Munca, august 1954 (Anul 10, nr. 2114-2138)

1954-08-01 / nr. 2114

Pag. 2-a Din activitatea organelor sindicale Comitetul de secţie organizează întrecerea socialistă cu­­prilejul alegerilor sindicale ce au avut loc în urmă cu cîteva luni la com­binatul siderurgic ,,Gh. Gheorghiu-Dej" Hunedoara, oţelarii si-au ales în comi­tetul de secţie muncitori şi tehnicieni cu o bună pregătire politică şi profesională­ In faţa noului comitet, oţel­arii au pus ca sarcină principală organizarea întrecerii socialiste pentru folosirea întregii capaci­tăţi a cuptoarelor Martin, în vederea ob­ţinerii unei producţii sporite de oţel. Pornind la realizarea acestei sarcini care constituie atît chezăşia îndeplinirii planului de producţie cît şi a creşterii neîncetate a nivelului de trai al muncito­rilor, comitetul de secţie şi-a axat activi­tatea pe îndrumarea şi activizarea gru­pelor sindicale. Primul pas ocupîndu-se de instruirea organizato­rilor de grupe, de­ îndrumarea permanentă a activităţii grupelor, comitetul de secţie a făcut ca acestea să-şi trăiască viaţa. Pentru a lămuri importanţa depăşirii planului şi a luptei pentru economii, co­mitetul de secţie s-a folosit de exemple concrete luate din viaţa oţelarilor şi a oraşului Hunedoara. El a arătat că în buget­ul statului se prevăd în fiecare an sume tot mai mari pentru construcţii so­ciale, că o parte însemnată din aceste sume sunt date pentru ridicarea de noi blocuri muncitoreşti la Hunedoara, pentru magazine de stat, şcoli, case de odihna, spitale, că numeroşi oţelari, cum sunt Petru Fortu, Vasile Costache, Traian Bîr­­lea, au primit apartamente confortabile îrn noul oraş,­­ că toate aceste construc­ţii cer să se ducă o intensă luptă pentru îndeplinirea platoului şi obţinerea de eco­nomii care să scadă preţul de cost al produselor. Comitetul s-a interesat şi se interesea­ză de felul cum trăiesc oţelarii, cum îşi petrec timpul liber, el duce o perma­nentă muncă de atragere a dor la viaţa culturală şi sportivă a combinatului. Toa­tă această activitate bine organizată şi bine condusă a întărit încrederea munci­torilor şi funcţionarilor din sectorul oţe­­lărie în comitetul de secţie- Ce a reieşit în consfătuirile de producţie Faţă de avîntul în muncă al oţelarilor, comitetului de secţie îi revenea sarcina de a trece la organizarea temeinică a între­cerii socialiste­ Dar pentru aceasta el tre­buie să mai rezolve o problemă — aceea a studierii cu ajutorul muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor, a tuturor re­zervelor interne din sectorul oţelărie, în scopul creşterii producţiei de oţel. Un ajutor în această privinţă l-au constituit consfătuirile de producţie or­ganizate pe grupe şi secţie. Consfă­tuirile au fost pregătite din vreme, oţelarilor li s-au adus din timp la cunoştin­ţă ordinea de zi, data şi locul unde ur­mează să se ţină, dîndu-li-se astfel posi­bilitatea de a se pregăti-­Intr-adevăr oţelarii au venit bine pregătiţi la con­sfătuiri. Ei au arătat că pentru folosirea întregii capacităţi a cuptoarelor au nevo­ie de o bună aprovizionare cu materii prime, că scurtarea duratei de elaborare a şarjelor nu depinde numai de pricepere, ci şi de calitatea fontei, care trebuie să aibă mai puţin carbon şi siliciu. S-a vor­bit despre fierul şarjabil pe care munci­torii de la depozitul de fier vechi îl trimit la oţelărie, neţinînd seama de greutatea medie. Otelarii au mai arătat că între echipe există disproporţii de forte, că unele au în componenta lor numai oameni buni, iar altele oameni cu mai puţină experien­ţă în muncă. Ei au propus să se treacă la repartizarea acestora din urmă pe lin­gă cei mai