Munca, octombrie 1956 (Anul 12, nr. 2781-2806)

1956-10-02 / nr. 2781

Pag. 2 In unitate stă puterea Istoria mişcări muncitoreşti internaţionale ne învaţă că numai unirea muncitorilor în organizaţii puternice, le va da posibilitatea eliberării de sub exploatarea capitalistă şi construirea unei noi societăţi omeneşti în care să dispară exploatarea omului de către om. Clasa muncitoare din toate ţările a îmbrăţişat cu multă căldură îndemnul la unire, formînd organizaţii sindicale şi politice pentru cucerirea de drepturi economice, sociale şi politice Condusă de acest măreţ ideal de unire, muncitorimea din Romînia a păşit pe calea organizării în sindicate, formînd în anul 1906 Comisia Generală a Sindicatelor din Romînia, a cărei aniversare s-a serbat de cuprind. In decursul anilor ce au urmat, unitatea deplină a clasei muncitoare Tiu aputut fi însă menţinută. In urma unor deosebiri de păreri ideologice şi tactice, s-a produs o sciziune în mişcarea sindicală şi politică, fapt dl care a adus mari neajunsuri clasei muncitoare. In această situaţie de sciziune se găsea şi clasa, muncitoare din Romînia în momentul cind fascismul a cotropit ţara noastră. Regimul de dictatură fascistă a interzis organizaţiile sindicale şi politice ale clasei muncitoare răpindu-i toate drepturile de apărare şi expunind-o celei mai crunte exploatări. In această situaţie membrii conştienţi ai organizaţiilor sindicale , politice — comunişti şi socialişt — şi-au dat seama că numa prin formarea unităţii de luptă se va putea ajunge la schimbarea situaţiei. Conduşi de aces ideal al luptei unite membrii cele două partide — comunist şi social democrat — cu toată dictatura ce apăsa asupra poporului muncitor, ai format comitete restrînse, care aveau menirea să ţină legături cu membrii lor din întreprinderi. Acest comitete ale P.C. şi P.S.D. încă înainte de constituirea Frontului Uni Muncitoresc au luat contact într ele discutînd munca ce trebuie să depună pentru întărirea unităţii d luptă a clasei muncitoare. In discuţiile ce se duceau între delegaţii cele două partide, una din problemei principale a fost „unitatea deplină mişcării sindicale“. In ziua de 1 Mai 1944, delegaţii celor două partide, întruniţi pentru constitui „Frontul Unic Muncitoresc au hotărît că, după doborîrea regimului de dictatură fascistă să organize o mişcare sindicală unită. Hotărîre aceasta a fost primită cu multă insi fletire de membrii celor două pârtie şi ai fostelor sindicate. După doborîrea dictaturii fascis în ziua de 23 August 1944, popor muncitor şi-a recăpătat libertatea a se organiza și a lupta pentru dreturile sale. Ca urmare a acestui fapt fost convocată o consfătuire a delegiilor celor două partide, pentru discuta şi hotărî formele de orgarzare a sindicatelor muncitorești. Rzultatul acestei consfătuiri a fost: V1U1UK BKA1 IALLAMU UI _____ îr în ziua de 1 septembrie 1944... s-a constituit „Comisia de organizare a mişcării sindicale unite din Rominia". , Rezoluţia adoptată la această consfătuire a stabilit forma de organizare e a sindicatelor şi principiile după ^ care să se conducă mişcarea sindicală, lată şi punctele principale ; 1. Organizaţiile sindicale să aibă la bază unitatea clasei muncitoare ca o emanaţie a Frontului Uni Muncitoresc2. Organizaţiile sindicale să aibă la bază principiul luptei de clasă şi „ să dea educaţie muncitorilor în spiritul luptei de clasa şi al solidarităţii internaţionale a clasei munci- * toare. 3. Alegerea liberă de jos în sus a organelor de conducere, avînd libertatea să aleagă şi să fie ales orice muncitor organizat, potrivit cu principiile democraţiei muncitoreşti. 