Munca, iulie 1954 (Anul 10, nr. 2087-2113)

1954-07-01 / nr. 2087

Conserve mai multe, mai bune şi mai ieftine! La fabrica „Flora“ din Bucureşti a înce­put de cîtva timp producţia de conserve de mazăre din noua recoltă. Zeci de mii de cutii au şi­ părăsit linia de fabricaţie. O activitate intensă are foc în toate fabricile de conserve de legume şi fructe din ţară. Din luna în curs şi pînă în toamnă, campania de conser­vare se va desfăşura din plin. întregul co­lectiv de muncitori, tehnicieni şi funcţio­nari din industria conservelor este ac­jm­ mobilizat în lupta pentru produse mai multe, mai bune şi mai ieftine, spre a-şi aduce actig­ contribuţia la desfăşurarea întrecerii socialiste în cinstea zilei de 23 August, pentru­ noi succese în îndeplinirea planului la toţi indicii. Campania de l­ucru în fabricile de con­serve este complexă şi­ grea. Ducerea ei în bune condiţiuni pretinde un nivel teh­­nico-profesional ridicat, o pregătire şi con­ducere operativă. Anul acesta s-au luat d­in vreme măsuri pentru asigurarea mate­riei prime. S-au contractat suprafeţe de culturi ce depăşesc prevederile iniţiale şi le-au creat producătorilor condiţii avan­tajoase atît prin sprijinul tehnico-material acordat, cit şi prin preţurile fixate pentru achiziţionarea produselor recoltate. Dato­rită interesului arătat, unele fabrici — ca cea din Băiculeşti-Argeş—au depăşit sar­cinile de contractare. Altele însă se găsesc în prezent în situaţia de a­­nu fi contractat suprafeţele prevăzute. E cazul fabricilor Gurahonţ-Arad, a cărei conducere a dat dovadă de lipsă de operativitate în acţi­unea de contractare, „Avîntul“-Oradea, care este în deficit de suprafaţă contrac­tată din pricină că sfaturile populare din partea locului nu i-au acordat sprijinul­­necesar ș.a. Odată cu conservarea primelor legume, organele horticole ale fabricilor de conser­ve controlează culturile contractate, cu precădere pe cele ce urmează a fi recoltate mai cu­rînd. Controlul acesta este foarte­­important, pentru că el determină o bună­­îngrijire a culturilor, deci un randament sporit la hectar şi — în ultimă instanţă — condiţia materială necesară depăşirii planului. Trebuie spus că dacă la mazăre această muncă a decurs satisfăcător, în schimb­ la fasole nu a fost controlată încă întreaga suprafaţă de organele fabri­cilor Iată o deficienţă ce trebuie urgent lichidată. „ Prin grija guvernului şi a partidului, s-au creat condiţiile necesare pentru ca sarcinile mărite ce revin indus­triei de conserve să poată fi realizate cu succes. Int­re altele s-au făcut investiţii serioase în construcţii, maşini, utila­je şi mijloace de transport. Nu toate fabricile au răspuns însă cu destul simţ de răspun­dere acestei griji şi acum, la începerea campaniei, se trezesc că nu au tot ce le trebuie. Este oare îngăduit ca fabrica „Fructul Rom­înesc“ din Craiova să nu fie în măsură să transporte la sediul ei canti­tăţile de mazăre aduse de contractanţi la centrele de colectare ? Unde a fost spiritul de prevedere al conducerii acestei între- I prinderi atunci cînd a încheiat contractele,­­cînd a pregătit spaţiile de depozitare, cînd trebuia — în sfîrşit — să se îngrijească de asigurarea braţelor de muncă sezoni­ere ? In alte întreprinderi — ce-i drept foarte puţine — unele reparaţii s-au efectuat în perioada precedentă campaniei, cu