Munca, martie 1955 (Anul 11, nr. 2291-2317)

1955-03-01 / nr. 2291

Proletari din toate țările, unifi­ vut ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R.P.R. Anul XI—nr. 2291 MARȚI 1 MARTIE .1955 4 pagini — 20 bani Pentru o producţie ritmică Bucurîn­du-se de realizările obţinute In 1954, oamenii muncii se străduiesc ca în cursul acestui an să cucerească noi izbînzi în dezvoltarea economiei naţionale şi în­tărirea capacităţii de apărare a patriei. Ei vor să facă tacă un pas înainte pe calea construirii societăţii socialiste. De la oficiul de foraj Boldeşti ne-au sosit veşti că petroliştii de aici au înde­plinit planul pe luna februarie în numai 17 zile. Din Valea Jiului se anunţă că unele sectoare de la mina Lonea, care luni de-a rîndul au fost codaşe, astăzi au reuşit, în urma măsurilor luate, să-şi în­deplinească planul. Uzinele „Vasile Roai­­tă“ din Capitală merită laude pentru fap­tul­ că sectorul turnătorie a reuşit să cree­ze la producţia de bază a întreprinderii, pompe centrifugale, un decalaj de peste 80 la sută faţă de sectoarele prelucrător şi montaj. De mare folos le-a fost la această direcţie sprijinul comitetului de întreprin­dere care a organizat mai bine întrecerea socialistă, îndreptînd activitatea muncito­rilor s­pre obiectivele centrale ale planului. Astfel, a început să fie înlăturat sistemul muncii „în asalt“ care anul trecut a dat mult de furcă colectivului uzinelor. Nenumărate asemenea vești vin din tot cuprinsul țării Ce dovedesc ele ? Că în întreprinderile noastre este din ce în ce maii mare preocuparea pentru asigurarea­ unei munci ritmice încă de la începutul a­­cului Partidul nostru cere colectivelor de muncă ale întreprinderilor ca în anul a­­cesta să facă un nou mare pas înainte pe calea sporirii producţiei, în vederea creş­terii nivelului de trai al poporului. A-­­ceasta înseamnă intensificarea acţiunilor de ridicare a productivităţii muncii, de îmbunătăţire a calităţii produselor, de în­făptuire a unui regim sever de economii pentru reducerea sistematică a preţului de cost. Partidul cere conducătorilor eco­nomici să organizeze în aşa fel munca In­cit planul să poată fi îndeplinit zi de zi de fiecare om, echipă, brigadă, atelier, secţie, sector şi uzină, ca munca să se desfăşoare strict după grafic. Planul de stat este o lege care nu poate fi încălcată sub nici un motiv. Dar cu toate succesele obţinute, se con­stată că în industria noastră socialistă se mai găsesc numeroşi conducători econo­mici care pun mare preţ pe sfîrşitul fie­cărei perioade de lucru planificate. Comu­nicatul Direcţiunii Centrale de Statistică de pe lîngă Consiliul de Miniştri al R.P.R. cu privire la îndeplinirea planului de stat pe 1954 a arătat că în cursul anului tre­cut o serie de întreprinderi au lucrat în mod neritmic, la un nivel mult scăzut în­­ decada I faţă de decadele II şi III. O asemenea situaţie, care trebuie să disipară din practica întreprinderilor noastre, a­­meninţă să se repete şi în acest an într-un şir de întreprinderi. Este ştiut cît de dău­nătoare şi neeconomicoase sunt „asaltu­rile“. Ele aglomerează lucrul la sfîrşit de perioadă, suprasolicită maşinile şi utilaje­le, dau naştere la greşeli şi scăpări în procesul tehnologic, impun să se facă cu duiumul ore suplimentare etc. In felul a­­cesta creşterea productivităţii muncii este frînată, rebutului i se deschide cale liberă, iar preţul de cost creşte­ Cauzele care au făcut ca în anul tre­cut o serie de întreprinderi să lucreze neritmic şi care în acest an se repetă avînd aceleaşi repercusiuni asupra în­deplinirii planului, sînt multe. Una — şi care e