buni prim-topitori care îi pot ajuta să-şi ridice nivelul profesional- Sunt unele echipe — au arătat oţelarii — care îmbătate,de succesele obţinute nu mai vor să ţină cont de sfaturile maiştri­lor şi inginerilor, forţiind şi uzînd deci înainte de vreme cuptoarele. întregul colectiv în întrecere Din aceste lipsuri şi altele scoase la i­­veală în consfătuirile de producţie, comi­tetul de secţie a avut multe de învăţat­­Pentru acele lipsuri a căror lichidare ne­cesita introducerea de măsuri tehnico-or­­ganizatorice, inovaţii în procesul de pro­ducţie, conducerea sectorului, ajutată de comitetul de secţie, a mobilizat pe cei mai buni muncitori, tehnicieni şi ingineri. Li­chidarea lipsurilor din activitatea sindica­lă, comitetul de secţie şi-a luat-o asupra lui, iar lipsurile care priveau direct activi­tatea oţelarilor au fost discutate cu între­gul colectiv al acestora. Antrenaţi în întrecerea socialistă, mun­citorii, tehnicienii şi inginerii cu o înaltă pregătire profesională au făcut pe primul semestru al anului acesta de două ori mai multe inovaţii decît în aceeaşi peri­oadă a anului 1953. Inginerul Ilie Nisi­­peanu, şeful oţelăriei, a introdus inova­ţia de suflare a aerului comprimat în baia de oţel ceea ce scurtează durata de elaborare a şarjei cu 30—40 de minute şi aduce o economie de 1­200 kg minereu la fiecare sarjă. întrecerea socialistă bine organizată şi condusă a făcut ca în fiecare lună planul de producţie să fie depăşit­ astfel îneît de la începutul anului şi pînă la 1 iulie să se poată da peste plan mari cantităţi de oţel. întrecerea a dus şi la creşterea­ nivelului profesional al oţelarilor-Lupta pentru titlul de „cel mai bun oţelar“ In cinstea celei de-a 10-a aniversări a eliberării patriei noastre, oţelarii au pro­pus comitetului de secţie să organizeze întrecerea pentru obţinerea titlului de „cel mai bun otelar" care să ducă nu numai la sporirea producţiei, dar şi la obţinerea unui otel de calitate superioară. Se punea deci ca obiectiv principal de a se elabora satire rapide de otel de calitate supe­rioară. Propunerea otelarilor a fost imediat ac­ceptată de comitetul de secţie. Cu expe­rienţa căpătată in muncă de la alegerea lui, el a urmărit ca în consfătuirile de produc­ţie pe grupe angajamentele înscrise în contractele socialiste de turnători, ma­caragii, muncitori auxiliari, maiştri şi tehnicieni să fie strîns legate de susţine­rea angajamentelor topitorilor, să nu fie mai mici ca ale lor . Avîndu-se în vedere că în această în­trecere şi oţelarii rămaşi în urmă vor că­uta să-şi îmbogăţească cunoştinţele teh­­nico-profesionale, că şi ei vor aspira la titlul de­­­cel mai bun otelar“, comitetul de secţie a luat măsuri pentru sprijinirea acestora prin extinderea metodelor înain­tate. Colectivul de bibliotecari de la biblio­teca centrală a comitetului de întreprin­dere a fost chemat să vină în ajutorul o­­telarilor. Cu ajutorul fruntaşilor în lupta pentru otel de calitate superioară, el a or­ganizat referate şi discuţii asupra cărţi­lor din care ei au învăţat să muncească tot mai bine. Primul referat l-a ţinut prim-topitorul Vaier Lăbunet­ pe margi­nea cărţii „Mai mult otel de calitate su­perioară" de M. Privalov-Colectivul de la bibliotecă a trimis fie­cărui oţelar recomandări scrise asupra­­cărţilor de specialitate existente în biblio­tecă şi care pot fi studiate de ei. Maiştrii şi tehnicienii au fost mobili­zaţi să-şi desfăşoare activitatea în mij­locul oţelarilor, întrecerea pentru obţine­rea titlului de „cel mai bun oţelar“ a fost organizată şi i s-au asigurat toate condi­ţiile pentru o bună desfăşurare. In prima săptămînă a