Munca, iunie 1954 (Anul 10, nr. 2061-2086)
1954-06-01 / nr. 2061
Pag. 2-a 1 iunie — Ziua Internaţională a Copilului ,in tabăra de pionieri a uzinei de automobile din Minsc. In clişeu : un grup de tineri naturalişti-cercetători neobosiţi ai naturii. ~ * * *— .................... • . ■ _ Grija unui comitet de întreprindere din U.R.S.S. faţă de odihna de vară a copiilor Cifre şi fapte Viaţa plină de bucurii a copiilor din furile de democraţie populară Luna mai s-a sfârşit. In curînd se termină cursurile şcolilor. Cum îşi vor pe-, trece vara copiii muncitorilor şi funcţionarilor de la uzina metalurgică Verh- Isetsk din oraşul Sverdlovsk ? încă de la începutul primăverii, comitetul de întreprindere a dezbătut planul odihnei de vară a copiilor şi a însărcinat comisia care se ocupă de această problemă să ia toate măsurile pentru înfăptuirea lui. Desigur, că nu numai comisia se îngrijeşte de campania organizării odihnei de vară, întreaga sa activitate se desfăşoară cu ajutorul şi sub conducerea comitetului de întreprindere. In ziua în care am fost la comitet, instructorul cu munca culturală de masă, Zoia Vespailciuk, nu mai contenea cu discuţiile la telefon. — Elena Nikolaevna — spunea ea cuiva la aparat — vă aşteptăm azi la comitetul de întreprindere. Da, da... Despre tabără... Anul acesta, ca şi în anii trecuţi, milioane de şcolari sovietici îşi vor petrece vacanţa în taberele de pionieri, organizate de sindicate. In tabăra uzinei Verh- Isetsk, aşezată intr-un colţişor pitoresc pe malul rîului Krutiha, se vor odihni 1.200 copii. Seara s-a adunat comisia. In uzină ea este numită pe scurt „de copii“, iar alţii adaugă în glumă : ,,şi de femei“. Aceasta pentru că cei 11 membri ai ei sunt femei. Ele nu au aceeaşi profesie şi deţin în producţie funcţii diferite. Pe toate le uneşte însă un singur lucru: dragostea fierbinte pentru copii. Şi Ekaterina Zaharovna , de la secţia cuptoare Martin şi Lina Kataeva, responsabila bibliotecii de uzină, şi muncitoarea Xenia Spirina, de la secţia cazane, şi Elena Sannikova, de la securitate şi pompieri, se disting prin sentimente materne faţă de copiii muncitorilor şi funcţionarilor. Comisia a ales din timp oamenii şi a înaintat spre aprobare comitetului de întreprindere candidaturile directorului taberei, pedagogilor şi conducătorilor de detaşamente de pionieri. Au ales oamenii cu studii pedagogice sau cu experienţă in munca educativă. Pentru acest lucru comisia a primit ajutor din partea organizaţiei de Komsomol şi a secţiei raionale a învăţământului public. Primăvara aceasta, comisia care se ocupă de munca cu copiii a acordat o atenţie deosebită pregătirii conducătorilor de detaşamente de pionieri. — Am hotărît să ia fiinţă, — spune Zoia Vespalciuk, — un seminar practic pentru conducători. Ei au fost în tabără şi acolo, la faţa locului, au dezbătut în comun felul cum să organizeze şi să desfăşoare mai bine munca educativă în timpul verii; de asemenea, focuri de tabără, serbări, carnavale... La una din şedinţele comitetului de în-A. CISTOVtreprindere a fost aprobat programul zilei şi planul de lucru al taberei de pionieri. Cite lucruri interesante şi atrăgătoare îi aşteaptă pe copii în timpul verii! Excursii plăcute, întreceri sportive, activitatea în cercurile tinerilor naturalişti, aeromodelişti, a tinerelor brodeze... Lina Kataeva care face parte din comisie a pregătit pentru tabără o bibliotecă , peste 500 cărţi s-au şi trimis la destinaţie. Membrii comisiei, împreună cu preşedintele comitetului de întreprindere şi directorul