dintre cele mai importante — este aprovizionarea defectuoasă cu materiale şi materii prime, ca urmare a nerespec­­tării contractelor economice. Un exemplu prost în această privinţă îl dau uzinele „Unirea“ din Cluj, care în tot cursul anu­lui 1954 nu au livrat uzinelor textile „30 Decembrie" din Arad nici un kilogram din piesele de schimb prevăzute în con­tract. Sînt şi cazuri cînd organele economice centrale trimit cu foarte mari întîrzieri întreprinderilor repartiţii de materiale şi materii prime pentru producţia lunii în curs. Aşa au procedat, de exemplu, orga­nele Ministerului Energiei Electrice şi In­dustriei Electrotehnice care, întîrziind cu repartiţiile de materiale, au obligat fabri­ca „Elect­roputere“-Craiova să lucreze în asalt­ Rezultatul: unele produse au fost de calitate inferioară. Iată cum din lipsă de interes pentru o aprovizionare ritmică cu cele trebuincioase producţiei se nasc gî­tuiri, care provoacă asaltul de sfîrşit de lună cu toate urmările lui nefaste. In astfel de situaţii se minimalizează im­portanta consfătuirilor de producţie unde muncitorii fac propuneri pentru realiza­rea în bune condiţii a planului şi îşi iau angajamente corespunzătoare. Dar ce fo­los, dacă ei nu au la dispoziţie materia primă necesară spre a le da viaţă ! De multe ori însă, producţia neritmică are drept cauză însăşi activitatea necores­punzătoare a întreprinderii respective. Aşa se întîmplă la unitatea forestieră de exploatare Tarcău unde, datorită folosirii neraţionale a utilajelor şi mecanismelor, planul nu se îndeplineşte la toate fazele de lucru. Aceasta a contribuit la nereali­­zarea sarcinilor de producţie ale unităţii ci cît pe întreg anul 1954 cît şi în luna ianuarie a anului în curs. Trebuie de asemenea amintit că res­pectarea contractelor de colaborare între întreprinderi este una din condiţiile de bază ale producţiei ritmice. In cursul a­nului trecut, aşa cum arată Comunicatul Direcţiunii Centrale de Statistică, au e­­xistat în această direcţie o serie de defi­cienţe­ întreprinderi ca: „Mao Tze-dun“, „Neptun“ şi altele au creat greutăţi în­treprinderilor cu care aveau plan de co­laborare, obligîndu-le să lucreze neritmic, dat fiind că le-au trimis piesele cu trr tîrzîere. Asemenea lipsuri trebuie lichi­date din rădăcini. Anul 1955, ultimul an din cincinal, tre­buie să ducă la o nouă dezvoltare a indus­triei grele, la o nouă sporire cantitativă şi calitativă a producţiei bunurilor de larg consum, el trebuie să însemne anul fabricării unor noi maşini şi utilaje agri­cole­ care să facă posibilă ridicarea agri­culturii pe o treaptă superioară. Pentru traducerea în viaţă a acestor sarcini, se cere oamenilor muncii, şi în special condu­cerilor întreprinderilor, să se intereseze mult mai îndeaproape de Îndeplinirea ritmică a planului de producţie. Nici unui participant la întrecerea socialistă, nici unui conducător economic şi activist sin­dical să nu-i fie indiferent cum se reali­zează planul. Trebuie depuse toate efortu­rile pentru eliminarea golurilor de lucru, a strangi­i arbor care pun piedici în acti­vitatea întreprinderilor. Există nenumărate posibilităţi pentru a face ca producţia să fie ritmică. Buna a­­provizionare a locurilor de muncă cu ma­teriale, materii prime şi combustibil, îm­bunătăţirea tehnologiei şi îndeplinirea la timp a planului de măsuri tehnico-orga­­nizatorice pot asigura înlăturarea timpilor morţi. O mare atenţie trebuie acordată respec­tării contractelor economice. Este sufi­cient ca una din întreprinderi să nu res­pecte termenele de livrare a diferitelor materiale către o altă întreprindere, pen­tru a