Munca, februarie 1956 (Anul 12, nr. 2576-2600)

1956-02-01 / nr. 2576

Pag. 2-a (Urmare din pag. l­ a)­treaga masă de lucrători la nivelul realizărilor medii ale frunta­şilor. Lipsuri serioase există şi în ce priveşte mobilizarea muncitori­lor, tehnicienilor şi inginerilor pentru folosirea la maximum a ca­pacităţilor de producţie şi utilajelor existente. Care sunt princi­palele lipsuri ale sindicatelor în această privinţă ? In primul rînd faptul că unele organe sindicale nu cunosc decit superficial problemele activităţii economice a întreprinderii sau ramurii de producţie respective, nu se preocupă de problemele organi­zării producţiei, socotind că aceasta e o chestiune de care răs­punde exclusiv conducerea întreprinderilor şi secţiilor, inginerii şi maiştrii. De pildă în uzinele siderurgice, datorită deficienţelor în organizarea producţiei, întreruperile accidentale în funcţionarea la­­minoarelor echivalează cu o pierdere anuală de 90.000 tone lami­nate. Organizaţiile sindicale din aceste întreprinderi nu anali­zează cauzele acestei situaţii, nu se sfătuiesc cu muncitorii, ingi­nerii, tehnicienii şi nu întreprind acţiuni pentru a înlătura defi­cienţele şi a obţine astfel o cantitate atît de însemnată de pro­duse. O cauză importantă a slabei folosiri a utilajului şi capacităţilor de producţie existente este aceea că adeseori muncitorii care mîrgu­­iesc maşini de înaltă tehnicitate nu au încă o calificare corespun­zătoare, ceea ce îi împiedică să obţină de la maşină întreg randa­mentul. Organizaţiile sindicale şi organele lor de conducere au manifestat în ultimii ani prea puţină grijă faţă de problema califi­cării şi perfecţionării profesionale a lucrătorilor din industrie, n-au acordat acestora ajutorul necesar­ pentru a-şi ridica calificarea la nivelul tehnicii cu care sunt înzestrate întreprinderile industriale socialiste. In cursul anului trecut, sub îndrumarea comitetului de întreprin­dere, în grupa sindicală nr. 19 din uzina „21 Decembrie“-Bucureşti s-a luat cunoscuta iniţiativă de sprijinire sistematică a muncitori­lor cu o calificare mai slabă, de către muncitorii fruntaşi pentru însuşirea cunoştinţelor profesionale necesare folosirii mai bune a maşinilor şi utilajelor şi ridicării tuturor muncitorilor la nivelul realizărilor medii ale fruntaşilor. După scurt timp, un număr de 10 muncitori tineri în producţie, au reuşit să-şi ridice nivelul pro­fesional, să depăşească cu regularitate normele. Producţia reali­zată de colectivul grupei a sporit de două ori, ceea ce a avut ca rezultat că şi cîştigul muncitorilor a crescut simţitor. Nu este oare în interesul muncitorilor ca asemenea iniţiative să fie generalizate în toate întreprinderile ? Alături de pasivitatea ministerelor şi a conducerilor de întreprinderi, pasivitatea organe­lor sindicale a făcut ca pînă acum această iniţiativă să fie urmată numai în­tr-u­i număr restrîns de fabrici şi uzine. Modul greoi şi lipsit de operativitate în studierea şi răspîndirea a ceea ce apare nou în producţie constituie cea mai dăunătoare manifestare a birocratismului în organizarea întrecerii socialiste. La un nivel necorespunzător se desfăşoară şi activitatea educa­tivă dusă de sindicate pentru întărirea disciplinei în muncă. Orga­nele şi organizaţiile sindicale din întreprinderi şi instituţii nu duc o muncă organizatorică şi educativă perseverentă ,în aşa fel încît fiecare muncitor şi funcţionar să folosească din plin şi productiv fiecare minut din timpul de lucru prin înlăturarea plimbărilor inutile de la un loc la altul, prin lichidarea deficienţe­lor care răpesc timp preţios muncitorilor la eliberarea sculelor şi materialelor, la eliberarea foilor de comandă de către maiştri. Ce pagubă provoacă economiei naţionale şi fiecărui muncitor în parte irosirea timpului de lucru se poate vedea şi din următorul exemplu: la fabrica de postav Buhuşi dacă s-ar micşora numai cu 10% timpul pierdut din cauza folosirii incomplete a zilei de lucru şi din cauza lipsurilor nemotivate, s-ar putea obţine un spor de producţie anuală de 176.000 m.p. ţesături de lînă. Datorită faptului că o bună parte a activului sindical n-a pă­truns în miezul problemelor de producţie, organele sindicale din multe întreprinderi nu îndrumă şi mai ales nu sprijină în mod concret muncitorii, inginerii şi tehnicienii în organizarea luptei pentru reducerea preţului de cost, condiţie hotărîtoare a dezvol­tării economice şi a ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. Organele sindicale din industria electrotehnică de pildă, nu mo­bilizează inginerii, tehnicienii cu înaltă pregătire tehnică şi profe­sională şi pe fruntaşii în producţie, pentru a studia şi găsi mij­loacele