Munca, noiembrie 1955 (Anul 11, nr. 2498-2523)
1955-11-01 / nr. 2498
Pag. 2-a MUNCA Saptâmîna teatrului sovietic „ANI DE PRIBEGIE“ de A. Arbuzov ...O seară de august a anului 1937. Ln turul mesei din grădina unei vile din apropierea Moscovei, s-au adunat câțiva prieteni. Aproape tot sînt medici sau studiază încă medicina. Gazda, Pavlic Tucikov, ascunde sub aparenta-i timiditate și modestie o sensibilitate deosebită și o mare dragoste de oameni Alături de el, stau Cuzea și Oleg Doronin, medici care simt o puternică chemare spre practică și sînt dornici să aibă de-a face mai mult cu oamenii decit cu experiențele de laborator. Galina Sergheevna are 26 de ani și este stenodactilografă. In fata ei stă omul pe care ha iubit, Alexandr Vedernikov, și soția lui Liusea, funcționară la poștă. Vedernikov obișnuia să spună — vorbind despre sine — că simte cum în corpul lui trăiesc o duzină de personaje diferite, și profund că are o singură regretă viață și nu-și va putea îndeplini toate visurile pe care imaginația lui bogată le țesuse. Liusea este o ființă drăgălașă, naivă, puțin cam prostuță, pentru care viața se rezumă doar la dragostea ei entru Șura. Existența lui Mișa Avruhin, cel mai vîrstnic dintre ei, a fost un lung șir de încercări pe care le-a învins prin seriozitatea și hotărîrea sa, prin înțelepciune și muncă perseverentă. Mișa iubește pe Olga, cea mai tînără dintre toți, dar la ea sentimentul de recunoștință pentru dînsul înăbușe dragostea la care el nădăjduiește. Oleg Doronin ridică paharul și rostește cu un glas în care se contopesc entuziasmul și o ușoară melancolie: „Am impresia că nici unul dintre noi nu va uita seara aceasta. Sînt zile care-ți rămîn în amintire toată viața. Poate că noi ne luăm acum rămas bun de la tinerețe... Simțim o mică teamă — parcă ne-am găsi în pragul viitorului. Ce neașteaptă oare acolo...?“ Din acest prag al viitorului pornesc spre „anii de pribegie" eroii piesei lui Alexei Arbuzov, prezentată de curînd pe scena Teatrului Tineretului. Drumul pe care-l parcurg prietenii adunați în grădina vilei din preajma Moscovei, trece prin vremuri de grele încercări pentru poporul sovietic, pînă după măreața victorie asupra fascismului german. Pe acest drum — în anii lor de pribegie — caracterele li se călesc, concepțiile lor despre viață evoluează, sentimentele lor se maturizează. Ceea ce face ca piesa lui Arbuzov si eroii ei să poarte o puternică amprentă de autenticitate și să impresioneze mcttfic pe spectatori, este multitudinea problemelor de viată, de morală si de atitudine fată de muncă și de colectiv, pe care le cuprinde. Intre interesul personal al eroilor și interesul întregii societăți sovietice există o strînsă interdependență: ei muncesc, luptă ei iubesc cu aceeași intensitate, își jertfesc cu abnegație viața pentru fericirea întregului popor și totodată judecă și condamnă cu asprime abaterile unora dintre ei de lamodul de viață sovietic, de la morala comunistă. Deși autorul și-a propus să conducă de-a lungul unui șir mai lung de ani pe toți cei opt prieteni, atenția lui se concentrează îndeosebi asupra unuia dintre ei, Alexandr Vedernikov a cărui transformare morală constituie conflictul piesei. Sura Vedernikov este un talentat om de știință, dar individualismul lui ca și succesele pe care le obține pretutindeni fac egoist și înfumurat. Nu gloria îl atrage nici dorința de a-și dovedi lui însuși că a fost în stare să înfăptuiască singur ceva cu totul deosebit. Dar viața nu-l cruță pe Vedernikov, nici prietenii săi și nici societatea sovietică, care nu tolerează individualiști și egoiști de felul lui. Șura lucrează la o descoperire ce ar fi putut duce la vindecarea cangrenei și cu ajutorul căreia s-ar putea salva sute de vieți omenești. Dar se poticnește și nu reușește să răzbată singur. Apare î n drumul lui dragostea. Olga îl scapă de tifos și o dată cu iubirea ei ii aduce și tăria de a lupta împotriva propriilor lui lipsuri. Anii de război, încercările prin care trece întreg poporul, contribuie din plin la transformarea morală a lui Vedernikov și aceasta reiese îndeosebi în tabloul frontului, o minunată sinteză a celor mai însemnate idei ale piesei .