Munca, iunie 1954 (Anul 10, nr. 2061-2086)

1954-06-01 / nr. 2061

Pag. 2-a 1 iunie — Ziua Internaţională a Copilului ,in tabăra de pionieri a uzinei de automobile din Minsc. In clişeu : un grup de tineri naturali­şti-cercetători neobosiţi ai naturii. ~ * * *— .................... • . ■ _ Grija unui comitet de întreprindere din U.R.S.S. faţă de odihna de vară a copiilor Cifre şi fapte Via­ţa plină de bucurii a copiilor din furile de democraţie populară Luna mai s-a sfâr­şit. In curînd se ter­mină cursurile şcoli­lor. Cum îşi vor pe-, trece vara copiii muncitorilor şi funcţio­narilor de la uzina metalurgică Verh- Isetsk din oraşul Sverdlovsk ? încă de la începutul primăverii, comi­tetul de întreprindere a dezbătut planul odihnei de vară a copiilor şi a însărcinat comisia care se ocupă d­e această proble­mă să ia toate măsurile pentru înfăptui­rea lui. Desigur, că nu numai comisia se îngrijeşte de campania organizării odih­nei de vară, întreaga sa activitate se des­făşoară cu ajutorul şi sub conducerea co­mitetului de întreprindere. In ziua în care am fost la comitet, in­structorul cu munca culturală de masă, Zoia Vespailciuk, nu mai contenea cu discuţiile la telefon. — Elena Nikolaevna — spunea ea cuiva la aparat — vă aşteptăm azi la comi­tetul de întreprindere. Da, da... Despre tabără... Anul acesta, ca şi în anii trecuţi, mi­lioane de şcolari sovietici îşi vor petrece vacanţa în taberele de pionieri, organi­zate de sindicate. In tabăra uzinei Verh- Isetsk, aşezată intr-un colţişor pitoresc pe malul rîului Krutiha, se vor odihni 1.200 copii. Seara s-a adunat comisia. In uzină ea este numită pe scurt „de copii“, iar alţii adaugă în glumă : ,,şi de femei“. Aceasta pentru că cei 11 membri ai ei sunt femei. Ele nu au aceeaşi profesie şi deţin în producţie funcţii diferite. Pe toate le uneşte însă un singur lucru: dragostea fierbinte pentru copii. Şi Ekaterina Za­harovna , de la secţia cuptoare Martin şi Lina Kataeva, responsabila bibliotecii de uzină, şi muncitoarea Xenia Spirina, de la secţia cazane, şi Elena Sannikova, de la securitate şi pompieri, se disting prin sentimente materne faţă de copiii munci­torilor şi funcţionarilor. Comisia a ales din­ timp oamenii şi a înaintat spre aprobare comitetului d­e în­treprindere candidaturile directorului ta­berei, pedagogilor şi conducătorilor de detaşamente de pionieri. Au ales oame­nii cu studii pedagogice sau cu experien­ţă in munca educativă. Pentru acest lucru comisia a primit ajutor din partea organi­zaţiei de Komsomol şi a secţiei raionale a învăţământului public. Primăvara aceasta, comisia care se ocupă de munca cu copiii a acordat o atenţie deosebită pregătirii conducăto­rilor de detaşamente de pionieri. — Am hotărît să ia fiinţă, — spune Zoia Ves­pal­ciuk, — un seminar practic pentru conducători. Ei au fost în tabără şi acolo, la faţa locului, au dezbătut în comun felul cum să organizeze şi să des­făşoare mai bine munca educativă în timpul verii; de asemenea, focuri de ta­bără, serbări, carnavale... La una din şedinţele comitetului de în-A. CISTOV­treprindere a fost a­­probat programul zi­lei şi planul de lucru al taberei de pio­nieri. Cite lucruri interesante şi atrăgă­toare îi aşteaptă pe copii în timpul verii! Excursii plăcute, întreceri sportive, ac­tivitatea în cercurile tinerilor naturalişti, aeromodelişti, a tinerelor brodeze... Lina Kataeva care face parte din co­misie a pregătit pentru tabără o biblio­tecă , peste 500 cărţi s-au şi trimis la destinaţie. Membrii comisiei, împreună cu preşedintele comitetului d­e întreprin­dere şi directorul