întrecerii, echipa prim-topitorului Traian Bîrlea de la cup­torul nr- 2 obţine o depăşire de 5,01 la sută, în a doua săptămînă echipa prim­­topitorului Petru Fortu are o depăşire de 5,16 la sută, reducînd rebuturile la zero. In perioada de la 1 la 12 milie, echipele prim-topitorilor Dumitru Brînzei şi A­­iexar­dru Petrovici reuşesc să întreacă toate realizările echipelor. Prima a înre­gistrat o depăşire a graficului de 25,7 la sută cu îmbunătăţirea indicelui de utili­zare a cuptorului cu 10,2 la sută faţă de cel planificat, neavînd nici o tonă de o­­ţel rebutat; a doua a obţinut o depăşi­re a graficului de 11,5 la sută, îmbună­tăţind indicele de utilizare a cuptorului cu 7,7 la sută şi elaborînd 8 şarje rapi­de, otel de calitate superioară. Prin această întrecere echipele de oţe­lari reuşesc nu numai să dea otel de calitate bună, dar să-şi şi sporească cîş­­tigurile­­Echipele fruntaşe au avut cîşti­­guri sporite cu 20—50 la sută faţă de lunile precedente. AUREL MITROFAN corespondent al ziarului „Munca" pentru regiunea Hunedoara „...Noi sîntem ne-nfricaţi mateloţi Vînt şi ploaie şi furtuni înfruntăm Chiar şi atunci cînd pe mare-nserăm Neînfricaţi marinari sîntem noi..." (dintr-un cântec marinăresc) File din jurnalul de bord ...Rînduri scrise laconic, în limbaj marinăresc, fără nici o pretenţie de cronică. Şi totuşi cite fapte eroice, curajoase, pline de abnegaţie nu se ascund în dosul notărilor scurte, în stil telegrafic! „Marţi... ora 18. Maşinile sînt gata pentru marş. Vînt forţa 4“. ...Comandantul ordonă timonierului it­in­er­ar­iul. Ul­tima parîmă fu trasă l­a bord. Nava se desprinse, uşor de chei plutind lin spre nemărginirea albastră­ a mării. O boare rece mîngîia fetele matrozilor de veghe... Sub seară, nori fumurii, ameninţători, se înălţară pe bolta cerului. In curînd vîntul îşi schimbă şi­ el direcţia. Sufla acum din larg din ce în ce mai puter­nic. Furtuna se apropia văzind cu ochii. Iar marea se agita, se frămînta pe tot întinsul ei. Nava con­tinua să navigheze pe drumul indicat. Noaptea îm­brăcă în mantin­i­­neagră nesf­îrșit­ul anelor. Din cabin­a de comandă, prin unul din tuburile port-voce, comandantul ordonă : „Pregătire de exer­ciţiu !“. La cindul lor pavilioanele de saulă transmi­­seră ordinul. După cîteva secunde servanţii multiple­lor mecanisme îşi ocupară posturile, gata pentru exerciţiu. Furtuna se deslănţui cu furie. Valurile mătu­rau tot mai des puntea. Neclintiţi, matrozii din ser­viciul de cart vegheau de jur-împrejur în sectorul proz­hatii­­al „inamicului“. Pe punte­a-etalon, cea mai înaltă punte a navei, făcea de cart matrozul major Ștefan Gavgagiu, semnalizator, își încorda privirea,­scrutind depărtările, prin vizibilitatea din ce în ce mai redusă. Stropi sărați îi biciuiau fața. Deodată tresări ca ars. Undeva, în zare, o jerbă de scântei lumină cerul de smoală. Semnalizatorul raportă imediat comandantu­lui : — Prova babord 32°. Scântei din coş de navă ! Prin port-voce comandantul ordonă viteza maximă pe direcţie, iar telemetristului să determi­ne distanţa. începu manevra pentru ocu­parea poziţiei de tragere. Posturile de luptă aşteptau cu înfrigurare ordinele gân­dim­ la semnalizator — ochiul ager al na­vei — care-şi îndeplinise cu bine misiu­nea. Vîntul şi ploaia biciuiau neîncetat fără milă trupurile marinarilor care stă­teau neclintiţi la posturile lor. In compar­timentul stației de bord, pe micimanul Dumitru Manda îl trecuseră năduşelile. Legătura cu uscatul fusese întreruptă. Verifică încă odată aparatele, făcînd o ul­timă încercare. — Trec pe recepţie... Trec pe recepţie... Alo, vulturul, vulturul... Răspunde dacă mă