•In ruinele unei gări din maiorul Alexandr Vedernikov, Germania, împreună cu sanitara Zoica, un sergent, un artilerist rănit, și cîțiva soldați, așteaptă refacerea pontonului peste Oder. Războiul la — Teatrul Tineretului — împiedicat pe Sura să-și termine cercetările și suferă cumplit cînd aude din gura sergentului că preparatul lui nu ajută în toate cazurile. Simte apăiînd pe umerii săi vina de a fi încercat să facă totul singur, la discuția maiorului cu sergentul, Arbuzov ne arată în ce măsură s-a înfăptuit transformarea morală a lui Vedernikov. Faptul că acest sergent, un țăran simplu, exprimă ideea de bază a piesei, capătă o semnificație înaltă: e ca un dialog între Vedernikov și poporul care-i cere socoteală pentru greșelile lui. Sura spune ea și cînd ar vorbi cu propria-i conștiință: „Am tot pribegit prin lume și am înțeles un lucru în viață, ca și în război nu merge de unul singur...“ Apoi, înspăimântat parcă de faptul că și-a irosit existența zadarnic, adaugă : „Cînd eram copil credeam că zilele nu dispar așa fără urmă, credeam că se duc undeva și trăiesc acolo o viață a lor“. După cîteva clipe de tăcere întreabă, dornic parcă să capete dezlegarea unei chinuitoare enigme: „Unde se duc zilele sergentule?“ Iată problema ce-1 frămîntă și nu întâmplător Arbuzov a pus aceste cuvinte ca motto al piesei sale. Sergentul răspunde calm și înțelept: „Păi, unde să se ducă? Sînt aici în preajma noastră. Ziua frumos trăită și după moartea noastră rămîne vie. Cînd o înceta războiul noi o să începem o viată mai chibzuită. Cui i s-a lăsat viața, aceluia i se cere azi ceva cu totul deosebit!...“ Aceste cuvinte îl vor însoți de aici înainte pe Vedernikov pretutindeni și l vor călăuzi în toate acțiunile sale. Dar anii de pribegie nu au adus numai transformarea lui Vedernikov, ci și a celorlalți, fie că au fost pe front, fie că au muncit în spatele frontului. Liusea, naiva soție a lui Șura, refugiată împreună cu fetița lor în Siberia, muncește Ca sudor într-o uzină de tancuri și in acești ani ea se dezvoltă în pofida tuturor greutăților. Anii grei ai războiului au contribuit nu numai la schimbarea atitudinii față de muncă și societatea eroilor presei, ci concomitent la maturizarea lor morală. Arbuzov urmărește cu multă profunzime felul cum evoluează sentimentele, concepția despre dragostea eroilor lui. Vedernikov este iubit de patru femei și de fiecare din ele în alt mod. Galina l-a iubit pentru talentul său, Olga pentru „a-l sfătui, a-l ajuta, a-l salva“, sanitara Zoica „ca pe o steluță în depărtare“, iar Liusea, pentru el, ca om, cu toate greșelile și calitățile lui. Dragostea Olgăi îl salvează, într-adevăr, și s-ar părea că ei și-au dobîndit dreptul la fericire, dar încercările grele prin care au trecut i-au făcut să înțeleagă că în viață nu poți tine seama numai de fericirea ta ci și de a celor din jur. Pentru Olga, Linsea reprezintă un reproș viu și de aceea îi spune Galinei: „Am impresia că am întins mina spre ceva care aparține altuia, altuia și nu mie“. Găsește apoi în ea tăria să renunțe la dragostea ei și să plece la Narean Mar, departe de omul pe care-l iubește. Șura, impresionat de credința Linsei, de dragostea ei nestrămutată, mărturisește: „Am făcut prea multe greșeli. Mai multe decât este îngăduit și nu mai am dreptul să fac nici una“. De aceea, cu inima îndurerată dar nu zdrobită, răspunde Olgăi: „Da, cred că poți să pleci !