Munca, septembrie 1953 (Anul 9, nr. 1832-1857)
1953-09-01 / nr. 1832
ag.z-a Pentru o producţie sporită de pâine Angajamentele brigăzii După ce a terminat de citit, stahanovistul Ciobanu Gheorghe, responsabilul brigăzii a V-a de la fabrica „Pionierul“ din Capitală, a spus: — Precum vedeţi, din cele arătate de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej în expunereasa, o sarcină de seamă ne revine şi nouă, muncitorilor din industria pâinii. In întreprinderea noastră s’au luat şi se vor lua măsuri tehnico-organizatorice, menite să ducă la mărirea producţiei de pâine şi îmbunătăţirea calităţii ei. In ce ne priveşte, trebue să ne străduim pentru a fi la înălţimea îndatoririlor ce ne revin. Realizările obţinute de brigada noastră în cinstea zilei de 23 August au dovedit că desfăşurând cu mai mult elan întrecerea socialistă, folosind metode avansate de lucru şi fiind mai disciplinaţi în vruncă, putem înregistra depăşiri importante. Pornim deja aceste realizări, să ne luăm noi angajamente concrete, pe care să le ducem cu succes la îndeplinire. însufleţirea cu care muncitorii brigăzii au primit noile sarcini ce se ridică în faţa lor, a fost dovedită de angajamentele pe care şi le-au luat.— Mă voi strădui să lucrez de aci înainte în aşa fel, încât zilnic să depăşesc norma cu 31 la sută, dând produse de calitatea Ia în proporţie de 70 la sută — a spus cu hotărîre fruntaşul cocător Anton Ilarion. Eu unul mă angajez să realizez economii de făină, reducând cu 5 la sută pierderile, sub cele admise. — Şi eu, — spuse ajutoarea cocătoare Teodorescu Aurica — voi aplica metoda Voroşin pentru o înaltă cultură în producţie şi voi face economii de făină de 10 la suta din pierderile admise. Toţi muncitorii şi-au luat angajamente sporite faţă de realizările obţinute în lunaanterioară. Se măreşte capacitatea de producţie Fabrica de pâine „Pionierul“ este unadin principalele întreprinderi de panificaţie din Capitală. Utilajul ce i-a fost repartizat şi cel pe care urmează să-l primească în curând, vor asigura o capacitate de producţie mult sporită şi o calitate superioară a produselor. Datorită noului malaxor instalat nu de mult, capacitatea de producţie a crescut. Cele 7 cazane mari pentru dospit coca şi cele 35 dulapuri pentru dospitul pâinii albe asigură dospitul în condiţiuni higienice. După ce pâinea este scoasă din cuptor, ea este pusă să se răcească pe naştere speciale. Cele 200 de rastele noi care au fost instalate satisfac pe deplin cerinţele fabricii. Deasemeni, transportul pâinii la centre se va face mult mai rapid şi în cele mai bune condiţiuni datorită celor 8 autodube noi, tip I. F. A. Tot pentru mărirea capacităţii de producţie şi pentru uşurarea muncii, la începutul acestei luni vor începe lucrările pentru amenajarea secţiei de frământat, care acum este în aceeaşi încăpere cu secţia de cuptoare. Lucrul acesta va da posibilitate să se mărească secţia de cuptoare cu încă 8 cuptoare cu 16 guri, iar coca bine frământată şi dospită va veni prin nişte jghiaburi speciale direct jos, unde va fi cântărită şi modelată. O magazie nouă, unde vor încăpea spre păstrare circa 10—15 tone făină, va fi în curând dată în folosinţă. Conducerea administrativă şi comitetul de întreprindere au luat măsuri pentru ridicarea unui număr cât mai mare de cadre calificate. In acest scop, se încep cursurile şcolii de calificare cu un număr de 35 tovarăşi. Grija faţă de om Pentru ca muncitorii să poată da un randament mai mare în producţie, ei trebue să aibă condiţii de trai corespunzătoare. Pe lângă o hrană gustoasă şi consistentă, este necesar să aibă asigurată odihna. In cadrul fabricii de pâine „Pionierul“ există un dormitor spaţios