auzi... Răspunde dacă mă auzi...! Intr-adevăr, uscatul nu răspundea. Ra­portă comandantului. Atunci în jurnalul de bord ofiţerul de cart notă : „Ora 24. Vînt de forţa 10. S-a rupt antena de la ca­targ. întrerupt legătura cu uscatul“. In ciuda tuturor greutăţilor, trebuia fă­cută legătura în timpul cel mai scurt. Aşa ordonase comandantul. Furtuna cumplită continua, urlînd fioros. Un tambuchi se deschise şi pe el apăru matrozul major Nicolae Popescu. Lui i se încredinţase mi­siunea grea a reparării antenei. înainte de a urca scara încercă să cuprindă cu pri­virea arborada. Ii fu însă imposibil. Vîntul și ploaia îi biciuiau obrajii vrînd parcă să-l orbească. Urcă pri­mele trepte ale scării. O luptă îndârjită prinse a se da între matroz și natura dezlănțuită. Pe măsură ce înainta, simţea cum i se taie răsuflarea, cum îi sleiesc puterile, işi încorda şi mai mult forţele. Arborada se înclina cînd într-o parte, cînd în cealaltă... Pericolul de a cădea în apă îl pândea la tot pasul... Marinarul însă nu se dădu bătut, încă o treaptă, apoi alta... şi alta. Şcoala măiestriei marinăreşti a învins... După cîteva minute legătura cu uscatul fusese restabilită. Eşaloanele superioare puteau transmite ordine. Echi­pajul aştepta cu încordare la posturi, gata să înfrunte „inamicul“. începu exerciţiul în care urmau să-şi spu­nă cuvîntul tunarii şi maşiniştii... Spre dimineaţă bolta cerului se limpezi. Exerciţiul nu încetase încă. Posturile de luptă erau la locurile lor. Şi în liniştea odihnitoare de după furtună, străbătu pînă departe vocea unuia dintre cei de veghe : „Om ia apă în tribord“. Ofiţerul de cart, Petre Trancotă, ac­­ţionă imediat. Dădu comenzi repezi, precise şi clare. Timonierul execută manevra necesară, ordonată, pen­tru a evita prinderea „omului“ in curentul elicei. Co­losul metalic feri astfel pupa de „omul“ căzut în apă. In acelaşi timp micimanul Gheorghe Popescu lansă barca de salvare la apă... După cîteva minute „omul“ — care nu era altceva decît un colac de sal­vare — fu adus pe navă. De pe punte, cu cronome­trul în mină, comandantul urmărea mulţumit desfăşu­rarea operaţiei. Iar în jurnalul de bord ofiţerul de cart scria: „Ora 3,15. Nava îşi continuă marşul. Vînt de forţa 4- „Om la apă îrn tribord“. „Operaţia a durat 4 minute“. „Exerciţiul“ a încetat. Nava face acum cale întoarsă, despicând nesfârşita întindere a apei. Deasupra, pes­căruşii aduc odată cu dimineaţa salutul lor neînfri­caţilor marinari. Departe, departe de tot, dincolo de locurile unde marginile norilor se împreună cu spi­nările înspumate ale valurilor, teremeristul zărește un punct mic strălucitor. Si pe măsură ce nava îna­intează punctul crește mereu. E farul din port, prie­tenul si călăuza marinarilor... In ceasuri de răgaz La dană, în rada portului, nava ascultă cântecul mării în legănarea lină a valurilor. Pe teugă, o parte din matrozii din cortul liber din mare sfat... Hotărăsc în comun cine să le­ reprezinte ambarcaţiunea la con­cursul de rame între nave. Cineva îl propuse pe ma­trozul Filoftei Mincu. — M­încuie !... Unde­ este Mincu? — spuse ofițerul Banală. Să-l întrebăm dacă vrea. Cartnicul maior Gheorghe Popa porni să-l caute. II găsi în cazarma — prova. — Ce faci, tovarășe Mincu ? Matrozul se ridică în picioare și raportă: — Scriu o carte acasă, tovarășe cartnic major. După ce se depărta cartnicul major, matrozul în­cepu a-şi aşterne din nou gîndurile în rînduri scurte, tremurate: „...să ştiţi dragi părinţi că o duc bine în flotă, iar cînd voi fi lăsat la vatră am să vin cu o nouă meserie învăţată şi anume electrician... îmi spunţi cam puţin despre felul cum merg treburile în colectivă. Tovarăşii mei de aici se interesează şi vor să ştie cut mai multe...