Munca, iunie 1955 (Anul 11, nr. 2369-2394)

1955-06-01 / nr. 2369

Proletari din toate ţările, uniţi-vâl ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R.P.R. - 11■ ■" v.­ Anul XI,­­ nr. 2369 MIERCURI 1 IUNIE 1955 4 pagini — 20 bani itotul Marii Adunări Naţionale —Votul întregului popor In unanimitate Marea Adunare Naţională a Republicii noastre Populare a votat legea pentru ratificarea Tratatului de la Varşovia. In unanimitate, fiindcă unanimă este voinţa poporului nostru de a contribui la întărirea păcii în lume, de a-şi păstra marile sale cuceriri şi de a merge mai departe pe uminosul drum către socialism pe care singur şi La ales. Din­ frământata sa istorie poporul romîn a învăţat să pre­­uiască libertatea atît de greu cucerită, a învăţat să-şi cunoască metenii şi duşmanii. Era firesc ca el să nu privească indife­rent uneltirile imperialiste menite să repună în stare de fund­­­ozare maşina de război a unttarismului german. Crîncen luşman al independenţei patriei noastre, acest militarism şi-a aruncat de două ori în acest secol hoardele sale pe pămîntul Romîniei. Este greu de găsit în ţara noastră familie care să o fi dat jertfă în ciocnirile noastre cu această fiară însetată de inge, pe care astăzi imperialiştii din Apus vor s-o asmuţă din ou asupra popoarelor europene. Este uşor de înţeles pentru ce întregul popor romîn s-a pro­­nunţat din capul locului împotriva reînvierii militarismului german, pentru măsuri practice care să garanteze securitatea uriior­ pe care le ameninţă acordurile agresive de la Paris, fiindcă este la judecata fiecărui om că împotriva unui pericol car nu sunt de -ajuns doar cuvinte de înfierare, ci trebuie opusă forţă care să facă zadarnice orice iluzii cu privire la succe­se unor încercări agresive. Tratatul de la Varşovia, tratat­­ adevărat paşnic şi defensiv, unind ţări libere şi egale în repturi, este o puternică pavăză a păcii şi libertăţii noastre, de bună dreptate a putut spune tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej­­ expunerea sa in faţa Marii Adunării Naţionale: „Este evi­­snt că niciodată, în decursul istoriei sale, poporul nostru nu dispus de o garanţie atît de sigură şi de puternică a secu­­i­tăţii sale, a muncii sale paşnice, a independenţei şi suvera­­ităţii sale de stat, împotriva oricărei intervenţii sau agresiuni nperialiste“. In vremurile silniciei burghezo-moşiereşti, ţara noastră sta a cheremul acelei clici imperialiste care înţelegea să-şi plă­­tască mai bine vătafii. Aruncată dintr-o tabără imperialistă în Ita, Romînia plătea cu bogăţiile ei, cu sîngele poporului ei, onoarea­ de a sluji interesele străine. Alianţele şi tratatele in acele timpuri, purtau pecetea trădării şi umilinţei naţio­­ale. De acele vremuri ticăloase ne despart nu numai zece ani de­bertate, ci deosebiri fundamentale. Politica externă a statului emocrat-popular este expresia intereselor şi voinţei întregu­­li nostru popor. Partidul şi guvernul n-au nimic de ascuns la celor nici în politica internă, nici în cea externă. Dim­­otrivă, înarmîndu-le din punct de vedere politic şi ideolo­­bc, lămurindu-le profund politica externă şi internă, intensifi­cd educarea lor în spiritul patriotismului şi internaţionalis­­mului, al vigilenţei faţă de duşmani, partidul şi guvernul nos­­■u făuresc astfel o forţă de neînvins. Este forţa unităţii moral­­olitice a unui popor conştient de răspunderile sale naţionale­­ internaţionale, hotărît să-şi croiască drum de pace, bună­­tate şi progres. ’ Aceasta au exprimat-o limpede, în cuvinte răspicate, depu­­tţii Marii Adunări Naţionale. Vorbind în numele alegătorilor şi, în numele muncitorilor din industrie sau al ţăranilor nur­­itori, în numele cărturarilor sau organizaţiilor de masă, al militarilor Forţelor noastre Armate, deputaţii au exprimat apro­­area pe care poporul o dă din toată inima Tratatului de la Orşovia, politicii consecvente de pace ce stă la baza acestui aportant document istoric. Cuvintele preşedintelui Consiliului de Miniştri, cuvintele de­­utaţilor, au exprimat încrederea pe care poporul nostru o are­­ posibilitatea rezolvării paşnice, pe calea tratativelor a tuturor roblemelor internaţionale