cele mai bune în vederea înlăturării risipei mari de metale feroase şi neferoase la fabricarea maşinilor electrice, risipă care încarcă preţul de cost al fabricatelor. Un transformator de 100 K. V. A. fabricat de industria noastră electrotehnică cîntăreşte cu 400 kilograme mai mult decît tipurile similare fabricate peste hotare. Cîtă însemnătate ar avea pentru întreaga economie naţio­nală înlăturarea risipirii de metal rezultă, între altele, şi din urmă­­torul calcul : dacă în 1955 consumul de tablă silicoasă şi de sîrmă de cupru s-ar fi redus numai cu 10%, s-ar fi putut construi supli­mentar circa 1400 bucăţi electromotoare de 10 Kw. şi 600 trans­formatoare de 50 K. V . Un transformator de 50 K. V. A. poate fi folosit pentru electrificarea unui sat. Reducerea pre­ţului de cost numai cu 1% în industria electrotehnică echivalează cu valoarea a 10.000 aparate de radio sau 1 milion becuri electrice. Toate acestea arată că organizaţiile sindicale şi organele lor de conducere îşi îndeplinesc încă în măsură insuficientă rolul lor de a organiza şi dezvolta iniţiativa creatoare a maselor de muncitori, ingineri, tehnicieni şi funcţionari în lupta pentru dezvoltarea eco­nomiei naţionale, creşterea productivităţii muncii şi reducerea pre­ţului de cost Cel de al Il-lea Congres al partidului a apreciat că : „in activitatea multor organe sindicale s-au înrădăcinat metode de muncă birocratice, formale; adeseori organele sindicale nu cunosc decît superficial problemele economice concrete, tratează formal întrecerea socialistă■ Consfătuirile de producţie, in a căror organizare sindicatele au rolul hotărilor, poartă de multe ori un caracter abstract, de paradă, nu se iau măsuri organizato­rice corespunzătoare". Consiliul Central al Sindicatelor îşi însuşeşte întrutotul criticile aduse activităţii sindicatelor, le socoteşte drept un ajutor de cea mai mare însemnătate pentru îmbunătăţirea şi­ ridicarea muncii sindicale la nivelul sarcinilor stabilite de cel de al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc Romîn- Sarcinile sindicatelor cu privire la creşterea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost Raportul de activitate al Comitetului Central al Partidului Mun­citoresc Român şi Directivele pentru al doilea plan cincinal au pus sarcina înfăptuirii unui nou şi puternic avînt al economiei şi culturii în scopul ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii. In anii celui de al doilea cincinal trebuie să ajungem la o pro­ducţie globală industrială cu 60—65% mai mare decît în 1955, şi să înfăptuim­­ a doua etapă a planului de electrificare de 10 ani Directivele pentru al doilea plan cincinal prevăd o mare dezvoltare a industriei minereului de uraniu, temelia dezvoltării în viitor a producţiei de energie nucleară, dezvoltarea cu prioritate a industriei grele, în special a acelor ramuri ale industriei grele care au asigurată baza de materii prime în ţară , industria petro­lului, chimiei, siderurgiei, metalelor colorate cărbunelui Industria constructoare de maşini va trebui să producă de cca 2 ori mai mult utilaj petrolifer, decit în 1955, de cca 2,5 ori mai mult utilaj minier etc. Dezvoltarea cu întîietate a industriei grele va crea posibilita­tea creşterii producţiei bunurilor de consum, astfel incit în 1960 ea va fi cu cca 45% mai mare la produse textile şi încălţăminte, cu cca 65% la carne, de cca două ori mai mare la unt, de cca 2,2 ori la zahăr etc. In lupta întregului popor pentru Înfăptuirea acestui măreţ pro­gram, sindicatelor le revine un rol de mare răspundere în mobili­zarea maselor de muncitori, ingineri, tehnicieni, funcţionari, pen­tru îndeplinirea celui de al doilea plan cincinal la toţi indicii Congresul partidului ne-a indicat cu claritate în ce direcţie tre­buie să îndreptăm activitatea şi iniţiativa oamenilor muncii, în ce direcţie trebuie să concentrăm atenţia organelor şi organiza­ţiilor noastre sindicale. In lupta pentru înfăptuirea obiectivelor politico-economice ale celui de al doilea plan cincinal, întreaga atenţie trebuie concentrată spre creşterea rapidă a productivităţii muncii şi scăderea neîntre­ruptă a preţului de cost al produselor, astfel incit să se obţină o ridicare calitativă a industriei socialiste şi o simţitoare creştere a nivelului de trai al poporului. In următorii cinci ani productivitatea muncii în industrie trebuie să crească cu cel puţin 45—50%. Producţia industrială va creşte pe seama creşterii productivităţii muncii în proporţie de cel puţin 75-30%. Pentru a obţine încă în cursul acestui an un salt însemnat în creşterea productivităţii muncii, sindicatelor noastre le revin ur­mătoarele sarcini : 1. Să organizeze în cursul lunilor