crea acesteia „asalturile" în muncă. Folosirea judicioasă a utilajului, extin­derea metodelor avansate de lucru — spe­cifice locurilor unde se produc gîtuirile — sînt sarcini care trebuie să fie mereu în centrul preocupărilor organelor adminis­trative și sindicale. Organizînd și conducînd întrecerea so­cialistă, îndatorirea organizaţiilor sindi­cale este să ia cu perseverentă atitudine împotriva celor care nu asigură partici­panţilor la întrecere condiţii pentru înde­plinirea angajamentelor, împotriva celor care frînează iniţiativa creatoare a colec­tivului. Trebuie luptat cu toată hotărîrea contra stagnării şi dezorganizării, contra încălcării graficelor de muncă. Anul trecut au ieşit la iveală multe ini­ţiative preţioase ale participanţilor la în­trecere, printre care aceea pentru spori­rea productivităţii muncii prin îmbunătă­ţirea indicelui de utilizare a maşinilor, a muncitorilor de la uzinele „I. C. Fri­­mu“ — Sinaia, a grupei sindicale nr. 19 de la uzinele „21 Decembrie“ din Capi­tală cu privire la ajutorarea celor ră­maşi în urmă. Datoria organelor sindi­cale este de a extinde prin toate mijloa­­cele astfel de iniţiative patriotice care a­­duc o mare contribuţie la realizarea u­­nei producţii ritmice.Asigurînd producţiei un mers ritmic, se creează la acelaşi timp condiţiile pentru îndeplinirea şi depăşirea planului la toţi indicii, în toate echipele, secţiile şi sec­toarele. Astfel înlesnim creşterea produc­tivităţii muncii şi reducerea cheltuielilor de producţie. Să luptăm din toate puterile pentru o producţie ritmică în tot cursul anului! Pe conductă curge mai mult ţiţei MOINEŞTI (coresp. „Munca“). — După ce şi-a notat cîteva cifre în car­net, şeful de parc deschise robinetul de la rezervorul cel mare. Ţiţeiul dădu nă­vală pe conductă, luînd drumul rafină­riei. O bună parte din el reprezintă de­păşirile sondorilor, expresie fermă a do­rinţei de a întări iscăliturile puse pe A­­pelul de la Viena. Sondorii schelei II producţie din Moineşti nu-şi precupeţesc eforturile în vederea obţinerii unei pro­ducţii cît mai mari de Uţei. Pentru a re­veni în ajutor, conducerea tehnică a cău­tat să le asigure condiţii cît mai bune de muncă. Astfel la un număr de 12 sonde s-a trecut de la sistemul de extragere prin erupție, la sistemul prin pompai, ceea ce asigură un debit normal de ex­­­tracție. De asemenea, s-a întocmit un grafic pe baza căruia se execută la timp deparafinarea mecanică a sondelor în pompaj, asigurîndu-se o producţie fără întrerupere la fiecare sondă. O contribuţie de seamă la mărirea pro­ducţiei de ţiţei o aduc brigăzile­ de in­tervenţie, care scurtînd timpul de inter­venţie fac ca timpul productiv să creas­că. De pildă, brigada a IV-a condusă de Gh. Olaru, a reuşit să scurteze timpul de inactivitate a sondelor cu 24,42 la sută. La fel brigăzile conduse de Dumitru Li­du­ şi Petru Adam au redus timpul de intervenţie cu 14-16 la sută.­­ Fiind sprijiniţi astfel, sondorii obţin depăşiri de seamă. In primele două de­cade ale lunii, februarie, colectivul sche­lei şi-a supraîndeplinit sarcinile de plan cu 1,9 la sută. Brigada condusă de Ion Nedelcu a contribuit la aceasta cu 263 de tone ţiţei peste plan, iar aceea condusă de Vasile Popa a dat în plus 250 tone tiţei. Poporul român este sincer iubitor de pace; el îşi concentrează eforturile în vederea dezvoltării economice şi culturale a patriei sale, în vederea ridicării nivelului de trai al populaţiei. (Din Declaraţia Marii Adunări Naţio­nale a Republicii Populare Romíne) Consfătuirea fruntaşilor în agricultură cu privire la executarea în bune condiţii şi