superfi­cialitate. E cazul fabricii .,Burdujeni“. A­­ceste lipsuri mai pot fi îndreptate acum, cit sîntem la început de campanie şi ele trebuie îndreptate fără întîrziere, pentru c­ă fiecare zi pierdută în perioada de pre­lucrare înseamnă aglomerarea unei însem­nate cantităţi de materie primă fără posi­bilitate de depozitare în bune condiţiuni, deci în pericol de degradare. Pentru a produce conserve mai multe, mai bune și mai ieftine, fabricile de con­serve au nevoie de sprijinul și al altor fabrici, a uzinelor „Ciocanul“ din Nădrag, de pildă, care livrează fa­­bricilor de conserve tablă cositorită pentru ambalaj. Lăsînd la o parte că pînă în prezent aproape jumătate din necesarul total nu a fost încă livrat, tre­buie arătat că nici ceea ce­ s-a furnizat nu corespunde din punct de vedere calitativ. Porozitatea tablei depășește adesea cu mult limitele admise prin Stas, periclitînd astfel perfecta izolare a conservelor, expu­­nîndu-le deci alterării. Ministerul Indus­triei Metalurgice si Construcţiilor de Ma­șini e dator să ia măsuri grabnice pentru punerea la punct, a procesului tehnologic la „Ciocanul“, astfel ca uzina să poată da tablă cositorită corespunzătoare nevoilor. In fiecare ramură industrială, fruntaşul întrecerii socialiste se străduiesc să gă­sească metode noi, perfecţionate de mun­că, manifestîndu-şi astfel dorinţa de a con­tribui din plin la creşterea nivelului de trai al celor ce muncesc, in industria conser­velor, această dorinţă este cît se poate de clar exprimată de iniţiativa pornită cu un an în urmă de fruntaşa Victoria Doroftei de la fabrica „Flora“, care a propus tova­răşelor ei să-şi puie la contribuţie întreaga, pricepere pentru a produce conserve mai multe, calitativ superioare şi la un preţ scăzut. Traducerea în viaţă a acestei importante iniţiative trebuie să devină acum obiectivul central al tuturor celor ce muncesc în industria conservelor. Acolo unde iniţiativa a fost formal apli­cată, activiştii sindicali trebuie s-o readu­că în atenţia muncitorilor. Să se arate cu acest prilej că iniţiativa nu se bazează pe aplicarea unor metode deosebite, care tre­buie folosite mecanic, ci, în primul rînd, pe contribuţia creatoare a fiecăruia. Este vorba de a munci mai atent, selec­­ţionîndu-se materia primă cu grijă, utilizîndu-se din plin instalaţiile, orga­­nizîndu-se mai bine lucrul şi ajutorul tovărăşesc, punînd un accent deosebit pe însuşirea deplină a tehnicii me­­seriei. Asupra acestor elemente e bine­ să fie îndreptată atenţia muncitorilor, fără a li se vorbi în mod abstract, rupt de reali­tate, despre diferite iniţiative şi metode al căror conţinut nu-l explicăm. Angajamentele luate de majoritatea fa­bricilor de conserve în cinstea zilei de 23 August oglindesc rezervele interne mari de care acestea dispun. Este neîn­doielnic că dacă aceste angajamente vor fi respectate, atunci nici un consumator nu va mai avea motiv să se plingă de produ­sele conservate. N-a fost deloc plăcut anul trecut pentru muncitorii de la fabrica de conserve „Griviţa“-Bucureşti, cînd consu­matorii le-au reproşat gustul amar al to­canei de legume produsă de fabrică. Ase­menea plîngeri au primit şi fabricile „Buf­tea“. ..Fructul Romînesc“ şi altele. In lupta pentru îmbunătăţirea calităţii produselor, organele sindicale pot da un ajutor pre­ţios conducerilor administrative, în