Munca, septembrie 1955 (Anul 11, nr. 2446-2471)

1955-09-01 / nr. 2446

Pag. 2-a Munca culturală de masă mai aproape de problemele producţiei In acţiunea patriotică de sporire a volumului acumulărilor socialiste, colectivul uzinei „Văsile Roaită“ din Capitală a găsit un ajutor în gazeta de perete si statia de radioamplificare. In numărul său recent, gazeta de perete informează cititorii că la turnă toriş, prin folosirea raţională a şamotei şi reducerea consumului specific la materialul refractar, s-au realizat economii peste plan în valoare de 21.000 de lei. Tot gazeta de perete a popularizat inovaţia de la forjă , matriţa cu ajutorul căreia timpul de lucru la îndoitul și trasul pîrghiei tractate pentru bascula de 10 tone a fost redus de la 25 ore la 7 ore. Ori de cîte ori este nevoie, gazeta satirică intervine și ia atitudine împotriva lipsurilor ce frînează lupta muncitorilor pentru sporirea acumulărilor socialiste peste plan. Ultimul număr al ei critică conducerea administrativă şi comitetul de întreprindere care nu au respectat unele prevederi ale contractului colectiv. In coloanele ei sînt satirizaţi de asemenea chiulangiii şi leneşii care lovesc în interesele întregului colectiv. Programul staţiei de radioamplificare cuprinde emisiuni speciale de popularizare a fruntaşilor în producţie şi a inovatorilor. Activitatea celorlalte mijloace culturale însă, cum ar fi colţul roşu, biblioteca, cercurile artistice de amatori, este ruptă de problemele producţiei. Din această cauză muncitorii nu-şi pot însuşi noi cunoştinţe tehnico-profesionale, nu-şi pot ridica în suficientă măsură nivelul cultural. Numeroşi strungari fruntaşi, printre care Mircea Mocanu, Gheorghe Rădulescu, Marin Voicu, Ion Iacob, care folosesc metode rapide de strunjire, sunt dornici să afle cît mai multe despre experienţa înaintată a lui Constantin Vădilache. Ei studiază materialele apărute în presă în această chestiune şi se străduiesc să-şi însuşească metodele de muncă folosite de Constantin Vasilache. Cabinetul tehnic şi comisia muncii culturale de masă nu au organizat însă conferinţe şi consfătuiri despre organizarea locului de muncă, modul de ascuţire a cuţitelor, folosirea raţională a timpului de lucru şi alte probleme strîns legate de însuşirea experienţei strungarului tîrgoviştean. Creşterea rentabilităţii şi obținerea de acumulări socialiste peste plan implică îmbunătăţirea organizării întrecerii socialiste. Nu de mult exista în întreprindere o evidenţă birocratică a rezultatelor întrecerii. Activiştii culturali pierdeau timp preţios cu completarea a nenumărate formulare şi întocmirea de dări de seamă. Punîndu-Se capăt acestui stil greşit de muncă, s-a renunţat însă la orice fel de publicitate în jurul întrecerii socialiste. Insecţii sunt afişate grafice de întrecere, dar ele ram în necompietate. Muncitorii nu au putinţa să cunoască rezultatele obţinute în întrecere, iar fruntaşii nu sunt larg popularizaţi.. In uzină există toate posibilităţile perntru desfăşurarea unei rodnice activităţi cultural-educative. Dar comitetul de întreprindere (preşedinte tov. Florea Marin nu ţine seama de rolul pe care trebuie să o îndeplinească munca culturală de masă în ridicarea rentabilităţii întreprinderii şi obţinerea de acumulări socialiste. Planul trimestrial de muncă al comitetului nu cuprinde nici o manifestare culturală care să sprijine colectivul în realizarea acestor obiective. Secretarul comitetului de întreprindere, tovarăşul Gheorghe Bălan, şi responsabilul comisiei muncii culturale de masă, tovarăşul Ion Dobrescu, încearcă să justifice atitudinea lor prin tot felul de pretexte. De toate aceste lipsuri în munca culturală este vinovat şi comitetul central al Sindicatului muncitorilor din industria metalurgică şi construcţii de maşini. Tovarăşa Munteanu, activistă a C.C. al