amenajat pentru angajaţii întreprinderii care nu au domiciliul în Bucureşti. Dar, din cauză că aci dorm tovarăşi care nu au aceleaşi ore de muncă, unii lucrând în schimbul I, alţii în schimbul III, somnul le este mereu tulburat. Conducerea întreprinderii, fiind sesizată de acest neajuns, a luat măsuri pentru a le crea oamenilor condiţii mai bune de dormit. In curând vor fi date spre folosinţă acestora dormitoare noi, cu camere mai mici, putându-se repartiza într’o încăpere muncitorii care au aceleaşi ore de lucru. VIORICA ILIESCU Zilnic tot mai mari sunt cantităţile de legume, zarzavaturi şi fructe, ce se pun în vânzare pentru populaţia capitalei, un clişeu: un aspect de la Magazinul O.C.L. Aprozar nr. 3. (Foto L. Tibor) munka Muncitorii trebuesc sprijiniţi în aplicarea metodelor înaintate Minunatele realizări ale muncitorilor de la Atelierele C.F.R. „16 Februarie“Cluj sunt un rezultat al preocupării lor continue pentru creşterea necontenită a producţiei şi productivităţii muncii, un rezultat al aplicării metodelor sovietice. Schimbul de experienţă care a avut loc zilele trecute a demonstrat că muncitorii sunt dornici să aplice pe scară largă metoda de tăiere intensivă a metalelor, iniţiată de stahanovistul sovietic Colesov. Dar,, cu ocazia acestui schimb de experienţa s-a vădit şi mai mult faptul că unii tehnicieni şi ingineri de la Atelierele C.F.R. „16 Februarie“ se interesează prea puţin de extinderea metodelor înaintate de lucru. Cu toate că inginerul Muncaciu este şeful secţiei Strungărie şi, deci, este interesat direct în ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor din secţia sa, el şi-a găsit atunci alte „treburi“, neparticipând la schimbul de experienţă. Nepăsare faţă de progresul tehnic şi ridicarea nivelului profesional al muncitorilor nu a manifestat inginerul Muncaciu numai cuaceastă ocazie. El a mers până acolo, încât s’a prezentat nepregătit în faţa muncitorilor cărora trebuia să lepredea lecţii la şcoala stahanovistă. O atitudine asemănătoare are şi inginerul Pop, care nu se interesează de mărirea producţiei şi productivităţii muncii şi nu dă muncitorilor sprijinul necesar. Lipsuri în ceea ce priveşte sprijinirea acţiunii de extindere a metodelor înaintate are şi conducerea Atelierelor C.F.R. „16 Februarie", care până în prezent nu s’a îngrijit să pună în funcţiune Ascuţitoria centrală. Dacă la secţia Sculărie s’ar pune în funcţiune un polizor şi ar fi instruit un scuter pentru a ascuţi cuţitele, s’ar economisi multe ore preţioase pe care strungarii sunt nevoiţi să le piardă ,efectuând această operaţiune. Conducerea întreprinderii trebue să treacă neîntârziat la înfiinţarea Ascuţitoriei centrale şi să facă posibilă buna aprovizionare a muncitorilor cu cele necesare aplicării metodei de tăiere intensivă a metalelor. Ea are datoria să privească cu mai mult simţ de răspundere problema îmbunătăţirii procesului tehnologic şi a extinderii metodelor înaintate. A. VARGA Cluj Ni se semnalează că... ...In curtea restaurantului „30 Decembrie“ din oraşul Constanţa, se pot vedea, de aproape doi ani de zile, mii de plăci de mozaic depozitate de T.A.P. In acest timp numeroase alte întreprinderi din localitate sunt nevoite să trimită delegaţi să facă tot felul de intervenţii pentru a găsi plăcile de mozaic necesare diverselor lucrări. Credem că acest procedeu nu este just şi ar trebui să dea de gândit conducerii T.A.P. Ion Gavrilescu ★ ...Muncitorii Oficiului de Foraj din cadrul Trestului I Câmpina înregistrează zi de zi însemnate economii. Aci s'ar putea obţine rezultate şi mai frumoase dacă conducerea ar da mai multă atenţie stimulării celor care realizează economii. Dar deşi conducerea — în frunte cu directorul Comşa Ilie şi inginerul principal Pâslaru Paul, — cunoaşte din timp economiile realizate, totuşi ele nu sunt contabilizate şi din această cauză nici premierea muncitorilor nu se poate face. Este necesar ca, conducerea Oficiului de Foraj din cadrul Trestului 1 Câmpina, să lichideze cu aceste lipsuri şi să dea atenţia cuvenită celor care luptă pentru realizarea cât mai multor economii. Tudor Stelian ★ ...Colectivul de conducere al căminului cultural „Gheorghe Stere“ din comuna Ederile, raionul Câmpina, a dat de mult uitării sarcinile ce-i reveneau în desfăşurarea muncii culturale în rândul ţăranilor muncitori. Directorul acestui cămin n’a mai trecut pe la sediu de aproape două luni iar ceilalţi tovarăşi din colectiv, respectiv Veronica Bulgărea şi Ion Bălăşoiu, i-au urmat exemplul. ■ Grav este şi faptul că localul căminului este lăsat într’o asemenea părăsire încât plafonul a început chiar să se dărâme. Tovarăşii dela secţiunea culturală a sfatului popular al comunei Bderile trebue să ia de îndată măsurile ce se impun şi în viitor să se ocupe îndeaproape de buna desfăşurare a muncii culturale. Ioan Marinescu ★ ...Secţiunea de învăţământ a sfatului popular din comuna Rediu, raionul Buhuşi, nu s’a preocupat deloc de pregătirile necesare deschiderii noului an şcolar 1953-1954. Din cauza aceasta până la 17 August a. c. nu se făcuseră pregătirile necesare în niciuna din cele 6 şcoli din comună. Această situaţie trebuie să dea de gândit tovarăşilor dela secţiunea de învăţământ a sfatului popular. Timpul fiind scurt, e necesar ca ei să treacă de îndată la amenajarea în bune condiţiuni a şcolilor respective. Tache Vasilache Pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii echipelor artistice de amatori ale sindicatelor Mişcarea artistică de amatori din ţara noastră a cunoscut o puternică desvoltare în anii regimului democrat-popular, datorită minunatelor condiţii create de partid şi guvern pentru răspândirea artei în masele largi ale celor ce muncesc, pentru descoperirea şi promovarea talentelor artistice din rândurile clasei muncitoare. Cel de-al IlI-lea concurs pe ţară al echipelor de amatori ale sindicatelor a antrenat în munca artistică mii de artişti amatori din fabrici, uzine, mine, de pe şantiere, din gospodării agricole de stat şi S.M.T.-uri. Prin cântece, dansuri, şi jocuri, ei au manifestat bucuria muncii libere, hotărîrea de a lupta pentru construirea unui viitor luminos, pentru pace. Acest concurs a dovedit că sindicatele, ca principal ajutor al partidului în opera de construire a socialismului, se conduc în această muncă după indicaţiile Rezoluţiei P.M.R. asupra problemei sindicale, în carese arată că : „O deosebită atenţie trebue dată desvoltării unei largi mişcări de creare a echipelor artistice muncitoreşti, prin care să iasă la suprafaţă talentele artistice din rândurile clasei muncitoare“. Al IlI-lea concurs pe ţară a contribuit simţitor la desvoltarea muncii artistice de amatori, la îmbunătăţirea activităţii celor peste 5.600 de formaţiuni artistice ale sindicatelor. Faptul că un mare număr de artişti amatori au luat parte la concurs, ilustrează caracterul larg de massă al acestuia. De la primul concurs artistic pe ţară, numărul corurilor a crescut cu 1.173, iar al echipelor de dansuri cu 1.251. Faţă de 41.200 artişti amatori câţi activau după primul concurs, la cel de-al IlI-lea concurs pe ţară au participat peste 130.000. S’au desvoltat mult în acest timp şi orchestrele, fanfarele şi echipele de dans. In cele mai multe cazuri, la concurs s’au prezentat formaţiuni puternice, cu un mare număr de participanţi capabili să execute un repertoriu de calitate. Aproape