următoare o largă dezbatere de masă asupra însemnătăţii productivităţii muncii şi a căilor concrete de sporire a acesteia în fiecare întreprindere şi loc de muncă. In cadrul acestei dezbateri : Prin conferinţe în cluburi şi colţuri roşii, prin discuţii în grupele sindicale, să lămurim fiecărui muncitor legătura de nedesfăcut între sporirea productivităţii muncii şi ridicarea ni­velului de trai al familiei sale şi al întregului popor muncitor, ară­­tîndu-se cu claritate pe înţelesul tuturor căile şi mijloacele con­crete de a se obţine sporirea productivităţii muncii. In consfătuiri de producţie pe grupe sindicale, să se analizeze multilateral situaţia de la fiecare loc de muncă, de la fiecare ma­şină şi pe baza propunerilor făcute de muncitori şi tehnicieni să se stabilească cele mai potrivite măsuri pentru îmbunătăţirea or­ganizării producţiei, cele mai nimerite metode cu ajutorul cărora fiecare muncitor poate să obţină o productivitate a muncii mai înaltă decît cea realizată anterior, astfel încît întreaga liasă a muncitorilor să se ridice la nivelul realizărilor medii ale frunta­şilor. In urma dezbaterilor din grupele sindicale, comitetele sindicale de secţie şi de întreprindere, împreună cu conducerea administra­tivă şi cu cei mai pricepuţi şi harnici muncitori, ingineri şi tehnicieni, să stabilească un program de măsuri tehnico­­organizatorice care să fie pus în aplicare şi perfecţionat con­tinuu pe baza experienţei noi de producţie a muncitorilor, ingine­rilor şi tehnicienilor. Dezbaterea problemelor productivităţii muncii trebuie larg oglin­dită în presa sindicală, care are datoria să atragă specialişti, in­gineri, tehnicieni şi muncitori fruntaşi din toate sectoarele econo­miei naţionale pentru tratarea competentă şi popularizarea celor mai bune metode şi mijloace de muncă care pot duce la sporirea productivităţii muncii. 2. Să stimuleze şi să extindă prin toate mijloacele iniţiativele pentru mai buna folosire a capacităţilor de producţie existente, să studieze şi să stabilească în fiecare întreprindere cele mai bune măsuri pentru lichidarea „locurilor înguste“ şi a tuturor cau­zelor care provoacă întreruperi în producţie şi folosirea incompletă a maşinilor şi utilajelor; să dezvolte la toţi lucrătorii grija pentru buna întreţinere a maşinilor; să mobilizeze muncitorii, tehnicienii din serviciile mecanicului şef pentru efectuarea în termen şi în bune condiţiuni a reparaţiilor curente şi capitale. 3. Comitetele sindicale din întreprinderi să manifeste o grijă reală, zilnică pentru îmbunătăţirea organizării muncii şi a pro­ducţiei Organele sindicale, în strînsă colaborare cu direcţiile întreprinderilor, să cerceteze şi să ia măsuri pentru lichida­rea cauzelor care împiedică desfăşurarea ritmică a muncii şi duc la asaltul de sfîrşit de lună, ori la efectuarea unui volum nejusti­ficat de mare de ore suplimentare. Ele trebuie să intervină cu perseverenţă ori de cite ori se ivesc lipsuri în aprovizionarea muncitorilor la timp şi în mod neîntre­rupt cu materialele şi sculele necesare. Organele sindicale să ia poziţie combativă faţă de acei conducători de întreprinderi care fac stocuri supranormative de materii prime şi materiale, în­­greunînd aprovizionarea altor întreprinderi şi împiedicînd colec­tivele acestora de a-şi îndeplini şi ele la timp sarcinile de pro­ducţie. Să mobilizăm colectivele de muncitori, ingineri şi tehnicieni din întreprinderi pentru a studia şi găsi posibilitatea înlocuirii mate­rialelor deficitare cu altele mai ieftine, fără ca prin aceasta să se înrăutăţească calitatea produselor Organizaţiile sindicale din in­stitutele de cercetări tehnico-ştiinţifice şi institutele de proiectări departamentale să mobilizeze membrii lor pentru a studia şi sta­bili înlocuitorii cei mai economici şi potriviţi. 4. Organizaţiile sindicale din toate ramurile de producţie să ajute mai activ conducerile întreprinderilor în introducerea tehni­cii noi care uşurează munca, măreşte forţa ei productivă, dă posi­bilitate oamenilor muncii să obţină cîştiguri sporite. Organele sindicale din industria constructoare de maşini şi elec­trotehnică — ramuri ce reprezintă izvorul progresului tehnic în toată economia —, să mobilizeze şi să ajute proiectanţii, inginerii, constructorii de maşini, tehnologii şi fruntaşii în producţie, de a-şi însuşi şi de a introduce în producţie tipuri de maşini perfec­ţionate care ţin seama de ultimele cuceriri ale ştiinţei mondiale, să mobilizeze pe membrii lor pentru pregătirea temeinică a fabri­caţiei, pentru experimentarea cu seriozitate a prototipurilor îna­inte de a începe producţia de serie, pentru introducerea unor pro­iecte bazate pe reducerea cantităţii