Sindicatului, care a vizitat destul de des întreprinderea, a trecut cu uşurinţă peste cele constatate. Tot astfel, tovarăşul C. Dumitrache, şeful secţiei muncii culturale de masă din cadrul C.C. al Sindicatului, sezisat fiind de aceste lipsuri, a promis în nenumărate rînduri că sevor lua măsuri, dar pînă acum nu s-a făcut nimic. Colectivul acestei, întreprinderi trebuie sprijinit în strădania sa de a învăţa şi de a dobândi cunoştinţe noi în domeniul tehnicii. Pentru aceasta, comitetul de întreprindere are datoria să se preocupe îndeaproape de activitatea culţului roşu, a bibliotecii, a cercurilor artistice de amatori etc. Intensificînd munca culturală de ..masă, el va putea mobiliza pe muncitorii din fiecare secţie şi sector să lupte cu şi mai mare însufleţire pentru îndeplinirea angajamentului ce şi l-au luat, de a da patriei cît mai multe acumulări socialiste peste plan. I. IONESCU Cu ajutorul tovarăşilor de muncă Printre muncitorii si muncitoarele de la fabrica „Textila Rosie“ din Oraşul Stalin care nu-şi îndeplineau normele, se număra pînă nu de mult si Imre Vilma. Răpunerea ei în urmă o durea nespus de mult. Mereu îsi compara cîştigul cu al tovarăşelor de muncă ce-şi realizau normele. De obicei dînsa obţinea cu 100—110 lei mai puţin. Strădaniile ei de a-i ajunge pe muncitorii cu realizări mijlocii — la cei cu realizări mari nici nu îndrăznea să se gîndească — au rămas zadarnice. Asta, pînă cînd într-o zi tovarăşa Suzana Schüller, preşedinta comitetului de secţie, a stat cu ea de vorbă, aşa cum a stat de altfel şi cu alte muncitoare ce nu-şi realizau norma. Printre altele, tovarăşa Schüller le-a vorbit şi despre experienţa multor colective de muncă care, aplicînd iniţiativa grupei sindicale nr. 19 de la uzinele „21 Decembrie“ din Bucureşti, organizează ajutorarea celor rămaşi în urmă de către muncitorii fruntaşi în producţie, astfel că reuşesc să lichideze cazurile de neîndeplinire a normelor. Imre Vilma s-a declarat bucuroasă să primească un asemenea ajutor din partea tovarăşilor ei de muncă. De la acea dată s-au scurs cîteva luni. In prezent, printre muncitoarele ce-şi depăşesc norma cu 1-10 procente se găseşte şi Imre Vilma. ,,E mică deocamdată această depăşire — spune dînsa. Adunată însă la alte zeci şi sute de realizări asemănătoare devine o realizare mare, hotărîtoare pentru depăşirea planului ce-i revine secţiei întregi“. Bucuria Vilmei e mare astăzi. Şi nu pierde nici o ocazie de a mulţumi celor ce au ajutat-o : fruntaşii în producţie, activiştii sindicali, maiştrii şi tehnicienii secţiei. Pe urmele materialelor nepublicate . Medicul pediatru al raionului Buzău, dr. Stefan Asauleac, are o comportare nefustă faţă de personalul medico-sanitar din raion. Astfel — ne scria un corespondent voluntar — în loc să sprijine şi să îndrume munca acestora, dr. Asauleac refuză să se deplaseze şi în comunele din imediata apropiere a oraşului chiar cînd este solicitat Ziarul nostru a trimis acest caz, spre rezolvare sfatului popular al raionului Buzău, care ne-a răspuns că cele sezisate fiind juste, s-a cerut organelor regionale ca respectivul medic să fie înlocuit cu un element corespunzător. Un alt corespondent voluntar de la uzina „Victoria“ din Calan ne scria că vînzătoarea Maria Biru de la bufetul O.C.L. Alimentara, din cadrul uzinei ia suprapreturi pentru produsele ce le vinde la chioșc. Sfatul popular al raionului Hunedoara căruia ziarul i-a trimis această sezisare ne răspunde că în urma cercetărilor făcute s-a constatat justeţea celor sezisate. Faţă de această situaţie, organele în drept au luat măsuri de scoatere a respectivei din serviciu, fără posibilitatea de a mai fi angajată în comerţ. Uzinele Textile Timişoara sînt cunoscute oamenilor muncii din ţara noastră, nu numai după etichetele de pe frumoasele ţesături ce se fabrică aici, ci