la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 în vederea obţinerii unor recolte bogate Duminici dimineaţa a început tri sala Ate­neului R.P.R. lucrările „Consfătuirii frunta­şilor în agricultură cu privire la executarea în dune condiţii şi la timp a lucrărilor agri­cole în anul 1955 în vederea obţinerii unor recolte bogate“. La consfătuire iau parte maeştrii recoltelor bogate de porumb, grîu, secară, cartofi şi sfeclă de zahăr din nodurile ţăranilor mun­citori cu gospodării individuale, ţărani muncitori din gospodării­le agricole co­lective, întovărăşirile de lucrare în comun a pămîntului, asociaţiile cultivatorilor de plante industriale, precum şi fruntaşi tractorişti, tehnicieni şi ingineri agronomi din S.M.T.-uri, gospodării agricole de stat, staţiuni experi­mentale şi din organele agricole ale sfaturi­lor populare. Sînt prezenţi oameni de ştiinţă şi cercetători din domeniul agriculturii, di­rectori şi ingineri, şefi de producţie din în­treprinderile producătoare de maşini şi unelte agricole, primii secretari ai comitetelor re­gionale şi ai unor comitete raionale săteşti ale P.M.R. şi preşedinţii unor sfaturi popu­lare regionale, raionale şi comunale. Sosirea conducătorilor partidului şi guver­nului a fost salutată cu puternice aplauze. La masa prezidiului au luat loc tovarăşii : Gh. Gheorghiu-Dej, dr. Petru Groza, Gh. A­­postol, Chivu Stoica, Al. Moghioroş, P. Bo­­rilă, N. Ceauşescu, acad. prof. Traian Săvu­­lescu, C. Popescu, precum şi fruntaşi ai re­coltelor bogate, specialişti din domeniul a­­griculturii. In loji se aflau tovarăşii: general de ar­mată Emil Bodnăraş, C. Pîrvulescu, D. Co­­liu, general locotenent Al. Drăghici, I. Faze­­kaş, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului şi ai Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Printre invitaţi sînt conducători ai institu­ţiilor de stat, ai organizaţiilor de masă, scrii­tori, ziarişti români şi străini Lucrările consfătuirii au fost deschise de tovarăşul Gh. Apostol, prim secretar al C.C. al P.M.R. care a rostit un scurt cuvînt de deschidere. Tov. Gh. Apostol a arătat că în decursul anului trecut şi de la începutul acestui an, conducerea partidului şi guvernului a luat o serie de măsuri economice, tehnice şi orga­­nizatorice în vederea dezvoltării tuturor ra­murilor agriculturii noastre. Comitetul Central al Partidului nostru, atît la plenara sa din august 1953, cit și la plenara din 2 august 1954, cind s-a aprobat p­roiectul de Directive ale Congresului al Il­ea al Partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2-3 ani, a apreciat că în ţara noastră sînt create condiţiile teh­nice şi materiale necesare în vederea ridi­cării agriculturii şi deci a sporirii produc­ţiei agricole. Anul 1954 a fost anul în care industria noastră a pus la dispoziţie ţărănimii mun­citoare cel mai mare număr de tractoare, maşini agricole trase de tractor şi de ani­male de muncă şi cea mai mare cantitate de unelte agricole pentru munca cîmpului. Anul 1954 este anul în care statul nostru democrat-popular a pus la dispoziţia ţărăni­mii muncitoare un însemnat volum de cre­dite pe termen lung şi avantaje economice importante pentru a se da putinţă ţăranilor muncitori să-şi asigure mijloacele necesare de muncă în vederea sporirii producţiei la hectar, creşterii animalelor şi productivită­ţii lor. Eforturile economice făcute de stat, legîn­­du-se temeinic de eforturile în muncă ale ţăranilor muncitori cu gospodării indivi­duale, ale colectiviştilor şi întovărăşiţilor, ale muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor din S.M.T.