de metal folosită şi pe necesi­tatea de a economisi forţa de muncă şi a uşura eforturile oame­nilor muncii. In mult mai mare măsură, cu mai multă iniţiativă decît pînă acum trebuie să se ocupe organele sindicale din toate ramurile industriale de introducerea largă a micii mecanizări în toate sec­toarele de muncă. Experienţa organizaţiilor sindicale şi a condu­cerilor întreprinderilor care au acordat atenţia necesară acestei importante probleme arată clar ce rezultate se pot obţine prin introducerea micii mecanizări. La uzinele „Steagul Roşu“-Oraşul Stalin introducerea măsurilor de mecanizare în sectoarele de pre­lucrare prin aşchiere a dus la uşurarea muncii, a mărit producti­vitatea muncii în medie cu 18%, a permis realizarea unor econo­mii în valoare de circa 850.000 lei şi în acelaşi timp a făcut posi­bilă o economie de braţe de muncă. 5. Să îmbunătăţim participarea organizaţiilor sindicale la pre­gătirea profesională a muncitorilor Să desfăşurăm mai viu acea­stă muncă dînd o atenţie specială mai ales formelor de ridicare a calificării fără scoatere din producţie. In fiecare întreprindere organele sindicale trebuie să ajute conducerile administrative la stabilirea formelor de calificare şi perfecţionare profesională po­trivite condiţiilor de muncă ,specifice şi nivelului de cultură gene­rală şi tehnică al colectivului respectiv organizaţiile sindicale din întreprinderile pe lingă care funcţio­nează şcoli profesionale, să înconjoare cu grijă elevii acestor şcoli, să vegheze la asigurarea unor condiţii bune de învăţătură şi de trai, să mobilizeze pe muncitorii bine calificaţi pentru a sprijini tinerii muncitori în ridicarea nivelului cunoştinţelor teh­nice, ajutîndu-i cu dragoste să cunoască procesul de producţie şi viaţa întreprinderii 6. Organizaţiile sindicale să se îngrijească şi să sprijine ridicarea pregătirii tehnice şi de cultură generală a maiştrilor, întărirea rolului şi răspunderii acestora ca organizatori direcţi ai produc­­ţiei şi conducători cu drepturi depline în toate chestiunile care interesează sectorul lor de muncă Comitetele centrale ale sindi­catelor să analizeze în cursul acestui trimestru stadiul aplicării Hotărîrii C C al P M R şi a Consiliului de Miniştri privind ridicarea rolului maiştrilor în producţie şi să ajute ministerele în luarea măsurilor practice de îndreptare, acolo unde hotărîrea n-a fost aplicată întocmai. Nivelul actual de Înzestrare tehnică a industriei noastre, sarci­nile industriei în cel de al doilea cincinal, cei maiştri cu temeinice cunoştinţe tehnice buni cunoscători ai problemelor de organizare şi conducere a producţiei Numai ridicînd pregătirea tehnică şi de cultură generală a mai­strului şi întărind răspunderea lui in producţie, conducerile între­prinderilor şi organizaţiile sindicale vor crea condiţii pentru o creştere generală a nivelului profesional al muncitorilor, pentru o mai bună organizare a producţiei, pentru un nou avînt în scopul îndeplinirii celui de al doilea plan cincinal 7. Sindicatele noastre trebuie să dea mai multă atenţie ingine­rilor, al căror rol în organizarea şi conducerea producţiei este deosebit de însemnat. Fiecare inginer trebuie să devină un sfă­tuitor atent al muncitorilor, fruntaşilor în producţie, inovatorilor şi raţionalizatorilor, un participant activ la perfecţionarea neîn­treruptă a organizării muncii şi la dezvoltarea întrecerii socialiste. Trebuie in acelaşi timp să combatem tendinţa care se mai ma­nifestă la unii ingineri, de a prefera să meargă in birouri la tot soiul de munci administrative, departe de producţie, de viaţa în­treprinderilor, în posturi unde nu-şi pot folosi şi dezvolta cunoş­tinţele tehnice şi ştiinţifice Organizaţiile sindicale din institutele de învăţămînt superior sînt datoare să educe studenţii — viitori ingineri — în aşa fel tncît aceştia să considere munca nemijlocită în producţie ca o necesitate profesională şi ştiinţifică şi ca o datorie patriotică Ce fel de muncă creatoare de inginer ar putea face cineva lipsit de practica producţiei ? Numai îmbinînd cunoştinţele obţinute în şcoală cu practica producţiei, muncind şi învăţînd continuu de la inginerii cu experienţă în producţie, de la maiştrii şi munci­torii cu înaltă calificare, tînărul inginer poate deveni un adevărat specialist Inginerii stagiari să fie înconjuraţi cu dragoste de către mun­citorii întreprinderilor noastre să fie sprijiniţi cu căldură pentru a cunoaşte procesul de producţie, viaţa de uzină, tehnica nouă. 8 Una din cele mai importante condiţii ale îmbunătăţirii orga­nizării muncii şi ale ridicării productivităţii ei, este normarea muncii. In ţările capitaliste — in rîndurile cărora se afla şi Rominia