Munca, martie 1956 (Anul 12, nr. 2601-2627)

1956-03-01 / nr. 2601

Pag. 2-a Viaţa organizaţiilor sindicale Luptăm pentru înfăptuirea politicii partidului la sate Cel de-al 11 -lea Congres al partidului a trasat întregului popor muncitor noi sarcini în lupta pentru dezvoltarea sectorului socialist al agriculturii. In această luptă, aşa cum s-a arătat la Congres, S.M.T. au un mare rol organizator şi mobilizator. Mecanizatorii din ,S.M.T. şi lucrătorii din G.A.S. reprezintă doar noul detaşament al clasei muncitoare la sate, capabil să ducă în rîndurile ţărănimii muncitoare linia politică a partidului şi să sprijine înfăptuirea ei. Mecanizatorii noştri, toţi cei care lucrează în S.M.T., duc o intensă activitate politică printre ţăranii muncitori, în vederea transformării socialiste a agrriculturii Mecanizatorii îndeplinesc an de an volumuri tot mai mari de lucrări agricole, îmbunătăţesc calitatea lor, ajută la formarea de noi asociaţii simple de lucrare a pămîntului, la constituirea de noi întovărăşiri agricole şi gospodării colective. La baza acestei activităţi stă munca activă pe care comitetul sindical al staţiunii o desfăşoară necontenit sub directa conducere şi îndrumare a organizaţiei de partid. Comitetul sindical, nu de mult a sprijinit conducerea staţiunii la înfiinţarea unui curs pentru înarmarea mecanizatorilor cu cunoştinţe politice şi profesionale. Cursul cuprinde 25 de lecţii cu teme destul de variate: despre rolul S.M.T. în dezvoltarea socialistă a agriculturii, despre organizarea principalelor munci în campanie, despre disciplina muncii şi organizarea întrecerii socialiste, despre folosirea metodei Bugacev şi întreţinerea tehnică a maşinilor etc. O dată cu aceste lecţii noi vorbim cursanţilor şi despre apropiatele alegeri de deputaţi în sfaturile populare, despre realizările sfatului popular raional, astfel încît mergînd printre ţărani el să cunoască Îndeaproape şi aceste probleme. La colţul roşu al staţiunii, au fost dezbătute în aceste zile în grupele sindicale sarcinile ce reies din documentele celui de-al doilea Congres al partidului și ale recentei plenare a C.C.S. în vederea necontenitei dezvoltări a sectorului socialist din agricultură. întrecerea socialistă pornită în rîndurile mecanizatorilor s-a dovedit a fi o puternică metodă educativă. Tocmai de aceea comitetul sindical a dat o mare atentie organizării temeinice a întrecerii pentru dobîndirea titlului de „cel mai bun tractorist". In perioada lucrărilor agricole din anul trecut, au fost editate multe numere de foi volante, s-au ţinut consfătuiri şi schimburi de experienţă care au însufleţit pe mecanizatori şi au dat un mare impuls întrecerii. Din iniţiativa comitetului, în staţiune a avut loc un larg schimb de experienţă în vederea extinderii iniţiativei Eroului Muncii Socialiste V Voichiţă Folosind această iniţiativă tractoristul Ion Bîrleanu a realizat lucrînd intr-un singur schimb ne tractorul său 564 hantri cîstigînd titlul de ..ceil mai bun tractorist'' ne S . T ., în întrecerea pe profesii De asemenea, Vasile tantoc a rest'zat 522 hantri, iar loan Robu -aroape 500 de hantri ambii lucrînd de asemenea într-un singur schimb de tractoarele lor Acolo unde au lucrat mecanizatorii staţiunii, s-au dobîndit recolte îmbelşugate mult mai mari faţă MARIN FLOREA director ION MARINCEA preşedintele comitetului sindical S.M.T. Huşi de alţi ani. Astfel, media de porumb la hectar a trecut de 2.000 kg boabe, la grîu peste 1.600 kg, la orz aproape 2.000 kg etc. Aceste rezultate au convins si mai mult pe tărănii muncitori de avantajele pe care le oferă munca în comun, cu maşinile S.M.T Alături de acestea munca politică desfăşurată de către mecanizatori, cu sprijinul actiştilor de partid şi de stat, a dus la formarea în toamnă a celor nouă întovărăşiri agricole din raion. Agronomii de sector Pavel Constantin, Chiriac Lucica, tractoristul Dumitru Strătulat, şeful de brigadă Vasile Borş şi alţii, înarmaţi cu cunoştinţele căpătate la cursurile ce au avut loc în staţiune, au organizat convorbiri la căminele culturale şi în casele ţăranilor, despre succesele