Munca, decembrie 1956 (Anul 12, nr. 2832-2857)

1956-12-01 / nr. 2832

Pag. 4 CAIRO 30 (Agerpres). — TASS : Presa egipteană a dat publicităţii interviul pe care la 28 noiembrie Aii Sabri, şeful cancelariei preşedintelui, l-a acordat unui grup de ziarişti e­­gipteni. . Aii Sabri a subliniat că Egiptul cere retragerea neîntîrziată şi necon­diţionată a trupelor intervenţionişti­­lor şi nu va îngădui prezenţa forţelor agresive pe teritoriul său La întrebarea dacă în prezent este exclus pericolul reluării operaţiunilor militare Sabri a răspuns negativ, a­­rătînd că acest pericol va persista at­­ timp cit trupele agresorilor se vor afla pe teritoriul Egiptului. El a subliniat că Egiptul a cerut Organi­zaţiei Naţiunilor Unite să stabilească un termen pentru evacuarea trupelor străine de pe teritoriul său. Referindu-se la problema curăţirii Canalului de Suez Ali Sabri a spus : ,,Administraţia egipteană a Canalu­lui de Suez va întreprinde curăţirea canalului, totuşi ea vrea să, primeas­că ajutor tehnic din partea O.N.U. pentru ca guvernul să nu suporte po­vara cheltuielilor financiare ce de­curg din executarea acestor opera­ţiuni. Totuşi, aceasta nu dă O.N.U. nici un drept la administrarea Cana­lului de Suez“. Referindu-se la declaraţia delegatu­lui american la O.N.U., Lodge, că o­­peraţiun­ile pentru curăţirea canalului pot începe în acelaşi timpp cu retrage­rea trupelor inamice, Aii Sabri a spus: ,,Această declaraţie exprimă numai punctul de vedere al d-lui Ca­bot Lodge, delegatul Statelor Unite. Poziţia Egiptului este clară. După cum a declarat ministrul Afacerilor Externe al Egiptului, Mahmud Faw­­zi, Egiptul nu va permite curăţirea canalului atît timp cit continuă agre­siunea împotriva teritoriului egiptean. Operaţiunile de curăţire a canalului pot fi începute imediat după retrage­rea trupelor inamice". După cum a spus Aii Sabri, din rezoluţiile adoptate de Adunarea Ge­nerală a O.N.U. reiese cit se poate de limpede că retragerea forţelor a­­gresoare nu este legată de curăţirea canalului. Trupele agresorilor trebuie să fie retrase neîntîrziat şi necondi­ţionat. Răspunzînd la o întrebare Aii Sa­bri a spus că forţele extraordinare ale O.N.U. se află în Egipt cu con­­simţămîntul guvernului egiptean şi staţionarea lor în viitor în această ţară depinde de acest consimţămînt. Forţele extraordinare ale O.N.U., a continuat Sabri, au, sosit în Egipt pentru îndeplinirea unei anumite sarcini şi dacă ele nu vor reuşi s-o îndeplinească guvernul egiptean va fi silit să ceară retragerea lor. Aii Sabri a arătat că agresiunea împotriva Egiptului a avut o influen­ţă negativă asupra situaţiei economi­ce a Egiptului precum şi a ţărilor a­­rabe şi a unor ţări asiatice. Totuşi întreruperea navigaţiei pe Canalul de Suez a prejudiciat în primul rînd ţările care au săvîrşit agresiunea. Răspunzînd la întrebarea dacă E­­giptul va cere compensaţii­ statelor care­ au săvîrşit agresiunea împotriva lui. Aii Sabri a spus: „Vom cere compensaţii, ceea ce a şi­ fost anunţat de ministrul nostru al Afacerilor Ex­terne“. El a subliniat de asemenea ca Egiptul va cere Organizaţiei Naţiuni­lor Unite să ia măsuri pentru a trage la răspundere pe cei vinovaţi de a­­gresiune. Referindu-se la problema voluntari­lor care şi-au exprimat hotărîrea să vină în ajutorul poporului egiptean, Mi Sabri a spus: Egiptul nu a re­nunţat la voluntari, dar a aminat so­sirea lor în Egipt, deoarece problema agresiunii Angliei, Franţei şi Israelu­lui este în prezent examinată de Adu­narea Generală a O.N.U. Problema participării voluntarilor depinde de poziţia O.N.U. După cum anunţă agenţia MEN, cîţiva redactori ai ziarelor care au participat la conferinţa de presă au atras lui Aii Sabri atenţia asupra a­­firmaţiilor propagandei engleze po­trivit cărora Egiptul ar avea o alianţă militară cu U.R.S.S. şi că ofiţeri ruşi s-ar fi aflat printre trupele egiptene în timpul operaţiunilor din peninsula Sinai. Aii Sabri a caracterizat ca absur­dităţi afirmaţiile privind participarea ofiţerilor sovietici la operaţiunile trupelor egiptene. „Nu admitem pre­zenţa străinilor în forţele noastre ar­mate“ — a spus el, trupele agresoare să fie retrase