-uri şi gospodării agricole de stat, precum şi cu eforturile oamenilor de ştiinţă din agricultură şi ale cercetătorilor şi lucră­torilor din staţiunile experimentale, au avut drept rezultat sporirea în multe regiuni şi raioane a producţiei la hectar la toate cul­turile şi în special la porumb, grîu, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui şi bumbac. Rezultatele obţinute în anul trecut au fost cu putinţă şi datorită faptului că organele de partid, sfaturile populare cu sprijinul unui însemnat număr de ingineri şi tehnicieni, s-au apropiat mai mult de problemele agri­culturii, începând a cunoaşte mai bine ne-­­voile satelor noastre. Dar lucrul cel mai de seamă pe care trebuie să-l subliniem este acela că fruntaşii producţiei agricole din satele noastre încep să devină o forţă activă în mobilizarea tuturor producătorilor agricoli de a lucra mai bine pămîntul şi a obţine re­colte pe care le obţin concetăţenii lor — fruntaşii sau mai bine zis maeştrii recoltelor bogate. Rezultatele înregistrate în anul 1953 şi 1954, a şipus în continuare tov. Gheorghe Apostol, sînt totuşi departe de a corespunde condiţiilor tehnice şi materiale de care dis­pune ţara noastră. Dacă luăm la consi­derare investiţiile importante în tractoare, maşini şi unelte agricole, îngrăşăminte chi­mice şi materiale de construcţie, care s-au prevăzut în acest an pentru dezvoltarea în continuare a agriculturii, volumul de cre­dite şi avantajele economice ce se vor acor­da ţărănimii muncitoare pe baza Hotărîrilor partidului şi guvernului deja cunoscute, ne dăm seama că nu sînt chiar aşa de uşoare sarcinile ce stau în faţa organelor de partid şi de stat şi în faţa tuturor celor ce mun­cesc în agricultură. Dar cînd oare eroica noastră clasă mun­citoare şi aliatul său principal şi de nă­dejde, minunata, harnica şi priceputa noa­stră ţărănime muncitoare, s-au speriat de greutăţi şi de îndeplinirea sarcinilor, ori­cît de grele ar fi fost ? Avem, dragi tovarăşi, toate condiţiile pentru a face faţă cu succes sarcinilor mari puse de­­partid şi guvern în faţa tuturor producătorilor agricoli pentru a obţine cele mai înalte producţii de hectar cunoscute pînă acum în ţara noastră. Tocmai pentru a se stabili cele mai bune măsuri tehnice şi organizatorice în vederea realizării acestor sarcini pe anul 1955, con­ducerea partidului şi guvernului a convo­cat această consfătuire. Aci sînt prezenţi oamenii cei mai buni din toate domeniile de activitate din agricul­tură, sînt prezenţi oameni de răspundere din fruntea organelor de partid şi de stat, care vor aduce contribuţia lor la desfăşurarea în cele mai bune condiţii a lucrărilor consfă­tuirii noastre. Aceasta înseamnă că laolaltă cu conducerea partidului şi guvernului vom putea depune o muncă rodnică pentru a stabili, pe baza experienţei şi capacităţii fiecăruia, măsurile cele mai bune pentru desfăşurarea la timp şi în condiţii agroteh­nice mai înalte a arăturilor şi însămînţări­­lor de primăvară, a întreţinerii culturilor se­mănate în toamna anului trecut şi a celor ce se vor semăna în primăvara care se apropie, precum şi a recoltării lor fără pier­deri. In această consfătuire vom avea posibili­tatea să realizăm un preţios schimb de ex­perienţă, să cunoaştem experienţa înaintată în producţia agricolă şi să stabilim împreu­nă ce avem de făcut ca această experienţă înaintată să fie cunoscută şi înţeleasă de toţi producătorii agricoli, să devină un bun comun al tuturor celor ce muncesc în agri­cultură. . Tov. Gheorghe Apostol a adresat apoi, în numele conducerii partidului şi guvernului, un salut călduros participanţilor şi le-­a urat spor rodnic în lucrările