dobîndite de G.A.C. din aceleaşi comune. Au vorbit şi despre veniturile obţinute de ţăranii colectivişti faţă de ţăranii cu gospodării individuale. Aceasta a convins pe ţăranii muncitori şi aşa a luat fiinţă o întovărăşire în comuna Şchiopeni cu toată împotrivirea chiaburilor In ea au intrat 24 de familii de ţărani săraci şi mijlocaşi, iar în prezent se primesc noi cereri Cît de convingătoare a fost munca efectuată de S . T la şi activitatea politică dusă, o arată şi cele 5.000 contracte încheiate anul trecut cu ţăranii muncitori pentru lucrarea ogoarelor cu mijloace mecanizate Sfatul S.M.T. constituie pentru colectivul nostru un însemnat sprijin în îmbunătăţirea muncii. El ne ajută mereu să vedem la timp neajunsurile şi să le putem lichida. Nu de mult sfatul S.M.T., întrunindu-se din nou, ne-a adus nu numai mulţumiri pentru munca efectuată, dar ni s-au sezusat şi lipsuri noi semnate. Astfel, preşedintele G.A.C. „Tractorul” din comuna Podul Hagiului a arătat că, in campania de toamnă, brigada de tractoare condusă de Neculai Macarie nu și-a dat tot interesul pentru a termina în întregime arăturile contractate. La fel a fost criticată și brigada lui Vasile Păduraru care a lucrat la G.A.C. din Lunca Banului. Comitetul sindical, luînd cunoştinţă de aceste lucruri, a organizat consfătuiri în grupele sindicale, în care muncitorii şi-au spus răspicat cuvîntul. Ei au arătat tovarăşilor lor că asemenea lipsuri ştirbesc prestigiul şi autoritatea staţiunii în faţa ţărănimii muncitoare Deşi pămîntul e acoperit acum cu o natură groasă de zăpadă, noi ne aflăm totuşi aproape de începerea lucrărilor de primăvară în aceste zile toate forţele noastre se îndreaptă spre terminarea ultimelor reparaţii ale maşinilor agricole şi în special spre realizarea planului de încheiere a contractelor pentru muncile agricole de primăvară cu maşinile staţiunii. Şi aici, comitetul nostru sindical are un rol deosebit. Împreună cu conducerea noi am pregătit temeinic pe cei 25 de agronomi şi pontatori alimentatori plecaţi pe teren pentru încheierea de noi contracte. S-au ţinut cu ei lecţii politice, s-au prelucrat documentele celui de al II-lea Congres al P.M.R., astfel încît ei să poată desfăşura o muncă politică rodnică. Rezultatele au început să se vadă. Contractele cu G.A.C şi întovărăşirile agricole au fost încheiate. In afară de acestea, s-au încheiat pînă acum peste 500 contracte cu ţăranii muncitori cu gospodării individuale. De asemenea, pe baza sprijinului dat de cei din S.M.T. în comunele Arsura Pogăneşti, Stănileşti, au fost formate asociaţii simple de lucrare a Pămîntului. Noi ne vom strădui neîncetat să amiiim traducerea în viaţă a politicii partidului dusă în această direcție. ________________ CRONICA LITERARA------------------------Veronica Porumbacu: „GENERAŢIA MEA“ Nu exagerăm de loc atunci cînd afirmăm că cititorii iau în mînă cu încredere cărţile Veronicăi Porumbacu Străbătută de emoţie şi sentiment, poezia Veronicăi Porumbacu, lirică aproape în întregime, şi-a croit cu uşurinţă drum spre inima cititorilor. Incepînd din anul 1947 cînd edituri diferite anunţau prin două cărţi de dimensiuni modeste („Visele Babei Dochia“ şi „La capătul lui 38“, un nume nou în literatura romînească — şi pînă în prezent, mesajul poeziei Veronicăi Porumbacu poartă mereu acelaşi robust şi optimist indemn, înainte! intitulîndu-şi noul volum de versuri ‘ „Generaţia mea" poeta şi-a propus îndeplinirea unei misiuni grele, de mare amploare şi de înaltă însemnătate socială- zugrăvirea sub raportul poeziei lirice, a unei generaţii greu încercate care a cunoscut si golul prăbuşirii iluziilor adolescentei si haosul căutării unor căi cinstite si demne atunci cînd mirajul „războiului sfînt“ întuneca minţile. Este generaţia care si-a plătit cu sînge si jertfe rătăcirile, generaţie care după 23 August 1944 a luptat cu tot ce-a avut mai bun si mai curat pentru vindecarea grelelor răni ale războiului pentru victoria vieţii noi şi libere In miezul frămîntărilor ei a stat mereu si eroul liric a! volumului ..Generaţia mea“ care nu de puţine ori se identifică cu însăşi