uzinei, au fost de mai multe ori în tabără, au organizat repara­rea clădirilor de locuit şi dependinţelor, au luat măsuri pentru reînoirea inventa­rului sportiv şi a altor bunuri necesare. O singură comisie nu ar putea însă rezolva toate problemele. Şi atunci a fost atras în ajutor activul părinţilor. Li s-a comunicat activistelor planul de organi­zare a odihnei de vară a copiilor, li s-au încredinţat sarcini concrete şi ele le-au îndeplinit cu sentimentul unei mari răs­punderi —■ este vorba doar de proprii lor copii. Comisia şi activul părinţilor manifestă o grijă deosebită faţă de acei copii ai metalurgiştilor care din diferite motive vor rămîne în timpul verii in oraș. Anul acesta se va deschide pe lîngă uzină, pen­tru prima dată, o tabară de tip orășe­nesc­, în grădina de vară a orașului. — Programul zilei vă fi desigur altfel decît într-o tabără „adevărată“ spune Elena Sannikova. Copiii vor dormi acasă, iar la ora 10 dimineaţa se vor aduna în tabără. Pentru cei care vor dori să ia masa aici, va exista mînca­re caldă — în această privinţă s-a luat legătură cu can­tina uzinei. Prin urmare şi acei copii care vor rămîne în Sverdlovsk îşi vor petrece vara în­­mori folositor atît pentru ei cît şi pentru sănătatea lor : pe râul Iset există un debarcader, în grădina oraşului — te­renuri sportive, — vom organiza meciuri de fotbal, volei, baschet, excursii, între­ceri, plimbări... ...La comitetele de secţie sosesc mereu cereri de la părinţi : „Vă rog să acordaţi copilului meu un bilet de odihnă în tabăra de pionieri..." In şedinţele pe care le au, comitetele de secţie analizează aceste ce­reri, hotărăsc căruia dintre muncitori să i se repartizeze bilete de odihnă gratuite, pe fiecare ce­rerie să-l trimită. In timpul verii componenţa colectivului de copii care se odihnesc în tabără se schimbă de 3 ori. Hotărîrea comitetelor de secţie cu privire la cereri este aprobată de comitetul de întreprindere. Acesta acordă o atenţie deosebită şi ce­lor mici. Cale şase grădiniţe în care sunt educaţi sute de copii ai muncitorilor şi funcţionarilor uzinei se mută în perioada de vară în vilele care se află în dumbrăvi înverzite în afara oraşului. R.P. CHINEZA. In ultimii ani au fost în­fiinţate peste 2.700 cămine de zi la oraşe şi peste 148.000 la sate. Anul aces­ta s-au amenajat peste 160 puncte de ocrotire a mamei şi copilului. In întreaga ţară se extin­de reţeaua de şcoli, grădi­niţe de copii şi creşe, bi­blioteci şi cămine cultura­le pentru copii. La Şanhai, de exemplu, de la elibera­re şi pînă la mijlocul anu­lui trecut, numărul şcolilor s-a ridicat la 1.732, iar al elevilor a crescut de la 313.000 la 572.637. II. sate­le din împrejurimile Şan­­haiului, şcolile sunt frec­ventate de peste 90 la sută din copiii ţăranilor. Tre­buie menţionat că în Chi­na veche doar 10 la sută din populaţie era ştiutoare de carte. R.P. UNGARA. Anul trecut 51.000 de co­pii şi-au petrecut vacanţa de vară în taberele de pio­nieri, iar cîteva zeci de mii au frecventat grădiniţele sezoniere.• Aproape în fiecare spital funcţionează secţii pen­tru copii. An de an se mă­resc alocaţiile pentru pro­tecţia mamei şi copilului. In 1953, au fost cheltuiţi în acest scop 204.000.000 fo­­rimţi — cu 74.000.000 mai mult decît în 1952. Organizaţia de pionieri, care­ cuprinde astăzi a­­proape Î.OPO.OOO de copii, are ziarul ei care apare în­­tr-un tiraj de 200.000 exem­plare. 