din fiecare echipă artistică de amatori fac parte şi stahanovişti sau fruntaşi în producţie, care sunt şi în munca culturală un exemplu pentru tovarăşii lor. Un element nou şi deosebit de însemnat al acestui concurs îl constitue apariţia brigăzilor artistice de agitaţie din secţii şi ateliere. Ele reprezintă forma cea mai bună delegare în mod concret a muncii artistice de problemele de producţie ale fiecărui loc de muncă. Brigăzile de acest fel de la secţia Turnătorie a uzinelor „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin, de la Rafinăria Nr. 1-Ploeşti, cât şi din multe alte întreprinderi au contribuit prin programele prezentate la mobilizarea muncitorilor în lupta pentru realizarea sarcinilor de plan, la stimularea celor mai buni în muncă, precum şi la lichidarea lipsurilor şi demascarea desorganizatorilor de orice fel ai producţiei. Concursul a prilejuit şi o ridicare simţitoare a nivelului artistic al formaţiunilor de amatori ale sindicatelor. S-au înregistrat succese în special în creşterea calităţii artistice a corurilor. Multe din ele ca, de pildă, cele de la C.F.R.-Iaşi, Uzina de Tractoare din Oraşul Stalin, Invăţământ-Sibiu, Universitatea „C. I. Parhon“ şi altele, au interpretat cu măestrie o serie de cântece valoroase, reuşind să se apropie de nivelul formaţiunilor profesioniste. In concurs au luat o desvoltare îmbucurătoare şi celelalte formaţiuni muzicale, ca orchestrele şi fanfarele. Sunt orchestre ca, de pildă, cele de la „Sovrommetal‘-Reşiţa, Uzina de Utilaj Petrolifer-Poeşti, Uzina de Tractoare din Oraşul Stalin, etc., care au interpretat bine o serie de lucrări mai grele. Deşi în domeniul coregrafic nu s-au înregistrat succese tot atât de însemnate ca în domeniul muzical, trebue vorbit totuşi despre apariţia dansului cu temă, inspirat din viaţa oamenilor muncii, care marchează primii paşi făcuţi de echipele de amatori spre realizarea dansului cu temă contemporană. Au obţinut rezultate frumoase în această direcţie echipe ca cele de la „Partizanul“-Bacău, cu dansul „Viaţa nouă într’un sat ceangăesci“, „Flamura Roşie“-Arad, cu „Târgul dela Găina“, Gara de Nord Bucureşti cu „Trenul de excursie“ şi altele. Concursul echipelor artistice de amatori a scos totodată la iveală numeroase lipsuri şi greşeli ,existente în activitatea lor. Aceste lipsuri şi greşeli se datoresc faptului că organele sindicale nu au sprijinit şi nu au controlat suficient munca echipelor artistice. Pentru îmbunătăţirea activităţii echipelor artistice ale sindicatelor, Prezidiul Consiliului Central al Sindicatelor a elaborat o Hotărîre în care se trasează sarcini precise prezidiilor C.C. ale Sindicatelor, Comitetelor de întreprindere şi de instituţie şi Consiliilor Sindicale Regionale. Pe baza acestei Hotărîri organele sindicale trebue să analizeze rezultatele obţinute de echipele artistice şi să ia măsuri necesare de îmbunătăţire a muncii lor. Unele Comitete Centrale ale Sindicatelor ca, de pildă, Petrol-Chimie, Gaze şi Saline, Cărbune şi C. C. al Sindicatului Muncitorilor Agricoli nu s-au preocupat de îndrumarea comitetelor de întreprindere, mulţumindu-se să dea instrucţiuni a căror îndeplinire nu o mai urmăreau. Această lipsă de răspundere în muncă a făcut ca multe centre industriale importante, cum ar fi Valea Jiului, Comăneşti sau Valea Prahovei, să fie reprezentate la concurs prin formaţiuni destul de slabe atât din punct de vedere numeric cât şi calitativ. In general s-au prezentat la un nivel artistic mai scăzut echipele din ramurile în care predomină întreprinderile mici şi în special din ramurile comerţ, construcţii, alimentară. Aceste echipe nu au fost sprijinite să organizeze formaţiuni mai