uzinei, au fost de mai multe ori în tabără, au organizat repararea clădirilor de locuit şi dependinţelor, au luat măsuri pentru reînoirea inventarului sportiv şi a altor bunuri necesare. O singură comisie nu ar putea însă rezolva toate problemele. Şi atunci a fost atras în ajutor activul părinţilor. Li s-a comunicat activistelor planul de organizare a odihnei de vară a copiilor, li s-au încredinţat sarcini concrete şi ele le-au îndeplinit cu sentimentul unei mari răspunderi —■ este vorba doar de proprii lor copii. Comisia şi activul părinţilor manifestă o grijă deosebită faţă de acei copii ai metalurgiştilor care din diferite motive vor rămîne în timpul verii in oraș. Anul acesta se va deschide pe lîngă uzină, pentru prima dată, o tabară de tip orășenesc, în grădina de vară a orașului. — Programul zilei vă fi desigur altfel decît într-o tabără „adevărată“ spune Elena Sannikova. Copiii vor dormi acasă, iar la ora 10 dimineaţa se vor aduna în tabără. Pentru cei care vor dori să ia masa aici, va exista mîncare caldă — în această privinţă s-a luat legătură cu cantina uzinei. Prin urmare şi acei copii care vor rămîne în Sverdlovsk îşi vor petrece vara înmori folositor atît pentru ei cît şi pentru sănătatea lor : pe râul Iset există un debarcader, în grădina oraşului — terenuri sportive, — vom organiza meciuri de fotbal, volei, baschet, excursii, întreceri, plimbări... ...La comitetele de secţie sosesc mereu cereri de la părinţi : „Vă rog să acordaţi copilului meu un bilet de odihnă în tabăra de pionieri..." In şedinţele pe care le au, comitetele de secţie analizează aceste cereri, hotărăsc căruia dintre muncitori să i se repartizeze bilete de odihnă gratuite, pe fiecare cererie să-l trimită. In timpul verii componenţa colectivului de copii care se odihnesc în tabără se schimbă de 3 ori. Hotărîrea comitetelor de secţie cu privire la cereri este aprobată de comitetul de întreprindere. Acesta acordă o atenţie deosebită şi celor mici. Cale şase grădiniţe în care sunt educaţi sute de copii ai muncitorilor şi funcţionarilor uzinei se mută în perioada de vară în vilele care se află în dumbrăvi înverzite în afara oraşului. R.P. CHINEZA. In ultimii ani au fost înfiinţate peste 2.700 cămine de zi la oraşe şi peste 148.000 la sate. Anul acesta s-au amenajat peste 160 puncte de ocrotire a mamei şi copilului. In întreaga ţară se extinde reţeaua de şcoli, grădiniţe de copii şi creşe, biblioteci şi cămine culturale pentru copii. La Şanhai, de exemplu, de la eliberare şi pînă la mijlocul anului trecut, numărul şcolilor s-a ridicat la 1.732, iar al elevilor a crescut de la 313.000 la 572.637. II. satele din împrejurimile Şanhaiului, şcolile sunt frecventate de peste 90 la sută din copiii ţăranilor. Trebuie menţionat că în China veche doar 10 la sută din populaţie era ştiutoare de carte. R.P. UNGARA. Anul trecut 51.000 de copii şi-au petrecut vacanţa de vară în taberele de pionieri, iar cîteva zeci de mii au frecventat grădiniţele sezoniere.• Aproape în fiecare spital funcţionează secţii pentru copii. An de an se măresc alocaţiile pentru protecţia mamei şi copilului. In 1953, au fost cheltuiţi în acest scop 204.000.000 forimţi — cu 74.000.000 mai mult decît în 1952. Organizaţia de pionieri, care cuprinde astăzi aproape Î.OPO.OOO de copii, are ziarul ei care apare într-un tiraj de 200.000 exemplare. 