primul rînd prin educarea temeinică a întregului colectiv. In perioada de campanie, cînd se selecţionează şi se curăţa sute de tone, deci milioane de bucăţi de diverse legume şi fructe, unii muncitori au obiceiul de a mai lăsa să le scape cantităţi necontrolate, necurăţate, folosind scuza că „la grămadă nu se cunoaşte“. Dar lor trebuie să li­ se arate că în borcanele care vor conţine astfel de fructe sau legume se cunoaşte proasta calitate şi lucrul de m­întuială Nu ne este pemis să livrăm nici o singură cutie sau borcan de conserve pentru a că­rui calitate nu putem garanta. Oamenii muncii apreciază progresele remarcabile făcute de industria conserve­lor în ultimii ani. Dar necesităţile lor cresc, de aceea ei pretind în acest an conserve mai multe, mai gustoase şi mai variate ca în anii trecuţi. Considerem satisfacerea cerinţelor oamenilor muncii o datorie de cinste, colectivele fabricilor de conserve trebuie să-şi îmbunătăţească necontenit munca, să inite activ în actuala campanie pentru îndeplinirea planului la toţi indicii. Trenul te lasă într-o gară micuţă din inima Bărăganului, Dîlga. Puţini călă­tori se opresc de obicei aci, în majorita­tea lor, oameni minaţi de treburi pe la gospodăria statului. Gara aceasta însă e tare frumoasă, in faţă, cinci.şase salcâmi stau de strajă împotriva arşiţei, oferind tre­cătorilor cîteva petece de umbră. Din depărtări, vîntul aduce aroma îm­bietoare a grînelor în plămădeală, înge­­amănînd-o cu mireasma florilor de tei tre­cuţi de prima tinereţe... Trecînd hotarul gării, nimereşti în ceea ce dîlgenii numesc uliţa mare a satului. Mai în fiece seară şi duminică după a­­miază aici pot fi văzuţi mulţi din locui­torii modestei aşezări de pe Bărăgan, facîndu-şi obişnuita plimbare. Nu de alta, dar aşteptind sosirea vreunui tren, mai vezi lume nouă, auzi mai bine cîntecele transmise de staţia de radio-amplificare a gospodăriei care — de ce n-am spune-o ? — în ciuda numeroşilor ei auditori îşi deschide emisiunea cu cinci minute înainte de sosirea sau trecerea unui tren şi o în­chide după alte cinci minute, cînd trîmba fumului de la locomotivă se pierde la orizont. Asta, numai aşa pentru ca vreun călător neiniţiat în rinduielile statornicite aici să­ poată gîndi cu admiraţie: „Ce fe­riciţi sînt dîlgenii ! Le cîntă radio toată ziua...“ Lanurile Gostatului se întind pînă în preajma drumului de fier. ’In cîţiva paşi ai traversat terasamentul şi dai drept în poarta gospodăriei. Clădirile ei întinse pe mulţi metri pătraţi, se ridică în inima cîmpiei. Cîteva îi rămase din vechiul co­nac boieresc; altele — cele mai multe — au fost înălţate în anii din urmă. Ce le priveşti în amurg, prin genele roşietice ale asfinţitului, clădirile astea noi, văruite în alb şi acoperite cu ţiglă de Jimbolia, a­­Par ca nişte cutii de chibrituri risipite pe u­­riaşa întindere a Bărăganului... Pe cei din conducerea gospodăriei m-aş­­teptam să-i întîlnesc pe ogoare. E doar vremea cînd îndrumarea și controlul pe teren nu trebuie să lipsească. I-am găsit în­,ă la sediul G.A.S, ocupaţi cu recepţio­narea noului parc din faţa birourilor. Un parc de toată frumuseţea, cu ronduri de flori multicolore şi multă verdeaţă. Nu-i rău ca după o zi de muncă să te plimbi pe alei, să tragi în piept mireasma flori­lor. Conducătorii gospodăriei au însă în faţă obligaţii mult