mici, ca duete, octete, echipe de dans etc. — în cadrul cărora ar fi putut să desfăşoare o activitate frumoasă. In perioada concursului s’a observat că unele formaţiuni artistice au inclus în repertoriul lor cântece noi, iubite de oamenii muncii, cum sunt: ,,Sub steagul partidului“ de Matei Socor, „Imnul partizanilor păcii“ de I. Chirescu, „Cântec pentru Constituţie“ de Laurenţiu Profeta, precum şi minunate cântece ale compozitorilor sovietici ca „Puterea noastră“ de Zaharov, „Drumuri“ de Novicov, „Secerişul“ de Dunaevschi şi altele. In majoritatea cazurilor, însă, în privinţa alcătuirii repertoriilor nu a existat orientarea cea mai justă. Organele sindicale nu sunt încă pătrunse de importanţa pe care o are repertoriul pentru ca munca artistică să contribue cu eficacitate la educarea comunistă a masselor de oameni ai muncii. Secţia muncii culturale de massă a Consiliului Central al Sindicatelor nu a sprijinit şi nu a controlat suficient munca alcătuirii repertoriilor, nu a analizat temeinic felul cum formaţiunile artistice şi le-au întocmit pentru concurs, pentru a le îndruma spre acele lucrări care corespundeau mai mult specificului întreprinderii şi posibilităţilor echipei. Lipsa de îndrumare s-a resfrânt şi în munca Comitetelor Centrale ale Sindicatelor, a Consiliilor Sindicale Regionale, a comitetelor de întreprindere şi de instituţie. Multe comitete de întreprindere consideră şi acum că problema repertoriului priveşte numai pe instructorii echipelor. Această greşită orientare în privinţa alcătuirii repertoriului a ieşit la iveală mai ales cu prilejul desfăşurării finalei concursului, la spectacole ca cele prezentate de regiunile Timişoara, Cluj şi Hunedoara. Formaţiunile corale mari, cum au fost cele de la Combinatul „Sovrommetal“-Reşiţa, Complexul C.F.R.-Cluj şi Uzina de Utilaj Minier-Petroşani, nu au cuprins în repertoriul lor niciun cântec de muncă, legat de specificul ramurii de producţie respective. S-a manifestat la multe colective de dansuri şi la instructorii acestora tendinţa de a prezenta în mod schematic, naturalist, dansurile din diferite regiuni ale ţării. In loc să se documenteze temeinic şi să îmbogăţească materialul cules cu elementele noi care au apărut în viaţa satelor noastre, echipe de dansuri ca cele dela IFILTarcău,Comerţ-Finanţe-Botoşani şi altele s’au mulţumit cu simpla fotografiere a dansurilor din regiune, cu înlănţuirea lor de cele mai multe ori nelogică. Hotărîrea Prezidiului Consiliului Central al Sindicatelor cu privire la îmbunătăţirea activităţii echipelor artistice de amatori trasează ca sarcină comitetelor de întreprindere şi de instituţie ca, sub conducerea organelor de partid, să se preocupe de ridicarea nivelului ideologic şi artistic al echipelor şi al diferiţilor interpreţi, să lupte cu fermitate împotriva pătrunderii în repertoriu a lucrărilor lipsite de conţinut ideologic şi slabe din punct de vedere artistic. Se impune necesitatea organizării temeinice a pregătirii ideologice şi artistice a membrilor echipelor de amatori. Cu sprijinul specialiştilor trebuesc organizate sistematic pentru ei conferinţe şi referate despre diferite probleme de literatură şi artă. Hotărîrea Prezidiului Consiliului Central a! Sindicatelor recomandă C.C. al Sindicatului Poligrafie, Presă şi Instituţii de Cultură să mobilizeze organizaţiile sindicale din instituţiile de artă, pentru a cere artiştilor profesionişti să sprijine pregătirea artistică a echipelor de amatori din întreprinderi, instituţii, Gostat-uri şi S.M.T.