Munca, martie 1955 (Anul 11, nr. 2291-2317)
1955-03-01 / nr. 2291
Proletari din toate țările, unifi vut ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R.P.R. Anul XI—nr. 2291 MARȚI 1 MARTIE .1955 4 pagini — 20 bani Pentru o producţie ritmică Bucurîndu-se de realizările obţinute In 1954, oamenii muncii se străduiesc ca în cursul acestui an să cucerească noi izbînzi în dezvoltarea economiei naţionale şi întărirea capacităţii de apărare a patriei. Ei vor să facă tacă un pas înainte pe calea construirii societăţii socialiste. De la oficiul de foraj Boldeşti ne-au sosit veşti că petroliştii de aici au îndeplinit planul pe luna februarie în numai 17 zile. Din Valea Jiului se anunţă că unele sectoare de la mina Lonea, care luni de-a rîndul au fost codaşe, astăzi au reuşit, în urma măsurilor luate, să-şi îndeplinească planul. Uzinele „Vasile Roaită“ din Capitală merită laude pentru faptul că sectorul turnătorie a reuşit să creeze la producţia de bază a întreprinderii, pompe centrifugale, un decalaj de peste 80 la sută faţă de sectoarele prelucrător şi montaj. De mare folos le-a fost la această direcţie sprijinul comitetului de întreprindere care a organizat mai bine întrecerea socialistă, îndreptînd activitatea muncitorilor spre obiectivele centrale ale planului. Astfel, a început să fie înlăturat sistemul muncii „în asalt“ care anul trecut a dat mult de furcă colectivului uzinelor. Nenumărate asemenea vești vin din tot cuprinsul țării Ce dovedesc ele ? Că în întreprinderile noastre este din ce în ce maii mare preocuparea pentru asigurarea unei munci ritmice încă de la începutul acului Partidul nostru cere colectivelor de muncă ale întreprinderilor ca în anul acesta să facă un nou mare pas înainte pe calea sporirii producţiei, în vederea creşterii nivelului de trai al poporului. A-ceasta înseamnă intensificarea acţiunilor de ridicare a productivităţii muncii, de îmbunătăţire a calităţii produselor, de înfăptuire a unui regim sever de economii pentru reducerea sistematică a preţului de cost. Partidul cere conducătorilor economici să organizeze în aşa fel munca Incit planul să poată fi îndeplinit zi de zi de fiecare om, echipă, brigadă, atelier, secţie, sector şi uzină, ca munca să se desfăşoare strict după grafic. Planul de stat este o lege care nu poate fi încălcată sub nici un motiv. Dar cu toate succesele obţinute, se constată că în industria noastră socialistă se mai găsesc numeroşi conducători economici care pun mare preţ pe sfîrşitul fiecărei perioade de lucru planificate. Comunicatul Direcţiunii Centrale de Statistică de pe lîngă Consiliul de Miniştri al R.P.R. cu privire la îndeplinirea planului de stat pe 1954 a arătat că în cursul anului trecut o serie de întreprinderi au lucrat în mod neritmic, la un nivel mult scăzut în decada I faţă de decadele II şi III. O asemenea situaţie, care trebuie să disipară din practica întreprinderilor noastre, ameninţă să se repete şi în acest an într-un şir de întreprinderi. Este ştiut cît de dăunătoare şi neeconomicoase sunt „asalturile“. Ele aglomerează lucrul la sfîrşit de perioadă, suprasolicită maşinile şi utilajele, dau naştere la greşeli şi scăpări în procesul tehnologic, impun să se facă cu duiumul ore suplimentare etc. In felul acesta creşterea productivităţii muncii este frînată, rebutului i se deschide cale liberă, iar preţul de cost creşte Cauzele care au făcut ca în anul trecut o serie de întreprinderi să lucreze neritmic şi care în acest an se repetă avînd aceleaşi repercusiuni asupra îndeplinirii planului, sînt multe. Una — şi care e dintre