“... Sura se întoarce la Linsea pentru că o iubește cu adevărat și mai ales pentru că a descoperit în ea asemenea comori sufletești încît el, egoistul, ușuraticul, încrezutul, se simte dator să-și plece fruntea rușinat ca în fața unui monument al simplității și omeniei. Departe de a fi artificial cum susțineau unii critici, finalul piesei „Ani de pribegie“ este adinc uman. Eroii lui Arbuzov au darul de a-l convinge în așa măsură pe spectator încît el își compară propria-i viată cu cea a eroilor de pe scenă însușindu-și concluziile lor și plecînd de la spectacol cu hotărîrea și cu dorința de a le urma exemplul. In aceasta constă forța educativă incontestabilă a acestei lucrări dramatice. Deși eroii trec prin drame puternice, prin frămîntări rupte, piesa poartă un mesaj înși flăcărat de optimism și dragoste de viață. Prezentarea piesei „Ani de pribegie“ a prilejuit Teatrului Tineretului colectivului realizarea unui spectacol de înaltă ținută artistică, un spectacol ce transmite nemijlocit bogăția de idei a lucrării lui Arbuzov. Ceea ce impresionează din primele scene, pentru ca în final să dea naștere unor autentice emoții artistice, este priceperea cu care regizorul C. Sincu, laureat al Premiului de Stat, a căutat să reliefeze fiecare idee și problemă, urmărind cu mult simț al măsurii gradarea acțiunilor și sentimentelor eroilor. Realizarea artistică a spectacolului a cîștigat mult prin distribuirea judicioasă a rolurilor. Geo Barton, în Șura Vedernikov, are una din cele mai izbutite creații ale sale din ultimii ani. Jocul său se remarcă printr-o puternică trăire interioară, prin expresivitate, prin simplitate și căldură. Alături de el, Ana Dornescu, în rolul Liusei, a constituit o adevărată revelație. Este atît de izbutită imaginea pe care o creează ea despre această femeie în a cărei „inimioară mică e atîta bunătate și căldură, atîta pricepere și drăgălășenie“, prin mimica și glasul ei, prin întreajarei acțiune scenică, încît ai impresia că nici nu ar putea fi altfel Linsea decit o înfățișează ea. Sinceritatea cu care rostește fiecare cuvint, puterea de convingere care se degajă din fiecare mișcare sau gest situează creația Olgăi Tudorache în rolul Galinei, printre cele mai valoroase din spectacol. Liliana Țicău a interpretat admirabil rolul sanitarei Zoica, trecînd cu o ușurință remarcabilă prin întreaga gamă de sentimente ce animă acest personaj nu numai cîteva minute de prezență scenică. Mișa Lavruhin este unul din cele mai complexe și grele roluri ale piesei, deoarece prin intermediul lui autorul transmite înaintatele concepții despre viață ale omului sovietic. El trebuie să opună lui Vedernikov tocmai ceea ce acesta nu este și ceea ce trebuie să devină — așa că este necesar să impună, să convingă Actorul N. Motoc nu a înțeles suficient acest lucru. Sobrietatea exagerată, rigiditatea unor mișcări, inexpresivitatea vocii (în special cînd citește scrisoarea lui Șura în Siberia) lipsesc personajul de cîteva din calitățile lui esențiale: căldura, profundul umanism, dragostea de oameni. Același lucru se remarcă în mod și mai izbitor în felul cum redă Doina Tufescu figura Olgăi Sentimentul dominant al Olgăi este dragostea ei pentru Șura ; calitățile ei morale reies din abnegația cu care ea îl transformă prin iubirea ei și tăria cu care știe apoi să renunțe la el. Aceste lucruri atît de însemnate apar palide, cu totul nesemnificative, pentru că actrița se preocupă numai de transpunerea fizică în personaj, iar nu de o intensă trăire lăuntrică, o identificare absolută cu sentimentele eroinei. Actrița va trebui să lupte pentru ca trăsăturile de caracter ale eroinei ei să prindă viață printr-o contopire organică cu personajul, prin folosirea multiplelor posibilități de care a dat dovadă pînă acum. Prezentarea piesei „Ani de pribegie“ pe scena Teatrului Tineretului este un remarcabil succes al colectivului de actori în majoritate tineri, și al regizorului C. Sincu, laureat al Premiului de Stat. LUCIA BOGDAN ★ O scenă din spectacol Maestrei emerite a sportului sovietic, Alexandra Ciudina Dragă prietenă. In zilele acestea, viața mea întreg poporul sărbătorește cu dragoste și însuflețire „Luna prieteniei românosovietice" sau așa cum ni-i drag tuturor să spunem, dind viată întregii recunoștințe ce o purtăm Uniunii Sovietice : „Luna Marii Prietenii", îmi amintesc, dragă prietenă, de fericita ocazie cînd te-am întîlnit pentru prima oară pe terenul de sport. Era în 1949, la Budapesta, în zilele celui de al ll-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților, îmi amintesc