-uri. E necesar să se extindă cât mai mult metoda încheierii contractelor de colaborare culturală între colectivele instituţiilor de artă şi colectivele de amatori din întreprinderi. Organele sindicale din principalele centre industriale trebue să manifeste o grijă permanentă pentru atragerea unui cât mai mare număr de oameni ai muncii şi a membrilor lor de familie în activitatea forma naţiunilor artistice. Ele trebue să se îngrijească totodată de crearea unor condiţii cât mai bune de lucru pentru artiştii amatori, de organizarea lecţiilor de educaţie politică şi culturală pentru aceştia. Consiliilor Sindicale Regionale le revine sarcina importantă de a organiza cu regularitate schimburi de experienţă între echipele artistice. Trebue serios intensificată munca de organizare a echipelor artistice în unităţile socialiste din agricultură. Este nimerită formarea unor colective artistice mici, care în timpul diferitelor campanii sa poată prezenta scurte programe la aici sau pe câmp, îndeplinind un puternic rol agitatoric în rândurile țărănimii muncitoare. Problema alcătuirii cât mai juste a repertoriului trebue să stea în centrul preocupărilor organelor sindicale. Sindicatele au datoria să prezinte oamenilor muncii spectacole de calitate, care să satisfacă cerinţele lor culturale mereu crescânde, să-i educe, să-i mobilizeze la muncă. In perioada concursului s’a dovedit din plin eficacitatea brigăzilor artistice de agitiţie din secţii şi ateliere. Numărul acestor brigăzi trebue sporit continuu. Repertoriul brigăzilor artistice să cuprindă poezii închinate muncitorilor înaintaţi, cântece cerute de stahanovişti şi fruntaşi în producţie, scenete scurte, care să satirizeze pe desorganizatorii producţiei, etc. Să se depună o şi mai stăruitoare muncă pentru descoperirea şi atragerea soliştilor, care să fie ajutaţi să-şi însuşească, un repertoriu din cântecele noi, iubite de oamenii muncii, cântece care, prin intermediul lor, să pătrundă cât mai adânc în masse, eliminând astfel cântecele vechi, decadente, care mai au circulaţie. Scriitorii, compozitorii şi în general creatorii de artă din ţara noastră să considere o datorie a lor de cinste crearea unor lucrări închinate muncii însufleţite de construire a socialismului, minunaţilor constructori ai socialismului din patria noastră, lucrări pe care artiştii amatori le aşteaptă cu nerăbdare de la ei. In special se simte nevoie de lucrări artistica , scurte,axate pe diferite probleme de producţie, care să poată fi folosite de brigăzile artistice de agitaţie. Este necesar ca prin Casa Centrală a Creaţiei Populare, de curând înfiinţată în scopul sprijinirii mişcării artistice de amatori din ţara noastră, să se desfăşoare o cât mai largă muncă de educaţie a instructorilor echipelor artistice, de atragere a specialiştilor din diferite domenii ale artei pentru îndrumarea artiştilor amatori. Unind toate forţele vom contribui la desvoltarea şi îmbunătăţirea continuă a mişcării artistice de amatori din ţara noastră, factor important în educarea comunistă a oamenilor muncii . Marți 1 Septembrie 1943 — Nr. 1832 In Ţara Socialismului In casele de naşteri sovietice hrana ca şi asistenţa medicală sunt puse la dispoziţia femeilor pe seama statului. Se apropie ora prânzului. înainte de servirea mesei, medicul de serviciu este obligat să guste fiecare fel de mâncare pentru a constata calitatea, proprietăţile nutritive şi gustul hranei. In clişeu , medicul de serviciu Raisa Elchina (în centru) gustă mâncarea. Grija pentru sănătatea muncitoarelor La una din fabricile de confecţii din Moscova Infundul curţii fabricii de confecţii „Clara Ţetchin” din Moscova se află clădirea sanatoriului de noapte, înconjurată de un gard viu din copaci tineri. Aici se odihnesc după lucru muncitoarele întreprinderii, care au prescripţie medicală. Interiorul aminteşte