litigioase, împreună cu sutele de mi­­oane de oameni ai marelui lagăr socialist, împreună cu în­­eaga omenire cinstită, poporul nostru crede,cu tărie că pen­dul de război poate fi “înlăturat, că relaţiile între toate statele ebuie şi pot să devină normale. Dar pentru ca tratativele să poată avea succesul pe care pe Darele îl aşteaptă şi îi cer, cercurile guvernante din Apus tre­ce să înţeleagă că politica lor „de pe poziţii de forţă“ n are ce căuta. Istoria zilelor noastre a dovedit absurditatea retenţiilor imperialiste de amestec în treburile interne ale al­­or state. După cum se vede însă cercurile imperialiste nu vor să ţină vama de lecţiile istoriei. Ele continuă să încerce să intervină­­ treburile interne ale popoarelor care s-au eliberat de jugul iperialist. Astfel, cercurile guvernante din S.U.A. ar dori arte mult să pună în discuţia conferinţei şefilor guvernelor arilor puter­ problema restabilirii vechilor regimuri în ţările­­ democraţie populară. La aceste pretenţii, care dovedesc că rrorii lor şi-au pierdut nu numai simţul realităţii ci şi simţul ăsurii, există un singur răspuns, acela dat în numele între­­ului nostru popor de tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej : „Chesti­­nea regimului de stat al Romîniei a fost hotărâtă odată pentru tdeauna de poporul romîn conform voinţei şi intereselor sale nici un fel de putere străină nu are căderea să o pună în scuţie“. Poporul romîn a primit Tratatul de la Varşovia cu cea ai deplină aprobare şi îşi dă seama de uriaşa lui însemna­­re. Poporul nostru iubitor de pace şi libertate, va îndeplini­­ cinste obligaţiile ce-i revin, întărind semnătura pusă în nu­­ele său pe Tratatul de la Varşovia printr-o muncă eroică intru întărirea şi înflorirea patriei, pentru sporirea capaci­­ţii ei de apărare, pentru triumful păcii şi colaborării inter­­nţionale. SPECTACOL DE GALĂ CU CONCURSUL ARTIŞTILOR SOVIETICI Pe scena Teatrului de Operă şi Balet al R.P.R. a avut loc marţi ara un spectacol de gală cu baletul „Macul Roşu“, prezentat co­ncursul artiştilor sovietici Olga Lepeşinskaia, artistă a poporului­­ U.R.S.S., laureată a Premiului Stalin, Juri Gorman şi Vladimir Iasov, solişti ai baletului Teatrului Mare Academic de Stat al R.S.S. La spectacol au asistat tovarăşii: Gh. Gheorghiu-Dej, dr. P­­oza, Gh. Apostol, I. Chişinevschi, Chivu Stoica, general de piaţă Emil Bodnăraş, C. Pîrvulescu, P. Borilă, general locotenent I. Drăghici, N. Ceauşescu, acad. prof. Traian Săvulescu, D. Pe­­­scu, S. Bughici, Constanţa Crăciun, L. Răutu, Sorin Tom­a, Itian Moraru, membri ai C.C. al P.M.R., membri ai guvernului, putaţi în Marea Adunare Naţională, oameni ai ştiinţei, culturii artei, ziarişti români şi străini, oameni ai muncii. Au participat I. I. Horoşilov, consilier al ambasadei Uniunii Su­dice şi alţi membri ai corpului diplomatic. A asistat de asemenea M. B. Mitin, membru al Academiei de finţe a U.R.S.S. Rolul eroinei principale Tao-Ho din baletul „Macul Roşu* de Iinhold Glier, operă coregrafică ce simbolizează încrederea puter­­iă în victoria poporului chinez, a fost interpretat de Olga Lepe­­nskaia. Prin desăvîrşita măiestrie artistică a interpretării, Olga Leşinskaia a creat în baletul „Macul Roşu“ un mare rol. Juri Gofman şi Vladimir Levaşov au dovedit o dată cu remar­­bile însuşiri de parteneri, marile lor calităţi artistice. La spectacol şi-au dat concursul D. Bivolaru, Ion Grama, Suzî­­mier, Maria Bardezian, Simona Ştefănescu, Edith Brejan, Clara­dini, Nicolae Pantazi, Ion Boitanciuc, Alexe Mihailovici şi alţii acum şi copii, elevi ai şcolii medii de coregrafie din Bucureşti. Conducerea muzicală a aparţinut dirijorului Robert Rosensteck. Publicul a mulţumit prin entuziaste aplauze excepţionalei artiste Getice Olga Lepeşinskaia şi partenerilor ei Juri Gofman şi Via­­nir Levasov pentru minunatele clipe de artă pe care le-au dăruit scena operei bucureştene.