și acum o întîmplare ce a rămas puternic întipărită în mintea mea. Era la un meci in care jucau voi, strălucite reprezentante ale sportului sovietic. Echipa noastră se afla in tribună. Nu ne mai săturam privindu-vă și am rămas uimite de spectaculozitatea jocului pe care îl prestați, de varietatea atacului și de eficacitatea jocului de apărare După meci— iți mai amintești? — am venit la tine și te-am felicitat. Apoi ți-am povestit despre echipa noastră tînără ca și mișcarea noastră sportivă pornită pe drumul afirmării. Te-am rugat atunci să ne arăți cîteva elemente tehnice din splendidul vostru joc. Mi-ai răspuns : „Cu plăcere !“ și apoi ai adăugat: „Fată de prieteni noi nu avem secrete !“ Cuvintele acestea nu le voi uita niciodată și de marele adevăr pe care îl cuprind mi-am putut da seama mai bine în 1950 Cred că-ți amintești, scumpă prietenă de zilele acelea petrecute în București în urmă cu cinci ani. Ne-au prilejuit atunci în sala Floreasca să asistăm la demonstrația celei mai înalte măiestrii în jocul de volei. Atunci ne-am dat seama că un joc eficace nu se poate realiza decit prin varietatea atacului, prin combinații tactice, prin forța loviturilor și a serviciilor rotativă. De aceea demonstrația voastră de la București din anul 1950 a constituit începutul unui drum nou în dezvoltarea jocului de volei din țara noastră. Apoi fiecare întilnire cu voi: Moscova (1952), București (1953), Moscova și Kiev (1954), București și Varșovia (1955) nu a făcut decit să întregească cunoștințele însușite atunci, să întărească prietenia noastră. Și dacă nu întrecerile sportive ale Festivalului de la Varșovia noi am reușit să avem o apreciată comportare tehnică, ridicîndu-ne la nivelul formațiilor de valoare din întreaga Europă aceasta v-o datorăm in primul rind vouă dragi sportive sovietice de la care am învățat atît de multe. De aceea, în zilele acestea cînd în întreaga mea țară poporul sărbătorește cu entuziasm „Luna prieteniei romînosovietice" gîndul m-a purtat iarăși spre voi. Mi-am amintit din nou de tine. de Vera Ozerova, de Sofia Gordunova, de Zenaida Smoleaninova, de Antonina Moiseeva și de celelalte jucătoare ce au reprezentat cu atîta glorie culorile sportului sovietic. De la voi am învățat că o victorie nu se obține decit prin luptă duiză, însuflețită — mărturie a înaltului patriotism ce vă animă. De la voi am învătat că modestia, cinstea și înalta ținută morală sunt podoabele cele mai de preț ale sportivului de tip nou. Vouă trebuie să vă mulțumim pentru succesele dobîndite pe terenurile de sport ca și pentru drumul larg de noi biruințe ce ni se deschide în fată și pe care suntem hotărîte să pășim spre slava sportivă a scumpei noastre patrii. De aceea ți-am scris acum pentru a căuta să cuprindm cuvintele mele simple, dar pornite din adîncul inimii toată dragostea și recunoștința pe care v-o purtăm, închei, urîndu-ți multă sănătate și noi și strălucite biruind pentru gloria sportivă a Uniunii Sovietice, Țara Socialismului triumfător, far luminos pe drumul păcii și înfrățirii popoarelor. RODICA SADEANU maestră a sportului, căpitana echipei reprezentative de volei a R.P.R. '■ - '' ■' .........' - Sft intensificăm pregătirile de Iarnă Ne-am îngrijit ca spitalul să aibă tot ce-i trebuie la spital, mai mult decât în oricare alt loc, omul muncii trebuie să simtă grija cu care este înconjurat. La însănătoșirea și redarea lui activității de fiecare zi pot și trebuie să aducă o contribuție însemnată și măsurile gospodărești. Este un fapt cunoscut că lunile friguroase de iarnă ridică mai multe probleme gospodărești decât celelalte anotimpuri. Pentru că nu am fost destul de precauți și de operativi în executarea diferitelor lucrări, iarna trecută ne-a surprins cu o parte din reparații neterminate, fapt ce a atras după sine unele neajunsuri. Aceasta a constituit pentru noi un prilej de învățăminte. Stadiul avansat în care se află pregătirile pentru iarna ce se apropie este o dovadă în acest sens. Lucrările de reparație la acoperiș, de pildă, începute în luna iulie au