burghezo-moşierească — normarea muncii este numai un mijloc de a stoarce muncă cît mai multă şi cit mai ieftină. La baza nor­mării capitaliste a muncii stă sălbatica intensi.ficare a ritmului de mişcări mecanice, stoarcerea pînă la ultima picătură a forţei fizice a muncitorului. Principala caracteristică a normării capita­liste se exprimă în faptul că muncitorul, cu cît lucrează mai mult, cu atit primeşte un salariu mai mic faţă de volumul producţiei sale. Cu totul altul este scopul normării muncii în regimul democrat­­popular. Acum, cînd mijloacele de producţie aparţin celor ce mun­cesc iar rodul muncii este un bun al întregului popor muncitor şi nu al unei clici de capitalişti exploatatori, normarea se reali­zează în interesul oamenilor muncii. Ea este o bază necesară a organizării muncii şi a salarizării după principiul socialist, al re­partiţiei după cantitatea şi calitatea muncii depuse. La temelia nor­mării nu stă intensificarea muncii, ci folosirea pe scară tot mai largă a tehnicii şi a experienţei muncitorilor fruntaşi. Toţi muncitorii sunt interesaţi în normarea justă căci ea con­tribuie la realizarea unei cantităţi mai mari de bunuri în aceeaşi unitate de timp , aceasta duce la reducerea preţului de cost şi face posibilă realizarea politicii partidului şi guvernului de redu­cere sistematică a preţului mărfurilor de larg consum, în scopul ridicării generale a nivelului de trai al poporului. Oamenii, muncii participă direct la normarea muncii şi prin activitatea lor de producţie înlătură normele vechi, depăşite şi introduc altele noi avansate. In industria ţării noastre 74% dintre muncitori lucrează în acord pe bază de norme. De aceea, nu ne putem împăca cu lipsu­rile serioase care mai există în domeniul normării muncii. In ultimii ani Consiliul Central al Sindicatelor şi comitetele centrale ale sindicatelor s-au ocupat în prea mică măsură de problemele normării muncii, a indicatoarelor tarifare de califi­care şi a salarizării şi nu au luptat cu destulă perseverenţă pen­tru traducerea în viaţă a indicaţiilor Plenarei lărgite a Comite­tului Central al Partidului Muncitoresc Român din august 1953, cu privire la îmbunătăţirea normelor de muncă. In cele mai multe ramuri predomină normele statistice experimentale, norme care nu se bazează pe nivelul actual de înzestrare tehnică şi de organizare a muncii şi nici pe expe­rienţa proprie a majorităţii muncitorilor. De aceea ele nu numai că nu stimulează, dar frînează creşterea productivităţii muncii şi a cîştigului real al muncitorilor. In multe ramuri, cum ar fi industria construcţiilor de maşini şi altele, s-a ajuns la situa­ţia că se planifică un cîştig mediu cu 50—60% mai mare decît salariul mediu tarifar, ceea ce duce la practicarea unor norme nereale. La fabrica „Electroaparatajul“ procentul mediu de depăşire a normelor în trimestrul IV/1955 a crescut cu cca. 13% faţă de tri­mestrul II în timp ce productivitatea muncii în loc să crească a scăzut cu 1,5%. încălcări grave au loc mai ales în şantierele de construcţii şi montaje, unde foarte adesea normele şi foile de lucru sunt aşa fel „aranjate“ încît să se poată ajunge la un cîştig dinainte convenit. O asemenea practică încarcă preţul de cost al produselor fabri­cate şi devine o frînă în calea scăderii preţului de vînzare al produselor de larg consum, o frînă în calea creşterii salariului real al muncitorilor. Este necesar să luăm un curs hotărît spre lichidarea lipsurilor în normarea muncii. Comitetele centrale ale sin­dicatelor să sprijine conducerile ministerelor la stabilirea, pe baza unei analize temeinice, a măsurilor tehnico-organizatorice ce sunt necesare a se lua în fiecare întreprindere pentru a înlocui treptat în anii următori normele statistico-experim­entale, cu norme tehnice reale. Pe măsura perfecţionării proceselor de producţie, a introducerii tehnicii noi, a creşterii calificării şi experienţei de producţie a muncitorilor, normele învechite se cer înlocuite cu norme care să stimuleze creşterea productivităţii muncii, singura cale reală de ridicare a nivelului de trai. 9. Pentru C. C. ale sindicatelor organizarea luptei permanente şi sistematice pentru creşterea productivităţii muncii trebuie să constituie problema centrală a întregii lor activităţi. Cel puţin o­­dată pe trimestru C. C ale sindicatelor să analizeze împreună cu conducerile ministerelor respective situaţia îndeplinirii planului de creştere a productivităţii muncii şi să ia măsuri practice pen­tru sprijinirea întreprinderilor rămase în urmă. Forţele sindica­telor să fie îndreptate de fiecare dată spre acele locuri de muncă, sectoare şi întreprinderi unde există o rămînere în urmă, spre a determina