­­ (Agerpres) In numărul de arh Despre Bugetul de Stat al R.P.R. pe anul 1955 — Raportul ministrului de Finanţe al R.P.R., tovarăşul D. Petrescu (pag 2-a) Discuţii la proiectul de lege privind ratificarea Tratatului de la Varşovia (pag. 2-a) 1 IUNIE — ZIUA INTERNAŢIONALA A COPI­LULUI — V. Liubimova: Fericiţii copii ai Uniunii Sovietice; Stela Enescu : Copiii — comoara noastră cea mai de preţ; In Ţările de democraţie populară — R. P. Chineză : R. P. Ungară : R. P. Bulgaria : Cifre şi fapte din lumea capitalistă — Copilărie umbrită de lipsuri şi suferinţe (pag. 3-a) P. Tătaru: Oamenii muncii din Anglia intensifică lupta grevistă (pag. 4-a) In Anglia a fost instituită starea excepţională (pag. 4-a) Tratativele sovieto-iugoslave (pag. 4-a) încheierea lucrărilor sesiunii a Marii Adunări Naţionale a R. P. R. Marţi au continuat lucrările celei de a 6-a sesiuni a Marii Adunări Naţionale. I­a discuţiile în legătură cu proiectul de lege pentru aprobarea bugetului de stat al R.P.R. pe anul 1955 au luat cuvîntul depu­taţii : Dumitru Balalia, din circumscripţia electorală Ploeşti-Sud, regiunea Ploeşti, Ga­­vrilă Popa, din circumscripţia electorală A­­damclisi, regiunea Constanţa, Gh. Hossu, din circumscripţia electorală Medgidia, regiunea Constanţa, Elena Barbălată, din circumscrip­ţia electorală Odobeşti, regiunea Bîrlad, Mathe Ludovic, din circumscripţia electorală Mugeni, Regiunea Autonomă Maghiară, co­lonel Ion Gheorghe, din circumscripţia elec­torală Alexandria, regiunea Bucureşti, Liuba Chişinevschi, din circumscripţia electorală Constanţa-Sud, regiunea Constanţa, Emil Mazilu, din circumscripţia electorală Şte­fan cel Mare, regiunea Iaşi, Romulus Zăroni, din circumscripţia electorală Ilia, regiunea Hunedoara, Ion Pas, din circumscripţia elec­torală Aldeni, regiunea Ploeşti, Alexandru Sencovici, din circumscripţia electorală Ora­­dea-Nord, oraşul Oradea, G. Gaston Marin, din circumscripţia electorală Ceahlău, regiu­nea Bacău, Ioan Ţurai, din circumscripţia electorală Drăgăneşti, regiunea Bucureşti. Primit cu vii aplauze, a luat cuvîntul Iov Chivu Stoica, prim vicepreşedinte al Consi­liului de Miniştri. Proiectul de lege pentru aprobarea buge­tului de stat al R.P.R. pe anul 1955 a fost citit şi supus aprobării deputaţilor. Marea Adunare Naţională a votat în una­nimitate, într-o atmosferă de puternică însu­fleţire, legea pentru aprobarea bugetului de stat al R.P.R. pe anul 1955. Marea Adunare Naţională a votat apoi legea pentru ratificarea decretelor emise în­tre sesiuni de Prezidiul Marii Adunări Na­ţionale. De asemenea,­­Marea Adunare Na­ţională a votat în unanimitate legea pentru modificarea articolelor 43 şi 50 din Consti­tuţia R.P.R. Pe baza acestei modificări au fost reorganizate Ministerul Construcţiilor şi Industriei Materialelor de Construcţii şi Co­mitetul de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole, înfiinţîndu-se Ministerul Con­strucţiilor, Ministerul Industriei Materialelor de Construcţii şi Ministerul Colectărilor. Marea Adunare Naţională a aprobat pro­punerea făcută de Consiliul împuterniciţilor de a elibera pe deputatul Dumitru Coliu din funcţia de membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, întrucît acesta urmează să primească sarcini pe linie de guvern, şi a ales ca membru în Prezidiul Marii Adunări Naţionale pe deputatul Nicolae Ceauşescu. De asemenea, din aceleaşi motive, deputatul Dumitru Coliu a fost eliberat din funcţia de membru şi preşedinte al Comisiei de Afaceri Externe. Deputatul Lotar Rădăceanu a fost ales ca membru şi preşedinte al Comisiei de Afaceri Externe, iar deputatul general locotenent Ia­­cob Teclu, ca membru al aceleiaşi comisii, întrucît deputatul Avram Bunaciu este se­cretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale, Marea Adunare Naţională l-a eliberat din funcţia de membru al Comisiei de propu­neri legislative, alegînd ca membru al aces­tei comisii pe deputatul Ion Vinte. Ora 14,30. Preşedintele Marii Adunări Na­ţionale, deputatul C. Pîrvulescu, rosteşte cu­vîntul de închidere a sesiunii. Sesiunea a 6-a a Marii Adunări Naţionale a avut sarcina de mare răspundere de a ra­tifica Tratatul de prietenie, colaborare şi a­­sistenţă mutuală între Republica Populară Albania, Republica Populară Bulgaria, Re­publica Populară Ungară, Republica Demo­crată Germană, Republica Populară Polonă, Republica Populară Romînă, Uniunea Repu­blicilor Sovietice Socialiste şi Republica