fost executate în proporție de 90 la sută. Astfel, au fost reparate și înlocuite pînă acum tabla și cartonul asfaltat pe o suprafață de aproximativ %0 m.p., 150 metri liniari burlane și jgheaburi etc. In prezent I.G.S.L. a raionului „Lenin“ execută ultimele reparații la acoperiș. Cît privește aprovizionarea de iarnă cu alimente, ea este mult îmbunătățită față de anul trecut. In pivnițele reamenajate și dezinfectate de curînd, au fost înmagazinate 2.000 kg. bulion pastă, 600 kg. ardei gras conservat, cîteva sute de kilograme de castraveți mumati, 3.000 kg. ceapă, 4 vagoane cartofi etc. Toate aceste produse ne-au fost livrate de gospodăria noastră anexa. Tot de aici vom primi și varza necesară. Pentru alimentele de care mai avem nevoie, încă de la mijlocul lunii septembrie am încheiat contract cu O.C.L. „Aprozar”. O parte din produsele contractate au și început să sosească. Spre deosebire de oricare altă instituție sau întreprindere, așezămintele spitalicești trebuie să se îngrijească de anumite lucruri în plus. Mă refer aici la problema încălzitului. Spitalul nostru este racordat la rețeaua de gaze naturale și avem instalații corespunzătoare în toate corpurile de clădire. Revizuirea acestora este terminată. Țevăria unuia din cazanele de aburi a fost total înlocuită. Fiecare încăpere are deci asigurată căldura necesară. Insă pentru a preîntîmpina eventualele neajunsuri cauzate de vreo întrerupere sau defecțiune în rețeaua de gaze naturale, noi ne-am îngrijit să avem depozitate, cantități însemnate de lemne și păcură cu care — la caz de nevoie — să putem încălzi spitalul și maternitatea. Ne-am îngrijit de asemenea de aprovizionarea cu combustibili celor 4 policlinici ce ne aparțin, situate în a diferite cartiere ale raionului „V. I. Lenin” din Capitală. Procurarea lenjeriei de pat si corp necesară bolnavilor a fost o altă preocupare a noastră. Astfel, am cumpărat 600 de pături și tot atîtea cearșafuri, au fost reparate saltelele etc. In prezent, fiecărui bolnav internat în spitalul nostru îi sunt asigurate 3 schimburi de pijamale, ceea ce contribuie la menținerea curățeniei. Vreau să menționez și unele înfăptuiri cu caracter mai larg și de importantă mai generală. Pînă de curînd, căminul pentru copiii salariaților noștri se afla într-o clădire din curtea spitalului. Funcționarea căminului intr-un asemenea loc era desigur nepotrivită, iar pe de altă parte capacitatea maternității spitalului nostru devenise insuficientă. Pentru a rezolva aceste două probleme, am primit sprijinul efectival C.C. al sindicatului muncitorilor sanitari. Cu concursul acestuia am obținut pentru cămin o clădire cu o capacitate mai mare, situată într-un loc minunat, pe șoseaua Kiseleff. In clădirea vechiului cămin va funcționa secția de ginecologie. Mutarea ei din clădirea maternității îi va permite să-și mărească capacitatea cu 28 paturi. Renovările impuse de aceste schimburi au ajuns în stadiul de finisaj. De asemenea s-au făcut completări de instrumente,parotaje etc. Am arătat aici doar o parte din multiplele măsuri luate pentru a asigura spitalului nostru o bună funcționare și pe timp de 1iarnă- Noi nu ne vom mulțumi cu realizările de pînă acum, ci vom continua să muncim cu și mai multă perseverență pentru ca oamenii muncii internați în spital să aibă condiții cît mai bune, în scopul grabnicei lor însănătoșiri. MARIN NISTOR director adjunct al Spitalului Unificat Nr. 2 Brîncovenesc-București Condiții bune ca fabrica să poată lucra din plin BACAU (coresip. „Munca“). Iarna trecută la fabrica de cărămidă „Zorile Noi“ din Piatra Neamț au existat multe lipsuri privind realizarea ritmică a planului. Ținîmd seama de lipsurile avute, conducerea fabricii a început încă de pe acum să facă pregătiri în vederea iernii. In acest scop a fost amenajat lingă fabrică un depozit care va fi aprovizionat acum, cît permite timpul, cu argilă din cariere. Prin aceasta, fabrica nu va mai duce lipsă de materie primă în timp de iarnă. Depozitarea argilei mai prezintă avantajul că, în timpul cît ea stă în