de un sanatoriu obişnuit: dormitoare înalte şi luminoase, o sufragerie care străluceşte de curăţenie, un hol plăcut cu mobilă frumos tapisată. La acest sanatoriu de noapte sunt trimise muncitoarele cu sănătatea şubrezită, mai ales convalescentele. Terminând schimbul, ele vin aci unde le aşteaptă un duş rece, o masă foarte bine pregătită, linişte şi odihnă. In afară de aceasta, aflându-se sub continua observaţie a medicilor, li se prescriu tratamentele necesare şi stau în cele mai bune condiţii pentru sănătatea lor. In sanatoriu se odihnesc în acelaş timp 25 muncitoare. O parte din ele primescbilete de odihnă gratuite pentru 24 de zile, celelalte plătesc 30 la sută din costul biletelor. Sanatoriul este întreţinut din fondurile asigurărilor sociale de stat; el a fost amenajat din fondurile administraţiei fabricii. Nu departe de sanatoriu se află staţionarul fabricii, cu o capacitate de aproximativ 25 de locuri. Aci se tratează suferinzii de maladii hipertonice, de boli de stomac şi altele. Colectivul redus al acestui mic spital se poate mândri cu succesele sale. In staţionar se face un tratament deosebit de bun al maladiilor hipertonice. S’a organizat în mod chibzuit şi foarte minuţios sistemul deservirii medicale chiar în producţie. întreaga fabrică a fost împărţită în 3 secţii medicale. Fiecare din ele are medicul şi sora sa. Sarcinile medicului de secţie sunt: consultarea medicală a tuturor orelor ce muncesc din sectorul lui, învăţământul medico-sanitar, ţinerea sub observaţie a sistemului de ventilaţie a secţiei, a aprovizionării secţiei cu apă fiartă şi apă gazoasă. Medicul de secţie vindecă sgârieturile şi leziunile produse pe mâinile muncitorilor, mici accidente. Pentru deservirea muncitoarelor se află pe teritoriul fabricii şi o policlinică înzestrată cu cele mai noi forme de tratament. In general consultaţiile la policlinică şi tratamentul, ca şi la staţionar, sunt gratuite. Toamna şi primăvara, când se măreşte numărul cazurilor de răceală, policlinica organizează o întreagă campanie preventivă contra gripei. Se foloseşte mai ales tratamentul cu raze, care dă rezultate bune. Administraţia fabricii şi comitetul sindical acordă de asemenea multă atenţie odihnei muncitoarelor în timpul concediilor plătite de odihnă. In fiecare an se cheltuiesc aici aproximativ 100 mii ruble pentru biletele gratuite în casele de odihnă şi sanatorii. Muncitoarele de la confecţii au posibilitatea să meargă în staţiunile balneo-climaterice şi în casele de odihnă din regiunea Moscovei, de pe litoralul Balticei, Mării Negre, din Caucaz, Crimeea, etc. Acestea sunt, în linii mari, măsurile de tratament şi de însănătoşire organizate la fabrica de confecţii descrisă de noi. Nu mai vorbim aici de grija cu care este înconjurată femeia mamă, atât înainte cât şi după naşterea copilului, despre concediul îndelungat, din perioada prenatală şi din perioada de după naştere, despre creşe şi grădiniţe de copii. O atenţie deosebită se acordă mamei care alăptează. Ea pleacă mai devremea de la lucru, i se dă posibilitatea să-şi hrănească copilul în timpul muncii într-o cameră special amenajată, unde i-1 aduce cineva din ai casei. Toate acestea dau rezultate minunate: cazurile de îmbolnăvire în fabrică sunt foarte rare, în secţii femeile au o înfăţişare sănătoasă şi figura liniştită, oamenii sunt vioi şi veseli, lucrează cu plăcere. Sistemul sovietic se caracterizează printr-o atenţie deosebită faţă de om, faţă de protecţia sănătăţii lui. Ceea ce am arătat aici despre condiţiile în care lucrează femeia muncitoare la confecţii, se referă în aceeaşi măsură la toate femeile sovietice, de orice profesie şi oriunde ar munci ele. M. MELENEVSCAIA