şi după patriotica iniţiativă, pornită încă din primul an al cincinalului sub lozinca : „Să eliberăm sume cît mai mari din fondul de rulment“. Iniţiativa a găsit un larg ecou în toate întreprinderile patriei şi în scurt timp, zeci de colective de muncă au anunţat prin presă, radio, că se alătură ei. U.T.T. a vărsat, atunci, statului peste 230.000 de lei (socotiţi în bani stabilizaţi) din fondul său de rulment. Au trecut patru ani... in toate sectoarele întreprinderii se desfăşoară întrecerea pentru îndeplinirea angajamentului luat de a da patriei pînă la sfârşitul anului 1.167.000 lei acumulări peste plan. Pentru aceasta fiecare minut este preţuit, fiecare gram de materie primă este adunat cu grijă, fiecare muncitor şi tehnician se gândeşte cum să perfecţioneze tehnica. Bilanţul realizărilor pe prima lună de la luarea angajamentelor este rodnic: ţesătoria a dat 24.638 m.p. ţesături peste plan, în valoare de 296.000 lei iar filactura a dat în plus 2.000 kg de fire. Pîna la 23 August colectivul _ întreprinderii a realizat acumulări socialiste peste Jilan în valoare de aproape 200.000 fată de 110.000 lei cit era angajamentul Si aceasta este numai începutul întrecerea pentru titlul de „cea mai bună ţesătoare" In biroul ţesătoriei a Intrat o muncitoare. Tovarăşul Ehrlich, şeful secţiei, ascultă cu atenţie pUngerea ei. — Războiul rupe marginea ţesăturii. Nu aiai ştiu ce să mă fac. Vă rog să luaţi măsuri. Imediat a fost chemat maistrul Stoica. Cercetîridu-se cauza, s-a constatat că suveica albă avînd o casetă uzată, nu funcţionează cum trebuie şi produce ruperi la margine Maistrul a remediat de îndată defecţiunea, iar ţesătoarea a putut să-şi continue munca. Asemenea ţesătoarei Kerchek Elisabeta — căci despre ea este vorba mai sus — şi alte muncitoare cer şefului secţiei sau maistrului de schimb să ia măsuri pentru prevenirea şi eliminarea defecţiunilor care ar putea provoca o cât de mică rămânere în urmă. Fiecare din ele doreşte să ajungă în fruntea întrecerii, să primească titlul de „cea mai bună ţesătoare“, întrecerea pe profesii, pornită nude mult în secţie, a stârnit o adevărată luptă pentru mărirea miilor de bătăi pe schimb, pentru cît mai multă marfă de calitatea întâia şi deşeuri cit mai puţine. De fapt, acestea sînt cele trei obiective principale pe baza cărora se acordă titlul de „cea mai bună ţesătoare“. După cum arată graficul afişat în secţie, ţesătoarelor Ecaterina Horvath, Mariana Bauer, Irina Stein şi altora le-a revenit titlul de „cea mai bună ţesătoare“. Aşa se pot micşora consumurile specifice Consfătuirile de producţie ţinute la filatură în luna iulie au fost parcă mai bogate în conţinut ca altădată. Multe şi variate au fost propunerile făcute, mai ales cu privire la reducerea consumurilor specifice. Cele considerate juste au fost cuprinse în planul de măsuri tehnico-organizatorice al secţiei, iar unele din ele sînt deja aplicate, ca de pildă, reglajul corespunzător al grătarelor de la maşinile de curăţat din „sala de baraj“, înainte grătarele nefiind reglate după cantitatea de impurităţi şi lungimea fibrelor, importante cantităţi de bumbac luau calea deşeurilor. Această chestiune fiind discutată în consfătuiri s-a hotărît ca maiştrii din „sala de baraj“ să fie instruiţi iar pe maşina de curăţat să se pună un afiş care să prevadă reglajele pentru fiecare amestec în parte. Procedîndu-se în felul acesta rezultatul a fost că la amestecul romînesc, 21,6 kg de bumbac nu mai merg zilnic la deşeuri, ci la prelucrat. Dacă înmulţim această cifră cu numărul zilelor lucrătoare dintr-o lună, ne putem da lant seama ce economie s-a putut realiza pe lună, numai datorită unei singure măsuri. Dar în afară de aceasta mai sînt şi altele. Astfel la sortimentul pieptănat, pentru alimentarea fluerului gros, s-au adaptat nişte căni prevăzute cu arcuri