50.000 copii frecven­tează 2.250 de cercuri de diferite specialităţi. Numai la ultimul concurs al cercu­rilor de artişti amatori au participat 78.000 de pionieri şi şcolari. R.P. BULGARIA. La Sofia fiinţează marele Palat al pionierilor „Vîlco Cervencov“, minunat ame­najat. In alte 40 de locali­tăţi din R.P. Bulgaria au luat fiinţă case ale pionieri­lor. In oraşele mari din ţară şi pe lîngă teatrele săteşti există filiale ale teatrelor de copii şi şcolilor de balet. Copiii oamenilor muncii au la dispoziţie cele mai bune staţiuni climaterice. In taberele de vară s-au o­­dihnit în 1953 peste 110.000 copii. R.P. ALBANIA. După eliberare, au fost create în ţară numeroase centre culturale şi sporti­ve, cluburi, case ale pio­nierului, biblioteci, parcuri sportive şi de copii. Numă­rul tuturor acestora se ri­dica la mijlocul anului tre­cut, la 1.400. In ele se des­făşoară o intensă activita­te pe linia educaţiei ext­ra­­şcolare a copiilor. Această activitate este astfel or­ganizată încît copiii au posibilitatea să-şi dezvolte aptitudinile şi să-şi îmbo­găţească cunoştinţele. La s­fîrşitul primului cincinal, în 1955, numărul grădiniţelor de copii va creşte pînă la 348, avind o capacitate de 20.500 locuri. In zoua policlinica din Czestochowa (R. P. Polonii) micuța Krysia Bialas face băi de raze la lampa de cuarț. Copiii au întîmpinat cu bucurie pe vi­zitatorii străini Apoi şi-au continuat joa­ca, sub atenta priveghere a educatoarelor. Oamenii priveau miraţi, nevernindu-le par­că să creadă că aceşti micuţi, cu obrajii atît de rumeni, cu hăinuţele curate, zbur­’ dind în voie, sîn­t copii de muncitori. Şi totuşi... totuşi aceasta este realitatea —, gândeau ei. Era acelaşi simţămint al intră­rii în faţa realităţii, pe ca­re-l încercaseră fiecare dintre ei nu numai aici, ci în fie­care colţ de ţară pe care l-au vizitat. După cîteva luni, în broşura cuprinzând însemnările ,a trei muncitori englezi, invi­taţi în ţara noastră cu prilejul zilei de 1 mai 1953, se puteau citi şi impresiile lă­sate asupra lor de vizita făcută în mijlo­cul copiilor români. Erau acolo cuvinte care exprimau sentimentele unor oameni cinstiţi, în faţa grijii părinteşti pe care o acordă statul nostru tinerelor vlăstare. Unul dintre aceşti muncitori îşi încheie astfel impresiile despre generaţia de­­mâi­ne din ţara noastră - „Dacă viitorul unei naţiuni s-ar putea măsura după copii, a­­tunci cu siguranţă că Român­i­a are un vi­itor minunat“. Mi-am amintit de aceste cuvinte atunci cînd aim răsfoit caietul de notiţe Erau in el însemnări despre o zi obişnuită din viaţa copiilor din oraşul Buzău O comoara de preţ In cele cinci saloane în care lumina soarelui pătrunde din belşug, pătuţurile stau aranjate unul lîngă altul. Este ora cînd la Casa Copilului din Buzău începe controlul medical. Micuţii sînt îmbăiaţi, a­­poi cîntăriţi şi li se ia temperatura. Pe graficul din dreptul fiecărui pătuţ, noi li­nii şi semne vin să completeze, pe cele­­trecute cu o zi înainte. Complicate sînt aceste grafice, oglinda de zi cu zi a intrării tot mai curajoase a copilului în viaţă ! Pe o singură foaie de carton brăzdată de linii şi pătrăţele, se găsesc trecute la un loc evoluţia zil­nică a greutăţii, a temperaturii, reacţiile la diverse analize, s­tarea generală, ali­mentaţia şi cite altele. Cea mai mică schimbare în starea copilului îşi găseşte locul pe grafic. Nu degeaba directorul in­stituţiei, doctorul Constantinescu, asemu­ieşte­­munca colectivului cu aceşti copii, cu munca plină de migală a grădinaru­lui care îngrijeşte lujerele firave ale unor plante preţioase. „Copiii — spune el — sînt cea mai de preţ comoară pe care ţi-o poate încredinţa cineva. Statul nostru ne-a în­credinţat nouă, celor de aci, o parte din această neasemuită bogăţie