4. In organizaţiile sindicale şi în organele de conducere hotărîrile se iau cu votul majorității. Hotărîrile luate sînt obligatorii pentru orice organ de conducere, pentru orice membru al organelor de conducere și pentru orice membru organizat în sindicat. In afară de punctele de principiu de mai sus, conferința a stabilit şi structura organizatorică a mişcării sindicale unite din Romînia, care se deosebea în multe puncte de vechea mişcare sindicală şi a uşurat mult munca de organizare a sindicatelor. Aceste hotărîri au fost primite fie marea masă a muncitorilor cu multă însufleţire. Comisia de organizare a mişcării sindicale unite din România, apreciind sarcinile mari şi pline de răspundere ce are de îndeplinit, a început , munca de organizare a muncitorilor din toate ramurile industriale. Această muncă nu a fost uşoară, deoarece eram încă în plin război. Lipşurile şi distrugerile războiului erau , mari. Armata romînă era pe front alături de viteaza armată sovietică , în luptă pentru a distruge armata contropitoare, hitlerista. Situaţia economică grea nu a descurajat ,pe nici un membru al Comisiei. In toate oraşele şi localităţile cu întreprinderi industriale, delegaţii Comisiei au fost primiţi cu multă dragoste şi însufleţire de muncitori. Paralel cu munca organizatorică, s-a trecut la apărarea drepturilor salariaţilor în ce priveşte condiţiile de muncă şi de viaţă, la elaborarea de contracte co- lective etc. Pentru a veni în ajutorul muncii grele de organizare şi lămurire a muncitorimii, Comisia de organi-ezare a hotărît editarea ziarului■ „Viaţa Sindicală“, ca„ organ o-fi acial al mişcării sindicale unite din Romînia. In primul număr „Viaţa Sindicală“ arată în articolul de fond iintitulat „Angajamente“ munca delămurire ce o va duce pentru a educa ,o pe membrii sindicatelor în spiritul lităţii şi al luptei de clasă. Deşi laceput apărea numai săptămînal, Viaţa Sindicală“ a fost primită de uucitori cu multă însufleţire. Prin aest organ, muncitorimea primea în ecare săptămînă cuvinte de îmbărîtare şi îndrumare în munca sa recum şi informaţii despre mersul lişcării sindicale din Romînia şi a lişcării sindicale internaţionale. In această muncă uriaşă de orgaizare s-au întimpinat multe greutăţi Imiul mişcării sindicale. Elemente■ duşmănoase puse în slujba reacţiuni au încercat prin diferită mijloace î împiedice reorganizarea unităţii de rotă a clasei muncitoare. Datorită fontului Unic, unităţii sijdicale şi alidarităţii muncitorimii toate aceste rcercări au fost înlăturate. La 1 ianuarie 1945, numărul numitorilor organizaţi în sindicate s-a idicat la peste 500.000. Această mână uriaşă de organizare a putut fi înaplinită în acest scurt timp, datorită Frontului Unic Muncitoresc“. Fără ceastă unitate de lupta şi conducere, nu ar fi fost posibilă consolidarea democraţiei, apărarea drepturilor muncitorimii din ţara noastră. In luna ianuarie 1945 s-a ţinut Congresul general al mişcării sindicale unite, în scopul alegerii organuui central al mişcării sindicale din ara noastră — Confederaţia Geneală a Muncii. Au participat sute de delegaţi din toată ţara precum şi un număr de delegaţi ai mişcării sindicale din U.R.S.S. şi Bulgaria. Acest prim congres al mişcării sindicale unite din Romînia a trasat noile sarcini ce reveneau în acea etapă mişcării sindicale din ţara noastră- Hotărîrile luate de congres au dat mişcării sindicale unite, pe bază de Front Unic, un nou avînt de luptă. Mişcarea sindicală unită din Romînia nu s-a mărginit numai la munca de organizare internă, ci a luat contact cu sindicatele din toate ţările. Delegaţi ai sindicatelor noastre au luat astfel parte la Congresul sindical internaţional ţinut la Paris în luna octombrie 1945, cînd s-a constituit Federaţia Sindicală Mondială. In anii ce au urmat, mişcarea sindicală unită, pe bază de Front Unic, a luat un avînt şi mai puternic. Clasa muncitoare organizată în sindicate, educată în spiritul internaţionalismului proletar şi al luptei pentru o lume nouă, a dat un sprijin puternic transformărilor politice, economice şi sociale din România. Sindicatele din ţara noastră luptă activ pentru lichidarea sciziunii din mişcarea muncitorească internaţională, militînd pentru stabilirea unor strînse legături de prietenie cu organizaţiile sindicale din toate ţările. De ce e bine apreciat preşedintele comitetului de secţie Marin Dobre e un om bine clădit. In secţia mecanică a uzinelor „23 August" el se remarcă cu uşurinţă. Deşi pare o fire închisă, puţin vorbăreţ, discuţia s-a legat totuşi. Au fost necesare doar cîteva clipe. Era gînditor şi puţin cam stingher. Se vedea