autoarea. „Eu multe ştiu pe lume, dar regretul c-am stat cumva deoparte, mi-e străin... Nu stau pe ţărmul mării agitate s-o laud ca sublim observator. Eu iau in piept talazurile toate, iar de răzbesc — răzbesc cu un popor". („Atît aş vrea“) Astfel se explică de ce poezia Veronicăi Porumbacu vorbeşte în numele întregii generaţii, de ce apare atît de puternic sentimentul participării eroului liric la viaţa socială, la cele mai însemnate evenimente ale epocii. Momentele însemnate ale istoriei ţării noastr sînt de obicei zugrăvite cu simplitate în notaţii scurte, pline de nerv Ele sînt menite să pună în contrast idealurile şi calităţile proprii adolescenţei şi tinereţii, cu cruda si neagra realitate a trecutului, cu mizeria şi ororile războiului Semnificativă în acest sens este poezia „21 iunie 1941“ cu care începe de fapt primul ciclu al cărţii intitulat „Sub felinare camuflate“. Poezia este o evocare lirică a unui clasic „sfîrşit de an, sfîrşit de şcoală“ cu nelipsita-i nostalgie şi reuniune tovărăşească iată însă că deodată, melodia se frînge şi răsună îngrozitor de rece cuvintele: „Războiul a începutl“ „Şi cintecul s-a şters. Era trecutul Intraseră răsuflarea lui Satan? Armate tilhăreşti trecură Prutul, cît noi serbasem finele de an.. Am părăsit tăcuţi bătrina sală, pe uliţe curgînd ca un şuvoi. ...Şi tinerii din băncile le scoală zvîrliul au fost de-a dreptul în război" („21 iunie 1941“) Cu aceste versuri scrise, cu simplitate, într-o manieră caracteristică Veronicăi Porumbacu, începe povestea generaţiei care cu durere se întreabă : ,O, cine-mi va răspunde de toţi anii ce dragostea să-i împle ar fi putut ? Cine plăteşte pentru bolovanii ce ne loviră zborul început ?" („Ora întîlnirii“) Există un volumul „Generaţia mea“ numeroase poezii scrise cu talent şi inspiraţie ca „Pruncul vremii", „Adevărul“ „Cumpăna“, „Nu pot să iert“ etc., care vorbesc cu claritate despre poziţia activă a eroului liric în acei crînceni ani ai războiului. In ele, autoarea a ştiut să surprindă din tabloul general al acelei vieţi sumbre trăite „sub felinare camuflate“ momentele cele mai semnificative, care să dezvăluie creşterea tipică a conştiinţei unui reprezentant al tinerei generaţii, a „unui mic anonim“. Şi nu întîmplător imaginea acestuimic anonim" apare ca un leit-motiv în multe poezii. El întruchipează miile de tinerieroi, luptători necunoscuţi, dintre care mulţi, foarte mulţi, s-au jertfit în bătălia pentru adevăr şi libertate, pentru ca omul să nu mai fieschilodit şi prădat“. Autoarea însăşi se identifică cu această masă de anonimi, al căror amar l-a trăit în trecut şi ale câror lupte şi izbînzi le consemnează ca un cronicar al contemporaneităţii: „Eu sînt un grămătic la cei Hăminzi, pe care viaţa nu-l făcu prea blin zi, eu, micul anonim, eu, stenograful" („Primăvara“), profesiune de credinţă pe care Veronica Porumbacu n-o părăseşte în tot cursul volumului. Autoarea notează fapte şi scene din istoria generaţiei, văzută prin prisma propriei ei viziuni. Şi tocmai această viziune înaintată, militantă, a determinat caracterul activ si combativ al poeziei sale lirice, in general poeziile din ciclul „Sub felinare camuflate" se disting prin varietatea formelor artistice de sugerare a frămîntărilor spirituale ale generaţiei în anii războiului, de afirmare a luptelor purtate pentru aruncarea în aer a „trupului lumii vechi“: „Ne era foame. Noi cerurăm pline. / Era război. Noi pacea o chemam ! Şi libertatea zilelor de miine / Cînta in noi, ca pasărea la geam. / Pe gardul lung de şipci ca peste coarde, / noi mina ne-o treceam sub camuflaj / Din degete ţîşnea un cint ce arde, un manifest, un strigăt de curaj“. („Pruncul vremii“). Relevînd minunatele însuşiri ale acestei generaţii, Veronica Porumbacu reuşeşte să arate creşterea experienţei ei umane cu fiecare etapă a luptei clasei muncitoare pentru zdrobirea putredei orînduiri burghezo-moşiereşti. Apare astfel firesc ca cei mai buni reprezentanţi ai generaţiei să-şi găsească locul alături de comunişti în lupta ilegală („Slavă vouă“), să întreprindă acţiuni de sabotaj „înfometînd maşina de război“ („Cumpăna“), să asculte pe ascuns „în cască de galenă“ glasul Moscovei („Crainicul") şi să se înroleze în gărzile patriotice pentru răsturnarea dictaturii fasciste antonesciene, în momentul cînd spre ţara noastră trecu prin aspru vad „ostaşul ce purta pe talpă încă „ praful şoselei de la Stalingrad". (,,Casca“! Cu acest moment istoric se încheie primul mare ciclu de poezii intitulat „Sub felinarele camuflate“. Cu al doilea ciclu, „Ne revărsăm pe străzi“, se lărgeşte tematica Uri di Veronicăi Porumbacu şi începe să se definească adevărata adîncime a sufletului tinerei generaţii. Poezii ca: „Amintiri din 45“, „Tribunalul poporului“ „Şi eu am fost acolo“ şi mai ales „Confruntarea“ dezvăluie cu prisosinţă tema lirică a întregului volum : zugrăvirea maturizării politice a unei generaţii greu încercate, a procesului creşterii revoluţionare a eroului liric. „Ne revărsăm pe străzi“ sugerează ideea de bază a ciclului şi anume participarea maselor largi muncitoare, sub conducerea partidului, la crearea noii sale istorii, la făurirea noii sale vieţi. In imagini concise, pline de expresivitate, care oglindesc adîncul spirit de pătrun- dere şi capacitatea de a sezisa şi generaliza cele mai mici amănunte de viaţă. Veronica Porumbacu zugrăveşte un tablou dramatic al încleştării dintre clasa muncitoare şi burghezie în primii ani după eliberare Poezia „Confruntarea“ surprinde momentul înfruntării reprezentanţilor a două forţe, a două clase sociale: una nu a cucerit încă deplin puterea politică şi economică în stat, dar de partea ei are viitorul, cealaltă se zbate în neputinţă de a întoarce roata istoriei Asemenea poezii pătrunse de un puternic spirit combativ, care dezvăluie sentimentul marii demnităţi a omului muncii, stăpîn pe soarta sa,îşi luminează aspecte noi ale vieţii noastre, poezii care oglindesc acea eroică „viaţă a sufletului omenesc“ sînt numeroase în noua carte a Veronicăi Porumbacu. Ele continuă în mod creator cea mai înaltă tradiţie a liricii clasice romîneşti, a liricii eminesciene şi anume: corelaţia dintre poezie şi viaţă, dintre poezie şi oameni Cu multe versuri de o rară frumuseţe se prezintă noul volum şi în alt domeniu, acela care se leagă de tema dragostei. Este remarcabilă măiestria artistică cu care Veronica Porumbacu dezvăluie lumea lăuntrică a oamenilor, cele mai intime reacţii sufleteşti, atunci cînd cîntă sentimentul înălţător al dragostei. Acest sentiment este apa vie care în clipele grele din anii luptei , ilegalitate a dăruit „foc înalt şi tărie“ multor fapte („Un cîntec de ubire“, „Nu-ţi bate joc!“), şi a crientat pentru totdeauna în viaţă relaţiile dintre doi oameni, doi tovarăşi: „De clipe vii nu de vecii I ni-i dor, I Vecia-n mină / Se fărîmă / uşor / Pe noi ne leagă vis şi viaţa I Si nu I doar jurăminte I şi cuvinte. / Cînd îmi e greu, I în pieptul meu I baţi tu. („Gerlinda mea“) Din îmbinarea tonurilor tragice — optimiste, de sinceră tristețe, cu ceie luminoase, de răscolitoare dragoste pentru „minunea simplă, nouă“, s-a născut poezia „Şi vin apoi copii“ — unul din cele mai frumoase şi mai gingaşe cîntece, închinate simţămîntului matern, dragostei pentru copii, din lirica noastră contemporană. Alături de asemenea poezii este de neînţeles apariţia unor lucrări confuze ca „Taina“. Ce sens pot tivea cuvintele eroului liric din poezia „Taina“ (prima parte): „Tot ce îndrăgeai, îndrăgostit , cu timpul, fără rost îţi pare?" Nu se poate citi cu nepăsare simpla şi pasiva constatare că după ce ai trăit ani îndelungaţi cu Fiinţa iubită, după „ce naşti si creşti eonii“: ,,Alături totuşi eşti absent ! Chemi dragostea — ea nu mai vine / Şi dorul meu — indiferent / Iţi lasă singele în vine"... Pentru ce idei pledează „Taina" ? Oare împotriva „obişnuinţei“ in relaţiile familiale, împotriva mentalităţii filistine în viata casnică? Nu. Avem impresia că autoarea s-a mărginit doar să constate fenomenul fără să ia vreo atitudine, fără să impună un răspuns. Asemenea întîmplări desigur că se petrec şi în viaţa noastră, dar lirica nu poate doar să le înregistreze, fără să indice o atitudine Patosul combativ propriu