Ce­hoslovacă, semnat la Varşovia la 14 mai 1955. Aprobarea unanimă a tratatului de către Marea Adunare Naţională dovedeşte voinţa de neclintit a poporului nostru de a-şi apăra munca sa creatoare şi viaţa fericită şi de a contribui la asigurarea păcii şi securităţii popoarelor. In această sesiune a fost de asemenea dis­cutat şi votat bugetul de stat al R.P.R. pe anul 1955. Bugetul asigură dezvoltarea mai departe a economiei noastre naţionale în toate ramurile sale, a instituţiilor noastre culturale şi sociale. Bugetul pe anul 1955 prevede sume importante care trebuie folo­site raţional ca să dăm un nou avînt econo­miei şi culturii şi să creăm condiţii de viaţă tot mai bune pentru oamenii muncii. Tovarăşi deputaţi, să contribuim cu toată energia şi priceperea la realizarea planului de stat şi a prevederilor bugetului. Declar închisă cea de a 6-a­ sesiune a Marii Adunări Naţionale (Agerpres) Cuvîntarea tovarăşului dr. Petru Groza preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale Tovarăşi deputaţi şi deputate. Tratatul de prietenie, colaborare şi asis­tenţă mutuală încheiat la Varşovia consti­tuie un eveniment care prin importanţa lui a produs valuri de însufleţire în puternicul nostru lagăr al păcii şi o puternică derută în tabăra duşmanilor păcii. Dacă popoarele iubitoare de pace aplaudă acest eveniment de importanţă universală, cercurile interesate în războaie şi conflicte între popoare, profitorii arhicunoscuţi ai ma­­şina­ţiunilor şi aventurilor războinice, devin tot mai neliniştiţi. Această nelinişte se transformă în reacţiuni, în manifestaţiuni care demască tot mai mul­t intenţiile acestor imperialişti şi potentaţi ai banului, legate de zămgănitul armelor şi conflicte război­nice. Din presa lor şi din strigătele lor, care umplu lumea pe aripile undelor, se desprinde o avalanşă de denaturări a conţinutului a­­cestui tratat. Aceşti duşmani ai păcii neagă fără scrupule intenţia clară, exprimată în textul precis al Tratatului. Ei fac lamentabile eforturi în încercările lor zadarnice de a atri­bui contractanţilor intenţii diametral opuse acelora care stau la baza Tratatului. Or, părţile contractante îşi manifestă lim­pede hotărârea fer­mă de a construi pacea, pe temeiul coexistenţei paşnice între po­poare. Temelia acestui act exprimată de la în­ceput în aliniatul prim din introducerea Tra­tatului este de a crea un sistem de securitate colectivă a tuturor ţărilor din Europa, indi­ferent de orînduirea lor socială şi de stat, în conformitate cu principiile Cartei O.N.U. Aliniatul 2 din articolul ultim prevede : „In cazul cînd în Europa va fi creat un sis­tem de securitate colectivă şi va fi încheat în acest scop un tratat general-european de securitate colectivă, lucru spre care părţile contractante vor tinde neîncetat, prezentul Tratat îşi va pierde valabilitatea în ziua in­trării în vigoare a Tratatului gemeral-eur­o­­pean“. Tratatul, de la Intrarea lui In vigoare, lasă larg deschise porţile pentru ţările care îşi însuşesc principiile lui de bază, ţelurile şi soluţiile lui, scopul s­pre care tinde între­gul tratat fiind de a deveni un Tratat ge­neral. Totul este în funcţie de finalitate, iar a­­ceastă clauză sintetizează finalitatea s­pre care năzuiesc popoarele din marea familie a lagărului păcii: securitatea şi pacea po­poarelor. Trebuie o pătimaşe rea credinţă, izvorâtă din interese total străine de securitatea po­poarelor, pentru a căuta să se nege limpe­zimea acestei clauze luminoase a Tratatului, care dezvăluie şi pentru cei mai sceptici a­­devăratul lui scop.­­ Tratatul, spre deosebire de pactul Atlan­ticului şi acordurile de la Paris, nu are re­frenul zăngănitului de arme. Dacă totuşi acest pact are şi prevederi de ordin militar, aliniatul al doilea al preambu­lului lămureşte că ele sunt determinate de situaţia creată în Europa în urma ratifi­cării acordurilor de la Paris, care creează o nouă grupare militară, sub firma „Uniunii europene occidentale“, cu participarea Ger­maniei occidentale în curs de remilitarizare şi includerea ei în blocul militar al Atlanti­cului de nord. Poate exista îndoială că aceste formaţiuni militare adîncesc tensiunea pe plan interna­ţional, agravează primejdia unui nou război şi creează o ameninţare pentru securitatea naţională a popoarelor iubitoare de pace ? Indivizii pot avea memorie scurtă, dar ori­­cît de înclinat ar putea fi cineva să uite tre­cutul, grozăviile celor două războaie pe care le-am trăit nu pot fi uitate. Militarismul german, nebunia fanatică a generalilor prusaci în frunte cu Kaiserul Wilhelm şi mai tîrziu aceia a lui Hitler şi a adepţilor săi, au provocat războaie ale că­ror sălbăticii şi distrugeri au tăiat răni a­­dînci pe trupul atîtor popoare şi au distrus atîtea fericiri, încît ele nu pot fi uitate.