“. ...Pe punte matrozul maior Ştefan Gavgagiu, dis­tins cu insigna de merit „marinar de frunte“, repetă „Dorul marinarului“ după sunetele acordeonului ma­trozului Sipică. Iar vîntul culege sunetele, ducîndu-le înainte pînă se pierd frunte în golul nesfîrşit al de­părtărilor. ...Cînd în bibliotecă matrozul major Ni­colae Popescu întorcea ultima filă a cărţii ce cuprinde minunata povestire, „Ţara de foc“, de la staţia de­ radio­amplificare a navei porni năvalnic un cîntec: „Marşul marinarilor“. Urmă o clipă de linişte, apoi vocea cunoscută a crainicului, calinicul Dragomir Gurău, a­­nunţă : „Tovarăşi matrozi, carinici şi ofi­ţeri ! Peste 5 minute se va da startul am­barcaţiunilor ce participă la concursul de bărci cu rame între nave“. Ambarcaţiunile sînt aliniate în faţa na­vei, gata pregătite de dispută... Ofiţerul Nicolae Severin dă plecarea. — Să nu vă lăsaţi Mincule! — se auzi o voce. „Cine va cîştiga întrecerea ?“ Iată în­trebarea care îl frămînta pe matrozul ma­ior Ion Hosu, redactorul responsabil al gazetei de perete. „Dacă vor ieşi învingă­tori ai noştri va trebui să scot mîine o nouă ediţie“. Aştepta nerăbdător finalul... Soarele înroşea crestele înspumate ale valurilor cînd competiţia luase sfîrşit. E­­­chipajul lui Mincu cîştigase victoria. Ma­rinarii erau obosiţi, însă plini de voie bună. Iar cînd comandantul felicită echi­pajul de pe ambarcaţiunea cîştigătoare, din piepturile lor tinereşti izbucni: „Ser­vim Republica Populară Romînă !“ D. SANDU Ziua Marinei R.P. R. CEI DE PE MARE Moment vesel — e*«ti din acordeon cart­ie major PEIA LAURENTHI MUNKA Pe urmele materialelor publicate ★ ★ „La întreprinderea „Prodaliment“ din Salonta se subapreciază mișcarea inovatorilor“ Sezisîndu-se de articolul cu titlul de mai sus apărut în ziarul nostru nr. 2083, trus­tul „Prodaliment“ din București, a între­prins cercetări pe teren. In răspunsul pe care ni-l trimite se arată că într-adevăr în cadrul întreprinderii „Prodaliment“­­Salonta nu exista preocupare pentru re­zolvarea inovaţiilor propuse, pentru apli­carea celor bune şi recompensarea inova­­­torilor. Din această cauză, numărul ino­vaţiilor, care la început a fost destul de mare, a descrescut simţitor în cursul ulti­melor luni. S-au luat o serie de măsuri pentru ca de acum înainte rezolvarea propunerilor de inovaţii să se facă operativ. In ce pri­veşte recompensarea, ea se va face pe baza calculelor economice, cu excepţia acelor propuneri unde în lipsa elementelor nece­sare, ea se va face prin aprecieri, conform regulamentului. S-a mai hotărît ca atelie­rul mecanic al combinatului să execute prototipurile inovațiilor. ----a-----­ Ni se semnalază că... ...la Poiana Ţapului nu există nici o farmacie, cu toate că în această staţiune climaterică vin mulţi oameni ai muncii care au nevoie de diferite medicamente. Problema deschiderii unei farmacii s-a pus de mult şi chiar s-a găsit un local corespunzător, dar lucrurile s-au oprit aici. Mircea Gheorghiu ★ ...de mai bine de două luni de zile a fost demontat ventilatorul de la secţia forjă a uzinelor „Strungul“ din Oraşul Stalin, pentru a i se face­­unele reparaţii, dar nici pînă azi nu a fost adus înapoi. Cei ce răspund de protecţia muncii nu se gîndesc să ia măsuri pentru reinstala­rea ventilatorului ? A. Kapitány ★ ...succesele obţinute de oamenii muncii de la uzinele „Victoria“-Calan nu sínt popularizate şi lipsurile existente în mun­că nu sínt combătute prin gazeta de pe­rete, deoarece colectivul de redacţie al a­­cesteia este inactiv. In gazeta respectivă sunt şi acum articole