cele mai importante — este aprovizionarea defectuoasă cu materiale şi materii prime, ca urmare a nerespectării contractelor economice. Un exemplu prost în această privinţă îl dau uzinele „Unirea“ din Cluj, care în tot cursul anului 1954 nu au livrat uzinelor textile „30 Decembrie" din Arad nici un kilogram din piesele de schimb prevăzute în contract. Sînt şi cazuri cînd organele economice centrale trimit cu foarte mari întîrzieri întreprinderilor repartiţii de materiale şi materii prime pentru producţia lunii în curs. Aşa au procedat, de exemplu, organele Ministerului Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice care, întîrziind cu repartiţiile de materiale, au obligat fabrica „Electroputere“-Craiova să lucreze în asalt Rezultatul: unele produse au fost de calitate inferioară. Iată cum din lipsă de interes pentru o aprovizionare ritmică cu cele trebuincioase producţiei se nasc gîtuiri, care provoacă asaltul de sfîrşit de lună cu toate urmările lui nefaste. In astfel de situaţii se minimalizează importanta consfătuirilor de producţie unde muncitorii fac propuneri pentru realizarea în bune condiţii a planului şi îşi iau angajamente corespunzătoare. Dar ce folos, dacă ei nu au la dispoziţie materia primă necesară spre a le da viaţă ! De multe ori însă, producţia neritmică are drept cauză însăşi activitatea necorespunzătoare a întreprinderii respective. Aşa se întîmplă la unitatea forestieră de exploatare Tarcău unde, datorită folosirii neraţionale a utilajelor şi mecanismelor, planul nu se îndeplineşte la toate fazele de lucru. Aceasta a contribuit la nerealizarea sarcinilor de producţie ale unităţii ci cît pe întreg anul 1954 cît şi în luna ianuarie a anului în curs. Trebuie de asemenea amintit că respectarea contractelor de colaborare între întreprinderi este una din condiţiile de bază ale producţiei ritmice. In cursul anului trecut, aşa cum arată Comunicatul Direcţiunii Centrale de Statistică, au existat în această direcţie o serie de deficienţe întreprinderi ca: „Mao Tze-dun“, „Neptun“ şi altele au creat greutăţi întreprinderilor cu care aveau plan de colaborare, obligîndu-le să lucreze neritmic, dat fiind că le-au trimis piesele cu trr tîrzîere. Asemenea lipsuri trebuie lichidate din rădăcini. Anul 1955, ultimul an din cincinal, trebuie să ducă la o nouă dezvoltare a industriei grele, la o nouă sporire cantitativă şi calitativă a producţiei bunurilor de larg consum, el trebuie să însemne anul fabricării unor noi maşini şi utilaje agricole care să facă posibilă ridicarea agriculturii pe o treaptă superioară. Pentru traducerea în viaţă a acestor sarcini, se cere oamenilor muncii, şi în special conducerilor întreprinderilor, să se intereseze mult mai îndeaproape de Îndeplinirea ritmică a planului de producţie. Nici unui participant la întrecerea socialistă, nici unui conducător economic şi activist sindical să nu-i fie indiferent cum se realizează planul. Trebuie depuse toate eforturile pentru eliminarea golurilor de lucru, a strangii arbor care pun piedici în activitatea întreprinderilor. Există nenumărate posibilităţi pentru a face ca producţia să fie ritmică. Buna aprovizionare a locurilor de muncă cu materiale, materii prime şi combustibil, îmbunătăţirea tehnologiei şi îndeplinirea la timp a planului de măsuri tehnico-organizatorice pot asigura înlăturarea timpilor morţi. O mare atenţie trebuie acordată respectării contractelor economice. Este suficient ca una din întreprinderi să nu respecte termenele de livrare a diferitelor materiale către o altă întreprindere, pentru a crea acesteia „asalturile" în muncă. Folosirea judicioasă a utilajului, extinderea metodelor avansate de lucru — specifice locurilor unde se produc gîtuirile — sînt sarcini care trebuie să fie mereu în centrul preocupărilor organelor administrative și sindicale. Organizînd și conducînd întrecerea socialistă, îndatorirea organizaţiilor sindicale este să ia cu perseverentă atitudine împotriva celor care nu asigură participanţilor la întrecere condiţii pentru îndeplinirea angajamentelor, împotriva celor care frînează iniţiativa creatoare a colectivului. Trebuie luptat cu toată hotărîrea contra stagnării şi dezorganizării, contra încălcării graficelor de muncă. Anul trecut au ieşit la iveală multe iniţiative preţioase ale participanţilor la întrecere, printre care aceea pentru sporirea productivităţii muncii prin îmbunătăţirea indicelui de utilizare a maşinilor, a muncitorilor de la uzinele „I. C. Frimu“ — Sinaia, a grupei sindicale nr. 19 de la uzinele „21 Decembrie“ din Capitală cu privire la ajutorarea celor rămaşi în urmă. Datoria organelor sindicale este de a extinde prin toate mijloacele astfel de iniţiative patriotice care aduc o mare contribuţie la realizarea unei producţii ritmice.Asigurînd producţiei un mers ritmic, se creează la acelaşi timp condiţiile pentru îndeplinirea şi depăşirea planului la toţi indicii, în toate echipele, secţiile şi sectoarele. Astfel înlesnim creşterea productivităţii muncii şi reducerea cheltuielilor de producţie. Să luptăm din toate puterile pentru o producţie ritmică în tot cursul anului! Pe conductă curge mai mult ţiţei MOINEŞTI (coresp. „Munca“). — După ce şi-a notat cîteva cifre în carnet, şeful de parc deschise robinetul de la rezervorul cel mare. Ţiţeiul dădu năvală pe conductă, luînd drumul rafinăriei. O bună parte din el reprezintă depăşirile sondorilor, expresie fermă a dorinţei de a întări iscăliturile puse pe Apelul de la Viena. Sondorii schelei II producţie din Moineşti nu-şi precupeţesc eforturile în vederea obţinerii unei producţii cît mai mari de Uţei. Pentru a reveni în ajutor, conducerea tehnică a căutat să le asigure condiţii cît mai bune de muncă. Astfel la un număr de 12 sonde s-a trecut de la sistemul de extragere prin erupție, la sistemul prin pompai, ceea ce asigură un debit normal de extracție. De asemenea, s-a întocmit un grafic pe baza căruia se execută la timp deparafinarea mecanică a sondelor în pompaj, asigurîndu-se o producţie fără întrerupere la fiecare sondă. O contribuţie de seamă la mărirea producţiei de ţiţei o aduc brigăzile de intervenţie, care scurtînd timpul de intervenţie fac ca timpul productiv să crească. De pildă, brigada a IV-a condusă de Gh. Olaru, a reuşit să scurteze timpul de inactivitate a sondelor cu 24,42 la sută. La fel brigăzile conduse de Dumitru Lidu şi Petru Adam au redus timpul de intervenţie cu 14-16 la sută. Fiind sprijiniţi astfel, sondorii obţin depăşiri de seamă. In primele două decade ale lunii, februarie, colectivul schelei şi-a supraîndeplinit sarcinile de plan cu 1,9 la sută. Brigada condusă de Ion Nedelcu a contribuit la aceasta cu 263 de tone ţiţei peste plan, iar aceea condusă de Vasile Popa a dat în plus 250 tone tiţei. Poporul român este sincer iubitor de pace; el îşi concentrează eforturile în vederea dezvoltării economice şi culturale a patriei sale, în vederea ridicării nivelului de trai al populaţiei. (Din Declaraţia Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Romíne) Consfătuirea fruntaşilor în agricultură cu privire la executarea în bune condiţii şi la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 