ridicarea acestora în rîndul celor înaintate. Tovarăşi, Un factor de seamă al dezvoltării neîntrerupte a economiei na­ţionale şi a ridicării nivelului de trai al celor ce muncesc îl con­stituie reducerea preţului de cost. Raportul C.C. al Partidului pre­zentat celui, de al II-lea Congres arată că reducerea continuă şi sistematică a preţului de cost al producţiei în industrie, transpor­turi, construcţii, agricultură, circulaţia mărfurilor, trebuie privită ca una din sarcinile centrale ale celui de al doilea plan cincinal. In anii celui de al doilea cincinal preţul de cost trebuie redus în industria republicană cu cel puţin 15—20%, în construcţii cu cel puţin 20%, faţa de preţul de deviz al anului 1955, în S.M­ T.-uri cu cel puţin 34%, faţă de preţul de cost efectiv din anul 1955, iar al principalelor produse ale G.A.S în medie cu cel puţin 12,5%, faţă de preţul de cost planificat pe 1955. Fără scăderea neîntre­ruptă a preţului de cost nu poate exista progres, nu poate fi concepută creşterea venitului naţional, întărirea puterii de cumpărare a leului şi creşterea nivelului de trai al poporului. Activitatea multor organe sindicale constituie un exemplu bun în ce priveşte mobilizarea colectivelor de muncitori, ingineri şi tehni­cieni pentru reducerea preţului de cost. Comitetul sindical al uzi­nei „I. C. Frimu“ Sinaia a mobilizat colectivul uzinei pentru mai buna organizare a muncii şi a producţiei, pentru îmbunătăţirea indicilor de utilizare a maşinilor, pentru introducerea tehnologiei înaintate şi folosirea mai judicioasă a suprafeţelor de producţie. Organizînd regulat consfătuirile de producţie şi punînd în dez­baterea acestora probleme concrete ale producţiei, comitetul sin­dical sub conducerea organizaţiei de partid a atras muncitorii, tehnicienii şi inginerii pentru a contribui cu experienţa lor la găsirea celor mai potrivite metode de creştere a productivităţii muncii şi de reducere a preţului de cost Toate acestea au dat posibilitate colectivului uzinei să micşo­reze preţul de cost în anul 1955 cu 24,38% în loc de 11,93% cît era planificat In acelaşi tim­p cîştigul mediu a crescut cu 12,5% peste cel planificat, s-a mărit fondul directorului din care au fost construite un club şi o bază sportivă. Rezultate asemănătoare au obţinut şi organizaţiile sindicale din multe alte întreprinderi ca „Solidaritatea“-Oradea, „Ernst Thä­mann“-Oraşul Stalip etc. Reducerea preţului de cost trebuie să devină o preocupare vie şi neîntreruptă a tuturor comitetelor centrale ale sindicatelor. In mod deosebit trebuie să-şi îmbunătăţească munca în acest do­meniu C.C ale sindicatelor din ramura construcţii, industria lem­nului, celulozei şi hîrtiei, industria uşoară, alimentară şi sectorul socialist din agricultură, ramuri în care în primul plan cincinal preţul de cost nu numai că nu a scăzut, dar a crescut. De însemnătate deosebită pentru creşterea productivităţii muncii şi scăderea preţului de cost este specializarea întreprinderilor pe baza unui profil bine precizat şi stabil. Aceasta duce la o bună organizare a producţiei în serie, la reducerea cheltuielilor şi la o repartizare mai judicioasă a forţelor de muncă. In lupta pentru îndeplinirea prevederilor planului cincinal cu privire la reducerea preţului de cost, sindicatelor le revin urmă­toarele sarcini : 1. Mobilizarea muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor pentru a asigura o cheltuire economicoasă a resurselor materiale băneşti şi de muncă. Lupta pentru un consum mai raţional al materiilor prime, combustibilului, energiei electrice, trebuie să capete la fie­care loc de muncă un caracter mult mai larg şi mai concret decît pînă acum. Organele sindicale să sprijine conducerile administrative pentru elaborarea şi îmbunătăţirea normativelor de consum; să se îngri­jească ca fiecare muncitor să cunoască preţul materiilor prime şi materialelor întrebuinţate aşa încît să poată calcula cu uşurinţă ce economii realizează; să fie aplicate întocmai regulamentele de premiere care reglementează recompensa bănească a muncitorului care face economii . Să dezvoltăm acţiunea pentru economii complexe, pentru economisirea nu numai a materiilor prime şi a materialelor prin­cipale ci şi a tuturor lucrurilor oricît de mărunte ar părea ele. Să transformăm într-o mişcare de masă acţiunea pentru economii de materii prim­e şi materiale pornită de o serie de întreprinderi, ca de pildă, întreprinderea Kirov“ din industria pielărie care în 1955 a reuşit să economisească cantităţi însemnate de piele şi talpă, astfel încît a lucrat timp de aproape 7 zile din materiale economisite realizînd un spor de producţie egal cu 21598 perechi bocanci. 