depozit, pînă să intre în fabricație, se dospește, lucru care asigură o calitate superioară a cărămizilor. In afară de aceasta, conducerea fabricii dorește montarea celor două cazane de aburi care vor intra în funcțiune la sfîrșitul acestei luni. Prin ele se va mări temperatura la uscătoria de cărămidă de la 60 grade, cît este acum la 90 grade, lucru care va face ca timpul de uscare să scadă cu mult. De asemenea, s-a început revizuirea instalațiilor și învelirea lor, spre a le feri de îngheț. Grabesc înmagazinarea alimentelor OLTENIȚA (coresD. „Munca“). — Dacă faci acum o vizită cantinelor gospodăriei agricole de stat Chirnogi, din raionul Oltenita, cu greu poți sta de vorbă cu cineva. Unii pun murături în butoaiele proaspăt curățate, alții grăbesc cumomagazinatul cartofilor sau cu pregătirea butoaielor pentru varză. Tovarășul Stoica Roman, responsabilul comisiei de cantină de pe lîngă comitetul de întreprindere, și Ion Chicaroș, administratorul cantinelor, nu prididesc cu alergatul cît îi ziulba de mare. Acum îi vezi la secția centru discuînd cu aprindere despre însilozarea cartofilor, ca numai peste cîtva timp să-i întîlnești la secția Oltenița alegînd împreună cu ceilalți tovarăși locul unde vor fi depozitate butoaiele de murături. In toate magaziile și pivnițele gospodăriei domnesc ordinea și curățenia. Butoaiele cu murături necesare în timpul iernii sînt rînduite cu grijă. In pivnițele unde se pun cartofii care vor fi consumați la începutul iernii s-a așternut pe ciment straturi de nisip uscat. Datorită bunei organizări a muncii și a grijii pe care comisia de cantină de pe lîngă comitetul de întreprindere o acordă pregătirilor, curînd aprovizionarea de iarnă va fi terminată. Pînă acum s-au înmagazinat 14.000 kg fasole boabe, peste 2 vagoane cartofi, 18 butoaie cu murături, 3.000 kg bulion, un vagon de ceapă și 1.000 kg marmeladă. Pentru restul de 30.000 kg cartofi sînt pregătite silozuri și în măsura recoltării lor de la gospodăria anexă cartofii vor fi însilozați. De asemenea, butoaie cu o capacitate de 5.000 kg, sunt pregătite pentru varză. Rezultatele obțiiute pînă acum dovedesc din plin grija care se acordă pregătirilor de iarnă la G.A.S. Chirnogi. Mart. 1 noiembrie IMS- nr. 2«»» întrebări și răspunsuri în legătură cu legislația muncii Tov. Ion Alexe din Orașul Stalin a reșit la pensie de bătrînețe în 1953 și de atunci continuă activitatea în cîmpul muncii. Intre timp i s-a mărit salariul, întreabă dacă i se poate recalcula pensia în funcție de salariul mărit. RĂSPUNS: Conform art. 39 din Decizia 4953 a C.C.S. pensionarii de bătrînețe, care continuă activitatea în aceeași întreprindere cel puțin 2 ani, și care în acest timp realizează un cîștig mediu lunar mai mare decît acela pe baza căruia li s-a calculat pensia, pot cere recalcularea ei pe baza cîștigului mediu lunar realizat în ultimele 12 luni lucrate, cu condiția ca la data cînd a introdus cererea de recalculare să fie în muncă. Deoarece vă încadrați în aceste prevederi, puteți face cerere de recalculare a pensiei la secția prevederi sociale a Sfatului popular al raionului de care aparținea cu domiciliul. G. Szabó, de meserie otelar de hală, a fost pensionat în ianuarie 1951 pentru bătrînețe. El a continuat însă să muncească în aceeași întreprindere și la același loc de muncă. In octombrie 1955, s-a îmbolnăvit și comisia medicală i-a prescris un concediu medical de 14 zile. El ne cere să-i comunicăm dacă are dreptul la ajutor de boală și ce cuantum, finind seama că primește și pensia de bătrînețe. RĂSPUNS: Deși primiți pensie din fondurile de asigurări sociale, întrucît continuați să munciți, potrivit articolului 28 din Decizia nr. 3 pe perioada incapacității de muncă aveți dreptul să primiți, ajutorul respectiv din fondurile asigurărilor sociale însă numai pe o perioadă de cel mult 75 zile lucrătoare în decurs de un an. Cuantumul ajutorului ce vi se cuvine —f stabilit pe baza stagiului neîntrerupt ce-l aveți în aceeași întreprindere, socotit de la data pensionării și conform tabloului anexă nr. 3 