din Oraşul Stalin, Invăţă­­mânt-Sibiu, Universitatea „C. I. Parhon“ şi altele, au interpretat cu măestrie o serie de cântece valoroase, reuşind să se apro­pie de nivelul formaţiunilor profesioniste. In concurs au luat o desvoltare îmbu­curătoare şi celelalte formaţiuni muzicale, ca orchestrele şi fanfarele. Sunt orchestre ca, de pildă, cele de la „Sovrommetal‘-Re­­şiţa, Uzina de Utilaj Petrolifer-P­oeşti, Uzina de Tractoare din Oraşul Stalin, etc., care au interpretat bine o serie de lucrări mai grele. Deşi în domeniul coregrafic nu s-au înregistrat succese tot atât de în­semnate ca în domeniul muzical, trebue vorbit totuşi despre apariţia dansului cu temă, inspirat din viaţa oamenilor muncii, care marchează primii paşi făcuţi de echi­pele de amatori spre realizarea dansului cu temă contemporană. Au obţinut rezul­tate frumoase în această direcţie echipe ca cele de la „Partizanul“-Bacău, cu dansul „Viaţa nouă într’un sat ceangăesci“, „Flamura Roşie“-Arad, cu „Târgul dela Găina“, Gara de Nord Bucureşti cu „Tre­nul de excursie“ şi altele. Concursul echipelor artistice de amatori a scos totodată la iveală numeroase lip­suri şi greşeli ,existente în activitatea lor. Aceste lipsuri şi greşeli se datoresc faptu­lui că organele sindicale nu au sprijinit şi nu au controlat suficient munca echipe­lor artistice. Pentru îmbunătăţirea ac­tivităţii echipelor artistice ale sindicate­lor, Prezidiul Consiliului Central al Sin­dicatelor a elaborat o Hotărîre în care se trasează sarcini precise prezidiilor C.C. ale Sindicatelor, Comitetelor de în­treprindere şi de instituţie şi Consiliilor Sindicale Regionale. Pe baza acestei Hotărîri organele sindicale trebue să a­­nalizeze rezultatele obţinute de echipele artistice şi să ia măsuri necesare de îm­bunătăţire a muncii lor. Unele Comitete Centrale ale Sindicate­lor ca, de pildă, Petrol-Chimie, Gaze şi Saline, Cărbune şi C. C. al Sindicatu­lui Muncitorilor Agricoli nu s-au preocupat de îndrumarea comitetelor de întreprin­dere, mulţumindu-se să dea instrucţiuni a căror îndeplinire nu o mai urmăreau. A­­ceastă lipsă de răspundere în muncă a făcut ca multe centre industriale impor­tante, cum ar fi Valea Jiului, Comăneşti sau Valea Prahovei, să fie reprezentate la concurs prin formaţiuni destul de slabe atât din punct de vedere numeric cât şi calitativ. In general s-au prezentat la un nivel artistic mai scăzut echipele din ramurile în care predomină întreprinderile mici şi în special din ramurile comerţ, construcţii, alimentară. Aceste echipe nu au fost spri­jinite să organizeze formaţiuni mai mici, ca duete, octete, echipe de dans etc. — în cadrul cărora ar fi putut să desfăşoare o activitate frumoasă. In perioada concursului s’a observat că unele formaţiuni artistice au inclus în repertoriul lor cântece noi, iubite de oamenii muncii, cum sunt: ,,Sub steagul partidului“ de Matei Socor, „Im­nul partizanilor păcii“ de I. Chirescu, „Cântec pentru Constituţie“ de Laurenţiu Profeta, precum şi minunate cântece ale compozitorilor sovietici ca „Puterea noa­stră“ de Zaharov, „Drumuri“ de Novicov, „Secerişul“ de Dunaevschi şi altele. In majoritatea cazurilor, însă, în pri­vinţa alcătuirii repertoriilor nu a existat orientarea cea mai justă. Organele sindi­cale nu sunt încă pătrunse de importanţa pe care o are repertoriul pentru ca munca artistică să contribue cu eficacitate la educarea comunistă a masselor de oameni ai muncii. Secţia muncii