în vederea obţinerii unor recolte bogate Duminici dimineaţa a început tri sala Ateneului R.P.R. lucrările „Consfătuirii fruntaşilor în agricultură cu privire la executarea în dune condiţii şi la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 în vederea obţinerii unor recolte bogate“. La consfătuire iau parte maeştrii recoltelor bogate de porumb, grîu, secară, cartofi şi sfeclă de zahăr din nodurile ţăranilor muncitori cu gospodării individuale, ţărani muncitori din gospodăriile agricole colective, întovărăşirile de lucrare în comun a pămîntului, asociaţiile cultivatorilor de plante industriale, precum şi fruntaşi tractorişti, tehnicieni şi ingineri agronomi din S.M.T.-uri, gospodării agricole de stat, staţiuni experimentale şi din organele agricole ale sfaturilor populare. Sînt prezenţi oameni de ştiinţă şi cercetători din domeniul agriculturii, directori şi ingineri, şefi de producţie din întreprinderile producătoare de maşini şi unelte agricole, primii secretari ai comitetelor regionale şi ai unor comitete raionale săteşti ale P.M.R. şi preşedinţii unor sfaturi populare regionale, raionale şi comunale. Sosirea conducătorilor partidului şi guvernului a fost salutată cu puternice aplauze. La masa prezidiului au luat loc tovarăşii : Gh. Gheorghiu-Dej, dr. Petru Groza, Gh. Apostol, Chivu Stoica, Al. Moghioroş, P. Borilă, N. Ceauşescu, acad. prof. Traian Săvulescu, C. Popescu, precum şi fruntaşi ai recoltelor bogate, specialişti din domeniul agriculturii. In loji se aflau tovarăşii: general de armată Emil Bodnăraş, C. Pîrvulescu, D. Coliu, general locotenent Al. Drăghici, I. Fazekaş, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului şi ai Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Printre invitaţi sînt conducători ai instituţiilor de stat, ai organizaţiilor de masă, scriitori, ziarişti români şi străini Lucrările consfătuirii au fost deschise de tovarăşul Gh. Apostol, prim secretar al C.C. al P.M.R. care a rostit un scurt cuvînt de deschidere. Tov. Gh. Apostol a arătat că în decursul anului trecut şi de la începutul acestui an, conducerea partidului şi guvernului a luat o serie de măsuri economice, tehnice şi organizatorice în vederea dezvoltării tuturor ramurilor agriculturii noastre. Comitetul Central al Partidului nostru, atît la plenara sa din august 1953, cit și la plenara din 2 august 1954, cind s-a aprobat proiectul de Directive ale Congresului al Ilea al Partidului cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2-3 ani, a apreciat că în ţara noastră sînt create condiţiile tehnice şi materiale necesare în vederea ridicării agriculturii şi deci a sporirii producţiei agricole. Anul 1954 a fost anul în care industria noastră a pus la dispoziţie ţărănimii muncitoare cel mai mare număr de tractoare, maşini agricole trase de tractor şi de animale de muncă şi cea mai mare cantitate de unelte agricole pentru munca cîmpului. Anul 1954 este anul în care statul nostru democrat-popular a pus la dispoziţia ţărănimii muncitoare un însemnat volum de credite pe termen lung şi avantaje economice importante pentru a se da putinţă ţăranilor muncitori să-şi asigure mijloacele necesare de muncă în vederea sporirii producţiei la hectar, creşterii animalelor şi productivităţii lor. Eforturile economice făcute de stat, legîndu-se temeinic de eforturile în muncă ale ţăranilor muncitori cu gospodării individuale, ale colectiviştilor şi întovărăşiţilor, ale muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor din S.M.T.