­­ Poporul romîn a trăit în decursul unei singure generaţii grozăviile acestor două războaie. Jertfele pe care le-a adus poporul nostru în cele două războaie împotriva mi­litarismului german, sînt de patru ori mai mari decît cele sxportate de­­ U.A., deşi a­­cestea au o populaţie cu mult mai mare, mai mult decît înzecită. Poporul romîn este aşezat în drumul spre Orient, pe care milita­­riştii germani au încercat de două ori să pătrundă pentru a realiza cuceririle spre care îi împinge nebuna lor năzuinţă, expri­mată în acel „drang nach Osten“, care i-a pricinuit însuşi poporului german nemăsura­te jertfe. Poate fi oare vreo îndoială că această con­cepţie, înrădăcinată adînc în mintea milita­­riştilor şi conducătorilor marilor trusturi germane îi va împinge spre al treilea război, cînd li se pun iar arme în mînă cu atîta generozitate din partea imperialiştilor apu­seni, de dincoace şi dincolo de ocean ? Poporul romîn consideră că e o datorie a sa sfîntă să vegheze pentru ca valul acestui „drang nach Osten“ să nu ameninţe din nou pacea lumii. El este alături de celelalte popoare, în­setate de dorinţa de a nu mai trăi zilele de dezastru din trecut, în lupta pentru a-şi crea condiţii de muncă paşnică şi creatoare, pen­tru a-şi îmbunătăţi şi ri­dica nivelul de viaţă culturală şi materială. In acest scop măreţ, într-o deplină uni­tate, popor şi guvern, toate păturile sociale ale poporului romîn şi ale minorităţilor na­ţionale, de la ţărani şi muncitori pînă la vîrfurile intelectualităţii noastre, fără deo­sebire de rasă şi religie, îşi manifestă cu putere deplină solidaritatea şi hotărîrea de a-şi apăra cuceririle lor, de a da o ripostă zdrobitoare oricărei încercări de agresiune. Poporul nostru este setos de progres şi nu va permite ca realizările sale să fie distruse în cataclismul unui război atomic. După cum ştim, la Conferinţa de la Var­şovia a participat ca observator şi reprezen­tantul­ R. P. Chineze. Nu de mult am traversat o mare parte a Asiei. Poposind în diferite puncte ale acestui uriaş continent, descinzînd în oraşe şi sate, cunoscând oamenii în casele şi familiile lor, străbătînd regiuni cu uriaşe şantiere de construcţii, am trăit freamătul muncii rod­nice a marelui popor chinez. Cu elan grandios se construiesc uzine, cen­trale hidraulice, instituţii sanitare, culturale, se desţelenesc întinse pămînturi. Toate a­­cestea sînt realizări ale unei munci închinate unei vieţi individuale şi colective mai ridica­te şi mai fericite. Pe de o parte, această minunată încorda­re a energiilor populare pe cîmpul muncii creatoare, paşnice, al cărei răsunet pătrunde şi în inimile cele mai împietrite şi în minţile cele mai împăienjenite de prejudecăţi şi obscurantism, iar pe de altă parte, zăngăni­­tul armelor de pe „poziţiile de forţă“ ale re­gizorilor războaielor, ale exploatatorilor bo­găţiilor ţărilor coloniale şi semicoloniale, mereu nesăturaţi. Iată aspectul realităţilor care ne înconjoa­ră pe plan universal, iată condiţiile izvorîte din aceste realităţi, care determină poziţia de apărare adoptată prin Tratatul de la Var­şovia. Imperialiştii atomici, urmărind dominaţia mondială şi vroind să facă din lume un „uriaş naufragiu“, devin însă tot mai iste­rici şi agresivi“. Preşedintele Consiliului de Miniştri, tova­răşul Gh. Gheorghiu-Dej, ne-a reamintit că unii deputaţi şi senatori din Congresul Sta­telor Unite ale Americii, pierzîndu-şi nu numai simţul realităţii, dar şi simţul măsu­rii, s-au îndeletnicit de la tribună cu discu­ţia unor probleme pur interne ale ţării noastre. Ei au încercat, cum