culturale de mas­să a Consiliului Central al Sindicatelor nu a sprijinit şi nu a controlat suficient munca alcătuirii repertoriilor, nu a anali­zat temeinic felul cum formaţiunile artis­tice şi le-au întocmit pentru concurs, pen­tru a­ le îndruma spre acele lucrări care corespundeau mai mult specificului între­prinderii şi posibilităţilor echipei. Lipsa de îndrumare s-a resfrânt şi în munca Comi­tetelor Centrale ale Sindicatelor, a Consi­liilor Sindicale Regionale, a comitetelor de întreprindere şi de instituţie. Multe co­mitete de întreprindere consideră şi acum că problema repertoriului priveşte numai pe instructorii echipelor. Această greşită orientare în privinţa alcătuirii repertoriu­lui a ieşit la iveală mai ales cu prilejul desfăşurării finalei concursului, la specta­cole ca cele prezentate de regiunile Timi­şoara, Cluj şi Hunedoara. Formaţiunile corale mari, cum au fost cele de la Com­binatul „Sovrommetal“-Reşiţa, Complexul C.F.R.-Cluj şi Uzina de Utilaj Minier-Pe­­troşani, nu au cuprins în repertoriul lor niciun cântec de muncă, legat de specificul ramurii de producţie respective. S-a manifestat la multe colective de dansuri şi la instructorii acestora tendinţa de a prezenta în mod schematic, naturalist, dansurile din diferite regiuni ale ţării. In loc să se documenteze temeinic şi să îm­bogăţească materialul cules cu elementele noi care au apărut în viaţa satelor noa­stre, echipe de dansuri ca cele dela IFIL­­Tarcău,­­Comerţ-Finanţe-Botoşani şi altele s’au mulţumit cu simpla fotografiere a dansurilor din regiune, cu înlănţuirea lor de cele mai multe ori nelogică. Hotărîrea Prezidiului Consiliului Cen­tral al Sindicatelor cu privire la îmbună­tăţirea activităţii echipelor artistice de amatori trasează ca sarcină comitetelor de întreprindere şi de instituţie ca, sub con­ducerea organelor de partid, să se preo­cupe de ridicarea nivelului ideologic şi artistic al echipelor şi al diferiţilor inter­preţi, să lupte cu fermitate împotriva pă­trunderii în repertoriu a lucrărilor lipsite de conţinut ideologic şi slabe din punct de vedere artistic. Se impune necesitatea organizării te­meinice a pregătirii ideologice şi artistice a membrilor echipelor de amatori. Cu sprijinul specialiştilor trebuesc organizate sistematic pentru ei conferinţe şi referate despre diferite probleme de literatură şi artă. Hotărîrea Prezidiului Consiliului Central a! Sindicatelor recomandă C.C. al Sindicatului Poligrafie, Presă şi Instituţii de Cultură să mobilizeze organizaţiile sin­dicale din instituţiile de artă, pentru a cere artiştilor profesionişti să sprijine pre­gătirea artistică a echipelor de amatori din întreprinderi, instituţii, Gostat-uri şi S.M.T.-uri. E necesar să se extindă cât mai mult metoda încheierii contractelor de colaborare culturală între colectivele instituţiilor de artă şi colectivele de ama­tori din întreprinderi. Organele sindicale din principalele cen­tre industriale trebue să manifeste o grijă permanentă pentru atragerea unui cât mai mare număr de oameni ai muncii şi a membrilor lor de familie în activitatea form­a naţiunilor artistice. Ele trebue să se în­grijească totodată de crearea unor con­diţii cât mai bune de lucru pentru artiştii amatori, de organizarea lecţiilor de edu­caţie politică şi culturală pentru aceştia. Consiliilor Sindicale Regionale le revine sarcina importantă de a organiza cu re­gularitate schimburi de experienţă între echipele artistice. Trebue