scrise cu ocazia zilei de 1 Mai. Comitetul de întreprindere nu se interesează deloc de soarta gazetei de perete. Iosif Crasca ■k ...deoarece autobuzele I.T-B, care cir­culă pe linia nr. 58 din Capitală se re­trag la orele 22, mulţi muncitori de la uzinele „23 August“ — unde schimbul de după masă ia sfîrşit la orele 23 — şi care locuiesc pe traseul acestei linii sînt nevoiţi să meargă acasă pe jos. Este ne­cesar să existe cel puţin un autobuz care să-i transporte şi pe cei ce sînt în pro­ducţie pînă la orele 23. Gh. Ţăpîrdea Duminică 1 august 1954 — nr. 2114 ZIUA UNIONALĂ A FEROVIARULUI SOVIETIC Lan 1 august, poporul sovietic sărbătoreşte Ziua unională a feroviarului. Lucrătorii de la căile ferate Intîmpină această sărbătoare tradiţională cu noi succese in dezvoltarea transportului. O întreprindere cu un înalt nivel industrial Cuvîntul „depou“ îţi evoca în trecut un tabloul nu prea atrăgător: pereţi acoperiţi de funingine, trăltoace de mazat pe podea, miros de fum de la cutiile de­ foc ale lo­comotivelor. Acest tablou însă nu oglin­deşte situaţia de azi din depourile de lo­comotive ale arterelor de cale ferată so­vietice. Să vizităm depoul „Andreev“ situat la nodul de cale ferată Kiev al liniei de sud­­vest. După izgonirea cotropitorilor hitle­­riști din Ucraina, feroviarii sovietici au trebuit să-l reconstruiască, depunînd mul­te eforturi pentru a face din el o întreprin­dere cu un înalt nivel industrial. Aspectul exterior al acestui depou se deosebeşte mult de vechile „locuri de adă­­postire a locomotivelor”. Depoul e încon­jurat de verdeaţă, pe teritoriul lui sunt plantaţi peste 10.000 de pomi şi tufe — plopi, mălini, corcoduşi, peri, meri, liliac. E plăcut să vizitezi acest teritoriu cînd înfloresc trandafirii şi iasomia. — Unii sceptici — spune şeful depou­lui, inginerul Vasili Ciumacenko — au a­­firmat că munca noastră se va irosi în za­dar, căci nu vor creşte pomi acolo unde se află sgură. Noi am dezminţit această afirmaţie. La crearea spaţiilor verzi de pe teritoriul depoului ne-au dat un mare a­­jutor lucrătorii ştiinţifici de la grădina botanică a Academiei de Ştiinte a R.S.S. Ucrainene, care ne patronează. Acum e mai puţină sgură pe teritoriul depoului, căci verdeața impune păstrarea unei or­dine perfecte. Ramurile copacilor acoperă ferestrele secțiilor, nepermiţînd razelor fierbinţi ale soarelui să pătrundă înăun­tru.Teritoriul depoului este străbătut de că­rări asfaltate pe care circulă cu viteză au­tocare ce transportă diferite piese în secţii. Majoritatea secţiilor au pereţii tapetaţi cu plăci de faianţă şi podeaua de mozaic. In multe secţii sunt flori, ficuşi şi alte plante decorative. Dar lucrul cel mai important este că în depou există o înaltă cultură a producţiei. Aici se acordă foarte multă atenţie meca­nizării tuturor lucrărilor şi înfăptuirii pro­punerilor de raţionalizare făcute de mun­citori. Cu forţe şi mijloace proprii s-au instalat poduri rulante în toate lecţiile principale — secţia macarale, de spălare, mecanică şi la magazinaj. În secţiile ban­daj, frîne automate, roţi şi control tehnic funcţionează electroteliere (aparte electri­ce pentru transportul vagonetelor suspen­date). Mecanizarea permite să se efectueze în depou nu numai operaţiile de spălare ci şi reparaţiile cu ridicarea de pe osii conco­mitent cu strunjirea roţilor, reparaţiile mij­locii şi cercetarea completă a cazanului. Ridicarea locomotivei şi tenderului se e­­fectuează în 5—10 minute cu cricuri elec­trice, avînd o putere de ridicare de 120 tone. Demontarea locomotivei se face cu ajutorul podului rulant, iar anumite piese se transportă în secţii cu