mai mari. Miile de hectare ce aşteaptă să dea rod cer muncă, nu glumă, şi dacă treaba nu-i pregătită ca lumea, apoi mai va hambare pline la toamnă ! Pentru rodul din anul ăsta trudesc mulţi oameni în diferite sectoare. I-am cunoscut şi eu. In primul rînd voiam să-i văd pe mecanizatorii gospodăriei, despre care au­zisem că muncesc aprig. Aşa am ajuns în sectorul mecanic. Un adevărat stup de albine, nu alta. Fiecare om cu o treabă anume. Şi nu o treabă măruntă. Din în­deletnicirile lor şi ale celor care lucrează pe arşiţă în cîmp se naşte pîinea albă şi gustoasă. Mai la o parte tronează nou-nouţă o combină S. A. Abia în ajun sosise în gos­podărie. Zăreşti pe ea numaidecît marca unei fabrici sovietice. Este încrustată în alb cu litere mari, iar dedesubt cineva a scris cu cretă în romîneşte — poate pe drum, poate în gospodărie: „Vă mulţu­mim, tovarăşi !“ Agregatele agricole stau în curte alini­ate în şir, ca la expoziţie. La o parte din ele reparaţiile — organizate pe ansamble — s au terminat. Se aşteaptă comisia de recepţionare, şi oamenii se întreabă de ce n-o mai fi venind, întocmai unui ghid de muzeu cu vastă experienţă combinerul Gheorghe Ciobanu ne-a condus prin noia­nul de maşini, explicîndu-ne amănunţit cîtă caznă a dat repararea cutărei sau cu­­tărei din ele. In faţa batozelor ne-am oprit mai mult. Pe faţa lui Ciobanu s-a aşter­nut o umbră de întristare. Şi explicaţia am aflat-o tot de la el. Ca nişte curci jumulite de podoaba penelor, batozele stau şi aşteaptă îndurarea nu ştiu cărui şef din Direcţia Aprovizionării din Minis­terul Agriculturii şi Silviculturii de care depinde aprovizionarea gospodăriei cu materialul lemnos necesar reparaţiilor. Şi încă ceva. Ca să poţi lucra cu sapa, furca sau coasa, ai nevoie de­ cozi la fie­care din ele, că doar nu le poţi ţine în mînă. Ce te faci însă cînd aceiaşi oameni neglijează cererile taie şi te obligă să ţii aceste unelte în magazie, în loc să le dai pe cîmp să ajute oamenilor în munca lor ? Aceşti tovarăşi ar trebui să ştie că dacă n-ai cozi la sape şi ai în schimb prăşitori cu care se poate prăşi crusta din culturile de porumb, apoi îţi trebuie şi cuţite, şi e păcat ca opt prăşitori mecanice şi nu taie în zilele astea nici o buruiană, pentru simplul motiv că acolo unde s-au împot­molit cozile pentru sape au rămas şi cuţi­tele cu pricina. Au dreptate mecanicii gospodăriei să suduie birocratismul Cu zilele secerişu­lui nu te întilneşti de două ori pe an. „­Ciobanu ne-a vorbit multe. Şi bune şi rele. Cîteva din vorbele lui mi au atras însă în mod deosebit atenţia. Am aflat, bunăoară, că undeva pe ogoarele secţiei l-a lucrează un brigadier priceput. N-a împlinit 20 de primăveri şi nu i-a mijit încă mustaţa, totuşi e brigadier. Şi ce brigadier! I s-a dus vestea în şapte sate. Pe tinerelul acesta îl cheamă Ion Oancea. De multe ori în ziua aceea am auzit vor­­bindu-se despre el. Şi numai cuvinte de laudă. L-am găsit cam greu, abia spre seară. Nu-i uşor să conduci munca pe 25 hectare şi să fii totuşi fruntaş. Dar oste­neala nu mi-a fost zadarnică­ fiindcă um­­blind pe tarlalele gospodăriei m-am tre­zit în faţa unei triste realităţi. ...Imaginaţi-vă o întindere nesfîrşită — poate 2.000 hectare — unde vîntul tălăzu­­ieşte holdele date puţintel în auriu ce aşteaptă ca peste puţin timp să fie culese, iar rodul lor înmagazinat