întregii noastre poezii caracterizează şi cele mai bune creaţii lirice ale Veronicăi Porumbacu, „Taina“, sau unele din poeziile cu caracter meditativ-filozofic ca „Şi prundul se aprinde“, puteau să facă parte din şirul unor asemenea opere de valoare, dacă conţinutul lor sărac, uneori confuz şi contemplativ, n-ar fi împiedicat teme interesante să se realizeze, reducîndu-le la simple intenţii artistice. Trebuie amintită, ca un element valoros, continua căutare de noi forme de expresie artistică, apariţia unor timbruri noi de orchestraţie poetică, folosirea unor forme variate de versuri şi rime,cu excepţia unor repetări obositoare de rime la un interval de puţine pagini: „prav“ — bolnav“, „apoi — război". Uneori aceleaşi rime apar foarte des, de pildă de 10 ori rimele „fată — viaţă“ şi de 7 ori „foc - foc“. Şi o observaţie: volumul conţine „pete albe“ in ceea ce priveşte abordarea unor teme centrale ale vieţii noastre. Eroul liric participă prea puţin la viaţa oamenilor muncii din sectoarele cele mai înaintate ale realităţii, astfel că imaginea artistica a chipului generaţiei contemporane, a marilor ei lupte, ni se pare incompletă. Evident că nu se poate cere unui poet de a epuiza toate temele. Veronica Porumbacu s-a vrut însă exponent liric al generaţiei ei. Denumindu-se „stenograful“ acesteia, ea putea să-i întregească chipul de constructor, în uzine, pe marile şantiere ale socialismului, tocmai acolo unde eroismul muncii face să crească „gloria acestei generaţii“. Dar „Post seriumul“ ne anunţă că ..poemul nu-i sfîrsit / chiar dac-am străbătut si timp si spatii. / Ce-i mai frumos, abia e de-mpUnit". Sîntem convinşi că Veronica Porumbacu va desăvîrsi minunatul poem al vierii generaţiei ei. Dar pînă atunci cititorilor li s-a orpit o carte care, prin formula sa distinct personală, prin bogăţia imaginilor şi capacitatea lor de a transmite un conţinut profund de idei şi sentimente, se înscrie ca un eveniment deosebit de remarcabil în lirica românească contemporană. TEŞUI MILCOVEANU Cursuri pentru activul sindical PITEŞTI (coresp. „Munca“). — In urma lucrărilor plenarei C.C.S. cu privire la sarcinile sindicatelor în lupta pentru aplicarea istoricelor hotărîri ale celui de-al II-lea Congres al P.M.R., prezidiu! C.S.R.Pitești a organizat un curs de instruire economică şi profesională la care în afară de activul său, participă activiştii comitetelor sindicale raionale, regionale şi preşedinţii comitetelor de întreprindere din oraşul Piteşti. Lecţiile, în număr de 21, vor fi predate de unii dintre cei mai pregătiţi tehnicieni, ingineri, conducători economici şi activişti sindicali. Prima lecţie intitulată „Planul tehnic industrial şi financiar al unei întreprinderi“, a fost ţinută de tovarăşul N. Nicolov, contabil-şef al fabricii textile „11 Iunie“, din localitate. Următoarele lecţii vor trata despre : „Importanţa creşterii productivităţii muncii şi căile de realizare a acesteia“, „Rolul S.M.T. în transformarea socialistă a agriculturii“, „Organizarea procesului de producţie în foraj şi în ce constă forajul rapid şi cel cu apă“, „Organizarea procesului de producţie în mină şi aplicarea graficului ciclic“. Lecţiile pe teme sindicale cum ar fi: „Rolul sindicatelor în organizarea şi conducerea întrecerii socialiste“, „Munca cultural-educativă, factor important în sprijinirea producţiei“ şi altele, vor contribui şi ele la o mai bună pregătire a activului sindical şi, deci, la ridicarea activităţii sindicale din regiune ...datorită neglijentei conducerii administrative de la mina Doman (trustul Anina) minerii de aici întîmpină greutăţi în îndeplinirea sarcinilor de plan. Este vorba de faptul că atît conducerea cît si organele sindicale de aici n nu au luat nici o măsură pentru repararea si întărirea tunelului prin care se transportă sterilul din mină, lăsîndu-1 să se surpe și paralizînd astfel întreg transportul. Pînă cînd va mai dăinui această stare de lucruri ? Blosif corespondent voluntar ...la secţia forme din cadrul Combinatului Siderurgic „Gheorghe Gheorghiu- Dej “ - Hunedoara, numărul rebuturilor depășește cu mult pe cel admis. In