din Decizia nr. 3 în care este prevăzută meseria de otelar de 1 hală — este de 100 la sută din cîștigul brut. Gh. Stelică, salariat la o Întreprindere de stat din Capitală, ne întreabă dacă este în drept să primească din fondurile de asigurări sociale ajutorul de rufărie pentru copilul său nou născut, finind seama că soția sa nu este in timpul muncii iar el realizează lunar un cîștig mai mare de 495 lei, salariul tarifar fiind însă sub această sumă. RĂSPUNS: Potrivit prevederilor art. 15 și 18 din Decizia nr. 3 a C.C.S., salariatul a cărui soție a născut și nu este în cîmpul muncii, are dreptul să primească ajutorul pentru procurarea rufăriei noului născut dacă este angajat permanent, are un stagiu neîntrerupt în aceeași îintreprindere sau instituție de cel puțin 3 luni, iar salariul tarifar brut nu depășește 495 lei. Menționăm că în acest plafon de salariu nu se cuprinde plusul de cîștig (acord, premii etc.) realizat peste salariul tarifar. Așadar, în cazul dvs., deoarece salariul tarifar nu depășește 495 lei, sînteți în drept să primiți ajutorul de rufăria în sumă de 150 lei. CĂRȚI TEHNICO-ȘTIINȚIFICE TRADUS^ 1 DIN LIMBA RUSA V. I. KISELEV: Mecanica minieră In cele două părți ale volumului, autorul studiază cîteva din problemele teoretice și practice cele mai importante din mecanica minieră. Se examinează astfel construcția utilajului mecanic al instalațiilor miniere de evacuare a apelor, instalațiilor pneumatice și de aeraj, precum și principiile construcției instalațiilor de extracție. O mare parte din lucrare e consacrată descrierii și funcționării celor mai perfecționate utilaje mecanice și electrice din întreprinderile miniere. „Mecanica minieră“ va fi de un real folos inginerilor, tehnicienilor și muncitorilor din industria carboniferă, studenților ce urmează institutele superioare miniere precum și specialiștilor din institutele de proiectare minieră. 500 pagini 85,20 lei O consfătuire rodnică Zilele trecute a avut loc la uzina „Semănătoarea“ din București o consfătuire organizată de Consiliul Central A.S I.T. în colaborare cu Ministerul Industriei Metalurgice și Construcțiilor de Mașini și Ministerul Agriculturii și Silviculturii, inginerii și proiectanții de la uzina „Semănătoarea“ și cei de la Institutul de Cercetări pentru Mecanizarea și Electrificarea Agriculturii, inginerii de exploatare de la Ministerul Agriculturii și Silviculturii și din unitățile agricole ale ministerului, mecanicii din uzină și din SM.T.-uri, mecanizatorii și tractoriștii din toate regiunile țării, care au participat la consfătuire au dezbătut timp de două zile diferite probleme referitoare la comportarea secerătorilor-legători SL-54 în condițiile de exploatare. Din referatele t’rite, ca și din discuțiile purtate pe marginea referatelor a reieșit că secerătoarea legătoare SL-54 produsă de uzina „Semănătoarea“ reprezintă un salt important față de tipurile anterioare. Productivitatea noului tip de secerătoarelegătoare a crescut la 0,93 ha pe oră de la 0,6 ha pe oră cît era pentru tipul SL- 52. Deși productivitatea teoretică a secerătorii-legători SL-54 este de 136 ha la sezon (20 zile), în unele unități agricole s-au recoltat cu ajutorul ei 212 ha de cereale într-un singur sezon. La S M.T. Valu lui Traian s-au recoltat astfel cu această mașină peste 200 ha. la S.M T. Casimcea, peste 156 ha etc. Participanții la consfătuire au recunoscut că, deși secerătoarea legătoare SL-54 mai are unele ansambluri imperfecte totuși ea reprezintă tipul constructiv cel mai potrivit pentru agricultura țării noastre. In consecință, tehnicienii noștri, în loc să încerce elaborarea unei noi secerători-legători, vor trebui să-și îndrepte toate eforturile spre perfecționarea ansamblurilor mai puțin reușite ale secerătorii-legători existente Ei vor trebui să-și îndrepte atenția, în primul rând, asupra aparatului de legat. Cercetările efectuate de tehnicienii I.C.M. E.A.