serios intensificată munca de organizare a echipelor artistice în unită­ţile socialiste din agricultură. Este nime­rită formarea unor colective artistice mici, care în timpul diferitelor campanii sa poată prezenta scurte programe la aici sau pe câmp, îndeplinind un puternic rol agitatoric în rândurile țărănimii munci­toare. Problema alcătuirii cât mai juste a re­pertoriului trebue să stea în centrul preo­cupărilor organelor sindicale. Sindicatele au datoria să prezinte oamenilor muncii spectacole de calitate, care să satisfacă cerinţele lor culturale mereu crescânde, să-i educe, să-i mobilizeze la muncă. In perioada concursului s’a dovedit din plin eficacitatea brigăzilor artistice de a­­gitiţie din secţii şi ateliere. Numărul ace­stor brigăzi trebue sporit continuu. Reper­toriul brigăzilor artistice să cuprindă poezii închinate muncitorilor înaintaţi, cântece cerute de stahanovişti şi fruntaşi în producţie, scenete scurte, care să sati­rizeze pe desorganizatorii producţiei, etc. Să se depună o şi mai stăruitoare muncă pentru descoperirea şi atragerea solişti­lor, care să fie ajutaţi să-şi însuşească, un repertoriu din cântecele noi, iubite de oamenii muncii, cântece care, prin inter­mediul lor, să pătrundă cât mai adânc în masse, eliminând astfel cântecele vechi, decadente, care mai au circulaţie. Scriitorii, compozitorii şi în general creatorii de artă din ţara noastră să con­sidere o datorie a lor de cinste crearea unor lucrări închinate muncii însufleţite de construire a socialismului, minunaţi­lor constructori ai socialismului din pa­tria noastră, lucrări pe care artiştii ama­tori le aşteaptă cu nerăbdare de la ei. In special se simte nevoie de lucrări artistica , scurte,­axate pe diferite probleme de pro­ducţie, care să poată fi folosite de brigă­zile artistice de agitaţie. Este necesar ca prin Casa Centrală a Creaţiei Populare, de curând înfiinţată în scopul sprijinirii mişcării artistice de ama­tori din ţara noastră, să se desfăşoare o cât mai largă muncă de educaţie a instruc­torilor echipelor artistice, de atragere a specialiştilor din diferite domenii ale artei pentru îndrumarea artiştilor amatori. Unind toate forţele vom contribui la desvoltarea şi îmbunătăţirea continuă a mişcării artistice de amatori din ţara noa­stră, factor important în educarea comu­nistă a oamenilor muncii . Marți 1 Septembrie 1943 — Nr. 1832 In Ţara Socialismului In casele de naşteri sovietice hrana ca şi asistenţa medicală sunt puse la dispo­ziţia femeilor pe seama statului. Se apropie ora prânzului. înainte de servirea mesei, medicul de serviciu este obligat să guste fiecare fel de mâncare pentru a constata calitatea, proprietăţile nu­tritive şi gustul hranei. In clişeu , medicul de serviciu Raisa Elchina (în centru) gustă mâncarea. Grija pentru sănătatea muncitoarelor La una din fabricile de confecţii din Moscova In­­fundul curţii fabricii de confecţii „Clara Ţetchin” din Moscova se află clădirea sanatoriului de noapte, înconju­rată de un gard viu din copaci tineri. Aici se odihnesc după lucru muncitoarele în­treprinderii, care au prescripţie medicală. Interiorul aminteşte de un sanatoriu o­­bişnuit: dormitoare înalte şi luminoase, o sufragerie care străluceşte de curăţenie, un hol plăcut cu mobilă frumos tapisată. La acest sanatoriu de noapte sunt tri­mise muncitoarele cu sănătatea şubrezită, mai ales convalescentele. Terminând schimbul, ele vin aci unde le aşteaptă