cit de colo că nu-i venea bine să vorbească singur despre el. Pînă la urmă s-a hotărit insă. Cu voce cumpănită, a început să povestească cite ceva din activitatea sa ca preşedinte al comitetului de secţie. Mi-a vorbit de sarcinile ce stătuseră în faţa comitetului şi mai cu seamă de felul cum au fost ele îndeplinite. — Intr-un timp — începu el — muncitorii secţiei nu-şi realizau planul. Simpla constatare a faptului nu ajuta la nimic. Trebuia găsită neapărat cauza. Intr-o adunare generală a secţiei s-a pus în discuţie acest lucru. Organizatorii de grupă şi maiştrii au arătat atunci că ,nu se poate ajunge cu planul la zi pînă cina turnătoria nu va înceta să mai trimită piese defecte. Comitetul de secţie a adus la cunoştinţa comitetului de întreprindere şi a conducerii administrative situaţia cerînd să se ia măsuri; în acelaşi timp, secţia mecanică şi-a trimis reprezentanţii la adunările sindicale de la turnătorie pentru a pune în discuţie calitatea pieselor şi mai cu seamă a corpurilor principale şi secundare de la frînele pentru vagoane. Dar a arunca totul numai pe seama vecinului (turnătoria) nu este firesc. Existau şi unele deficienţe de natură organizatorică în cadrul secţiei noastre. Organizatorii de grupă şi tehnicienii ne-au sezisat, de pildă, că în schimbul II nu se folosea raţional capacitatea de lucru a maşinilor şi nici timpul de lucru. Cauza ? Schimbul era incomplet şi afară de aceasta lipseau şi tehnicienii necesari care să îndrume şi să sprijine pe muncitori.Atunci s-a trecut la împărţirea mai judicioasă a lucrătorilor şi tehnicienilor pe schimburi. Acum, în schimbul ii situaţia s-a îmbunătăţit. Şi acest schimb işi aduce azi contribuţia la îndeplinirea planului secţiei. In luna trecută, de pildă, secţia şi-a îndeplinit planul la producţia-marfă cu 116 la sută, iar productivitatea muncii a crescut cu 30 la sută faţă de plan. Sunt realizări frumoase. Ele sunt posibile atunci cînd reuşeşti să antrenezi întregul colectiv, atunci cînd ştii să foloseşti priceperea şi iniţiativa lui creatoare. Din cele văzute şi cunoscute în această secţie, mi-am dat seama că nu este nici o contradicţie între vorba şi fapta preşedintelui, încrederea sa în colectivul cu care lucrează, mobilizarea acestuia la realizarea sarcinilor de plan, grija permanentă faţă de condiţiile de muncă şi de viaţă ale oamenilor sunt preocupări zilnice ale tov. Marin Dobre. Cu cîteva luni în urmă erau mulţi muncitori care lucrau sub normă, în timp ce alţii, ca Gheorghe Andrei, Dumitru Ştefan, Marin D. Marin, realizau cite 3-4 norme pe zi. Rămînerea în urmă a celor dinţii se datora faptului că nu foloseau cele mai bune metode de lucru. In legătură cu aceasta, preşedintele a antrenat întregul comitet de secţie pentru a sprijini grupele sindicale în organizarea unor schimburi de experienţă, în cadrul cărora fruntaşii să facă demonstraţii practice. Astfel, numai în lunile iulie şi august au fost organizate 28 de asemenea schimburi de experienţă. Eficacitatea lor nu aîntîrziat să se arate. Strungarul Petru Bucă, din grupa sindicală nr. 2, care înainte nu-şi îndeplinea norma decit în proporţie 70-80 la sută, acum, datorită aplicării metodelor de aşchiere rapidă, şi-o depăşeşte cu 60 la sută. Ca el mai sunt şi alţii, care dacă înainte îngreunau îndeplinirea planului, acum contribuie activ la depăşirea lui. Acestea sunt numai cîteva aspecte ale preocupării comitetului de secţie şi activului obştesc pentru obţinerea unei productivităţi sporite. La antrenarea comitetului de secţie în activizarea comisiilor pe probleme şi a organizaţiiilor de grupă, preşedintele şi-a dovedit calitatea de bun conducător. El nu se preocupă doar de problemele întrecerii socialiste şi mişcării de inovaţii, ci nu scapă din vedere nici rezolvarea diferitelor sezisări şi cerinţe ale oamenilor. El îşi dă destul de bine seama că fără aceasta nu se pot aştepta rezultate bune în întrecere, în aplicarea metodelor înaintate, cit şi în mişcarea de inovaţii. In secţie sunt 52 grupe sindicale şi tovarăşul Marin Dobre apleacă urechea la sezisările şi cerinţele justificate ale tuturor membrilor lor, chiar