consfătuirii. Tov. C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Silviculturii, a prezentat un raport cu pri­vire la realizările agriculturii în anul 1954 şi la măsurile în vederea pregătirii şi exe­cutării în bune condiţii şi la timp a lucră­rilor agricole în anul 1955 pentru obţinerea de recolte bogate. Numeroşi participanţi la consfătuire au a­­rătat apoi în cadrul discuţiilor realizările ob­ţinute în munca pentru recolte bogate, felul cum au fost ele dobîndite şi cum se răspin­­deşte experienţa înaintată şi au prezentat angajamentele lor pentru sporirea produc­ţiei agricole în anul 1955. La discuţii au luat cuvîntul tovarăşii: Vin­­tilă Marin, prim secretar al comitetului re­gional Constanţa al P.M.R., Filip Marin, preşedintele gospodăriei agricole colective din Belitori, raionul Roşiori de Vede, regiunea Bucureşti, Teodor Rodenciuc, ţăran muncitor întovărăşit din comuna Pătrăuţi, raionul Su­ceava, Eroul Muncii Socialiste Vasiîe Voichi­­ţa, brigadier de S.M.T. Sînnicolaul Mare, re­giunea Arad, Vasiîe Anghel, brigadier la gospodăria agricolă de stat Brăila, regiunea Galaţi, Ion Tim­pă, inginer agronom la gos­podăria agricolă colectivă Tătaru, comuna Comana, regiunea Constanţa, Alexandru Gali, ţăran muncitor cu gospodărie indivi­duală din comuna Curtuiuşeni, regiunea O­­radea, Nichita Mărgineanu, ţăran muncitor cu gospodărie individuală din comuna Sucu­­ta,rd, regiunea Cluj, Gheorghe Covrig, țăran muncitor cu gospodărie individuate din co­(continuare in pag. 2-a) ita aspect din sala consfătuirii In toate colţurile patriei noastre, semnătură lîngă semnătură se aşterne pe Apel îşi întăresc semnătura prin succese în producţie Semnăturile puse pe Apelul de la Viena de muncitorii uzinelor „Victoria“ Călan, sînt întărite zi de zi prin noi, succese deosebite obţinute în producţie. Astfel, pînă la data de 20 februarie, planul de fontă la secţia furnale a fost realizat în proporţie de 110 la sută. La a­­ceastă dată şi prevederile planului Furnalului nr. 1 au fost întrecute cu 2,7 la sută. Cele mai frumoase rezultate le-a obţinut echipa tovarăşului Gheorghe Bîra, din care fac parte topitorii fruntaşi Va­sile Ostafie, Gheorghe Mihăilescu şi alţii. Realizări de seamă înregistrează şi cei de la Jurnalul nr. 2 care şi-au su­praînde­­plinit planul cu 13,7 la sută. Au contri­buit la aceste succese echipa tovarăşului Ioan Moraru, formată din fruntaşii între­cerii socialiste Anton Bökös, Dumitru Jenarir, Ilie Mihail, şi alţii care au aplicat metoda sovietcă A. Filipov. Cu mult elan lucrează şi fruntaşii secţiei turnătorie, care tot pînă la data amintită şi-au în­trecut planul la sortimentul piese meca­nice cu 20,4 la sută. De asemenea, la tucerie comercială, Martin Bogoş, cu echipa sa, a depăşit planul cu 56 la sută, iar echipa tovarăşului Ion Manea cu 35 la sută. Si la vase emailate s-au înregis­trat realizări de seamă. Echipa tovarăşu­lui Victor Diaconu şi-a supraîndeplinit planul cu 36 la sută. In mod deosebit se evidenţiază şi tovarăşii Constanta Po­­pescu si Mihai Enache de la secţia bunuri de larg consum, care îşi su­praîndeplimesc sarcinile cu 25—38 la sută. In Capitală, campania de strîngere de semnături pe Apelul Consiliului Mondial al Păcii continuă cu intensitate. Zilnic su­te de echipe, alcătuite din cetăţeni de cele mai diferite profesiuni, adună mii şi mii de noi semnături pe Apelul de la Viena. Una din aceste echipe a trecut ieri din casă în casă, pentru a strînge semnătu­rile cetăţenilor de pe strada Elena Cuza din raionul Nicolae Bălcescu. Cu toate că pentru fiecare locuitor al străzii impor­tanța semnăturii Apelului este bine