un duş rece, o masă foarte bine pregătită, li­nişte şi odihnă. In afară de aceasta, a­­flându-se sub continua observaţie a me­dicilor, li se prescriu tratamentele nece­sare şi stau în cele mai bune condiţii pen­tru sănătatea lor. In sanatoriu se odihnesc în acelaş timp 25 muncitoare. O parte din ele primesc­­bilete de odihnă gratuite pentru 24 de zile, celelalte plătesc 30 la sută din co­stul biletelor. Sanatoriul este întreţinut din fondurile asigurărilor sociale de stat; el a fost amenajat din fondurile admini­straţiei fabricii. Nu departe de sanatoriu se află staţio­narul fabricii, cu o capacitate de aproxi­mativ 25 de locuri. Aci se tratează sufe­rinzii de maladii hipertonice, de boli de stomac şi altele. Colectivul redus al ace­stui mic spital se poate mândri cu suc­cesele sale. In staţionar se face un tra­tament deosebit de bun al maladiilor hi­pertonice. S’a organizat în mod chibzuit şi foarte minuţios sistemul deservirii medicale chiar în producţie. întreaga fabrică a fost împărţită în 3 secţii medicale. Fiecare d­in ele are medicul şi sora sa. Sarcinile medi­cului de secţie sunt: consultarea medicală a tuturor orelor ce muncesc din sectorul lui, învăţământul medico-sanitar, ţinerea sub observaţie a sistemului de ventilaţie a secţiei, a aprovizionării secţiei cu apă fiartă şi apă gazoasă. Medicul de secţie vindecă sgârieturile şi leziunile produse pe mâinile muncitorilor, mici accidente. Pentru deservirea muncitoarelor se află pe teritoriul fabricii şi o policlinică înzestrată cu cele mai noi forme de tra­tament. In general consultaţiile la policli­nică şi tratamentul, ca şi la staţionar, sunt gratuite. Toamna şi primăvara, când se măreşte numărul cazurilor de răceală, policlinica organizează o întreagă campa­nie preventivă contra gripei. Se foloseşte mai ales tratamentul cu raze, care dă re­zultate bune. Administraţia fabricii şi comitetul sin­dical acordă de asemenea multă atenţie odihnei muncitoarelor în timpul concedii­lor plătite de odihnă. In fiecare an se cheltuiesc aici aproximativ 100 mii ruble pentru biletele gratuite în casele de odihnă şi sanatorii. Muncitoarele de la confecţii au posibilitatea să meargă în staţiunile bal­­neo-climaterice şi în casele de odihnă din regiunea Moscovei, de pe litoralul Balti­cei, Mării Negre, din Caucaz, Crimeea, etc. Acestea sunt, în linii mari, măsurile de tratament şi de însănătoşire organizate la fabrica de confecţii descrisă de noi. Nu mai vorbim aici de grija cu care este înconjurată femeia mamă, atât înain­te cât şi după naşterea copilului, despre concediul îndelungat, din perioada pre­natală­ şi din perioada de după naştere, despre creşe şi grădiniţe de copii. O aten­ţie deosebită se acordă mamei care alăp­tează. Ea pleacă mai devremea de la lucru, i se dă posibilitatea să-şi hrănească co­pilul în timpul muncii într-o cameră spe­cial amenajată, unde i-1 aduce cineva din ai casei. Toate acestea dau rezultate minunate: cazurile de îmbolnăvire în fabrică sunt foarte rare, în secţii femeile au o înfăţi­şare sănătoasă şi fig­ura liniştită, oa­menii sunt vioi şi veseli, lucrează cu plă­cere. Sistemul sovietic se caracterizează prin­­tr-o atenţie deosebită faţă de om, faţă de protecţia sănătăţii lui. Ceea ce am arătat aici despre condiţiile în care lucrează fe­meia muncitoare la confecţii, se referă în aceeaşi măsură la toate femeile so­vietice, de orice profesie şi oriunde ar munci ele. M. MELENEVSCAIA

Next