dacă unele par „mărunte“. Felurite sunt cazurile în care comitetul de secţie se îngrijeşte de condiţiile de trai ale oamenilor. Bunăoară, numai în acest an, din secţia mecanică, 125 muncitori şi-au petrecut concediile în staţiuni balneo-climaterice, iar 56 copii au fost trimişi în colonii la munte şi la mare. Trimiterea nu s-a făcut la întîmplare, ci s-a ţinut seama de meritele muncitorilor respectivi şi de starea sănătăţii lor. Am stat de vorbă cu unul din miile de activişti sindicali. Un activist a cărui vorbă este tot una cu fapta lui. Modestia sa, perseverenţa , în muncă de care dă dovadă, continua preocupare faţă de producţie şi de rezolvarea operativă, a sezisărilor muncitorilor, l-au făcut iubit de tovarăşii lui de muncă. Pe nimeni nu miră că tov. Marin Dobre este mereu căutat, mereu i se cere sfatul. Căci el e un om ale cărui merite au făcut să fie preţuit. I. C. Nedumeriri Fără îndoială că spectacolele prezentate vineri în cadrul finalei pentru cercurile de teatru şi operetă a celui de al IV-lea concurs pe ţară al echipelor artistice de amatori ale sindicatelor, au avut multe părţi interesante, realizate din punct de vedere artistic. Se cuvine remarcată astfel interpretarea dată de colectivul de teatru al Sindicatului sanitar Călimăneşti piesei lui Moliere, „Georges Dandin“. Şi celelalte piese au avut părţi, chiar roluri întregi, reuşite, însă din cele cincipiese prezentate se desprind o seamă de probleme ce trebuiesc, luate în considerare, pe viitor, de multe din cercurile artistice dramatice de amatori. Prima dintre ele se referă la decoruri și costume. Toate colectivele prezente vineri au păcătuit prin decoruri mari, încărcate. Nu mai departe decât decorurile de la „Ursul“ şi „George Dandin“ sunt veritabile decoruri de teatru profesionist, întocmite cu multă cheltuială. Or experienţa marilor teatre (într-un turneu de acum cîţiva ani „Mosovietul“ ne-a dat un bun exemplu) ne arată că schiţele de decor sunt mai sugestive, mai uşor de manevrat în pauze şi necostisitoare. Costumele de epocă, spre exemplu, care cer material mult, mătăsuri şi broderii, sunt de asemenea neindicate pentru teatrele de amatori. Totuşi, dacă sunt necesare atmosferei piesei, ele trebuiesc confecţionate din bucăţi (fustă separat, bluză separat etc.) pentru a putea fi folosite şi în spectacole cu subiecte mai apropiate epocii noastre, cînd, cum e şi firesc, vestmintele s-au modificat. Ca o altă remarcă referitoare la cele cinci spectacole prezentate, este repertoriul. Nici una din piese nu a avut o tematică adecvată specificului de muncă al interpreţilor. Astfel, se întimplă ca despre o inovaţie — pomenită e drept tangenţial — în legătură cu munca dintr-o fabrică de maşini ,pentru industria de încălţăminte (piesa „Să fie linişte“ de V. Purcea), să vorbească salariaţii Direcţiei silvice din Piteşti, în timp ce, cercetînd programul, salariaţii fabricii „Herbak Janos“ din Cluj — fabrică de încălţăminte pun în scenă piesa „învăţătoarea“. Acest lucru se datoreşte şi faptului că sînt foarte puţine piese scurte de valoare despre viaţa muncitorului industrial. De aceasta s-a plîns de altfel şi unul din membrii cercului dramatic de amatori de la mina Lonea care spunea că în zadar a căutat o piesă bună despre viaţa minerilor. E o problemă care trebuie să dea de gîndit atît autorilor noştri dramatici cît şi traducătorilor şi Casei de creaţie populară. M. COLESILI " Transportul buştenilor cu autoremorci Zis 150 în sectorul Doroteia. I. F.E.T.-Frasin. Şoferul Victor Mătase, pe care îl vedem la volanul maşinii, de la coloana auto Vama, a împlinit de curind 100.000 km parcurşi fără reparaţii, transportedin această perioadă 60.000 m.c buşteni. Fotografia de : F. MICHITOVICI corespondent voluntar MUNKA Artiştii amatori de teatru şi operetă la finala celui de al IV-lea concurs Pe scena finalei, artişti amatori de la Combinatul Siderurgic din Hunedoara interpreted piesa „Viaţă Nouă", dramatizate de Miloslav Stehlik după cunoscuta carte a lui Makarenko „Poemul pedagogic“. Interpretîndu-l pe Mihail Sebastian... Echipa de artişti amatori a Casei de cultură a Sindicatelor