numai o jumătate de an au fost rebutate 10.800 sape, hîrlete, lopeti si tîrnăcoape. Prin faptul că organele administrative si cele sindicale nu au manifestat preocupare pentru reconditionarea acestora ele au fost depozitate în spatele magaziei şi lăsate în voia soartei, de aproape 7 luni încît se degradează Marin Gh. corespondent voluntar ...propunerile muncitorilor legate de buna desfăşurare a procesului de producţie nu sînt luate în seamă de organele administrative şi cele sindicale de la Oficiul ateliere şi Baza tubulară Tîrgovişte, din care cauză în multe secţii se face risipă de aburi, gaze şi se degradează agregatele. Inginerul Carol Budai, în loc să ia măsuri menite să ducă la remedierea grabnică a acestei stări de lucruri, trece nepăsător pe lîngă ea. Oare pînă cînd ? M. Avam corespondent voluntar ...organele administrative si cele sindicale de la fabrica de postav din Buhuşi nu manifestă suficientă preocupare pentru folosirea chibzuită a materialelor- In secţiile întreprinderii se pot vedea aruncate la voia întîmplării rămășițe de pretori, oare dacă ar fi sortate atent ar putea fi utilizate, lucru ce ar aduce economii întreprinderii. Nu cred oare conducerea fabricii și comitetul de întreprindere că este timpul să se pună capăt acestei risipe ? S. Stopler corespondent voluntar MUNKA acaooo ( f/ { /(/ /"Vlf ooocoooc \ rWLiA4s A sunat ceasul... să se ia măsuri . E foarte plăcut să dormi fără l \ grijă. Dar, pentru ca să dormi joi fără grijă, trebuie să fii sigur că g | te vei scula la timp. Iar pentru 8 \asta, este bine să ai un ceas în 8 deșteptător. Din păcate, vechiul % \meu ceas-deșteptător se stricase8 g şi îi simţeam lipsa. g 8 Deunăzi, paşii mi s-au oprit 8 lin faţa vitrinei unui magazin,% 8 îmbrăcată in straie de primăva g 8 ro şi înveselită de şnururi, roşii % g de mărţişoare. Privirea mi-a fost 8 s atrasă de un ceas-deşteptător cu g 8 cadran fosforescent, a cărui per 8 8 sesoare devenit după cinci mi-1 2 nute, cît dură întocmirea bonului g 8 si achitarea contravalorii obiectu-ului respectiv. Seara, am vrut săg g potrivesc ceasul după radio. Dar, g 8 val / butonul minutarelor era rea-jipăn. A doua zi, i-am împărtășit g g vînzătoarei necazul meu. Ea, im-i - pasibilă și zîmbitoare, a găsit nu- 8 8 maidecît două „soluții“ , sau să g g aștept însănătoșirea responsabilei 8 8 magazinului — tovarășa Maria* 8 Anton (ca ea să se convingă per-\ g sonal că mi s-a vîndut un ceas 8 8 defect) sau — și mai simplu — \ I să mă plîng centralei O C.L. Hoga tării, simful estetic al salariați-8 8 lor unității nr. 142 din B-dul Ma-jj tgheru nr. 1—3 era cu mult mai^ 8 dezvoltat (după cum dovedea vi-$ Itrina) decit simful lor de răspun-% %dere. Pînă la urmă, am obfinut\ % un alt ceas. Dar și acesta și-ai 8 dat arama Pp fată — deşi nu era 8 8 din aramă. Pus să sune la 6, s-ag 8 refugiat intr-o tăcere adincă. Ian g la prima încercare de a-i răsuci* 8 încă puţin butonul de sonerie, a 8 scrîşnit amarnic, rupindu-şi de- 8 g monstrativ arcul. 8 Ceasornicarul din cartier a reu- găsit să-l înzdrăvenească pentru 8 g modesta sumă de 30 lei. Spune 8 „modestă“ pentru că ceasul pă g I rea stricat fără leac. Coopera-8 g firele de ceasornicărie nu se ating 8 însă de prea puțin lucru, astfeli jt că nu e nevoie ca O C.L.-ul să * g le sprijine, făcînd cumpărătorilor ^ 8 plăcerea de a da la reparat, pen S cont propriu, ceasuri proaspăt jj % cumpărate. $i asta pentru că nu\ * recepționează cu destul simt den g răspundere deșteptătoarele pe* 8 care le pun in vinzare. g 8 E. Lupu 8 .Joooeooooeooooeoooeoooooooooooooooooooooooooood Joi 1 martie 1950 — nr. 260. Să ridicăm schimbul de noapte la nivelul celui de zi Iniţiativa a dat roade La oficiul de foraj Boldeşti, sondorii de la sonda 753 au chemat la întrecerea pentru titlul de „cea mai bună brigadă de foraj“ pe cei de la sonda 752, conduşi de Ion Nicorescu, pentru atingerea a două obiective: creşterea vitezei de foraj cu 10 la sută şi depăşirea planului de producţie pe anul 1956 cu 5 la sută Analizînd chemarea în consfătuirea de producţie a grupelor sindicale, cei de la sonda 752 au fost