care permit derularea pînă la capăt a panglicii. Retururile au scăzut astfel de la 8 la 2 la sută. Atenţia colectivului secţiei s-a îndreptat şi spre reducerea consumului materialelor auxiliare. De pildă, la maşinile de filat cu ineluşe s-a trecut, din iniţiativa tovarăşei inginer Paşca, la folosirea unor cursori cu o greutate mai mare. In timp ce cursorii uşori trebuiau schimbaţi de 4 ori pe lună fiindcă uzînd arse săreau de pe inele, cei grei se schimbă numai de 1—2 ori, deci consumul lor s-a redus la jumătate. Cursorii grei asigură o depunere mai deasă a firelor pe ţeava sau, cum spun textiliştii, „o frecvenţă mai rară de levată“. Astfel, dacă ţevile au o încărcătură mai mare, levata se schimbă mai rar, iar maşinile trebuie oprite de mai puţine ori. Datorită tuturor măsurilor luate, colectivul secţiei de filatură şi-a cucerit pe drept cuvânt faima în întreprindere, pentru succesele obţinute în perfecţionarea procesului de producţie, înainte şi acum... Aceste cuvinte pot fi des auzite în secţia de preparaţie, fie din gura Bobinatoarelor, fie din cea a urzitoireselor, meşteriţelor sau a lăcătuşilor. „înainte aşa era... azi este aşa“. Progresul este continuu, întrecerea aduce cu sine mereu ceva nou, mai perfecţionat. ...înainte, sute de picături de ulei se risipeau pe jos de la maşinile de canetat; ...acum ele se colectează în nişte platane (jgheaburi) construite de lăcătuşii Trifan, Linz şi Sîrbovan. ...înainte, tuburile de „Varcops“ pentru filatură se îndoiau la un capăt pentru a nu cădea de pe fusurile maşinii. Degradarea lor era evidentă. Din iniţiativa tovarăşului Iosif Finta, şeful secţiei de preparaţie, s-au construit conuşuri din lemn pentru toate dimensiunile de tuburi, eliminându-se îndoirea... acum tuburile „Varcops“ se pot folosi de mai multe ori. ...înainte, bobinele conice de lemn, avînd pe suprafaţă fibrişoare, deranjau straturile de fire atunci cînd se scotea de pe ele materialul pentru vopsit acum, prin lustruirea acestor bobine, deșeurile au scăzut cu 10 la sută. ...înainte, datorită uzurii sulurilor preliminare de la mașina de încleiat, tensionarea ei neuniformă, 10-20 de metri de fire rămîneau pe sul şi luau calea deşeurilor. Meşteriţele Iovin, Voroveanu şi Diner au găsit un leac eficace. ...acum, sulurile sînt înfăşurate cu rămăşiţe de „olandină“, urzeala putindu-se desfăşura pînă la capăt, în mod egal. •fr Aşa munceşte astăzi harnicul colectiv de la Uzinele Textile Timişoara. Dorinţa tuturor muncitorilor este de a putea raporta partidului cît mai curînd, despre realizarea angajamentelor luate în cadrul luptei pentru cît mai multe acumulări socialiste peste plan. H. ROŞCOVICI corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Timişoara Cît mai multe acumulări socialiste peste plan Azi la Uzinele Textile Timişoara MUNKA La G.A.S. Budeşti-Negoieşti este neglijată pregătirea condiţiilor pentru depozitarea porumbului Puţine zile ne mai despart de strîngerea recoltei de porumb. In această scurtă perioadă, în unităţile agricole de stat — G.A.S. — se fac intense pregătiri pentru stringerea la timp şi înmagazinarea în cele mai bune condiţii a recoltei. Anul acesta, gospodăria agricolă de stat Budeşti-Negoieşti, din raionul Olteniţa, va obţine o recoltă, bogată de porumb. Astfel, la secţiile Nana şi Vasilati, producţia va atinge 3.000 kg la hectar, ceea ce înseamnă cu 800 kg la hectar mai mult decit prevede planul. Discutând despre problema înmagazinării porumbului — recolta 1955 — cu inginerul Vitalie Zaporojan, acesta ne-a asigurat că în cadrul unităţii, pregătirile pentru înmagazinarea recoltei sunt făcute de acum , năturele curăţite şi dezinfectate. In dorinţa de a populariza experienţa bună obţinută de colectivul acestei gospodării, ne-am interesat mai îndeaproape de această problemă. Nu mica ne-a fost surprinderea, cînd am