din Bucureşti a interpretat cu dragoste piesa „Jocul de-a vacanţa“ de M. Sebastian. Nu o dragoste platonică, ci exprimată în cel puţin două aspecte de toată lauda: sinceritatea actorilor şi frumoasa rostire a textului, grija — cu alte cuvinte — pentru cuvînt, atît de des maltratat pe unele din scenele noastre. Din spectacol s-au detaşat — din fericire — susţinătorii rolurilor cheie : Graziella Trandafirescu (Corina), Gheorghe Dinică (Bogoiu), Dan Herdan (Ştefan) şi Mălai Nicolae (Jeff). Ei s-au distins prin atenţia, consecvenţa şi claritatea cu care şi-au urmărit personajele, iar ceea ce au jucat, au jucat din plin, cu vigoare, actoriceşte (în sensul cel mai onorabil al cuvintului). Totuşi acest principal nucleu de actori ar fi avut de cîştigat dacă Gheorghe Dinică ar fi fost în prima parte a spectacolului mai puţin dramatic, grav şi adine, lucru care ar fi ameliorat ritmul scenelor cu Bogoiu, iar pe de altă parte ar fi valorificat mai bine realizarea actorului din actul final unde profunzimea sentimentului este cu totul RAFAEL necesară, rolul atingînd abia în acest act plafonul său dramatic; dacă Dan Herdan, atît de matur, stăpîn pe el, echilibrat şi firesc în comportarea sa scenică ar fi renunţat la o anumită vulgaritate în primul act, în scenele de conflict dintre Ştefan Şi ceilalţi, şi dacă ar fi jucat mai cald, mai tulburat, despărţirea de Corina. Graziella Trandafirescu — s-a regăsit în cea mai mare măsură în actul al treilea, cînd emoţia rolului a biruit tracul actriţei. In prima parte — în special — a supărat o frazare monotonă, poate din pricina efortului inutil de a vorbi foarte tare, iar in unele scene actriţa înlocuia ritmul real cu unul fals, turuindu-şi replicile (Ritmul nu e viteză). Actriţa a jucat foarte frumos scena finală cu Ştefan şi e păcat că ne-a trezit frîngîndu-şi momentul printr-o ieşire precipitată din scenă. In cazul de faţă indicaţia lui Mihail Sebastian e foarte preţioasă: „Se depărtează uşor de el, privindu-1 mereu, pînă ce iese din scenă...“ Regizorul Nic. Moldovan are meritul decisiv de a fi realizat cu amatorii un spectacol viu, care a cucerit sala, un spectacol omogen, cu momente sensibile de poezie şi fără dulcegării. Tocmai de aceea am fost surprinşi de linia dată lui madam Vintilă, cu acele ieşiri din scenă urmate în culise de chiuituri şi ţipate mahalageşti şi de toată ostentaţia — străină de stilul spectacolului — călcare a fost tratat acest personaj. De asemenea ni se pare un efect nelalocit lui modul in, care mecanicul — , juicat cu un firesc cuceritor de către C. Ihorescu, părăsește scena contrazicând tot ce făcuse pînă atunci. Credem că regia a apăsat poate prea mult pe un dramatism, care pe alocuri frizează tragicul. (Evaziunile marinăreşti ale lui Bogoiu, tratate uneori cu o crispare maladivă în dauna comicului şi chiar drama Corinei a cărei despărţire de iubitul şi de prietenii ei de-o vacanţă ia nişte proporţii prea zguduitoare). Mihail Sebastian spune în acelaşi jurnal că piesa sa e în final „o glumă“, care i-a răpit prea mult timp. Desigur că modestia autorului îl împiedica să vadă valoarea reală a piesei care, în ciuda dureroasei sale melancolii, rămîne totuşi o comedie. De altfel obiecţia noastră ţine de o nuanţă, iar impresia generală cu care am plecat de la spectacol e dominată de lirismul textului, pe care regizor şi actor l-au interpretat cu dragoste şi înţelegere, de GEORGE RAFAEI O dimineață tulbure de aprilie. E vremea cînd noaptea nu se îndură să cedeze zorilor. Pe luciul de un albastru închis al lacului Sinoe alunecă încet o barcă. In ea, trei oameni scrutează din timp în timp malurile, stufărișul. Este echipa de control a Inspectoratului piscicol Jurilovca, care la această oră îşi face rondul obişnuit. Cu două nopţi înainte, prin aceste locuri au fost prinşi nişte braconieri cu 200 kg. peşte. Nicu şi Ştefan Boroană, Axente Marin şi Badea Paraschiv, toţi din comuna Sinoe. ...In dreptul podului, stuful se apleacă şi foşneşte într-un chip ciudat, faţă de liniştea care stăpîneşte lacul. Tehnicianul piscicol Spiridon Ivanov îşi lăsă mina grea pe umărul supraveghetorului