50.000 copii frecventează 2.250 de cercuri de diferite specialităţi. Numai la ultimul concurs al cercurilor de artişti amatori au participat 78.000 de pionieri şi şcolari. R.P. BULGARIA. La Sofia fiinţează marele Palat al pionierilor „Vîlco Cervencov“, minunat amenajat. In alte 40 de localităţi din R.P. Bulgaria au luat fiinţă case ale pionierilor. In oraşele mari din ţară şi pe lîngă teatrele săteşti există filiale ale teatrelor de copii şi şcolilor de balet. Copiii oamenilor muncii au la dispoziţie cele mai bune staţiuni climaterice. In taberele de vară s-au odihnit în 1953 peste 110.000 copii. R.P. ALBANIA. După eliberare, au fost create în ţară numeroase centre culturale şi sportive, cluburi, case ale pionierului, biblioteci, parcuri sportive şi de copii. Numărul tuturor acestora se ridica la mijlocul anului trecut, la 1.400. In ele se desfăşoară o intensă activitate pe linia educaţiei extraşcolare a copiilor. Această activitate este astfel organizată încît copiii au posibilitatea să-şi dezvolte aptitudinile şi să-şi îmbogăţească cunoştinţele. La sfîrşitul primului cincinal, în 1955, numărul grădiniţelor de copii va creşte pînă la 348, avind o capacitate de 20.500 locuri. In zoua policlinica din Czestochowa (R. P. Polonii) micuța Krysia Bialas face băi de raze la lampa de cuarț. Copiii au întîmpinat cu bucurie pe vizitatorii străini Apoi şi-au continuat joaca, sub atenta priveghere a educatoarelor. Oamenii priveau miraţi, nevernindu-le parcă să creadă că aceşti micuţi, cu obrajii atît de rumeni, cu hăinuţele curate, zbur’ dind în voie, sînt copii de muncitori. Şi totuşi... totuşi aceasta este realitatea —, gândeau ei. Era acelaşi simţămint al intrării în faţa realităţii, pe care-l încercaseră fiecare dintre ei nu numai aici, ci în fiecare colţ de ţară pe care l-au vizitat. După cîteva luni, în broşura cuprinzând însemnările ,a trei muncitori englezi, invitaţi în ţara noastră cu prilejul zilei de 1 mai 1953, se puteau citi şi impresiile lăsate asupra lor de vizita făcută în mijlocul copiilor români. Erau acolo cuvinte care exprimau sentimentele unor oameni cinstiţi, în faţa grijii părinteşti pe care o acordă statul nostru tinerelor vlăstare. Unul dintre aceşti muncitori îşi încheie astfel impresiile despre generaţia demâine din ţara noastră - „Dacă viitorul unei naţiuni s-ar putea măsura după copii, atunci cu siguranţă că România are un viitor minunat“. Mi-am amintit de aceste cuvinte atunci cînd aim răsfoit caietul de notiţe Erau in el însemnări despre o zi obişnuită din viaţa copiilor din oraşul Buzău O comoara de preţ In cele cinci saloane în care lumina soarelui pătrunde din belşug, pătuţurile stau aranjate unul lîngă altul. Este ora cînd la Casa Copilului din Buzău începe controlul medical. Micuţii sînt îmbăiaţi, apoi cîntăriţi şi li se ia temperatura. Pe graficul din dreptul fiecărui pătuţ, noi linii şi semne vin să completeze, pe celetrecute cu o zi înainte. Complicate sînt aceste grafice, oglinda de zi cu zi a intrării tot mai curajoase a copilului în viaţă ! Pe o singură foaie de carton brăzdată de linii şi pătrăţele, se găsesc trecute la un loc evoluţia zilnică a greutăţii, a temperaturii, reacţiile la diverse analize, starea generală, alimentaţia şi cite altele. Cea mai mică schimbare în starea copilului îşi găseşte locul pe grafic. Nu degeaba directorul instituţiei, doctorul Constantinescu, asemuieştemunca colectivului cu aceşti copii, cu munca plină de migală a grădinarului care îngrijeşte lujerele firave ale unor plante preţioase. „Copiii — spune el — sînt cea mai de preţ comoară pe care ţi-o poate încredinţa cineva. Statul nostru ne-a încredinţat nouă, celor de aci, o parte din această neasemuită bogăţie şi noi