aţi auzit, să fixeze şi data la care poporul romîn ar trebui să aniverseze independenţa de stat, cucerită la 9 mai 1877. Ei ar dori, cum spunea prim-ministrul nostru, să pună astfel data aniversării in­dependenţii, încît ea să coincidă cu o dată care astăzi se aniversează numai în Statele Unite, adică data urcării pe tron a prinţilor de Hohenzolern-Sigmaringen, a căror dinas­tie le-a fost aşa de mult pe plac acestor ca­pitalişti exploatatori ai bogăţiilor altor ţări. Tovarăşe Gheorghiu-Dej, fiu al poporului romîn, am aplaudat declaraţia ce ai făcut. Citez: „Chestiunea Regimului de Stat a Romîniei a fost hotărîtă odată pentru tot­deauna de poporul romîn, conform voinţei şi intereselor sale şi nici un fel de putere străină nu are căderea s-o pună în discu­ţie". Aceste cuvinte izvorăsc din adîncimea su­fletului poporului romîn, conştient şi mîn­­dru de puterea lui de muncă şi cunoscînd valoarea libertăţii. Unii din aceşti avocaţi nechemaţi, văzîn­­du-şi planurile lor de cuceriri războinice pri­mejduite, îşi pierd raţiunea. Este cunoscut cazul fostului ministru de război imperialist care şi-a încheiat cariera sărind noaptea pe fereastră, sub viziunea unui atac inamic. Aş da prietenos sfat şi altora să se ferească de a deveni prizonierii unor asemenea idei fixe. Cu cit aceste exaltări ale lor primejduiesc ■mai mult pacea, cu atît mai hotărît trebuie să ne închegăm noi rîndurile, construind un zid de nepătruns în apărarea păcii, zid de care să se frîngă toate maşinaţiunile lor de subminare a p­ăcii. Acest zid se întinde de la Elba pînă în apele Taiwanului. El cuprin­de întinderi uriaşe şi o mare parte a ome­nirii, care prin munca şi lupta ei va spulbera planurile agresive şi de „îngrădire“ ale im­perialiştilor, asigurând pacea către care nă­zuiesc fierbinte toate popoarele lumii. Alături de ceilalţi contractanţi ai Trata­tului de la Varşovia poporul romîn, vechi brav şi înţelept, se identifică cu hotărîre, prin glasul reprezentanţilor lui autorizaţi, pe care i-am auzit în decursul şedinţelor noastre, cu discuţii la nivelul importanţei a­­cestui Tratat. Poporul romîn care îşi dă adeziunea de­plină la acest Tratat pus în slujba păcii, îşi exprimă cu tărie hotărîrea de a-şi apăra cu­ceririle şi realizările paşnice. Ritmul puternic al efortului constructiv al oamenilor muncii din tabăra popoarelor semnatare ale Tratatului de la Varşovia, des­coperirea energiilor lor nebănuite, a bogă­ţiilor materiale şi spirituale din ţările lor, pe care le exploatează în propriul folos, fără exploatatori de dincoace şi dincolo de gra­niţe, fac ca acest minunat exemplu al con­struirii paşnice a unei vieţi noi să exercite — şi va exercita tot mai mult — o mare pu­tere de atracţie pentru toate popoarele lumii, cucerind aderenţa­ omenirii. Aici rezidă puterea noastră şi de aici izvo­răşte şi încrederea noastră desăvîrşită în consecinţele Tratatului de la Varşovia, care vor fi hotăritoare pentru salvarea păcii. Pe arcul de triumf din faţa capitoliului din Boston, din statul Massassuchets din S.U.A., este gravată o deviză : „Există o comuni­tate în destinul omenirii“. Prin această de­viză popoarele Americii de Nord recunoş­teau în mod solemn încă din secolul al XIX-lea solidaritatea­ vitală a tuturor po­poarelor. Un gînditor politic, meditînd asu­pra acestei devize, a exclamat că aceasta este un ban economisit al trecutului, care chiar dacă este astăzi demonetizat, depre­ciat, în viitor poate să aibă din nou valoare. Noi credem în această comunitate în des­tinul omenirii, în interesul comun de a co­exista, în raporturile de colaborare între toa­te popoarele, năzuind neîncetat de a1 reduce orice conflict, de a căuta puncte care ne a­­propie în domeniul colaborării economice, culturale, punînd fiecare, rînd pe rînd, cîte o cărămidă la marele edificiu al păcii. Cei care orbiţi de interese străine de a­­celea ale popoarelor iubitoare de pace nu înţeleg acest lucru să recitească din cînd în cînd inscripţia de pe arcul de triumf din Boston. Tratatul de la Varşovia constituind cadrul organizării forţelor părţilor contractante, cu unitatea comandamentului, cu un coman­dant oţelit în focul luptei pentru eliberarea