şi noi ne stră­duim să răspundem încrederii acordate. Sînt multe de povestit despre activi­tatea pe care o desfăşoară într-o singură zi colectivul Casei Copilului din Buzău. Fiecare îşi pune toată priceperea pentru a ajuta plăpîndele organisme ale acestor pui de oameni să devină oţetite. Nici nu vă puteţi închipui ce bucurie încearcă acest colectiv de fiecare dată cînd un co­pil bolnav se însănătoşeşte sau alţii de­bili capătă o culoare sănătoasă şi prind greutate! Primele gînduri Azi, la vestiar sînt de­­servici Rodica şi Lenuţa, două fetiţe, cam de vreo 6 a­­nişori fiecare. Cu un aer foarte serios, ele urmăresc ca toţi copiii să se dezbra­ce şi să-şi aranjeze frumos hainele pe cuierul respectiv. Mamele care îşi aduc copiii la cămin, se uită zîmbind la aceste două fetiţe care-şi îndeplinesc misiunea cu a­tîta „străşnicie". Astfel începe o nouă zi de joacă şi distracţii pentru copiii de­­la căminul nr. 1 din Buzău. îmbrăcaţi în şorţuieţe cura­te, ei fac gargară, apoi trec la vizita me­dicală zilnică. După aceea, iau cu toţii loc l­a mesele micuţe unde li se serveşte gustarea de dimineaţă. Aci, intră în func­­ţiiine a doua grupă de servici, formată azi din Florica Panait şi Rodica Bîrjoveanu. Educatoarele pun accent pe acest sistem al serviciilor, căci el dezvoltă spiritul de organizare la copii, îi face să se obişnu­iască cu îndeplinirea anumitor sarcini. Pînă la ora 10 micuţii au activitate „la libera alegere!". In acest timp, jucăriile căminului intră toate în funcţiune. Băieţii se transformă în şefi de gară, pompieri, mecanici de locomotivă, iar fetiţele, mai liniştite şi foarte grijulii de securitatea pă­puşilor, caută cit pot să le ferească pe acestea de eventualele „accidente“ provo­cate de băieţi. Gălăgia încetează însă ca prin minune la ora 10, cînd începe acti­vitatea organizată a copiilor, menită să contribuie la educaţia lor preşcolară. Cîţi dintre ei nu au pătruns pentru întîia oară, în cadrul acestei activităţi,­­firul prime­lor preocupări, al primelor gînduri. Aci ei au început să înţeleagă lumea înconjură­toare, să cunoască viaţa plantelor şi a a­­nimalelor, să le iubească. Semnalul pentru masa de prînz a venit pe neaşteptate. La fel ca şi dimineaţa, grupa de servici şi-a­­luat din nou funcţia în primire. După aceea, urmează somnul de după amiază, care face ca în sălile că­minului să coboare liniştea. Către seară copiii se trezesc şi fiecare începe iarăşi să se joace, aşteptând să vină ai lor să-i ia acasă. In seara aceea, Ro­dica, care fusese de servici la vestiar, hotărîtă să-şi ducă pînă la capăt misiunea, îl opri înainte de plecare pe Doru Crăciun, un puşti vioi care trebuia s-o înlocuiască a doua zi, şi îi spuse : — Ai grijă, Dorule, mâine să nu întârzii. Ştii doar că eşti de servici. Căi de viitor Pe aleea străjuită de brazi şi pini pio­nierii grăbesc spre intrare. Se apropie ora 9 şi aci programul începe întotdeauna la ora fixată. In puţinele minute care au mai rămas, la staţia de radio-amplificare se transmite muzică, iar copiii discută vesel­ între ei, aruncînd din cind în cînd cite o bucăţică de pîi­ne în bazinul cu peştişori din faţa intrării. Apoi muzica încetează şi crainicul staţiei anunţă „Atenţiune ! Tovarăşi pionieri începem activitatea în­ cadrul cercurilor“. In cîteva clipe, curtea Casei Pionier­­ilor din Buzău rămâne pustie. In camere lu­minoase, copiii din cele 18 cercuri s-au pus serios pe treabă. In activitatea fiecă­ruia se vede dorinţa de a pricepe cit mai bine toate lucrurile noi şi interesante pe care conducătorii cercurilor se străduiesc să-i înveţe. Mulţi