Ilie Iacob şi şopti : — Trage barca la mal şi rămîi acolo. Noi mergem să vedem ce se petrece la pod ! Cei doi săriră din barcă, ocoliră cîteva mlaştini aplecîndu-se printre stuful des şi deodată se pomeniră în faţa unor indivizi care, văzîndu-i tresăriră şi priviră neliniştiţi la nişte maldăre de stuf tăiate pe mal. — Bună dimineaţa, Badea Terteleac — se adresă Ivanov celui ce era mai aproape Cu ce te îndeletniceai aşa de dimineaţă? Omul arătă cu un gest nehotărît la cele cîteva braţe de stuf : — Nu vezi ? Am tăiat şi eu un braţ de stuf ! Isai Moraru, supraveghetorul, împinse maldărul cu piciorul şi... apăru un crap de toată frumuseţea. Terteleac deveni livid. Trecînd la cealaltă grămadă de stuf, supraveghetorul găsi un pantalon legat la glesne, plin cu pește ! Peștele fu confiscat. Supraveghetorul Isai se îndreptă cu el spre barcă. Rămas singur tehnicianul piscicol Ivanov vru să-și continue controlul. Ajunsese în dreptul unei noi grămezi de stuf, dar... un alt braconier îi aținu calea. — Ia te uită — zise surprins controlorul. Tufan Neacşu ! Şi tu te-ai sculat cu noaptea în cap să... tai stuf? — Cară-te de aici — răspunse acesta încruntat postîndu-se tn faţa grămezii de stuf. Din spate se auziră trosnituri suspecte. „De bună seamă, tot braconieri“ — îşi spuse controlorul şi dădu să le iasă înainte. Brațul lui Tufan Neacşu care ţinea strîns un ciomag se avîntă spre el. Cu un gest, scurt Ivanov smulse arma de pe umăr şi trase câteva focuri în aer. începu apoi să alerge înspre barcă. Singurul loc liber ce-i mai rămăsese era o mlaştină în care intră fără să mai stea pe gloduri. Picioarele i se afundară în nămol pînă peste genunchi. Abia se măi putea clinti. Braconierii erau de acum lungă ,el. Tufan Neacşu, care era în fruntea lor, ridică înverşunat ciomagul, dar când să izbească, un pocnet asurzitor îi îngheţă braţele deasupra capului. Simţi o arsură violentă în picior şi se prăvăli de-a rostogolul. Inspăimîntaţi, ceilalţi o rupseră la fugă. ...In zilele următoare miliţia raională Babadag cercetînd cazul a constatat, că, tehnicianul piscicol, Spiridon Ivanov este nevinovat fiind în legitimă apărare. Au trecut de la această întîmplare cîteva luni. In biroul tovarăşului Hrib .Ermil, preşedintele tribunalului popular al raionului Babadag, se afla un delegat de la direcţia reglementării pescuitului din M.I.A. — Cazul de la podul Sinoe — spune delegatul ministerului a pare destul de clar. Echipa de control a Inspectoratului piscicol Jurilovca şi-a făcut datoria, descoperind pe braconieri, confiscîndu-le peştele şi uneltele. Agresiunea la care s-au dedat aceştia, încercînd să-l lovească pe controlor, constituie cred circumstanţe agravante la delictul de braconaj care se pedepseşte de lege. Sunt surprins să aflu că atît dumneavoastră cît şi procurorul anchetator, tovarăşul Savin Nefedov, consideraţi infractor pe Spiridon Ivanov care a făcut uz de armă — fiind în legitimă apărare — iar adevăraţii infractori, hoţi de peşte din avutul statului, se află în postura de reclamanţi şi martori. După câteva clipe de tăcere, tovarăşul Hrib rosti rar şi cu convingere : — Intr-adevăr, împotriva lui Spiridon Ivanov, ca individ, noi n-avem nimic împotrivă. Am aflat de altfel că el este un element bun şi apreciat la locul lui de muncă. Dar condamnarea lui Ivanov este necesară pentru că ea va pune capăt abuzurilor pe care le fac oamenii dumneavoastră de la Inspectoratul piscicol Jurilovca. — Abuzuri ? — s-a mirat trimisul ministerului. Aţi putea să precizaţi ? • O zi senină de iulie, pe o aşa vreme pescuitul sportiv este intr-adevăr o destindere şi o plăcere pentru cetăţenii din Babadag. Atent la vălătucirile apei, tovarăşul Hrib Ermii a tresărit cînd o voce autoritară i-a atras atenţia : — Nu e permis să pescuiţi cu vologul, tovarăşe. Preşedintele tribunalului Babadag a înghiţit „jignirea“ şi a tăcut. • Alt „abuz“, într-o noapte un cetăţean care-şi pierduse echilibrul picioarelor prin cine ştie ce întîmplare combinată cu vin, se întîlneşte cu un funcţionar al Inspectoratului piscicol Jurilovca. Observînd la el o plasă plină cu peşte acesta îl întreabă de provenienţă şi cere factura. Drept răspuns cetăţeanul nostru îşi ia sticla de vin din plasă, trînteşte peştele jos şi o rupe la fugă. Funcţionarul a recunoscut în fugar pe Luca Ştefănescu, secretar la tribunalul raional Babadag. • La tribunalul raional Babadag îşi aşteaptă rindul ca martor un cetăţean care zîmbeşte privind citaţia. Numele său a ieşit stilcit de o mină de funcţionar grăbit. „Are haz să-mi pocească numele şi cînd voi fi chemat în sală ?