de acord să pornească întrecerea. Pilda celor două brigăzi a fost urmată şi de alţi sondori Astfel, întrecerea pe profesii a cuprins în scurt timp toate brigăzile oficiului. După prima săptămînă de muncă, cînd s-a făcut bilanţul realizărilor obţinute, sondorii de la cele două brigăzi au constatat că schimburile de noapte abia îşi realizau planul, în timp ce schimburile de zi și-l depășeau cu 10 și chiar 15 la sută. Analizînd care sînt cauzele care duc la o productivitate scăzută în schimbul de noapte, sondorii din brigada lui Moraru Trandafir au aiurs la concluzia că aprovizionarea cu materialele necesare era defectuoasă, că iluminatul locurilor de muncă era nesatisfăcător, că utilajele defectate ziua erau lăsate pentru reparare pe seama schimbului de noapte. Lipsa unui control şi a sprijinului tehnic în timpul nopţii din partea brigadierului şef de secţie ducea de asemenea la slăbirea disciplinei, la efectuarea greşită a unor operaţiuni Cunoscînd din presă că aceste greutăţi au fost înlăturate de sondori din brigada lui I Botezatu de la sonda 1109 din Moineşti, care a pornit iniţiativa „Să ridicăm activitatea schimbului de noapte, la nivelul schimbului de zi“, brigada lui Moraru Trandafir a trecut şi ea să aplice — prima pe schelă — noua iniţiativă In acest scop, s-a trecut în Primul rînd la completarea cu lămpi suficiente a locurilor de lucru pentru a asigura un iluminat normal. Pentru ca reparaţiile la utilaje şi instalaţii să fie făcute în cursul zilei, brigadierii şi maiştrii aduc din vreme la cunoştinţa echipelor de întreţinere defecţiunile ivite. Astfel, reparaţiile se fac la timp, şi executîndu-se ziua ele sunt de bună calitate. Brigada a luat de asemenea măsuri în legătură cu îmbunătăţirea aprovizionării sondei, astfel ca sculele, chimicalele și celelalte materiale necesare să fie transportate la sondă în timpul zilei Pentru aceasta, comenzile de materiale se fac cu 2—3 zile înainte In felul acesta, s-a dat posibilitate sondorilor, să-și folosească mai bine orele de muncă, să-și îndeplinească fiecare, în bune condiţiuni, normele ce le revin. In grupele sindicale s-a dus o susţinută muncă politică astfel ca sondorii să vină la serviciu cu 10—15 minute înainte de începerea schimbului, pentru a unge şi contrara instalaţiile şi utilajele, pentru a cunoaşte de la sondorii pe care îi schimbă defecţiunile ivite în timpul lucrului. Brigadierul trece acum pe la sondă, controlează felul cum se desfăşoară munca şi oride cîte ori este nevoie îi ajută pe sondor-' în muncă ...Timpul s-a scurs pe negîndite. A trecut o săptămînă, apoi a doua Munca bine organizată a dat roade. In ultima săptămînă, de pildă, sondorii din schimbul de noapte condus de maistrul Nicolae Hangiu de la sonda 753, nu numai că au îndeplinit planul, dar şi-au depăşit chiar sarcinile cu 15 la sută. O dată cu creşterea productivităţii muncii în schimbul de noapte, petroliştii de la „753" au reuşit să foreze zilnic tot mai mulţi metri . Iniţiativa brigăzii din Moineşti a fost îmbrăţişată şi de cei de la sonda 752. Datorită aceloraşi măsuri, în aceeaşi perioadă, schimbul de noapte condus de maistrul Constantin Stoica a sporit productivitatea muncii cu 13 la sută fată de nivelul realizat de schimbul de zi. I. BĂRBIERI corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Ploeşti Munca cu oamenii lipseşte în timpul nopţii E ora 22 cînd intră în lucru schimbul III — schimbul de noapte. Din pricina zgomotului produs de războaie, în sala de ţesătorie a fabricii „Ţesătura“ din Iaşi nu se aude sunetul sirenei, aşa încît semnalul de preluare a schimbului prin stingerea repetată a luminei este bine venit. Numai după aceasta îţi poţi da seama că schimbul s-a terminat înainte de semnal, ţesătoarea Ioana Rusu se afla lingă unul din cele opt războaie la care lucrează. După ce a controlat atent pe fiecare din ele face semn ţesătoarei pe care o schimbă, că poate să plece. Ca şi la ţesătorie, şi în celelalte secţii şi sectoare ale fabricii, fiecare textilist se străduieşte ca schimbul de noapte să lucreze la nivelul celor de zi. S-ar părea că totul merge bine în schimbul