popoarelor noastre de sub jugul fascist, for­mează o bază puternică, care întăreşte În­crederea de nezdruncinat a poporului nostru în forţele noastre de apărare contra orică­rei agresiuni. Cu această puternică chezăşie, poporul nostru păşeşte cu hotărîre înainte pe­­dru­mul construirii vieţii lui noi. Munţii, văile şi cîmpiile patriei noastre vor răsuna înainte de ritmul voios al muncii, împletită cu cîntece de bucurie pentru reali­zările obţinute şi pe care poporul ştie să le apere. Din acest sentiment al poporului se va desprinde votul Marii Adunări Naţionale, supremul organ al exercitării voinţei poporu­­lui. Exprimînd acest vot, Marea Adunare Na­ţională va fi la înălţimea sarcinii sale {Aplauze puternice fi prelungite) Copiii — primăvara patriei Astăzi, 1 iunie, sărbătorim Ziua Internaţională a copilului. Din anul 1950, cînd a fost sărbătorită prima dată, şi pînă acum, Ziua Internaţională a copilului este considerată ca o zi de luptă pentru viaţa şi fericirea micuţilor din toată lumea. Astăzi, mai mult ca oricînd ,popoarele înconjoară cu deose­bită grijă şi dragoste tinerele mlădiţe ale omenirii. Ducînd bă­tălia împotriva războiului, milioanele de oameni cinstiţi de pretutindeni poartă cu ei — ca pe un scump stindard — chi­purile copiilor din toate continentele. Voinţa uriaşă a mulţi­milor doritoare de pace, de care se ciocnesc încercările de­menţilor ce pregătesc un nou măcel mondial, se înalţă ca o pavăză în apărarea vieţii, a copilăriei , a copilăriei pe care o dorim cît mai fericită, mai lipsită de nevoi. Lipsită de ne­voile care determină trei milioane de copii din S.U.A. să mun­cească în uzine şi pe plantaţii; care sileşte nenumărate familii japoneze să-şi vîndă copilele caselor de toleranţă; care închide pe copiii iranieni de la vîrsta de 4 ani între zidurile întunecoase ale fabricilor de covoare. Asemenea monstruozităţi — simple „fapte diverse“ în lumea capitalistă — umplu de mînie pe fie­care om cinstit. Lipsa celei mai elementare griji pentru copii, exploatarea sălbatică a acestora, uciderea în faşă a copilăriei — iată unul din cele mai ruşinoase acte de acuzare împotriva regimului capitalist. Pui faţă în faţă tristeţea acestei copilării, cu viaţa fericită şi lipsită de griji a copiilor din lagărul păcii şi socialismu­lui. Fotografii, cifre, date... Iată una din cele mai tinere cetă­­ţene ale marelui Stat Sovietic, înconjurată de un grup de „ad­miratoare“ de o vârstă cu dînsa („studiază“ împreună la aceeaşi grădiniţă) fetiţa exersează o melodie la pian. Iată un buchet de copii din China descătuşată. Feţele lor sînt numai rîs şi voie bună, încă din primele zile care au urmat victoriei Marii Revo­luţii Socialiste din Octombrie, după Decretul despre Pace, Lenin a semnat Decretul cu privire la organizarea colegiilor de ocrotire a mamei şi copilului. Puternică mărturie a grijii Statului Sovietic pentru micii lui cetăţeni, concludentă sem­nificaţie a strînsei legături dintre pace şi fericirea copiilor, în concepţia statului socialist. Nicăieri ca în Uniunea Sovie­tică nu există o asemenea grijă pentru copii. Să luăm un singur aspect: odihna. Anul trecut 2.700.000 pionieri şi şcolari şi-au petrecut vacanţa în tabere; anul acesta, aproximativ 3 milioane de tineri vor întreprinde excursii la Moscova, Lenin­grad, Kiev, Kahovka, Yalta, Caucaz etc. Pe bună dreptate, întoreîndu-se dintr-o vizită făcută în U.R.S.S., un cetățean din occident a declarat: In Uniunea Sovietică am văzut o clasă privilegiată. Această clasă o constituie copii. Inspinîndu-se din strălucitul exemplu pe care-l dă şi în a­­ceastă direcţie patria socialismului, Republica noastră Popu­lară, ca şi celelalte ţări surori care construiesc socialismul, acordă o deosebită atenţie tinerelor vlăstare. Copiii — pri­măvara patriei — primesc din partea statului tot ce au ne­voie pentru a creşte sănătoşi, lipsiţi de griji sau de nevoi. Regimul nostru le-a dăruit copilăria de care părinţii lor au fost lipsiţi. Semnificative sînt cuvintele unei femei simple — mamă a 7 copii — ţăranca muncitoare Constanţa Dinu, din satul Gherceştii Noi, comuna Bariera Vikii, raionul Craiova. „In alte timpuri — spune dînsa într-o scrisoare