dintre ei şi-au ales ca­lea pe care o vor urma. Cercul de mate­matici — viitori ingineri; cercul mîini­lor înde­mînatice — viitorii sculptori şi mode­latori ; cercul micilor naturalişti — vi­itorii profesori de ştiinţe naturale... Dar să-i lăsăm pe pionieri să lucreze li­niştiţi în cadrul cercurilor şi să facem o plimbare prin terenuril­e ce împrejmuiesc clădirea casei. Nu trebuie să colinzi prea mult ca să dai peste tot felul de surprize. Asta ce-o mai fi ?... O cale ferată trece prin curte ? — Sigur, ne lămureşte directorul Casei Pionierilor — sînt şinele pe care circulă trenul nostru, dar făcut nouă de muncito­rii din oraş. Mai departe altă surpriză , un stadion adevărat, cu porţi de fotbal, cu tribună, cu terenuri anexe de volei şi baschet. „...Dar să ştii că nu am terminat spune directorul. Hai să vezi şi staţia trenului, teatrul nostru de vară, baraca în care se află labirintul — sau cum îi mai spun pionierii „drumul rătăcit" — şi tot ce mai avem noi pe aici“. Dintre pionierii înscrişi la cercul de aeromodelism douăzeci dintre ei au fost brevetaţi ca aeromodelişti. Activitatea în cercuri s-a­­terminat. Toţi s­e îndreaptă grăbiţi spre staţia de cale fera­tă. După cîteva clipe soseşte şi trenul venind din depou. Se urcă prima grupă şi „şeful de gară", un puştan îmbrăcat într-o uniformă adevărată, ridică semafo­rul, dînd cale liberă. Voia bună dom­neşte acum peste tot. Pionierii cîntă, rid, ei se bucură din plin de grija şi dragostea ce le-o poartă partidul şi guvernul. După amiază, vin cei care­­învaţă dimi­neaţa. Programul se repetă întocmai. Şi aici, la Casa Pionierilor, se desfăşoară o zi obișnuită de activitate. O ZI OBISNUITA... , JE. ANTONIER petrecut minunat. MUNKA C­i­n­t­e­c de leagăn MARIANA IONESCU cenaclul literar „Ion Păun Pincio" Ce să-ţi cînte mama ţie, Simbure de bucurie ? Culcă-mi-te mititel Şi te scoală măricel, — intru pace — ai fost născut Pentru dînsa eşti crescut — Pace, sună plin cuvîntul Ce-l rosteşte -ntreg pămîntul. Şi înalţă-i frămîntarea Ce mi-o desluşeşte zarea ; Am să-ncerc să-ţi tălmăcesc Cum măicuţele păzesc Somnul dulce, gînguritul, Jocul vostru, chiuitul Cînd întîia dat­ păşiţi Şi în ochii ei priviţi. Vezi, sub streaşină aici, E un cuib cu rindunici. Rîndunica, mamă, sboară, De cu zori şi pînă-n sară, Cînd în slava cea înaltă, Cînd la cuib ca o săgeată. Să şi-i vadă să şi-i simtă. Sub aripă blind i-alintă. De-i pîndeşte ochi avar Trupul i se-avîntă iar, Glasul cheamă, nu mai cîntă, Nu e singură, — ci-o sută Lupta toate şi se-avîntă. Puii vor putea vorbi Purtători de bucurii. Vor purta în ciripit Vers spre cer nemărginit Ce să-ţi cînte mama ţie, Sîmbure de bucurie ? Ce vă cîntă mama vouă, Scump mănunchi de flori sub rouă! Nani, nani pui voinici, Cuib imens de rindunici. Vieţii voastre vă voi da Gîndul meu, şi viaţa mea! Mării 1 Iunie 1954 «* nr. 2080 —----------- -------—— Situaţia mizeră a copiilor din ţările capitaliste In fiecare an omenirea progresistă săr­bătoreşte data de 1 iunie — Ziua Interna­ţională a Copilului. Cu acest prilej milioa­ne de oameni simpli d­in toate ţările, mi­lioane de părinţi îşi manifestă hotărîrea de a lupta pentru pace în toată lumea. In lumea capitalului, perioada copilă­riei, care trebuie să fie consacrată exclu­siv educaţiei fizice şi spirituale, este jert­fită lăcomiei burgheziei hrăpăreţe: copiii sunt lipsiţi de şcoli şi aer curat, pentru ca fabricanţii să poată stoarce profituri de pe urma lor — scria Engels despre situa­ţia copiilor încă acum, mai bine un se­col. Multe s-au schimbat de cînd Engels scria aceste cuvinte. A