de noapte. Totuşi, între realizările schimbului de noapte şi cele obţinute în schimbul de zi există încă o diferenţă destul de mare. Schimburile de nuanţe dau o producţie mai scăzută faţă de nivelul producţiei realizat de celelalte schimburi. La începutul lunii ianuarie, maistrul principal N. Topor împreună cu tehnicienii din tura sa au inttrat în ţesătorie o acţiune îndreptată spre ridicarea producţiei schimbului de noapte la nivelul celui de zi. Datorită preocupării manifestată în acest sens — în schimbul său, în timpul lucrului de noapte — producţia s-a apropiat faţă de cea obţinută ziua pînă la 99 la sută. In celelalte ture însă, producţia continua să fie mai scăzută faţă de producţia obţinută ziua cu cîte 500 m. p. pînză, în medie, pe fiecare opt ore lucrate în timpul nopţii. Acţiunea preţioasă de ridicare a schimbului de noapte la nivelul schimbului de zi n-a fost popularizată şi sprijinită îndeaproape de comitetul de întreprindere (preşedinte tovarăşa Mana Iordache). Activul sindical din fabrică, nu se îngrijeşte decît cu totul sporadic de munca din timpul nopţii. Astfel, la filatură, cînd tura B, condusă de prim maistrul Ion Dobre, lucrează de noapte, nu există nici un reprezentant al comitetului de secţie care să facă parte din acest schimb, iar în ceea ce priveşte pe cei doi activişti ai comitetului de întreprindere, scoşi din producţie, sunt oaspeţi rari In tura B a ţesătoriei lucrează — ce-i drept — ca meşter tovarăşul Ilie Udişteanu, care este si secretarul comitetului de întreprindere. El însă nu-şi vede decît de munca sa, nu trece pe la filatori, să vadă ce mai fac aceştia. Ţesătoarele Elena Săcăleanu, Profira Lipan, Maria Albu si altele în schimbul de noapte rămîn aproape regulat în urmă. Muncitoare ca Victoria Chiriac. Eug. Crainicii şi altele dau în schimbul de noapte pînză de proastă calitate. De ele însă nu se interesează nimeni din comitetul de secţie. Despre munca din schimbul de noapte, gazeta fabricii n-a pomenit pînă acum nimic. Desigur că adesea este greu să se organizeze şedinţe de grupă sindicală după schimbul de noapte, pentru fiecare caz în parte. Dacă însă nici gazeta de perete nu este folosită pentru a oglindi munca de noapte, dacă nici activul sindical din schimbul de noapte nu se preocupă de a sprijini pe oameni, pentru a conduce în mod eficace întrecerea socialistă, nu înseamnă altceva decît că timp de o săptămînă, fiecare schimb intrat în tura de noapte este lipsit de fapt de sprijinul activului sindical, de informarea politică, de aflarea anumitor evenimente petrecute în viața întreprinderii, de o organizare concretă, reală, a întrecerii socialiste. In schimbul de noapte, activitatea sindicală lipseşte aproape cu desăvârşire. Ea nu acţionează nici asupra educaţiei oamenilor, nici asupra conducerii întrecerii socialiste, nici asupra problemelor legate de muncă şi de trai ale colectivului. Comitetul de întreprindere este dator să nu mai întîrzie cu luarea măsurilor de îndreptare a acestei situaţii. N. GRUNZU corespondent al ziarului „Munca" pentru regiunea Iaşi Un nou institut de cercetări ştiinţifice In Capitali şi-a început de curînd activitatea Institutul de cercetări pentru mecanizarea lucrărilor silvice şi de exploatări. Noul institut, în care lucrează specialişti cu bogată activitate practică, va face cercetări în vederea mecanizării principalelor lucrări silvice şi de exploatare şi transport al lemnului Instituitul studiază în momentul de faţă posibilitatea mecanizării lucrărilor de refacere a pădurilor, de plantare a puieţilor, de semănare, precum şi a lucrărilor de combatere a dăunătorilor In domeniul exploatării lemnului se studiază mecanizarea operaţiilor de recoltare, scoaterea lemnului din pădure, încărcarea lui în vehicule şi transportul la depozitele finale şi fabrici. De asemenea cercetătorii institutului îşi vor aduce contribuţia la generalizarea noii metode de exploatare a fagului — scoaterea lui din parchete în trunchiuri de arbori şi catarge — sprijinind organizarea muncii în depozitele intermediare şi mecanizarea lucrărilor din aceste depozite. (Agerpres)