mijloace electrice. Dacă în trecut piesele erau numai şterse, astăzi, înainte de a fi reparate, ele se tri­mit într-o secţie specială pentru a fi spă­late. Canalele de revizie, pe care acum pare curios să le numeşti „canale“, sunt căptu­şite cu plăci de faianţă şi prevăzute cu becuri care dau o lumină de zi. Pe baza mecanizării, ţevile de foc se prelucrează într-un mod nou. In subsecţia ţevi a sec­ţiei cazane s-a instalat acum „Presa Circ“, construită de maistrul secţiei auxiliare Ni­colai Circ, fost lăcătuş, un activ raţiona­­lizator şi inventator. Această presă este folosită la ajustarea capetelor ţevilor de foc şi fuc. înainte dimensiunile necesare ale capetelor ţevilor se obţineau cu ajuto­rul ciocanului pneumatic, iar ţevile erau în prealabil încălzite, operaţie care nece­sita cel puţin o oră jumătate. Acum presa presează capetele ţevilor într-un minut — un minut şi jumătate, fără a fi nevoie de o încălzire prealabilă. Tăierea capetelor ţevilor se efectua în trecut pe cale manuală cu ajutorul cuţitu­lui de tăiat ţevi, ceea ce necesita 10 mi­nute. La propunerea maistrului Grigori Kuzmenko din secţia cazane, s-a construit în depou o maşină-unealtă specială denu­mită „cuţitul mecanic“, care taie ţevile in 2 minute. încă o metodă nouă: într-o baie spe­cială se face curăţirea hidromecanică a ţevilor. înainte, prin metoda „­iscată“ procesul curăţirii dura pînă la 3 ore, iar acum necesită numai o oră. Superiorita­tea noii metode „umede“ constă şi în fap­tul că se elimină zgomotul şi praful. Ce a dat organizarea şi mecanizarea mai raţională a producţiei ? Iată cîteva exemple: in subsectia regi a secţiei cazane lucrau înainte 12 muncitori — cite­z pe schimb. In prezent aceeaşi muncă este efectuată într-un schimb de un singur muncitor; timpul de la demon­tarea ţevii pînă la aşezarea ei pe locomo­tivă este acum de 3,30 ore în loc de 9,8 ore cit era înainte. Preţul de cost al lu­crărilor de reparaţii s-a redus simţitor. De pildă, sudarea capetelor de ţevi costă azi 97 copeici în loc de 2,07 ruble cît revenesc înainte. întreaga muncă de reparaţie d­e ridicarea de pe osii a unei locomotive pu­ternice pentru tren de pasageri din de­poul „Andreev“ durează 54—60 ore, în loc de 96. Din aceste cifre se poate vedea rezultatul economic şi tehnologic pe care l-a obţinut colectivul depoului. In orice secţie a depoului întîlneşti e­­xemple ale unui înalt nivel tehnic, ale ro­dului gîndirii creatoare a muncitorilor, in­ginerilor şi tehnicienilor. In secţia de din­­tare a pilelor, de pildă, s-au instalat trei maşini-unelte construite în depou, care au mecanizat complet dint­area pilelor de toa­te dimensiunile şi pe toate planurile. In secţia forte piesele se matriţează cu aju­torul matriţelor şi a ciocanului cu abur. In secţia frîne automate s-a instalat un banc pentru experimentarea tuturor dispo­zitivelor de frînare. Secția de călire a pieselor prin curenţi de înaltă frecventă constituie mîndria de­poului. înainte operația de călire a pie­selor necesita 30—40 minute, iar cea de cimentare dura pînă la 6 ore, ele efectuîn­­du-se în cuptoare speciale. In prezent pro­­cesul de călire necesită 1—2,5 minute și­ se efectuează cu ajutorul unui aparat con-^ struit de o uzină din Moscova. Alimentarea fără foc a căldării locomo­tivei, efectuată în secţii, apără depou­ de funingine şi fum. Se pompează în cazan a­­buri,la o presiune de 5—6 atmosfere pre­cum şi apă fierbinte, apoi locomotiva plea­că din depou şi afară, cu ajutorul gazului, se aprind cărbunii pe grătar. Se respec­tă în modul cel mai strict si ordinea ga­­rării locomotivelor în­ depou. Intr-un loc anumit se face mai