treia parte din o­­menire şi-a cucerit astăzi dreptul la liber­tate şi fericire, dar zeci de milioane de oameni ai muncii din ţările capitaliste şi copiii lor mai sunt condamnaţi ca şi în trecut la o existenţă de semi­înflămîn­­zire şi mizerie, la exploatare şi lipsă de drepturi. Exploatarea muncii copiilor este una din cele mai groaznice plăgi ale societăţii ca­pitaliste. Legea permite patronilor să fo­losească fără piedici munca copiilor care le aduce profituri fantastice. Acest fapt este atît de evident, încît nici presa bur­gheză nu este în stare să-l ascundă. Zia­rul „New­ York Times"* a publicat decla­raţia preşedintelui aşa numitei ligi ame­ricane pentru prosperitatea copiilor, în care se spunea: „In ţara noastră mii de copii continuă încă să lucreze toată ziua, făcând­ munci care depăşesc forţele lor“. Aceste cuvinte generale, care dezvăluie situaţia îngrozitoare a copiilor din S.U.A. pot fi completate cu nenumărate fapte scoase din surse oficiale, ne mai amin­tind numeroasele scrisori ale martorilor oculari, cărţile, articolele şi declaraţiile scriitorilor şi ziariştilor. Iată numai un singur exemplu. In urma unei cercetări oficiale întreprinsă de departamentul mun­cii din S.U.A. s-au stabilit într-un şir de ferme din 28 state cazuri de exploatare cruntă şi sistematică a copiilor. Autorul articolului consacrat rezultatelor acestei cercetări scrie: ,„mulţi dintre­­aceşti copii lucrau ore întregi sub razele fierbinţi ale soarelui. Pauza din­ timpul lucrului abia le ajungea pentru a scoate din coş hrana rece, de a o consuma şi bea apă. Cei care erau aduşi de departe cu autocamioanele pe ogoare plecau adesea de acasă la ora 6 dimineaţa şi se întorceau abia la asfin­ţitul soarelui. Pe plantaţiile de bumbac, ziua de muncă, era de nouă ore şi jumă­tate chiar şi pentru copiii de 8, 10 şi 12 ani". Această declaraţie arată că în S.U.A. exploatarea copiilor este un sistem. Aici este vorba nu despre o muncă întâmplă­toare făcută pe ogorul familiei lor, ci de munca silnică a copiilor în vârstă de 8-10 ani, care sunt aduşi cu autocamioanele de departe, în mod special, la locul de muncă. Munca celor mici este folosită pe scară largă nu numai în agricultură. In Statele Unite ale Americii, după datele oficiale publicate în presa americană, peste 3 mi­lioane de copii şi adolescenţi în vârstă de 10 până la 17 ani efectuează diferite munci la fel cu cei mari. S.U.A. nu constituie o excepţie. In cele­lalte ţări capitaliste exploatarea copiilor are d­e asemenea un caracter de masă. A­­proape un sfert din numărul muncitorilor industriali din Japonia sunt copii. Sute de mii de copii, dintre care mulţi abia au îm­plinit 6 ani, muncesc pe latifundiile mo­şierilor din Spania. Munca prestată de copii este cea mai ieftină. Iată ce atrage pe patroni, care nu ţin seama de viaţa şi sănătatea milioane­lor de copii. In Japonia, de pildă, copiii nu primesc mai mult d­e 25 la sută din salariul celor adulţi. In Spania ei sunt plătiţi pentru muncile agricole cu cite 2-3 pesetas pe zi, care nu le ajung nici pen­tru cumpărarea unui funt (409,5 gr.) de pline. Milioane de copii suferă din cauza mun­cii insuportabile din ţările coloniale şi dependente. In minele de cositor din Bo­livia, care aparţin S.U.A., lucrează copi de la vîrsta de 9 ani. Munca insuportabilă, foametea, mize-* ria şi boala sînt groaznicii însoţitori ai vieţii milioanelor de copii d­in ţările capit­­aliste, coloniale şi dependente. Capitalismul lipseşte generaţia tânără­ de toate drepturile sale legale, inclusiv şi de dreptul la învăţătură. Condiţiile grele de