“ — Georgeta Petre — strigă senin aprodul şi se uită mirat văzind că pe uşă intră nemaiputîndu-şi stăpîni rîsul... un bărbat! — Prezent — răspunde acesta intrînd în sală. Numele meu este însă Ginsberto Petre, contabil la Inspectoratul piscicol Jurilovca şi după cum vedeţi... sînt bărbat ,nu femeie cum scrie în citaţiei Tovarăşul Hrib, care prezida şedinţa, s-a făcut roşu la faţă. „încă unul de la inspectoratul piscicol care îşi permite...“ Mîna i se crispează pe clopoţelul pe care îl scutură violent. — Şedinţa se suspendă ! instanţa a fost jignită ! Iar dumneata — se adresă el martorului — eşti arestat! Să revenim în cabinetul președintelui. — Asta-i tot — rosti într-un tîrziu tovarășul Hrib Ermii. Acestor abuzuri ale oamenilor de la Inspectoratul piscicol Jurilovca trebuie să li se pună capăt. Condamnîndu-l pe Ivanov noi sperăm că îi vom pune pe toți ceilalţi la punct. — Să-mi fie cu iertare, tovarăşe preşedinte, — răspunse trimisul ministerului — dar prin cele povestite n-aţi reuşit să mă convingeţi că ar fi vorba de vreun abuz. Dimpotrivă mi-aţi întărit convingerea că oamenii noştri îşi fac datoria cît se poate de conştiincios. Că ei aplică legile neţinînd seama de persoane. ★ Aşa s-au petrecut lucrurile pe lacul Sinoe şi la tribunalul raional din Babadag. Acţiunea îşi urmează cursul. Nu ştim dacă Ivanov Spiridon va fi sau nu condamnat. Ceea ce ne-am propus însă aici este de a sublinia o tendinţă care trebuie combătută cel puţin cu tot atita vigoare cu care se combate hai să-i zicem, infracţiunea unui individ. Şi anume aceea de a amesteca chestiunile personale cu funcţia ce-o are în cadrul justiţiei. De o asemenea tendinţă a dat dovadă şi tovarăşul Hrib, preşedintele tribunalului popular al raionului Babadag, în cazul lui Ivanov Spiridon. E oare aceasta compatibilă cu imparţialitatea care trebuie să caracterizeze pe un judecător ? Legile şi morala noastră nu îngăduie aceasta. GH. DIMA corespondent al ziarului „Munca" pentru regiunea Constanţa Atitudine incompatibilă cu legile noastre ★ Marti 2 octombrie 1956 — nr. 2781 Fără grosolănii nu se poate? Scrisoare deschisă adresată tovarăşului M. Vasilescu, preşedintele comitetului de întreprindere al fabricii ,,Metalica“ din Capitală cadă sub ochii tovarăşului ministru al Ministerului Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini. Nu de alta, dar s-ar putea să sancţioneze întreprinderea dvs. pentru acest procedeu original, care. Intre noi fie vorba, s-a repetat şi a doua zi, cînd, de data aceasta venea un control tovarăşul director general din acelaşi minister. Aţi terminat de curînd o şcoală sindicală, tovarăşe preşedinte Să-mi fie cu iertăciune, dar nu prea se observă. Sub privirea dvs. se întimplă doar atitea nereguli. Nu mai departe, muncitorii din secţia mecanică-întreţinere (pe schema căreia şi dvs. ocupaţi locul de controlor tehnic), au reclamat că sistemul socialist de salarizare a fost înlocuit printr-o metodă empirică, de tirguială, sistem „Dobrescu", mecanicul-șef : „La ăla să-i dăm atît" „Celălalt merită atît". Cînd strungarul Petre Dragomir (același Petre Dragomir a cărei „îndrăzneală" vă repugnă) a venit să vă spună că nu se știe prin ce mister, el a primit cu vreo cîteva sute de lei mai puţin pe august, dvs., în calitate de preşedinte al Comitetului de întreprindere (se vede că v-a găsit un toane bune) l-aţi întrebat cu multă delicateţe: „Cît vrei să să iei tu pe lună?". Nu vrem să vă mai reţinem tovarăşe preşedinte mai ales, că ne-a parvenit zvonul, cum că aţi luat temerara hotărîre de a ferici gazeta de perete, care stă goală din timpuri îndepărtate, cu cîteva articole. Să fie de bun augur. In speranţa