văzut că lucrurile nu sînt deloc cum ni le-a prezentat inginerul Vitalie Zaipohrojan. La secţiile Nana şi Vasilati de pildă, unde totalul recoltei se va ridica la 50 de vagoane porumb boabe, există pătule pentru înmagazinarea unei cantităţi de numai 5 vagoane. De asemenea, la secţia Radovanu care va avea o producţie de circa 50 de vagoane, există construcţii pentru depozitarea a numai 5 vagoane. Mai mult atît la secţiile Nana şi Vasilaţi, cît şi la secţiile Radovanu şi Centru, nici măcar pătulele existente nu au fost puse la punct. Ele sunt dărăpănate, necurăţite şi nedezinfectate, transformate în depozite de vechituri. Situaţia proastă a îmmagazinării porumbului dăinuie la G.A.S. Budeşti- Negoieşti încă din anul trecut. Recolta obţinută în anul 1954 — mai mică decît cea care va fi obţinută anul acesta — a fost depozitată în condiţii cît se poate de proaste, pierzindu-se astfel însemnate cantităţi de porumb. In loc ca situaţia din anul trecut să fi trezit la realitate conducerea gospodăriei şi organele sindicale de aici, acestea manifestă şi acum aceeaşi nepăsare. Nu se poate spune că nu s-a amintit conducerii despre necesitatea asigurării condiţiilor necesare pentru înmagazinarea recoltei de porumb. Tovarăşii Mihalache Ştefănescu şi Samoil Kusch, şefi de secţie, au arătat in consfătuirile de producţie că nu vor avea unde depozita porumbul în acest an. Conducerea administrativă (director II,de St. Dobre) şi organele sindicale s-au mulţumit doar să ia act de problemele ridicate în consfătuiri şi să le consemneze în procese verbale. Nimeni nu s-a mai interesat de starea pătulelor şi nici de construirea altora noi. „ Este timpul să se pună capăt nepăsării care există faţă de condiţiile de înmagazinare a recoltei de porumb. Organele administrative au sarcina ca, în timpul cel mai scurt, să ia măsuri pentru repararea, curăţirea şi dezinfectarea pătulelor existente, iar pentru restul recoltei să asigure pătule provizorii. In incinta gospodăriei există o stivă de stâlpi nefolosiţi. Nu ar fi rău dacă s-ar întrebuinţa stâlpii ca şi scîndurile existente pentru făcut pătule. Mină de lucru pentru confecţionarea pătulelor există. In cadrul gospodăriei sînt lemnari, cît şi numeroşi alţi meseriaşi care, folosind rezervele interne existente, pot asigura repararea pătulelor pe care le posedă unitatea, cît şi confecţionarea altora noi, necesare înmagazinării bogatei recolte de porumb din anul acesta. A. MUNT corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Bucureşti Cuvîntul cultivatorilor de loturi individuale Pregătim conserve din recolta noastră Şi anul acesta, pe cei 200 m2 cît măsoară lotul meu individual culturile au crescut cît se poate de frumos. Ceapa, fasolea grasă, roşiile, ardeii, varza şi toate celelalte au rodit din belşug. Fasolea mai ales, pe care eu am semănat-o în trei etape, a dat rod neobişnuit de bogat. Am cules mereu, am consumat cu familia mea, am dat şi prietenilor. Din prisos am început din vreme să pregătesc conserve pentru iarnă. Zarzavaturile le am la îndemînă proaspete. Le pot culege pe rînd cînd sînt tinere şi le pot prepara în răgaz fără să mă aglomerez. Am deja gata uscate şi aşezate în coşuleţe de pânză aproape 25 kg de fasole grasă. A prepara fasolea în acest fel e cît se poate de uşor şi puţin costisitor. Păstăile bine spălate le pun într-un vas cu apă puţin sărată care clocoteşte. După un clocot le scot, le aşez pe o planşetă şi le las să se usuce, întorcîndu se din vreme în vreme. Cînd sînt bine uscatSi le aşez într-un săculeţ de pânză şi le păstrez la un loc uscat. Iarna, cînd vreau să le gătesc le las cu o seară înainte în apă rece. Astfel, ele îşi reiau toată apa pierdută prin uscare. O pregătesc apoi * Sînt de cîteva zile în concediu. Timp liber am la dispoziţie suficient şi caut să profit de ei citind, plimbîndu-mă, ducîndu-mă