în silozuri. Ima­­ginaţi-vă, zic, toate astea năpădite de bu­ruieni, şi trageţi concluzia. Marea aceasta nesfîrşită este întunecată de norii grei ai unei aprige furtuni ce o zăreşti din de­părtare: e gălbuiul rapiţei sălbatice şi mohorului care sug cu nesaţ apa pămîn­­tului şi scurtează viaţa plantelor. Nu sînt cuvinte pentru a condamna o astfel de neglijenţă. Să laşi în paragină o atare bogăţie, apoi numai nişte oameni lipsiţi de orice simţ de răspundere o pot face, oameni care nesocotesc faptul că pentru noi e preţios fiecare bob de grîu. Ar tre­bui să se gîndească la pilda dată în alţi ani de pionieri, care stoluri, stoluri au mers în urma maşinilor, s-au aplecat cu dragoste asupra acestui bob de grîu, l-au strîns cu migală, pentru că ei au înţeles că fiecare grăunte este o părticică din munca oamenilor de pe ogoare şi din hrana oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Şi dacă ar fi numai asta neghina din Dîlga ! Dar mai sînt şi alte buruieni aici şi care nu cresc pe cîmp La ora asta de seară, singure două tractoare mai îndrăz­nesc să-şi anunţe prezenţa prin păcănelile motoarelor. Unde sunt celelalte? Gospo­dăria are zeci de tractoare, numeroase cultivatoare CUT. 21 şi e neîngăduit ca la Dîlga, unde există o gospodărie a statu­­lui, să ignorezi avantajele şi forţa meca­nizării, să lucrezi pe mii de hectare doar cu două tractoare. Braţele de muncă tre­buiau asigurate. Ele nu se contractează în ajunul secerişului, căci atunci aproape că n-ai cu cine culege. Şi asta ar fi tre­­buit s-o ştie conducătorii gospodăriei, dacă n-ar fi vrut intr-adevăr să mai vadă ra­­piţa-n lanuri. Să te ferească sfîntul de arşiţa din Bă­răgan ! In lunile de cumpănă ale căldurii, dacă nu ai apă la îndemînă e greu s-o scoţi la capăt. Tractoriştii s-au obişnuit să tragă după ei vagonul-dormitor şi sa­caua cu apă. In seara aceasta însă ele au dispărut. Parcă le-ar fi înghiţit pămîntul. Au venit de la gospodărie şi le-au luat. Pentru ce? Nimeni n-a explicat celor doi tractorişti Lupu Ion şi Constantin Andrei, deşi s-ar fi cuvenit s-o facă. ★ O veche zicală izvorîtă din înţelepciunea poporului zice că „merele putrede strică pe cele bune“. Putem oare lăsa ca viermii nepăsării si se înfrupte mai departe cu seva din holdele gospodăriei ? Sau e ca­zul, cum s-ar zice pe romîneşte, să cernem griul de neghină, să-l ajutăm să crească mare, ca să ne dea rod bogat. .. GH. CHIRIAC Protejări­i din toate ţările antid-pnr ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R.P.R. Anul XI­ nr. 2087 JOI 1 IULIE 1954 4 pagini — 20 bani Punerea în funcţiune în U­. R. S. S. a primei centrale electrice industriale pe bază de energie atomică MOSCOVA 30 (Agerpres). — Agenţia TASS transmite comunicatul Consiliului de Miniştri ai U.R.S.S. c­u privire la punerea în funcţiune în U.R.S. S. a primei centrale electrice industriale pe bază de energie atomică. In prezent, datorită eforturilor­ oamenilor de ştiinţă şi Inginerilor sovietici, în Uniunea Sovietică s-a terminat cu succes proiectarea şi construirea primei centrale electrice Industriale pe bază de energie atomică cu o putere utilă de 5.000 kw. La 27 iunie 1954, centrala electrică atomică a fost dată în exploa­tare și a furnizat curent electric pen­tru Industria și agricultura raioane-*­lor învecinate. Pentru prima dată, o turbină industrială