-uri şi gospodării agricole de stat, precum şi cu eforturile oamenilor de ştiinţă din agricultură şi ale cercetătorilor şi lucrătorilor din staţiunile experimentale, au avut drept rezultat sporirea în multe regiuni şi raioane a producţiei la hectar la toate culturile şi în special la porumb, grîu, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui şi bumbac. Rezultatele obţinute în anul trecut au fost cu putinţă şi datorită faptului că organele de partid, sfaturile populare cu sprijinul unui însemnat număr de ingineri şi tehnicieni, s-au apropiat mai mult de problemele agriculturii, începând a cunoaşte mai bine ne-voile satelor noastre. Dar lucrul cel mai de seamă pe care trebuie să-l subliniem este acela că fruntaşii producţiei agricole din satele noastre încep să devină o forţă activă în mobilizarea tuturor producătorilor agricoli de a lucra mai bine pămîntul şi a obţine recolte pe care le obţin concetăţenii lor — fruntaşii sau mai bine zis maeştrii recoltelor bogate. Rezultatele înregistrate în anul 1953 şi 1954, a şipus în continuare tov. Gheorghe Apostol, sînt totuşi departe de a corespunde condiţiilor tehnice şi materiale de care dispune ţara noastră. Dacă luăm la considerare investiţiile importante în tractoare, maşini şi unelte agricole, îngrăşăminte chimice şi materiale de construcţie, care s-au prevăzut în acest an pentru dezvoltarea în continuare a agriculturii, volumul de credite şi avantajele economice ce se vor acorda ţărănimii muncitoare pe baza Hotărîrilor partidului şi guvernului deja cunoscute, ne dăm seama că nu sînt chiar aşa de uşoare sarcinile ce stau în faţa organelor de partid şi de stat şi în faţa tuturor celor ce muncesc în agricultură. Dar cînd oare eroica noastră clasă muncitoare şi aliatul său principal şi de nădejde, minunata, harnica şi priceputa noastră ţărănime muncitoare, s-au speriat de greutăţi şi de îndeplinirea sarcinilor, oricît de grele ar fi fost ? Avem, dragi tovarăşi, toate condiţiile pentru a face faţă cu succes sarcinilor mari puse departid şi guvern în faţa tuturor producătorilor agricoli pentru a obţine cele mai înalte producţii de hectar cunoscute pînă acum în ţara noastră. Tocmai pentru a se stabili cele mai bune măsuri tehnice şi organizatorice în vederea realizării acestor sarcini pe anul 1955, conducerea partidului şi guvernului a convocat această consfătuire. Aci sînt prezenţi oamenii cei mai buni din toate domeniile de activitate din agricultură, sînt prezenţi oameni de răspundere din fruntea organelor de partid şi de stat, care vor aduce contribuţia lor la desfăşurarea în cele mai bune condiţii a lucrărilor consfătuirii noastre. Aceasta înseamnă că laolaltă cu conducerea partidului şi guvernului vom putea depune o muncă rodnică pentru a stabili, pe baza experienţei şi capacităţii fiecăruia, măsurile cele mai bune pentru desfăşurarea la timp şi în condiţii agrotehnice mai înalte a arăturilor şi însămînţărilor de primăvară, a întreţinerii culturilor semănate în toamna anului trecut şi a celor ce se vor semăna în primăvara care se apropie, precum şi a recoltării lor fără pierderi. In această consfătuire vom avea posibilitatea să realizăm un preţios schimb de experienţă, să cunoaştem experienţa înaintată în producţia agricolă şi să stabilim împreună ce avem de făcut ca această experienţă înaintată să fie cunoscută şi înţeleasă de toţi producătorii agricoli, să devină un bun comun al tuturor celor ce muncesc în agricultură. . Tov. Gheorghe Apostol a adresat apoi, în numele conducerii partidului şi guvernului, un salut călduros participanţilor şi le-a urat spor rodnic în lucrările