ne străduim să răspundem încrederii acordate. Sînt multe de povestit despre activitatea pe care o desfăşoară într-o singură zi colectivul Casei Copilului din Buzău. Fiecare îşi pune toată priceperea pentru a ajuta plăpîndele organisme ale acestor pui de oameni să devină oţetite. Nici nu vă puteţi închipui ce bucurie încearcă acest colectiv de fiecare dată cînd un copil bolnav se însănătoşeşte sau alţii debili capătă o culoare sănătoasă şi prind greutate! Primele gînduri Azi, la vestiar sînt deservici Rodica şi Lenuţa, două fetiţe, cam de vreo 6 anişori fiecare. Cu un aer foarte serios, ele urmăresc ca toţi copiii să se dezbrace şi să-şi aranjeze frumos hainele pe cuierul respectiv. Mamele care îşi aduc copiii la cămin, se uită zîmbind la aceste două fetiţe care-şi îndeplinesc misiunea cu atîta „străşnicie". Astfel începe o nouă zi de joacă şi distracţii pentru copiii dela căminul nr. 1 din Buzău. îmbrăcaţi în şorţuieţe curate, ei fac gargară, apoi trec la vizita medicală zilnică. După aceea, iau cu toţii loc la mesele micuţe unde li se serveşte gustarea de dimineaţă. Aci, intră în funcţiiine a doua grupă de servici, formată azi din Florica Panait şi Rodica Bîrjoveanu. Educatoarele pun accent pe acest sistem al serviciilor, căci el dezvoltă spiritul de organizare la copii, îi face să se obişnuiască cu îndeplinirea anumitor sarcini. Pînă la ora 10 micuţii au activitate „la libera alegere!". In acest timp, jucăriile căminului intră toate în funcţiune. Băieţii se transformă în şefi de gară, pompieri, mecanici de locomotivă, iar fetiţele, mai liniştite şi foarte grijulii de securitatea păpuşilor, caută cit pot să le ferească pe acestea de eventualele „accidente“ provocate de băieţi. Gălăgia încetează însă ca prin minune la ora 10, cînd începe activitatea organizată a copiilor, menită să contribuie la educaţia lor preşcolară. Cîţi dintre ei nu au pătruns pentru întîia oară, în cadrul acestei activităţi,firul primelor preocupări, al primelor gînduri. Aci ei au început să înţeleagă lumea înconjurătoare, să cunoască viaţa plantelor şi a animalelor, să le iubească. Semnalul pentru masa de prînz a venit pe neaşteptate. La fel ca şi dimineaţa, grupa de servici şi-aluat din nou funcţia în primire. După aceea, urmează somnul de după amiază, care face ca în sălile căminului să coboare liniştea. Către seară copiii se trezesc şi fiecare începe iarăşi să se joace, aşteptând să vină ai lor să-i ia acasă. In seara aceea, Rodica, care fusese de servici la vestiar, hotărîtă să-şi ducă pînă la capăt misiunea, îl opri înainte de plecare pe Doru Crăciun, un puşti vioi care trebuia s-o înlocuiască a doua zi, şi îi spuse : — Ai grijă, Dorule, mâine să nu întârzii. Ştii doar că eşti de servici. Căi de viitor Pe aleea străjuită de brazi şi pini pionierii grăbesc spre intrare. Se apropie ora 9 şi aci programul începe întotdeauna la ora fixată. In puţinele minute care au mai rămas, la staţia de radio-amplificare se transmite muzică, iar copiii discută vesel între ei, aruncînd din cind în cînd cite o bucăţică de pîine în bazinul cu peştişori din faţa intrării. Apoi muzica încetează şi crainicul staţiei anunţă „Atenţiune ! Tovarăşi pionieri începem activitatea în cadrul cercurilor“. In cîteva clipe, curtea Casei Pionierilor din Buzău rămâne pustie. In camere luminoase, copiii din cele 18 cercuri s-au pus serios pe treabă. In activitatea fiecăruia se vede dorinţa de a pricepe cit mai bine toate lucrurile noi şi interesante pe care conducătorii cercurilor se străduiesc să-i înveţe. Mulţi