publicată în presă — unei femei muncitoare cu 7 copii i-ar fi fost foarte greu să se îngrijească de creşterea lor. In regimul nostru de de­mocraţie populară, mama şi copilul se bucură însă de o aten­ţie deosebită. Eu, de pildă, pentru cei trei copilaşi mai mici primesc în mod regulat, de aproape doi ani, ajutorul fami­lial de stat“. Şi în încheiere, tovarăşa Constanţa Dinu scrie: „Viaţa lor fericită îmi umple sufletul de bucurie şi nici o clipă nu voi uita că această bucurie o datoresc partidului nostru care poartă o grijă deosebită mamei şi copilului, creîn­­du-le tot mai bune condiţii de viaţă“. Aceste cuvinte exprimă gîndurile milioanelor de cetăţeni­ din ţara noastră. Ei se bucură şi pentru cele 1.400 case de naşteri existente astăzi la sate (în 1944 nu era nici una), ei se bucură şi pentru faptul că mortalitatea infantilă — in care România burghezo-moşierească deţinea un trist record — a scăzut considerabil, în timp ce excedentul natural al populaţiei a crescut cu 12,7 la sută. Anul trecut s-a acordat mamelor cu mulţi copii suma de 79 milioane lei drept ajutor familial de stat; faţă de 1948, numărul locurilor în creşe a crescut de 5 ori, iar în cămine de zi de peste 7 ori. La toate aceste realizări, o contribuţie de seamă aduc şi sindicatele care — sub îndrumarea partidului — se preocupă intens de satisfacerea nevoilor materiale şi culturale ale oa­menilor muncii. Este o datorie de onoare a organelor noastre sindicale să acorde şi în viitor întreaga atenţie deplinei valo­rificări a tuturor posibilităţilor pe care regimul nostru le crează în scopul asigurării unei copilării fericite. Considerând ziua de 1 iunie ca un bun prilej de trecere în revistă a înfăptuirilor statului nostru democrat-popular pentru tinerii lui cetăţeni, fiecare om al muncii se gândeşte cu mîndrie la viaţa nouă a copiilor patriei noastre. Pentru ca această viaţă să devină mereu mai înfloritoare, oamenii muncii nu-şi precupeţesc eforturile în măreţa luptă pentru construirea so­cialismului, pentru salvgardarea păcii. Ziua de 1 iunie constituie pentru noi toţi un îndemn la in­tensificarea continuă a luptei pentru pace, pentru întărirea pa­triei noastre, a­ uriaşului lagăr al păcii şi socialismului. Vom apăra florile pămîntului de molima ucigătoare pe care o pre­gătesc agresorii imperialişti. Vom apăra surîsul copiilor, bătă­ile inimilor lor. Acesta este cel mai de preţ angajament pe care ni-l putem lua de Ziua Internaţională a copilului. VICTORIA SONDORILOR DIN BRIGADA LUI DUMITRU GHEORGHE BOLDEŞTI (coresp. „Munca“). Petroliştii din cadrul Oficiului de Foraj din schela fruntaşă pe ţară Boldeşti, folosind tehnica şi tehnologia înaintată a petroliştilor sovietici, au întrecut cu mult indicii record obţinuţi anul trecut în schela lor. In luna mai, petroliştii din brigada tovarăşului Dumitru Gheorghe au terminat forarea sondei 885 cu 46 de zile mai de­vreme, depăşind astfel angajamentul cu 15 zile. La săparea acestei sonde, s-au folosit mai multe metode înaintate de foraj după specificul fiecărei formaţii de teren. Astfel, forînd cu apă cca. 700 de metri, brigada a dublat pe această porţiune viteza mecanică. Forînd în continuare cu noroi, tratat cu cărbune de Sărmăşag, s-a reuşit nu numai să se dubleze viteza comercială a granicului ci să se realizeze şi o economie de chimicale în valoare de cca. 30.000 lei. Acest suc­ces se datoreşte şi întrebuinţării elementelor de mică mecani­zare şi aplicării metodelor sovietice Epstein şi Voroşin. De asemenea prin respectarea strictă a regimului tehnologic şi îngrijirea atentă a utilajului s-a redus cu peste 50 la sută timpul de oprire pentru reparaţii. La terminarea forajului, sondorilor li s-a acordat, pentru această realizare excepţională un premiu special de 72.430 lei. Din această sumă brigadierul Dumitru Gheorghe a primit 3357 lei, maiştrii sondori Ion I. Gheorghe, Petre Spoici 4.847 lei, iar sondorii Alexandru Tom­a, Nicolae Oprea, Gheorghe Rotaru şi ceilalţi, sume între 2.173—3.333 lei. Succesul acestei brigăzi a avut un mare răsunet în rîndul celorlalţi petrolişti din schelă. Numeroşi sondori s-au angajat si urme®« exemplul brigăzii lui Dumitru Gheorghe.

Next