la spectacole. Dar mai ales profit de ocazie să mă ocup mai mult de gospodărie, să-mi ajut sofia la multele treburi pe care le are. Şi are destule mai ales acum cînd a venit timpul potrivit preparării conservelor. Zarzavaturile nu le cumpărăm. Le culegem zilnic proaspete din grădina noastră, de pe lotul primit de la întreprindere. Să vedeţi ce baine bune în saramură am pregătit împreună cu nevastă-mea ! întâi le-am opărit în apă clocotită, le-am lăsat să se zvînte şi le-am pus în sticle, apoi am pus peste ele sare (1/2 lingură de masă la o sticlă de un litru). Acum vrem să pregătim haie în bulion, şi le avem deja culese. In scurt timp, şi aceste conserve vor fi gata. Roşiile mi-au dat anul acesta, cu tot timpul urît, o recoltă destul de bună.Am consumat mult la mîncare, sub formă de ca pe orice alta conservă de fasole şi trebuie să ştiţi că e foarte gustoasă. Afară de aceasta am mai cules acum altă cantitate de fasole, pe care o voi pune în borcane. La noi în casă se consumă şi multe murături. Nu e încă timpul preparării acestora. Totuşi eu am început să pregătesc cîte ceva. Am început să prepar şi bulion. Zilele acestea am cules vreo 50 kg roşii pe care le voi transforma în bulion. Pe măsură ce se vor coace altele le voi culege atît pentru a mai pune în sticle cu ardei, cît şi pentru bulion. Apoi va veni rîndul vinetelor, al ardeilor umpluţi cu varză şi mai târziu al verzii şi altor conserve. Iarna, la noi în casă se găsesc totdeauna multe legume conservate obţinute din grădina noastră. Cu ele putem avea iarna o masă variată şi consistentă fără să facem cheltuieli suplimentare. Culturile de pe lotul individual ne furnizează aproape toate legumele de care avem nevoie. ANA SUCIU maistră la întreprinderea Horticolă „1 Mai“ •e salată, am făcut şi o parte bulion, şase sticle. Seria a doua de bulion e în stadii de fabricaţie. Dar „specialitatea casei“ sînt roşiile păstrate în stare proaspătă, pe care le pregătim mai târziu. Nu e de loc greu şi ■asta o poate face oricine. Roşiile cele mai bune şi frumoase le culegi atunci cînd încep să devină albicioase — înainte de a se înroşi. Intr-o lădiţă de lemn se pune un strat de cenuşe, apoi un rînd de roşii, şi iar un rînd de cenuşe şi un rînd de roşii, şi tot aşa pînă se umple lada. Se pot păstra bine şi înfăşurate în hîrtie. Timpul preparării conservelor a început. Mai avem încă în grădina noastră multe zarzavaturi şi legume. Destule pentru a le consuma în stare proaspătă şi pentru conservat. Pregătindu-le pe rînd, ne umplem încetul cu încetul cămara şi la iarnă vom avea din toate. NICOLAE NISTOR maistru tâmplar — Complexul Griviţa Roşie Joi 1 septembrie 1955 — nr. 2446 IN ŢARA SOCIALISMULUI VICTORIOS Zeci de combine string recolta de pe cimpiile sovhozului „Karmanovo“ din R.S.S. Moldovenească. Mecanizatorii treieră pînă la 27—28 chintale cereale la hectar. In cli-, Ş£u: curăţirea cerealelor la aria centrală a sovhozului S. M.T. lucrează după plan Staţiunea de maşini şi tractoare Ust- Labinskaia este cea mai veche din ţinutul Krasnodar. In prezent ea dispune de un mare parc de maşini agricole, printre care se numără 130 de tractoare de diferite tipuri, peste 50 de combine cerealiere, cîteva zeci de combine pentru strîns sfeclă, porumb, plante de siloz si un numeros inventar de remorcat. S.M.T. deserveşte două colhozuri : „Kuban“ si „Krasnîi Oktiabr", cu o suprafaţă totală de însămîntati de 24.000 hectare. Despre felul cum îşi planifică munca conducerea si colectivul acestui S.M.T. se vorbeşte mai jos. Studiind planul de producţie şi financiar al S.M.T. Ust-Labinskaia pe anul 1954, ne-am oprit asupra faptului că cifrele de plan nu coincid cu cifrele de îndeplinire a unor lucrări. De exemplu, în plan se prevede ca S.M.T.