dintre ei şi-au ales calea pe care o vor urma. Cercul de matematici — viitori ingineri; cercul mîinilor îndemînatice — viitorii sculptori şi modelatori ; cercul micilor naturalişti — viitorii profesori de ştiinţe naturale... Dar să-i lăsăm pe pionieri să lucreze liniştiţi în cadrul cercurilor şi să facem o plimbare prin terenurile ce împrejmuiesc clădirea casei. Nu trebuie să colinzi prea mult ca să dai peste tot felul de surprize. Asta ce-o mai fi ?... O cale ferată trece prin curte ? — Sigur, ne lămureşte directorul Casei Pionierilor — sînt şinele pe care circulă trenul nostru, dar făcut nouă de muncitorii din oraş. Mai departe altă surpriză , un stadion adevărat, cu porţi de fotbal, cu tribună, cu terenuri anexe de volei şi baschet. „...Dar să ştii că nu am terminat spune directorul. Hai să vezi şi staţia trenului, teatrul nostru de vară, baraca în care se află labirintul — sau cum îi mai spun pionierii „drumul rătăcit" — şi tot ce mai avem noi pe aici“. Dintre pionierii înscrişi la cercul de aeromodelism douăzeci dintre ei au fost brevetaţi ca aeromodelişti. Activitatea în cercuri s-aterminat. Toţi se îndreaptă grăbiţi spre staţia de cale ferată. După cîteva clipe soseşte şi trenul venind din depou. Se urcă prima grupă şi „şeful de gară", un puştan îmbrăcat într-o uniformă adevărată, ridică semaforul, dînd cale liberă. Voia bună domneşte acum peste tot. Pionierii cîntă, rid, ei se bucură din plin de grija şi dragostea ce le-o poartă partidul şi guvernul. După amiază, vin cei careînvaţă dimineaţa. Programul se repetă întocmai. Şi aici, la Casa Pionierilor, se desfăşoară o zi obișnuită de activitate. O ZI OBISNUITA... , JE. ANTONIER petrecut minunat. MUNKA Cintec de leagăn MARIANA IONESCU cenaclul literar „Ion Păun Pincio" Ce să-ţi cînte mama ţie, Simbure de bucurie ? Culcă-mi-te mititel Şi te scoală măricel, — intru pace — ai fost născut Pentru dînsa eşti crescut — Pace, sună plin cuvîntul Ce-l rosteşte -ntreg pămîntul. Şi înalţă-i frămîntarea Ce mi-o desluşeşte zarea ; Am să-ncerc să-ţi tălmăcesc Cum măicuţele păzesc Somnul dulce, gînguritul, Jocul vostru, chiuitul Cînd întîia dat păşiţi Şi în ochii ei priviţi. Vezi, sub streaşină aici, E un cuib cu rindunici. Rîndunica, mamă, sboară, De cu zori şi pînă-n sară, Cînd în slava cea înaltă, Cînd la cuib ca o săgeată. Să şi-i vadă să şi-i simtă. Sub aripă blind i-alintă. De-i pîndeşte ochi avar Trupul i se-avîntă iar, Glasul cheamă, nu mai cîntă, Nu e singură, — ci-o sută Lupta toate şi se-avîntă. Puii vor putea vorbi Purtători de bucurii. Vor purta în ciripit Vers spre cer nemărginit Ce să-ţi cînte mama ţie, Sîmbure de bucurie ? Ce vă cîntă mama vouă, Scump mănunchi de flori sub rouă! Nani, nani pui voinici, Cuib imens de rindunici. Vieţii voastre vă voi da Gîndul meu, şi viaţa mea! Mării 1 Iunie 1954 «* nr. 2080 —----------- -------—— Situaţia mizeră a copiilor din ţările capitaliste In fiecare an omenirea progresistă sărbătoreşte data de 1 iunie — Ziua Internaţională a Copilului. Cu acest prilej milioane de oameni simpli din toate ţările, milioane de părinţi îşi manifestă hotărîrea de a lupta pentru pace în toată lumea. In lumea capitalului, perioada copilăriei, care trebuie să fie consacrată exclusiv educaţiei fizice şi spirituale, este jertfită lăcomiei burgheziei hrăpăreţe: copiii sunt lipsiţi de şcoli şi aer curat, pentru ca fabricanţii să poată stoarce profituri de pe urma lor — scria Engels despre situaţia copiilor încă acum, mai bine un secol. Multe s-au schimbat de cînd Engels scria aceste