3. Să mobilizăm totodată oamenii muncii din întreprinderi şi instituţii pentru reducerea şi valorificarea raţională a deşeurilor, lichidarea pierderilor şi lipsurilor de materiale în timpul păstrării şi în procesul de fabricaţie, justa organizare a muncii de recon­­diţionare a scufelor, folosirea repetată a ambalajelor, reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi transport. O însemnată rezervă a reducerii preţului de cost pe care orga­nizaţiile sindicale trebuie să o aibă mereu în vedere este redu­cerea cheltuielilor neproductive, a cheltuielilor administrative gos­podăreşti, reducerea şi ieftinirea continuă a aparatului adminis­trativ, lichidarea exagerărilor în schemele de personal şi stabilirea unui raport just între numărul muncitorilor care lucrează efectiv în producţie şi cel al personalului auxiliar şi tehnico-administrativ. In multe întreprinderi acest raport este încă departe de a cores­punde cerinţelor producţiei. La fabrica „Electroizolantul“ din Bucureşti, la 240 muncitori există nu mai puţin de 149 persoane cu funcţii tehnico-ad­ministrative, adică 3 salariaţi tehnico-adminis­­trativi la fiecare 5 muncitori. Deosebit de grav e faptul că în afara schemei — şi aşa umflată — unele întreprinderi mai angajează ne­­legal zeci de funcţionari în plus, plătiţi din fondurile de producţie. La Trustul de Construcţii al Capitalei, şantierul Mihai Bravu, au fost angajaţi în acest an aproape 30% funcţionari în plus faţă de schema aprobată, plătiţi d­in fondul de producţie. Pe seama cui creşte acest aparat? Unde duce această creştere? E evident că aceasta duce la cheltuirea în mod inutil a unor însemnate fonduri, la mărirea preţului de cost, la irosirea forţelor de muncă în timp ce în alte sectoare şi întreprinderi se simte nevoia de noi braţe de muncă. Sarcina sindicatelor este de a lupta necontenit pentru înlăturarea unor asemenea stări de lucruri. Reducerea preţului de cost trebuie să fie însoţită de îmbunătăţi­rea calităţii produselor şi lărgirea sortimentelor. A lupta în mod eficace pentru ridicarea calităţii produselor înseamnă pentru organi­zaţiile sindicale în primul rînd să sădească şi să cultive la fiecare muncitor, inginer şi tehnician sentimentul de răspundere şi mîndrie pentru marca fabricii. Organele sindicale trebuie să ajute condu­cerile întreprinderilor să organizeze la un nivel mai înalt controlul calităţii, efectuarea acestuia să fie încredinţată muncitorilor şi tehnicienilor cu înaltă calificare şi multă experienţă în producţie. Trebuie combătută ca profund dăunătoare economiei naţionale şi fiecărui om al muncii, practica de a realiza planul numai în ceea ce priveşte producţia globală fără a realiza planul producţiei­­marfă, adică fără a realiza produsele finite în sortimentele şi ca­litatea cerută. Un raport nejust între volumul producţiei globale şi cel al pro­­ducţiei-marfă a existat multă vreme la întreprinderea „Magheru“­­Topleţ. În timp ce producţia globală a fost trimestrial depăşită cu 10—12%, producţia marfă n-a fost realizată în cursul prime­lor 9 luni ale anului 1955. Din această cauză la sfîrşitul lunii noiembrie întreprinderea ajunsese să aibă în depozit 181 batoze şi alte importante utilaje agricole care nefiind terminate nu puteau fi livrate G.A S.-urilor şi S.M.T.-urilor care aveau nevoie de ele. Situaţii similare există şi în multe alte fabrici şi uzine, întreprinderea care realizează numai planul producţiei globale şi nu ţine seama de produsele ce trebuie livrate altor unităţi, în­grămădeşte în depozitele sale produse neterminate, blochea­ză fondul de rulment, nu dă pe piaţă la timp produsele necesare aprovizionării oamenilor muncii, nu-şi pot respecta la timp şi în­tocmai contractele economice, împiedicind colectivele altor între­prinderi să-şi realizeze planul, provoacă greutăţi economiei naţio­nale. Organizaţiile sindicale au sarcina să contribuie la buna desfă­şurare a cooperării între întreprinderi, să vegheze la îndeplinirea planului de livrări cooperate, la timp şi în calitate corespunză­toare. Este necesar să se realizeze o colaborare strînsă între con­ducerile organizaţiilor sindicale din întreprinderile care cooperea­ză pentru producerea unor maşini­ agregate şi alte produse indus­­triale. C.C. ale sindicatelor sunt obligate ca împreună cu ministerele să analizeze trimestrial modul cum se realizează reducerea preţului de cost al produselor, să cunoască şi să generalizeze experienţa şi metodele cele mai bune pentru reducerea preţului de cost. Tovarăş:: Un rol tot mai important în ridicarea productivităţii muncii, reducerii preţului de cost şi îmbunătăţirea calităţii produselor are mişcarea de inovaţii şi invenţii. In cursul desfăşurării concursului