imediat şi necondiţionat . Interviul acordat de şeful cancelariei preşedintelui Nasser unui grup de ziarişti egipteni­­ Tratative anglo- franceze în problema Egiptului LONDRA 30 (Agerpres). — Vineri după amiază au început la Londra tratativele dintre guvernele Angliei şi Franţei în problema Egip­tului. La tratative participă din par­tea Angliei, Butler, care asigură în prezent interimatul preşedinţiei gu­vernului britanic, ministrul de Exter­ne, Selwyn Lloyd, şi H. Mac­Millan, ministrul Finanţelor, iar din partea Franţei — Pineau, ministrul de Ex­terne, Louis Joxe, secretar general al Ministerului de Externe francez, şi Jean Chauvel, ambasadorul francez la Londra. Potrivit agenţiilor de presă, trata­tivele dintre reprezentanţii Angliei şi Franţei au drept scop stabilirea unei politici comune în legătură cu cererea Adunării Generale a O.N.U. privind retragerea trupelor anglo-franceze de pe teritoriul egiptean. In legătură cu aceasta, la Londra se subliniază „po­ziţia dificilă“ pe care cele două pu­teri occidentale o au în Orientul Mij­lociu, ca urmare a intervenţiei lor în Egipt“ (corespondentul din Londra al agenţiei United Press). Declaraţia ministrului de Externe al Siriei DAMASC 30 (Agerpres).­­ La 30 noiembrie, Salah Bitar, mi­nistrul de Externe al Siriei, a convocat o conferinţă de presă cu ziariştii din Damasc. El a declarat că „există po­sibilitatea unui atac anglo-franco-is­­raelian împotriva Siriei“. Ministrul sirian a declarat de asemenea că la frontierele Siriei cu Turcia şi Irakul se semnalează masive concentrări de trupe precum şi ample mişcări de trupe israeliene de-a lungul liniei de armistiţiu dintre Israel şi Siria. Dezminţind născocirile că Siria ar fi transformată într-o bază militară sovietică, Bitar a spus că această ca­lomnie urmăreşte să justifice acţiu­nile ţărilor agresive care nu vor să respecte hotărîrile O.N.U. cu privire la retragerea trupelor lor de pe teri­toriul Egiptului. Ţările agresive au nevoie de a­­ceastă campanie de calomnii, a decla­rat Bitar, deoarece complotul împo­triva Siriei, organizat cu participarea puterilor occidentale şi a primului ministru al Irakului, Nuri Said, a fost descoperit. Prin organizarea unui putch armat, Nuri Said şi cei care SI patronează au căutat să dea o lo­vitură armatei siriene şi să schimbe regimul existent în ţară, în interesul imperialiştilor. Ministrul de Externe sirian a adău­gat că în cazul unei agresiuni împo­triva Siriei, guvernul „va cere aju­tor politic şi militar din partea tutu­ror ţărilor“. Poporul sirian, armata şi guvernul Siriei, a spus în încheierea declara­ţiei sale Sala’’ Bitar, sunt gata să respingă orice agresiune. Selwyn Lloyd recunoaşte oficial că Anglia şi Franţa caută să tergiverseze retragerea trupelor lor din Egipt LONDRA 30 (Agerpres). — Luînd cuvîntul în după­­ amiaza de 29 noiembrie în cadrul dezbaterilor din Camera Comunelor cu privire la criza din Orientul Mijlociu, ministrul de Externe britanic Selwyn Lloyd a făcut o expunere cu privire la pozi­ţia guvernului englez in problema re­tragerii trupelor britanice şi franceze din Egipt cerută de către O.N.U. Co­respondentul agenţiei Reuter rela­tează că Lloyd a refuzat să formuleze vreun angajament al guvernului bri­tanic de a- şi retrage neint­eziat tru­pele din Egipt, „atît timp cit vor dura noile consultări anglo-franceze“ şi „înainte de a se examina alte pro­bleme, cum ar fi viitorul Canalului de Suez“. Lloyd a căutat să justifice această poziţie declarînd că guverne­le de la Londra şi Paris se gîndesc la o „retragere eşalonată“ şi că ele stabilesc o „corelaţie“ între retrage­rea trupelor lor din Egipt şi „consoli­darea“ forţelor de poliţie O.N.U. pre­cum şi cu deblocarea Canalului de Suez. Comentînd această „declaraţie pro­vizorie“ a lui Selwyn Lloyd, corespon­dentul din Londra al agenţiei United Press — citat şi de unele ziare brita­nice — subliniază că ea „este prima declaraţie care afirmă că Anglia şi Franţa intenţionează să menţină în Egipt cel puţin o parte din trupele lor pînă ce se vor realiza progrese în operaţiile de curăţire a Canalului...