cuvinte. A treia parte din omenire şi-a cucerit astăzi dreptul la libertate şi fericire, dar zeci de milioane de oameni ai muncii din ţările capitaliste şi copiii lor mai sunt condamnaţi ca şi în trecut la o existenţă de semiînflămînzire şi mizerie, la exploatare şi lipsă de drepturi. Exploatarea muncii copiilor este una din cele mai groaznice plăgi ale societăţii capitaliste. Legea permite patronilor să folosească fără piedici munca copiilor care le aduce profituri fantastice. Acest fapt este atît de evident, încît nici presa burgheză nu este în stare să-l ascundă. Ziarul „New York Times"* a publicat declaraţia preşedintelui aşa numitei ligi americane pentru prosperitatea copiilor, în care se spunea: „In ţara noastră mii de copii continuă încă să lucreze toată ziua, făcând munci care depăşesc forţele lor“. Aceste cuvinte generale, care dezvăluie situaţia îngrozitoare a copiilor din S.U.A. pot fi completate cu nenumărate fapte scoase din surse oficiale, ne mai amintind numeroasele scrisori ale martorilor oculari, cărţile, articolele şi declaraţiile scriitorilor şi ziariştilor. Iată numai un singur exemplu. In urma unei cercetări oficiale întreprinsă de departamentul muncii din S.U.A. s-au stabilit într-un şir de ferme din 28 state cazuri de exploatare cruntă şi sistematică a copiilor. Autorul articolului consacrat rezultatelor acestei cercetări scrie: ,„mulţi dintreaceşti copii lucrau ore întregi sub razele fierbinţi ale soarelui. Pauza din timpul lucrului abia le ajungea pentru a scoate din coş hrana rece, de a o consuma şi bea apă. Cei care erau aduşi de departe cu autocamioanele pe ogoare plecau adesea de acasă la ora 6 dimineaţa şi se întorceau abia la asfinţitul soarelui. Pe plantaţiile de bumbac, ziua de muncă, era de nouă ore şi jumătate chiar şi pentru copiii de 8, 10 şi 12 ani". Această declaraţie arată că în S.U.A. exploatarea copiilor este un sistem. Aici este vorba nu despre o muncă întâmplătoare făcută pe ogorul familiei lor, ci de munca silnică a copiilor în vârstă de 8-10 ani, care sunt aduşi cu autocamioanele de departe, în mod special, la locul de muncă. Munca celor mici este folosită pe scară largă nu numai în agricultură. In Statele Unite ale Americii, după datele oficiale publicate în presa americană, peste 3 milioane de copii şi adolescenţi în vârstă de 10 până la 17 ani efectuează diferite munci la fel cu cei mari. S.U.A. nu constituie o excepţie. In celelalte ţări capitaliste exploatarea copiilor are de asemenea un caracter de masă. Aproape un sfert din numărul muncitorilor industriali din Japonia sunt copii. Sute de mii de copii, dintre care mulţi abia au împlinit 6 ani, muncesc pe latifundiile moşierilor din Spania. Munca prestată de copii este cea mai ieftină. Iată ce atrage pe patroni, care nu ţin seama de viaţa şi sănătatea milioanelor de copii. In Japonia, de pildă, copiii nu primesc mai mult de 25 la sută din salariul celor adulţi. In Spania ei sunt plătiţi pentru muncile agricole cu cite 2-3 pesetas pe zi, care nu le ajung nici pentru cumpărarea unui funt (409,5 gr.) de pline. Milioane de copii suferă din cauza muncii insuportabile din ţările coloniale şi dependente. In minele de cositor din Bolivia, care aparţin S.U.A., lucrează copi de la vîrsta de 9 ani. Munca insuportabilă, foametea, mize-* ria şi boala sînt groaznicii însoţitori ai vieţii milioanelor de copii din ţările capitaliste, coloniale şi dependente. Capitalismul lipseşte generaţia tânără de toate drepturile sale legale, inclusiv şi de dreptul la învăţătură. Condiţiile