întîi curăţirea cutiei de foc a locomotivei şi numai după ce a­­ceasta a fost stinsă locomotiva este in­trodusă de o maşină de manevră în de­pou, unde este trasă la locul de garare cu ajutorul unor troliuri speciale. Fireşte că în secţiile de spălare şi ridicare lipsesc în prezent coşurile, ele nemaifiind necesare. Cultura înaltă a producţiei a asigurat o calitate superioară a­­lucrărilor de repa­raţii. Astăzi parcursul între reparaţiile cu ridicare de pe osii depăşeşte norma în me­die pe întreg depoul cu 40.000 km. • Creşterea nivelului tehnic-cultural al muncitorilor contribuie la atingerea unei culturi înalte a producţiei în depou. In­­văţămîntul este bine organizat. Şcoala medie a tineretului muncitor, înfiinţată în cadrul depoului, e frecventată de 100 oa­meni. Ea funcţionează în două serii cu a­­celaşi program, astfel că acel care se află în cursă participă la întoarcere la lecţii­ Funcţionează în mod permanent pentru toţi muncitorii o reţea de cursuri termice. Pe teritoriul depoului se află o cantină, camere de duşuri, instalaţii de apă ga­zoasă în secţii, un punct sanitar cu un ca­binet dentar, frizerie, atelier de cizmărie, un magazin alimentar şi multe altele, ceea ce creează muncitorilor cele mai bune condiţii de lucru şi contribuie la creşterea productivităţii muncii. LEONID VOLGHIN In secţia mecanică a depoului „Andreev" .. .................... Ugfr ........ .. Folosind experienţa feroviarilor sovietici In preajma Zilei unionale a feroviarilor so­vietici, ceferiştii fac bilanţul preţioaselor în­văţăminte dobîndite din experienţa sovietică. Una din metodele sovietice care au căpătat o largă răspîndire este cea a marşrutizării. Acum 3 ani, pe distanţa Pîngănaţi-Bacău- Bucureşti, la un tren de marfă, s-a apuicat pentru prima dată în ţara noastră această metodă sovietică în transportul pe calea fe­­nată. Demonstraţia practică a făcut-o ingine­rul sovietic Osipov, iniţiatorul acestei metode, care cu prilejul vizitării ţării noastre a îm­părtăşit ceferiştilor din experienţa sa. Trenul condus de inginerul Osipov a ajuns la desti­naţie cu 26 de ore mai devreme, creînd astfel un disponibil de II vagoane. De atunci şi pînă astăzi, metoda marşruti­­zării trenurilor a căpătat o mare extindere. Pilda vie a fruntaşului în transportul feroviar sovietic a fost urmată de ceferiştii din majo­ritatea staţiilor de cale ferată din ţară. Ea a dus la mărirea capacităţii de transport prin­­tr-o utilizare mia­ raţională a vagoanelor, scur­­t­­înd astfel şi timpul de parcurs al mărfurilor I la destinaţie. Numai în prima jumătate a aces­­tui an s-au economisit 117.320 de vagoane care au fost folosite in alte necesităţi de trans­port. în comparaţie cu semestrul I 1953, în primul semestru al acestui an s-au transpor­tat cu 15,2 la sută mai multe trenuri marşrate. Conştienţi de importanţa ce o are transpor­tul pe calea ferată în dezvoltarea econoniei naţionale, ceferiştii din ţara noastră, învăţînd de la feroviarii sovietici, au trecut să aplice şi alte metode înaintate de muzică. In miş­carea cine­sutistă au fost antrenate pînă acum 2 062 de echipe care lucrează pe 973 de loco­motive. Alte 1.386 de echipe de mecanici şi fochişti care lucrează pe 679 de locomotive, aplică cu succes metoda economistei sovietica Klavdia Biaranovskaia. O extindere largă au căpătat şi metodele sovietice Lunin Papavin, Blinov, Krasnov- Kojuhari, Mamedov, Ziaharenko, Nerodov, U­­dalov, metoda gospodăririi socialiste a locomo­tivei şi altele. In prezent, în transportul pe calea ferată se folosesc cu succes 65 de me­tode sovietice şi 23 de iniţiative ale fruntaşilor noştri. ♦ (Agerp­res)

Next