-ul să cosească 1.000 ha ierburi perene, pe cînd în realitate s-au cosit peste 3000 ha adică de trei ori mai mult, şi invers, planul prevede să se cureţe cu mult mai multe cereale decît au fost de fapt curăţate. Intrebînd pe agronomul şef al S.M.T.ului, tovarăşul Sviatoslav Musatov, cum de se întâmplă acest lucru, el ne-a arătat că motivul este vechiul sistem de planificare, centralizarea de prisos. Staţiunea de maşini şi tractoare şi-a depăşit planul, nu numai în ceea ce priveşte volumul global al arăturilor, ci şi al diferitelor lucrări: prăşit, semănat, cultivat, strînsul recoltei, curăţatul cerealelor şi altelle. Planul se baza pe numărul maşiniilor S.M.T.ului şi pe suprafeţele de însămânţat din colhozuri. Dar cu toate acestea el imobiliza iniţiativa lucrătorilor din S.M.T., nu ţinea seama cu stricteţe de condiţiile locale. Să luăm ca exemplu, tot curăţatul cerealelor. In anul 1954, într-o serie de brigăzi din colhoz au fost amenajate arii mecanizate şi colhoznicii au efectuat o parte din lucrări cu forţele lor proprii. La planificare nu s-a ţinut cont de această situaţie şi cifra de plan cu privire la curăţirea cerealelor s-a dovedit ireală. In prezent, vechiul sistem de planificare s-a schimbat. Acum se stabilește doar cifra volumului global al lucrărilor socotit în arătură normală. In 1955 el este de 117.000 ha, calculîndu-se 650 ha pentru fiecare tractor de 15 cai putere. In limitele acestui volum, directorul S.M.T.-ului, împreună cu conducerea colhozurilor, specialiştii şi activul colhoznic determină volumul lucrărilor ce trebuie efectuate cu tractorul la diferite munci. Planul de producţie şi financiar, pe anul 1955, s-a alcătuit ţinîndu-se seamă nu numai de particularităţile fiecărui colhoz, ci şi de particularităţile fiecărei brigăzi de cîmp în parte. Ţinînd cont de experienţa anilor trecuţi şi avînd la dispoziţie tehnica agricolă modernă, brigăzile de cîmp şi de tractoare au făcut propuneri concrete, chibzuindu-le şi cîntărindu-le multilateral. Prin centralizarea acestor propuneri a fost determinat volumul lucrărilor pe întreg colhozul. Aceste observaţii prealabile au fost dezbătute, la rîndul lor, sub toate aspectele în S.M.T. şi numai după aceea a apărut în planul financiar de producţie cifra respectivă. Planul a fost alcătuit în aşa fel, încît toate forţele mecanizatorilor să fie îndreptate spre înflorirea arterului agricol. Ţinând seama de faptul că la 100 ha. de pămînt, colhozurile „Kuban“ şi „Krasnîi Oktiabi“ obţin încă prea puţin lapte şi carne, S.M.T.-ul a hotărît să mărească volumul lucrărilor în ceea ce priveşte obţinerea furajelor, adică să cosească de două ori mai multe ierburi perene. A fost planificat să se semene prin metoda cuiburilor aşezate în pătrat peste 4.000 ha. porumb în loc de 800 ha cît erau înainte. S-a hotărît, de asemenea, ca în ambele colhozuri să fie amenajate aproape de două ori mai multe silozuri. Pentru a reduce complet pierderile de cereale, S.M.T. și-a planificat să termine strîngerea recoltei în 10-12 zile. In acest scop, o parte din combine au fost reutilizate pentru strîngerea separată a cerealelor. Esenţialul, la această acţiune, constă în faptul că o parte din cereale se cosesc într-un regim mai puţin avansat de coacere, cînd nu se poate, intra cu combina. Cînd cerealele cosite se usucă, se treieră cu ajutorul treierătorilor sau cocbinelor, utilate cu niște selectoare speciale. Această metodă permite începerea strîngerii recoltei cu 7-9 zile înainte de termenul obișnuit. Restul de cereale, se recoltează ca de obicei cu combinele, în momentul coacerii.» In planul pe 1955 au fost incluse lucrări care înainte n-au existat, ca: greblarea paielor rămase şi clădirea lor în stoguri, uscatul cerealelor, strîngerea plevei, transportarea nutreţului. Am vorbit doar despre unele particularităţi ale planului de producţie şi financiar al S.M.T.