-ului în cursul campaniei de recoltare din acest an, au arătat că secerătoarea legătoare SL-54 acționată de un tactor KD-35 în viteza III-a lasă 6 la sută Ing AL. FLEGON din Ministerul Agriculturii și Silviculturii snopi nelegati. In viteza II-a, procentajul snopilor nelegati crește pînă la 11 la sută iar în viteza IV-a atinge chiar 14 la sută De sigur că un procentaj atît de ridicat al snopilor nelegati nu poate mulțumi pe mecanizatorii noștri Ei cer, și pe bună dreptate, inginerilor, proiectanți și constructori o mașină capabilă să lege în snopi întreaga recoltă.Din datele sosite la Direcția generală S.M.T. reiese că actualul cadru al secerătorilor-legători SL-54, folosite în condițiile de teren cele mai variate, se deformează foarte des. Pentru prelungirea duratei de exploatare a mașinii, inginerii de la uzina „Semănătoarea“ vor trebui să recalculeze cadrul secerătorii-legători SL-54 și eventual să supradimensioneze unele porțiuni. Pentru că în condițiile de exploatare secerătoarea-legătoare se transportă deseori pe terenuri foarte neregulate, accidentate, înălțimea la care se ridică în prezent roata motrică este insuficientă. Se semnalează nenumărate cazuri cînd în timpul transportului roata motrică, agățîndu-se de vreo proeminență a terenului, a dus la dezaxare și chiar la scoaterea mașinii din funcțiune. Secerătoarea-legătoare SL-54 este construită pentru recoltarea cerealelor în condiții normale de lucru. Practica din această campanie a arătat însă că proiectanții trebuie să prevadă totdeauna și posibilitatea de funcționare a mașinii în condiții anormale. De pildă, în acest an în multe locuri, datorită condițiilor atmosferice neprielnice, cerealele au fost culcate la pămînt. Proiectantul mașinii neprevăzînd acest lucru, n-a creat mașina în așa fel încît rabatorul să se lase pînă aproape de pămint. Din cauza aceasta, mii de hectare de cereale au trebuit să fie cosite manual, pentru că secerătorile legători mecanice n-au face față. Mecanizatorii participanți putut la consfătuire au cerut proiectanților să țină cont de acest fapt, pentru ca, în campania viitoare, mașinile să fie capabile de a înlocui complet munca cosașilor. In timpul consfătuirii, constructorii secerătorii-legători SL-54 au ajuns la concluzia că unele piese ale mașinii sunt lucrate dintr-un material necorespunzător. Ei și-au luat obligația de a confecționa, pe viitor, dintr-un alt material, superior, cuțitul înnodătorului, axul de comandă al înnodătorului, arcurile cilindrice precum și sectoarele dințate ale roții principale. Participanții la consfătuire au criticat, în același timp, pe inginerul proiectant, care ghidindu-se de considerațiuni „pur teoretice“ ale rezistentei materialelor, n-a acordat suficientă atenție regulilor de protecție a muncii. Ei au arătat că prinderea scaunului pe care stă mînuitorul mașinii cu un singur șurub prezintă un permanent pericol de accidentare și au cerut ca proiectanții să acorde cît mai multă atenție siguranței oamenilor care conduc mașina. Din aceleași considerente ale grijii fațî de om, mecanizatorii au cerut constructorilor să echilibreze mai bine mașina pentru ca cuplarea ei la tractor să ceară un efort mai mic din partea oamenilor. Pentru evitarea diferitelor deficiențe legate de exploatarea secerătorilor-legatori SL-54, delegații M.A.S.-ului și-au însușit recomandarea consfătuirii de a școlariza la uzina „Semănătoarea“ în perioada 1 ianuarie—1 iunie 1956, 600 de mecanici din S.M.T.-uri și G.A.S.-uri, în cinci serii lunare. De asemenea, înainte de începerea campaniei de recoltare, instructorii uzinei „Semănătoarea“ vor instrui tractoriști și minuitori în centrele special create în fiecare regiune Din discuțiile purtate în cadrul consfătuirii, delegații s-au convins că trebuie să acorde o atenție mult mai mare calității arăturilor, pentru obținerea unor rezultate optime în recoltarea mecanizată a cerealelor. Consfătuirea de la uzina „Semănătoarea“ a constituit un minunat prilej pentru un bogat schimb de experiență între furnizori și beneficiari, care va duce fără îndoialăla perfecționarea secerătorii-legături SL-54 și la îmbunătățirea modului de exploatare a acestei mașini. f