de inovaţii organizat în 1955­ de C.C.S. şi A.S.I.T., numărul şi calitatea propunerilor de inovaţii şi invenţii a crescut în toate ramurile. Unele organizaţii sindicale ca aceea de la uzinele de tractoare „Ernst Thälmann“ au acumulat în munca cu inovatorii şi inventa­torii o experienţă preţioasă, bună de urmat. Comitetul de între­prindere împreună cu conducerea întreprinderii a elaborat un nu­măr de teme tehnice concrete ,privitor la rezolvarea problemelor de perfecţionare a procesului tehnologic. Pentru studierea şi rezolva­rea acestor teme s-au înfiinţat brigăzi complexe de inovatori, teh­nicieni şi ingineri. Rezultatul acestei munci au fost 1715 inovaţii aprobate pentru aplicarea în producţie şi care au dus la îmbună­tăţirea proceselor tehnologice şi la realizarea de economii în va­loare de peste 31 milioane lei. Mai sunt organe sindicale şi conduceri de întreprinderi care nu dau sprijinul necesar inovatorilor şi care abandonează preţioase inovaţii. Delegaţia de muncitori şi tehnicieni sovietici din industria petroliferă care ne-a vizitat ţara nu de mult ne-a arătat că au obţinut o productivitate mărită datorită folosirii unui annumit cuţit de deparafinare, invenţie românească. Este uşor de închipuit situa­ţia conducerii ministerului şi a comitetului central al sindicatului care au trebuit să recunoască faptul că această inovaţie romî­nească, folosită cu rezultate atît de bune în U.R.S.S., la noi a fost de multă vreme abandonată Cum ar putea justifica organele sin­dicale o asemenea atitudine lipsită de răspundere faţă de străduin­ţele muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor din industria petro­liferă de a perfecţiona tehnica pentru a mări productivitatea muncii ? Sarcina tuturor organelor şi organizaţiilor sindicate este să pună capăt cu hotărîre unor astfel de practici, să uşureze şi să stimuleze prin toate mijloacele activitatea inovatorilor­­şi inventatorilor. In această direcţie este necesar : — să combatem cu toată severitatea inerţia şi tărăgăneala biro­cratică, ţinerea la „dosar" a propunerilor de inovaţii, neaplicarea inovaţiilor verificate şi neglijarea recompensării materiale a ino­vatorilor şi inventatorilor; — să asigurăm îndrumarea sistematică a inovatorilor şi iven­­tatorilor spre anumite teme precise dinainte stabilite spre rezol­varea principalelor probleme tehnice şi de organizare a producţiei; — să organizăm prin cabinete tehnice, cluburi, biblioteci, o se­rioasă informare tehnică spre a evita paralelismul şi irosirea for­ţelor pentru rezolvarea unor probleme ce şi-au găsit deja soluţia în alte întreprinderi. — să desfăşurăm o muncă sistematică pentru a generaliza în toate întreprinderile şi locurile de munca invenţiile şi raţionaliză­rile verificate în practică. Pentru a dezvolta iniţiativa creatoare a inovatorilor şi inventa­torilor în direcţia sarcinilor celui de al doilea plan cincinal, co­mitetele centrale ale sindicatelor cu sprijinul ministerelor respec­tive, vor organiza în cursul anului 1956 un concurs de inovaţii şi invenţii la care vor fi atrase mase largi de muncitori, tehnicieni şi ingineri din întreprinderile ramurei respective în desfăşurarea activităţii pentru creşterea productivităţii mun­cii, reducerea preţului de cost, introducerea pe scară cît mai largă a tehnicii noi, stimularea activităţii de inovaţii, generalizarea ex­perienţei înaintate, ridicarea calificării­­maiştrilor şi muncitorilor, organizaţiile sindicate trebuie să colaboreze mai strîns cu AS.I.T. Cercurile A.S.I.T. din întreprinderi sunt chemate să elaboreze şi să propună soluţii privin­­ îndeplinirea planului la toţi indicii pe baza studierii şi folosirii în primul rînd a rezervelor existente şi a experienţei înaintate, să prelucreze ştiinţific experienţa fruntaşilor în producţie, să elaboreze bazele practice ale aplicării acesteia de către marea majoritate a muncitorilor şi să dea, în colaborare cu organele sindicale din întreprinderi, un ajutor direct şi calificat muncitorilor la însuşirea experienţei înaintate. Pentru o conducere vie şi concretă a întrecerii socialiste îndeplinirea cu succes a sarcinilor celui de al doilea plan cn­­cinal cere să îmbunătăţim munca de organizare şi conducere a în­trecerii socialiste. In anii primului cincinal sindicatele au acumulat o însemnată experienţă în organizarea şi conducerea întrecerii socialiste O muncă mai bună în organizarea întrecerii socialiste a desfășurat (Continuare în pag. 3-a) LUCRĂRILE PLENAREI CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR Sardelle sindicatelor In lupta pentru aplicarea Istoricelor Hotărîri ale celui de al II-lea Congres al P« M* R* MUNKA Miercuri 1 februarie 1958 — nr. 2576

Next