că veţi fi tentat cindva să adoptaţi o atitudine muncitorească. Mult stimate tovarăşe preşedinte. Iertafi-mă, dacă îndrăznesc să vă răpesc cîteva minute din timpul preţios pe care, nu fără Zel, l-aţi cronometrat pînă la miliarda parte dintr-o secundă. Că nu-i uşor lucru să răspunzi în acelaşi timp de controlul tehnic al unei secţii şi de vreo cîteva sute de „adunătură“. Na, că am împrumutat şi eu din vocabularul ,fires" al dumneavoastră, pe care-l folosiţi în relaţiile cu muncitorii. Persoana dumneavoastră infailibilă a fost zguduită pînă în temelii, cînd, strungarul Petre Dragomir „un ăla cu ochi" (din pudoare faţă de dvs. v-am modificat puţin expresia), a refuzat să execute pe dată un ordin, destul de ciudat, al maistrului secţiei mecanică-întreţinere. Că ce s-a întîmplat ? Aşa tam-nesam, într-o zi, pe la mijlocul celor 480 de minute productive, de la conducerea întreprinderii, cică, a venit un ordin: „Atenţie! Vine tovarăşul ministru !" Poruncă : maşinile se opresc şi toţi muncitorii pun mina pe mături, făraşe etc. Secţia să fie lună. Petre Dragomir, a „îndrăznit" să mai îr^tîrzie puţin lingă strung. Avea de terminat o piesă. Alelei! Maistrul secţiei, (care de altfel pare un om cumsecade şi paşnic), pare-se dintr-un spirit de conservare a postului pe care-l deţine, s-a repezit la strungarul „recalcitrant", i-a pus mina în gît şi gratulîndu-l cu o cascadă de cuvinte nuprea măgulitoare, i-a pus măturică in mină- Explicaţiile lui Petre Dragomir au fost considerate de dvs., tovarăşe preşedinte, drept acţiuni de subminare făţişă a autorităţii conducerii secţiei. Nu doresc ca aceste rînduri să GH. PANTAZI Aprovizionare de iarnă BRĂILA (coresp. „Munca“) — Gospodarul nu așteaptă să treacă toamna ca abia atunci să se îngrijească de aprovizionarea de iarnă. Principiul acesta îl aplică consecvent an de an colectivul de conducere al cantinei de la fabrica Zagna Vădeni. De aceea încă de pe acum a luat măsurile necesare în vederea asigurării aprovizionării de iarnă. In acest scop a trecut la conservarea a 2000 kg. pătlăgele şi 2000 kg. castraveţi. In depozitul corespunzător amenajat a strîns 1400 kg. ceapă, 1500 kg. morcovi, 800 kg. pătrunjel, 150 kg. ţelină şi 5000 kg. varză. In scurt timp cantina fabricii va fi aprovizionată cu cantitatea de 200.000 kg. cartofi.: DIN REGIUNEA CLUJ CITITORII ŞI CORESPONDENŢII necovramica TURDA.— Fruntaşii din brigada I-a de tineret de la secţia cuptoare a fabricii „Electroceramica“ din Turda s-au angajat să califice la locul de muncă pe muncitorii necalificaţi ai brigăzii, să-i iniţieze în aplicarea metodelor sovietice de răcire şi ardere. Astfel, fruntaşii Ion Sălăjan şi Ion Herculea împărtăşesc celorlalţi din experienţa lor la locul de muncă. In urmaacestui fapt, în trei luni, o serie de tineri din brigadă au obţinut calificarea de fochişti. Printre aceştia se numără utemistul Ion Roman, Augustin Ambruşan, Miro Pop şi alţii, V. Salzman BISTRIŢA. Problema staţionării vagoanelor la încărcare şi descărcare dădea multă bătaie de cap muncitorilor din staţia CF.R. Bistriţa. Şi iată că într-o zi lucrătorului Mihai Frühl, i-a venit o idee: să efectueze altfel decit pînă atunci operaţiunea de înîncărcarea şi descărcarea vagoanelor de coletărie. Astfel el a propus descărcarea şi încărcarea vagoanelor în acelaşi timp, cîştigînd prin această operaţie jumătate din timpul de lucru. Propunerea lui a fost imediat acceptată iar astăzi şi celelalte ture din staţia C.F.R Bistriţa aplică noul sistem de încărcare şi descărcare, prin care se reduce indicele de staţionare a vagoanelor cu 30 la sută. Eugen Sulină DEJ. Pe strada Molotov din oraşul Dej, lingă blocul cu locuinţe muncitoreşti dat în folosinţă anul trecut, se înalţă cu repeziciune schelăria unui alt bloc ale cărui ziduri sunt aproape terminate. Acesta va cuprinde 19 apartamente cu 48 de camere. Muncitorii care lucrează la construcţia acestui bloc s-au angajat să-l dea în folosinţă pînă la sfîrşitul lunii noiembrie. Pe şantier munca se desfăşoară într-un ritm rapid. Cele două echipe de zidari conduse de Emeric Istoc şi Mateiaş Biris sunt în întrecere. Iulian Almăşan