consfătuirii. Tov. C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Silviculturii, a prezentat un raport cu privire la realizările agriculturii în anul 1954 şi la măsurile în vederea pregătirii şi executării în bune condiţii şi la timp a lucrărilor agricole în anul 1955 pentru obţinerea de recolte bogate. Numeroşi participanţi la consfătuire au arătat apoi în cadrul discuţiilor realizările obţinute în munca pentru recolte bogate, felul cum au fost ele dobîndite şi cum se răspindeşte experienţa înaintată şi au prezentat angajamentele lor pentru sporirea producţiei agricole în anul 1955. La discuţii au luat cuvîntul tovarăşii: Vintilă Marin, prim secretar al comitetului regional Constanţa al P.M.R., Filip Marin, preşedintele gospodăriei agricole colective din Belitori, raionul Roşiori de Vede, regiunea Bucureşti, Teodor Rodenciuc, ţăran muncitor întovărăşit din comuna Pătrăuţi, raionul Suceava, Eroul Muncii Socialiste Vasiîe Voichiţa, brigadier de S.M.T. Sînnicolaul Mare, regiunea Arad, Vasiîe Anghel, brigadier la gospodăria agricolă de stat Brăila, regiunea Galaţi, Ion Timpă, inginer agronom la gospodăria agricolă colectivă Tătaru, comuna Comana, regiunea Constanţa, Alexandru Gali, ţăran muncitor cu gospodărie individuală din comuna Curtuiuşeni, regiunea Oradea, Nichita Mărgineanu, ţăran muncitor cu gospodărie individuală din comuna Sucuta,rd, regiunea Cluj, Gheorghe Covrig, țăran muncitor cu gospodărie individuate din co(continuare in pag. 2-a) ita aspect din sala consfătuirii In toate colţurile patriei noastre, semnătură lîngă semnătură se aşterne pe Apel îşi întăresc semnătura prin succese în producţie Semnăturile puse pe Apelul de la Viena de muncitorii uzinelor „Victoria“ Călan, sînt întărite zi de zi prin noi, succese deosebite obţinute în producţie. Astfel, pînă la data de 20 februarie, planul de fontă la secţia furnale a fost realizat în proporţie de 110 la sută. La această dată şi prevederile planului Furnalului nr. 1 au fost întrecute cu 2,7 la sută. Cele mai frumoase rezultate le-a obţinut echipa tovarăşului Gheorghe Bîra, din care fac parte topitorii fruntaşi Vasile Ostafie, Gheorghe Mihăilescu şi alţii. Realizări de seamă înregistrează şi cei de la Jurnalul nr. 2 care şi-au supraîndeplinit planul cu 13,7 la sută. Au contribuit la aceste succese echipa tovarăşului Ioan Moraru, formată din fruntaşii întrecerii socialiste Anton Bökös, Dumitru Jenarir, Ilie Mihail, şi alţii care au aplicat metoda sovietcă A. Filipov. Cu mult elan lucrează şi fruntaşii secţiei turnătorie, care tot pînă la data amintită şi-au întrecut planul la sortimentul piese mecanice cu 20,4 la sută. De asemenea, la tucerie comercială, Martin Bogoş, cu echipa sa, a depăşit planul cu 56 la sută, iar echipa tovarăşului Ion Manea cu 35 la sută. Si la vase emailate s-au înregistrat realizări de seamă. Echipa tovarăşului Victor Diaconu şi-a supraîndeplinit planul cu 36 la sută. In mod deosebit se evidenţiază şi tovarăşii Constanta Popescu si Mihai Enache de la secţia bunuri de larg consum, care îşi supraîndeplimesc sarcinile cu 25—38 la sută. In Capitală, campania de strîngere de semnături pe Apelul Consiliului Mondial al Păcii continuă cu intensitate. Zilnic sute de echipe, alcătuite din cetăţeni de cele mai diferite profesiuni, adună mii şi mii de noi semnături pe Apelul de la Viena. Una din aceste echipe a trecut ieri din casă în casă, pentru a strînge semnăturile cetăţenilor de pe strada Elena Cuza din raionul Nicolae Bălcescu. Cu toate că pentru fiecare locuitor al străzii importanța semnăturii Apelului este bine cunoscută, scurtele