lucrează nu prin arderea cărbunelui sau a altor tipuri de combustibil, ci cu energie atomică — prin dezagregarea nu­cleului atomului de uraniu. Prin punerea în funcţiune a centralei electrice atomice s-a făcut un pas real pe calea spre folosirea paşnică a energiei atomice. Oamenii de ştiinţă şi inginerii sovietici lucrează la crearea unor centrale in­dustriale electrice pe bază de energie atomică, cu o putere de 50.000—100.000 kw. Prima promoţe de ingineri constructori proveniţi din rindul muncitorilor Marţi seara, la Institutul de construcţii din Bucureşti a avut loc o reuniune a stu­­denţilor şi profesorilor cu prilejul înche­ierii anului şcolar şi primei promoţii de ingineri constructori proveniţi din rîndul muncitorilor. Printre cei 74 absolvenţi se găsesc nume cunoscute ca Luigi Strenat­ sau Victor Pop, fruntaşi inovatori cu rea­lizări de seam­ă pe diferite şantiere din ţară. Nu peste mult timp îşi vor începe acti­vitatea ca ingineri Ion Iancu şi Ilie Nego­­mireanu, alţi doi absolvenţi ai Institutu­lui. Cel dinţii, un absolvent mai vîrstnic, este cel de al 14-lea copil al unui miner sărac din munţii Apuseni. Pe băncile in­­stitutului el a depus timp de patru ani o deosebită străduinţă, ajungind ca in ulti­mul an de studiu să-şi treacă toate exa­menele cu calificativele „­bine“ şi „foarte bine“, Ilie Negomireanu, cu ani in urmă muncitor la întreprinderea regională de drumuri din Craiova, a fost cel mai bun student al Institutului. In toţi anii, el şi-a trecut examenele cu calificativul „foarte bine“. In cadrul reuniunii, absolvenţii şi pro­fesorii au trecut în revistă nenumărate momente din timpul anilor de şcoală pe­trecuţi împreună. In curind, noii absolvenţi se vor întoar­ce în întreprinderile din care au plecat cu patru ani în urmă, unde vor face o prac­tică de 30 de zile, urm­înd ca în luna fe­bruarie să se întoarcă la Institut pentru a-şi susține examenul de stat. Concurs de piese intr-un act Cu ocazia celei de a 10-a aniversări a eliberării patriei noastre de către glorioa­sa Armată Sovietică, Ministerul Culturii și Consiliul Central al Sindicatelor insti­tuie premii anuale pentru crearea de piese de teatru într-un act. Se vor acorda următoarele premii: 3 premii ci. I-a a lei 8.000; 3 premii ci. II-a a lei 5.000 şi 3 premii ci. liI a a lei 3.000. Scriitorii profesionişti şi amatori care vor participa la acest concurs vor depune lucrările la Casa centrală a creaţiei popu­­lare pînă la data de 15 august 1954. Informaţii se pot cere la Casa centrală a creaţiei populare, Splaiul Unirii nr. 1, zilnic intre orele 14 si 15, telefon: 6.21.35. In numărul de azis ' IN ŢARA SOCIALISMULUI VIGTO* RIOS — Sem Garins Satisfăcînd cerin­ţele poporului (Scrisoare din Ural) (pag- 2-a) Nota despre educaţi« — SL Zidăriţă» Unor oameni In vtrstă (pag. 2-*)] L. Voiculescu: Să nU te bucuri prea de-* j vreme (Foileton) ,(Pag- 2-a) 450 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare — Mioc Damaschin: Un conducător de frunţi al luptei poporului împotrivi jugului otoman (pag- 3-a) Pentru o producţie aporb­i de conserve S (Pag- 3'a) 1 Conferinţa de la Geneva (pag. 3-a) In întîmpinarea congresului cooperaţiei de aprovizionare şi desfacere din R.P.R. (pag. 3-a) G. Adduce­­s Muncitorii metalurgişti şi din Industria construcţiilor de maşini îşi pregătesc cea de a 2-a conferinţă Verft ra­ţională (pag. 4-a)] Salutul <3.