viaţă şi lipsa de şcoli suficiente f­ac ca pentru mulţi copii ai oamenilor muncii să nu fie accesibil nici măcar învăţămintiul elementar. In cartea lui Karl Konrad „S. Un caz caracteristic pentru ţinuturile de sud ale Italiei este înfăţişat in clişeul de mai sus. Cei cinci copii au rămas ca de obicei singuri acasă, în seama celui mai mare dintre ei, care a împlinit şase anişori­­tuaţia scandaloasă din şcoală“ se arată că în S.U.A. „1.000.000 pînă la 1.250.000 de elevi părăsesc anual şcolile elementare şi pleacă să caute de lucru“. In ţările coloniale şi dependente, majo­ritatea covârşitoare a populaţiei este anal­fabetă. Acest lucru nu e surprinzător, căci chiar şi învăţământul elementar este ac­cesibill acolo numai unei categorii de co-­­pii. In Malaya, de­­pildă, din 1.700.000 co­pii învaţă în şcoli elementare numai 300.000, iar în Iran din 3.500.000 — 370.000. Dar şi acea minoritate infimă de copii ai oamenilor muncii care urmează la şcoa­lă nu are condiţii pentru o învăţătură te­­meinică. „Instruirea copiilor­­americani —a scrie într-altul din ziare doctorul Mayer, colaborator la universitatea din New- York — este în funcţie de starea materia­­lă a părinţilor lor... Unii copii învaţă î­n şcoli moderne, bine amenajate, iar alţii — în nişte cocioabe jalnice“. In S.U.A., 70.000 de şcoli săteşti­­nu­ s­înt decît nişte încăperi sărăcăcioase, formate dintr-o sin­gură cam­eră şi neînzestrate cu cele nece­sare pentru învăţământ. D­ar nu-i de mirare că astfel d­e încăperi se­­numesc în mod ofi­cial şcoli, căci, după cum relatează ziarul „New York Times“, „mulţi elevi din şco­lile săteşti­ învaţă în încăperi aproape dis­truse, garaje, depozite, magazii, subso­luri şi chiar în grajduri“. In ţările capitaliste, copiii nu numai că s­înt lipsiţi d­e toate bucuriile copilăriei, dar din cea mai fragedă vîrs­tă se încearcă să li se otrăvească viaţa c­u spiritul mili­tarismului. Propaganda burgheză descompusă îşi îndreaptă arma otrăvită şi as­u­pra co­piilor. In S.U.A. se editează în tiraje de­­ milioane de exemplare literatură poliţistă pentru copii, care propagă crima, cruzi­mea şi ba­nditi­smul. In ziua de 1 iunie, Ziua Internaţională a Copilului, milioane de oameni simpli din toată lumea îşi vor ridica glasul în a­păra­rea copiilor oamenilor muncii care trăiesc în ţările capitaliste şi vor cere cu hotărîre salvarea copiilor de pericolul răz­boiului şi al nenumăratelor privaţiuni. V. N. ★ Serbarea din Parcul de cult­ură şi odih­na „ I. V. Stalin“ Duminică dimineaţa, Parcul de cultură şi odihnă , V. Stalin a fremătat de voio­şia copiilor. S­ute de pionieri au venit aci pentru a­­lu­a parte la serbările o­rganiz­ati­zate în cinstea Zilei Internaţionale a Co­­pilului. Pe scena teatrului de vară ,au cîntat pentru copii corul şi orchestra fabricii de confecţii „Gh. Gheorghiu-Dej" şi au dan­sat ansamblurile de balet de copii de la clubul Sindicatului lucrătorilor din învă­ţământ şi Banca R.P.R. Pentru a înveseli pe micuţii spectatori au venit şi actorii N. Stroe, Radu Zaha­­rescu şi Ho­ria Şerbănesc­u. Au venit şi acrobaţi, scamatori şi dresori de ciini de la circul Kr­ateyl, care au stârnit veselia copiilor. Alte gr­u­puri de pionieri, însoţiţi de în­văţătorii lor, s-au dus să viziteze expozi­ţiile „Pe urmele strămoşilor omului“ şi „Bogăţiile minerale ale s­ubsolului R.P.R.“. Pe alei, în tot parcul, au fost instalate chioşcuri cu dulciuri, j­ucării şi standuri de­­cărţi pentru copii. In parcul de distracţii veselia n-a con- 4­ tenit toată dimineaţa. In căluşei, în avi­oane, în scrânciob sau pe tobogan, copiii

Next