popasuri ale echipei au prilejuit în fiecare curte, în fiecare casă, adevărate sfaturi asupra problemelor păcii. Casa pensionarului Cornel Ioanovici. Anii războiului, marșurile lungi, istovitoare, luptele sîngeroase la care a luat parte, au lăsat urme adinei de chipul și în inima fostului locotenent colonel. „Cum să nu fii cuprins de mînie — a spus el — cum să nu te ridici împotriva pregătirilor criminale ale unui război de exterminare în masă. Ca fost militar îmi dau bine seama ce îngrozitoare forţă destructivă, oarbă, se ascunde în puterea nucleară atunci cînd este pusă în slujba morţii. De aceea semnez, de aceea semnăm cu toţii. Lupta noastră unită va birui cu siguranţă, pacea trebuie să triumfe”. „Nici înainte oamenii nu doreau războiul — spune gospodina Eliza Ştefănescu”. Vorbele ei sînt confirmate de mama şi mătuşa sa care au apucat trei războaie. Astăzi, continuă ea, sîntem chemaţi să ne spunem cuvîntul. Nu vrem război, ne este scumpă pacea pe care vom şti să o apărăm”. Aceeaşi atmosferă de încredere nestrămutată în puterea de neînvins a forţelor păcii domneşte în inima tuturor celor care semnează Apelul Consiliului Mondial al Păcii. (Agerpres) Intr-o stradă din Capitală Adeziunea reşiţenilor Echipele ce string semnături pe Apelul de la Viena, sînt întîmpinaate cu dragoste pretutindeni în oraş, în casa oţelarului sau a învăţătorului, a jurnalistului sau a actorului de la Teatrul de Stat, cît şi în comunele şi satele raionului Reşiţa. De la o zi la alta creşte numărul semnăturilor împotriva războiului atomic. Pînă mai zilele trecute, Apelul de la Viena fusese, semnat de peste 20.000 cetăţeni din oraş şi raion. In rîndurile acestora se numără tînăra Emilia Lungu — muncitoare la O.C.L. „Alimentara“ Reşiţa, turnătorul Iazăr Bruşan, preotul Birtea Dănilă din satul Dezeşti, învăţătoarea Maria Creţu, bătrîna Tudor Pătruica, topitorul Ilie Ciocan. „Am semnat Apelul Păcii, cu dragoste de patrie şi popor, ca să pun umărul la lupta oamenilor cinstiţi din lumea întreagă ce nu vor să mai cunoască ororile unui nou război. Și semnătura mea o voi întări luptînd să dau mai mult otel pentru înflorirea și întărirea patriei“ — a Urnit să spună turnătorul Lazăr Brușan, cînd a semnat Apelul. A semnat toată comuna ORAŞUL STALIN (coresp. „Munca“). Atîta mulţime de oameni strînsă ca în duminica aceea la căminul cultural n-au mai văzut sînpetrenii de multă vreme. Cu toţii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, aşteptau să ajungă la masa unde se semna Apelul de la Viena împotriva pregătirii războiului atomic. In frunte se află un grup de colectivişti. Alexandru David, iscăleşte primul. II urmează Ilie Aftim, colectivist şi el, care după ce-şi aşterne semnătura, întinde tocul femeii ce-l însoţeşte. — Ispăreşte Mario! o îndeamnă el. Doar avem pentru ce semna. Şi în timp ce femeia îşi scria încet, cu litere colţuroase, numele pe Apel, Artim se îndreptă de spate şi privi în jur, ca după o faptă de mare importanţă. — N-am spus bine ? — răspunde el privirii întrebătoare a unui tovarăş. E nevastă-mea şi-i mamă-eroină. Avem 12 copii. De aceea semnez pentru pace, învăţătoarea Erna Otters, colectivista Maria Buguş, preotul Ion Stelea. Mihai Netică, preşedintele organizaţiei A.R.L.U.S. din comună, ţăranii muncitori Iacob Wilhelm, Alexandru Raţ şi alţii îşi aştern pe rînd semnătura. Pînă seara, toată comuna semnase Apelul de la Viena. Zecile de liste, pline cu semnături, vorbeau despre voinţa de neclintit a locuitorilor comunei Sînpetru din raionul Stalin, de a apăra bunul cel mai de preţ al omenirii, pacea .