­3. «1 P.Q.U.S. şi Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. adresat celui de al IV-lea Congres şi împuterniciţilor cooperaţiei de consum din U.R.S.S. (pag. 4-a); Declaraţia comună a primilor miniştri ai R. P. Chineze şi Birmaniei (pag. 4-a) Evenimentele din Guatemala (pag- 4-a)] Din toate colturile Patriei In cinstea zilei de 23 August Realizările unor fabrici din industria materialelor de construcţii Desfăşurînd cu avînt în­trecerea în cinstea celei de a 10-a aniversări a eli­berării, muncitorii, tehnici­enii şi inginerii unor în­treprinderi din industria ceramicei şi din industria geamurilor şi a materiale­lor izolatoare au obţinut în primele 20 zile ale lunii iunie realizări importante. Colectivele fabricilor de cărămizi „Arad" şi „Argi­la Roşie“ Bucureşti şi-au realizat planul în propor­ţie de 107,4 la sută, res­pectiv 100 la sută. Şi co­lectivele unor fabrici de materiale izolatoare, mobi­­lizînd rezervele interne ale producţiei, pentru a da şantierelor de construcţii tot mai multe produse, au obţinut succese în realiza­rea planului. Printre aces­tea trebuie amintite colec­tivele fabricilor „Solomit“­­Brăila care şi-a realizat planul în proporţie de 153 la sută, „Asbociment‘‘-O­­radea 101 la sută şi „Stu­­fit“-Tulcea 100,6 la sută. CONSTANŢA (prin tele­fon de la trimisul nostru). Printre G.A.S. din regiu­nea Constanţa care şi-au luat angajamente în cin­stea zilei de 23 August, se numără şi aceea din Pan­ Seceră orzul dur­ Pietroiu. In scrisoarea publicată acum cîteva zile în presă, colectivul de muncă de aici, se angajea­ză, printre altele, să termi­ne recoltatul şi treieratul păioaselor cu 5 zile înainte de termen. Muncitorii gospodăriei au secerat primul lan de orz de peste 70 ha. In ace­laşi timp s-a efectuat şi cea dintîi coasă pe o su­prafaţă de 650 ha semăna­tă cu lucernă. Vor obţine însemnate sporuri de recoltă la hectar Analizînd posibilităţile existente pentru intensifi­carea muncilor agricole în vederea întâmpinării celei de a 10-a aniversări a eli­berării patriei noastre, muncitorii şi tehnicienii de la G.A.S. „23 August“ din comuna Drăgăneşti, raio­nul Cricov, s-au angajat să extindă mecanizarea la în­treţinerea culturilor, să e­­xecute lucrările de recol­tare, treieriş şi dezmiriştit în timpul optim prin intro­ducerea graficului orar şi buna organizare a brigăzi­lor. La culturile mari, ei s-au angajat să realizeze însemnate sporuri la ha şi anume: 200 kg la grîu, 300 kg la secară, 300 kg la ovăz, 200 kg la orz de toamnă, 1000 kg la lucer­­nă-fîn, 200 kg la legume etc. Colectiviştii din satul Dulbanu, raionul Mizil, s-au angajat să facă pole­nizarea artificială la floa­rea soarelui şi porumb pe o suprafaţă de 20 ha, să ter­mine lucrările de recoltat în 6 zile de la începerea campaniei prin mobilizarea tuturor colectiviştilor, apoi treierişul, organizînd mun­ca în 2 schimburi, dezmi­riştitul va fi efectuat pe în­treaga suprafaţă la 3 zile după terminarea recoltării. De asemenea, colectiviştii s-au angajat să achite pri­mit obligaţiile către stat pentru a obţine chitanţa nr. 1 pe raion. Angajamente asemănă­toare şi-au mai luat şi me­canizatorii de la S.M T.