grele de viaţă şi lipsa de şcoli suficiente fac ca pentru mulţi copii ai oamenilor muncii să nu fie accesibil nici măcar învăţămintiul elementar. In cartea lui Karl Konrad „S. Un caz caracteristic pentru ţinuturile de sud ale Italiei este înfăţişat in clişeul de mai sus. Cei cinci copii au rămas ca de obicei singuri acasă, în seama celui mai mare dintre ei, care a împlinit şase anişorituaţia scandaloasă din şcoală“ se arată că în S.U.A. „1.000.000 pînă la 1.250.000 de elevi părăsesc anual şcolile elementare şi pleacă să caute de lucru“. In ţările coloniale şi dependente, majoritatea covârşitoare a populaţiei este analfabetă. Acest lucru nu e surprinzător, căci chiar şi învăţământul elementar este accesibill acolo numai unei categorii de co-pii. In Malaya, depildă, din 1.700.000 copii învaţă în şcoli elementare numai 300.000, iar în Iran din 3.500.000 — 370.000. Dar şi acea minoritate infimă de copii ai oamenilor muncii care urmează la şcoală nu are condiţii pentru o învăţătură temeinică. „Instruirea copiiloramericani —a scrie într-altul din ziare doctorul Mayer, colaborator la universitatea din New- York — este în funcţie de starea materială a părinţilor lor... Unii copii învaţă în şcoli moderne, bine amenajate, iar alţii — în nişte cocioabe jalnice“. In S.U.A., 70.000 de şcoli săteştinu sînt decît nişte încăperi sărăcăcioase, formate dintr-o singură cameră şi neînzestrate cu cele necesare pentru învăţământ. Dar nu-i de mirare că astfel de încăperi senumesc în mod oficial şcoli, căci, după cum relatează ziarul „New York Times“, „mulţi elevi din şcolile săteşti învaţă în încăperi aproape distruse, garaje, depozite, magazii, subsoluri şi chiar în grajduri“. In ţările capitaliste, copiii nu numai că sînt lipsiţi de toate bucuriile copilăriei, dar din cea mai fragedă vîrstă se încearcă să li se otrăvească viaţa cu spiritul militarismului. Propaganda burgheză descompusă îşi îndreaptă arma otrăvită şi asupra copiilor. In S.U.A. se editează în tiraje de milioane de exemplare literatură poliţistă pentru copii, care propagă crima, cruzimea şi banditismul. In ziua de 1 iunie, Ziua Internaţională a Copilului, milioane de oameni simpli din toată lumea îşi vor ridica glasul în apărarea copiilor oamenilor muncii care trăiesc în ţările capitaliste şi vor cere cu hotărîre salvarea copiilor de pericolul războiului şi al nenumăratelor privaţiuni. V. N. ★ Serbarea din Parcul de cultură şi odihna „ I. V. Stalin“ Duminică dimineaţa, Parcul de cultură şi odihnă , V. Stalin a fremătat de voioşia copiilor. Sute de pionieri au venit aci pentru alua parte la serbările organizatizate în cinstea Zilei Internaţionale a Copilului. Pe scena teatrului de vară ,au cîntat pentru copii corul şi orchestra fabricii de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej" şi au dansat ansamblurile de balet de copii de la clubul Sindicatului lucrătorilor din învăţământ şi Banca R.P.R. Pentru a înveseli pe micuţii spectatori au venit şi actorii N. Stroe, Radu Zaharescu şi Horia Şerbănescu. Au venit şi acrobaţi, scamatori şi dresori de ciini de la circul Krateyl, care au stârnit veselia copiilor. Alte grupuri de pionieri, însoţiţi de învăţătorii lor, s-au dus să viziteze expoziţiile „Pe urmele strămoşilor omului“ şi „Bogăţiile minerale ale subsolului R.P.R.“. Pe alei, în tot parcul, au fost instalate chioşcuri cu dulciuri, jucării şi standuri decărţi pentru copii. In parcul de distracţii veselia n-a con- 4 tenit toată dimineaţa. In căluşei, în avioane, în scrânciob sau pe tobogan, copiii