cunos­cută, scurtele popasuri ale echipei au pri­lejuit în fiecare curte, în fiecare casă, a­­devărate sfaturi asupra problemelor păcii. Casa pensionarului Cornel Ioanovici. Anii războiului, marșurile lungi, istovitoa­re, luptele sîngeroase la care a luat par­te, au lăsat urme adinei de chipul și în inima fostului locotenent colonel. „Cum să nu fii cuprins de mînie — a spus el — cum să nu te ridici împotriva pregătirilor criminale ale unui război de exterminare în masă. Ca fost militar îmi dau bine seama ce îngrozitoare forţă des­­tructivă, oarbă, se ascunde în puterea nu­cleară atunci cî­nd este pusă în slujba morţii. De aceea semnez, de aceea sem­năm cu toţii. Lupta noastră unită va bi­rui cu siguranţă, pacea trebuie să trium­fe”. „Nici înainte oamenii nu doreau răz­boiul — spune gospodina Eliza Ştefănes­­cu”. Vorbele ei sînt confirmate de mama şi mătuşa sa care au apucat trei războaie. Astăzi, continuă ea, sîntem chemaţi să ne spunem cuvîntul. Nu vrem război, ne este scumpă pacea pe care vom şti să o apărăm”. Aceeaşi atmosferă de încredere nestră­mutată în puterea de neînvins a forţelor păcii domneşte în inima tuturor celor care semnează Apelul Consiliului Mon­dial al Păcii. (Agerpres) Intr-o stradă din Capitală Adeziunea reşiţenilor Echipele ce string semnături pe Apelul de la Viena, sînt întîmpinaate cu dragoste pretutindeni în oraş, în casa oţelarului sau a învăţătorului, a jurnalistului sau a actorului de la Teatrul de Stat, cît şi în comunele şi satele raionului Reşiţa. De la o zi la alta creşte numărul semnăturilor împotriva războiului atomic. Pînă mai zi­lele trecute, Apelul de la Viena fusese, semnat de peste 20.000 cetăţeni din oraş şi raion. In rînduri­le acestora se numără tînăra Emilia Lungu — muncitoare la O.C.L. „Alimentara“ Reşiţa, turnătorul I­azăr Bruşan, preotul Birtea Dănilă din satul Dezeşti, învăţătoarea Maria Creţu, bătrîna Tudor Pătruica, topitorul Ilie Cio­can. „Am semnat Apelul Păcii, cu dragoste de patrie şi popor, ca să pun umărul la lupta oamenilor cinstiţi din lumea întrea­gă ce nu vor să mai cunoască ororile unui nou război. Și semnătura mea o voi întări luptînd să dau mai mult otel pentru înflo­rirea și întărirea patriei“ — a Urnit să spună turnătorul Lazăr Brușan, cînd a semnat Apelul. A semnat toată comuna ORAŞUL STALIN (coresp. „Munca“). Atî­ta mulţime de oameni strînsă ca în duminica aceea la căminul cultural n-au mai văzut sînpetrenii de multă vre­me. Cu toţii, îmbrăcaţi în haine de sărbă­toare, aşteptau să ajungă la masa unde se semna Apelul de la Viena împotriva pregătirii războiului atomic. In frunte se află un grup de colectivişti. Alexandru David, iscăleşte primul. II urmează Ilie Aftim, colectivist şi el, care după ce-şi aşterne semnătura, întinde tocul femeii ce-l însoţeşte. — Ispăreşte Mario! o îndeamnă el. Doar avem pentru ce semna. Şi în timp ce femeia îşi scria încet, cu litere colţuroase, numele pe Apel, Artim se îndreptă de spate şi privi în jur, ca după o faptă de mare importanţă. — N-am spus bine ? — răspunde el pri­virii întrebătoare a unui tovarăş. E ne­­vastă-mea şi-i mamă-eroină. Avem 12 copii. De aceea semnez pentru pace, învăţătoarea Erna Otters, colectivista Maria Buguş, preotul Ion Stelea. Mihai Netică, preşedintele organizaţiei A.R.L.U.S. din comună, ţăranii muncitori Iacob Wil­helm, Alexandru Raţ şi alţii îşi aştern pe rînd semnătura. Pînă seara, toată comuna semnase A­­pelul de la Viena. Zecile de liste, pline cu semnături, vorbeau despre voinţa de ne­clintit a locuitorilor comunei Sînpetru din raionul Stalin, de a apăra bunul cel mai de preţ al omenirii, pacea .

Next