­­Giovani, Ziduri, de la G.A.S. Bifov, Buzău, pre­cum şi colectiviştii din co­munele Baba Ana, raionul Mizil, Lipia din raionul Buzău, întovărășiții din co­muna Manasia etc. Se schimbă fata oraşului Buhuşi In timpul regimului burghezo-b­ioşieresc pe străzile oraşului Buhuşi în vreme de­ ploaie se formau adevărate bălţi, iar pe timp frumos, înotat în praf. Cînd aveau nevoie de internare în spiţal oamenii muncii trebuiau să meargă pînă la Piatra Neamţ, deoarece în oraşul Bu­huşi nu exista nici un spital. Copiii mun­citorilor din cartierele mărginaşe î­mi pu­teau învăţa carte dat fiind că nu există decît o singură şcoală şi aceasta la mare depărtare. Pentru cei ce trudeau zi de zi în fabri­ca de postav, patronii nu găseau locuinţe decît pe malul Bistriţei, în aşa numita „colonie", formată din case şi barăci in­salubre. Urmele acestea ale regimului de exploa­tare au dispărut treptat în anii puterii populare şi oraşul Buhuş­ devine mai frumos în fiecare an. S au pavat majori­tatea străzilor, iar în ultimul timp re-­­ţeaua electrică a fost extinsă în nume­roase străzi mărginaşe. Astăzi, muncito­rilor de la fabrica de postav le sunt date în folosinţă 4 blocuri cu 20 apartamente fiecare, iar în curînd alte familii de muncitori se vor muta în blocul care este aproape terminat. In oraş s-au construit peste 40 de locuinţe individuale dintre care 23 formează un cartier. In anul acesta investiţiile pentru nevo­ile social-culturale depăşesc suma de 4 milioane lei. Au început lucrările la o clă­dire în care va funcţiona creşa, la o con­strucţie pentru şcoala medie tehnică textilă, la o şcoală de 7 ani ca 7 săli de clasă, la o bibliotecă, un laborator etc. Oraşul posedă o puternică staţie de radioficare înzestrată cu instalaţii mo­derne şi un magnetofon, cu ajutorul căruia se fac dese înregistrări de la locu­rile de producţie, de la conferinţe şi mitin­guri, ce sunt apoi transmise celor aproape 2.000 de abonaţi. Populaţia oraşului poate cumpăra cele necesare gospodăriei din numeroasele ma­gazine de stat care sunt bine aprovizionate. In prezent se amenajează un nou mare magazin universal. A. Mestecăneanu corespondent voluntar. Alcătuirea unor monografii ale creațiilor populare Colectivul Institutului de Folclor lucre­ză la alcătuirea unor monografii ale cre­ziilor populare din diferite regiuni ale t rii. In acest Scop, pentru completarea mat mialului pe care-l posedă Institutul, de echipe de specialiști au plecat zilele ace­tea în cercetare în regiunile Piteşti Hunedoara­Unul din colectivele de specialişti ca se afla acum într-un cer­tru lăutăresc (­ apropierea oraşului Cîmpulung Musc cercetează stadiul actual al creaţiei pop­rice din aceste locuri. Echipa va face a­legeri în satele Jugur şi Boteni, unde ex­tă un bogat material muzical. Cu creaţiile folclorice hunedorene, ci cetătorii Institutului vor alcătui o vas m­­onografie a pădurenilor, locuitori din ceastă parte a ţării. Monografia va­­­prinde, două volume, primul va fi cons­olat basmului, iar cel de al doilea vie muzicale a pădurenilor. Odată cu echipa de cercetători ai Ins­tutului de Folclor, formată din speciali literari, muzicologi şi coregrafi, a plec şi un colectiv de studenţi ai Conservator­­ui „Ciprian Porumbescu" din Capita care va face cu acest prilej practică şi ti odată va ajuta în muncă colectivele art­­ice ale căminelor culturale. Monografia pădurenilor va fi prima a­legere în care se va urmări evoluţia viaţa creaţiilor populare. (Agerpres)

Next