-ului Ust-Labinskaia pe anul 1955. Dar şi acestea arată destul de clar superioritatea unei asemenea planificări. Pe baza planului general de producţie şi financiar al staţiunii s-a întocmit planul de lucrări pentru fiecare brigadă de tractoare. El arată limpede cîte şi ce fel de lucrări trebuie să efectueze brigada în decursul unui an. Volumul general al lucrărilor, socotit în arătură normală, a fost stabilit pentru fiecare brigadă la aproximativ 9-10 mii ha. Astfel, cu mult timp înainte de ieșirea la cîmp fiecare brigadă de tractoare cunoaște volumul lucrărilor pe care trebuie să le efectueze. La Ust-Labinskaia ca și în alte S.M.T.-uri există o așa numită planificare pentru fiecare campanie agricolă în parte : semănături de primăvară, colectarea furajelor, strîngerea recoltei, prelucrarea ogorului negru, arătura de toamnă și altele. Conducerea S.M.T. întocmeşte asemenea planuri pentru fiecare brigadă, iar în cadrul acesteia, şeful brigăzii alcătuieşte planul calendaristic al lucrărilor, pe fiecare tractor, şi îl înmînează tractoristului. Atît în planul brigăzilor, cît şi în planul tractoriştilor se arată, în mod obligatoriu, calitatea lucrărilor efectuate. Dacă se are în vedere cultivarea, atunci se tine seama de adîncimea arăturii, dacă este vorba de boronire se tine seama de cîte ori s-a grăpat, și aşa mai departe. Mai există și o altă formă de planincare peste care mi se poate trece cu vederea — planificarea reparaţiilor capitale şi a cheltuielilor ce trebuie făcute în acest scop. Problema se punea înainte în felul următor : Vara ară, iar iarna repară. „Este just acest lucru ?“ — se întreabă mecanizatorii de la S.M.T. Ust-Labinskaia şi tot ei își răspund : „Just . Dar asta nu este totul. Experiența lor a arătat că tractoarele pot fi reparate și în perioada de vară. Anul trecut, 40% din numărul tractoarrelor au fost reparate la începutul iernii. Anul acesta, în S.M.T.-ul Ust-Labinskaia a fost introdus un grafic de reparare a tractoarelor în decursul întregului an și acest grafic este îndeplinit cu succes. Majoritatea tractoarelor vor fi reparate, ca și înainte, în perioada lunilor de iarnă, și o parte din ele în lunile de toamnă. V. KORNILOV agronom Săptămîna muzicii bulgare A intrat în tradiţia studiourilor de radio ca în fiecare an, între 2—9 septembrie, să organizeze „Săptămîna muzicii bulgare“ prilej fericit pentru iubitorii de muzică din fana noastră ca să cunnptască cele mai remarcabile compoziţii realizate în R.P. Bulgaria. In cei 11 ani de viaţă liberă, compozitori ca Panda Vladigherov, Liubomir Pippov, Alexandr Raicev, Paraschiev Hagiev etc., valorificimd bogatul folclor natal, inspirîndu-se din tumultoasa realitate a construcţiei socialismului în Bulgaria, au creat opere valoroase care şi-au găsit apreciere pretutindeni. Şcoala muzicală bulgară care a crescut interpreţi de seamă ca : dirijorii Sasa Popov, Vasili Stefanov, cântăreţii Ica Popova, Gheorghi Belev, violonistul Boian Lecev şi mulţi alţii, va găsi noi admiratori cu prilejul prezentării celor opt concerte (de muzică simfonică, vocal-simfonică, de cameră, de estradă, corală şi populară) în cadrul „Săptămînii muzicii bulgare“. Vineri 2 septembrie la orele 19:05, în programul concertului de deschidere a „Săptămînii muzicii bulgare” va cînta Ansamblul de cîntece şi jocuri al armatei populare dirijat de Drăgan Prokopiev. In cadrul unei emisiuni de muzică de estradă se va putea asculta sîmbătă 3 septembrie la orele 21:30 un concert de arii din opereta „Aika“ de Paraschiev Hagiev, iar duminică la orele 16 un concert de muzică populară şi prelucrări de folclor. „Săptămîna muzicii bulgare“ va continua și în zilele următoare, pînă vineri 9 septembrie, cînd în cadrul concertului de închidere se va transmite oratoriul „Prietenie“ de A. Raicev în interpretarea Capellei corale bulgare şi a Orchestrei Radiodifuziunii.