“ (operaţii care, după cum se ştie, ur­mează să dureze cîteva luni). Declaraţia lui Lloyd a fost primită cu nemulţumire în Camera Comune­lor şi de către ziarele britanice In Italia şi Israel cresc dificultăţile în aprovizionarea cu petrol ROMA 30 (Agerpres).­­ După cum relatează ziarul „Unita“, consecinţele agresiunii anglo-franceze împotriva Egiptului se răsfrîng pe zi ce trece tot mai simţitor asupra eco­nomiei italiene. Ziarul arată că creş­terea preţului benzinei şi cărbunelui (acum cîteva zile guvernul a hotărît să sporească cu 1.500 de lire preţul unei tone de cărbune importat din S.U.A.) provoacă o scumpire generală a costului vieţii. Se proiectează majorarea tarifelor pentru energia e­­lectrică (termenul actualelor tarife expiră la 30 noiembrie). TEL AVIV 30 (Agerpres). — France Presse anunţă că din cauza lipsei de benzină, autorităţile israelie­ne au dispus ca începînd de la 2 de­cembrie autovehiculele să circule doar 6 zile pe săptămînă. De asemenea, a fost interzisă circulaţia automobilelor particulare de la un oraș la altul. In Orientul arab situaţia conti­nuă să ramină încornata. în ulti­mele zile a fost demascat complo­tul imperialist care ţinteşte sa su­grume Siria. Procedeul se aseamă­nă izbitor cu cel folosit ca pretext pentru invadarea Egiptului. Atunci, rolul de detonator al agresiunii i-a fost rezervat Israelului. Acum, o misiune identică a primit actualul guvern din Irak, susţinut de alte guverne ale ţărilor ce fac parte din pactul de la Bagdad. Israelul îşi are de asemenea partea sa in această acţiune agresivă. Pentru crearea pretextului gu­vernul de la Bagdad a expediat in Siria, pe căi ocolite, cantităţi ma­sive de arme. Se urmărea provo­carea unor vaste tulburări în Siria şi arestarea conducătorilor de la Damasc. In această situaţie, Irakul trebuia să trimită trupe în Siria, invocînd „necesitatea asigurării se­curităţii“ şi „apărarea" interese­lor sale petrolifere în această ţară. Concomitent, trebuia să intervină­­şi Israelul, de acum versat în a da lovituri tîlhăreşti ţărilor vecine. In cazul cînd complotul ar fi reu­şit, prinţul moştenitor al Irakului, Abdul Illah, urma să fie numit vice-rege al Siriei. Israelul primea regiunea Gaza, întregul Ierusalim şi autorizaţia de a înfăptui proiec­tul de abatere a albiei fluviului Iordan. Trebuie subliniat că în a­­celaşi timp cu invadarea Siriei ur­ma să fie ştearsă de pe harta şi Iordania. Autorităţile de la Damasc au de­scoperit însă depozitele de arme şi au arestat pe complotişti, demas­cind in faţa întregii lumi compli­citatea guvernelor Irakului şi Is­raelului la noua provocare contra păcii în Orientul Apropiat Şi Mij­lociu. Actualmente, noi ştir­ vin să a­­rate că planul de invadare a Siriei nu a fost abandonat. Salah Bitar, ministru­ de Externe sirian, a dat publicităţii informaţii cu privire la concentrările de trupe irakiene, turce şi israeliene de-a lungul fron­tierelor Siriei. Secretarul general al Ligii Arabe, Abdel Khaiak Hes­­suran, a atras atenta asupra fap­tului că Siria ar putea deveni imediat obiectul unei agresiuni. Este evident că eşuarea aventu­rii contra Egiptului şi vastele ei consecinţe economice şi politice, înfurie cercurile agresive de la Londra şi Paris. Nu miră pe nimeni că imperia­liştii nu se împacă cu starea de lucruri din Orientul arab, zonă în care popoarele sînt hotărîte să-și apere pînă la capăt independența și suveranitatea. Este de asemenea limpede că atacul contra Egiptului era numai una din verigile complo­tului imperialist împotriva popoare­lor arabe. Acum, acest lucru nu mai este de domeniul planurilor secrete. Chiar în parlamentul bri­tanic răsună voci care cer pe faţă să se revină la epoca brutalităţilor şi samavolniciilor colonialiste. A­­genţia „France Presse“ scrie că un grup de deputaţi conservatori cer ca forţele britanice şi franceze să fie „regrupate imediat în Cipru şi Malta pentru formarea unei noi forte de intervenţie in cazul unei crize grave în Levant". Dar firele planului de invadare a Siriei şi Iordaniei ajung şi la Wash­ington. Este ştiut, de altfel, că Statele Unite nu sînt străine de ţelurile agresive ale pactului de la Bagdad. Deşi nu participă oficial la această alianţă războinică, S.U.A. activează în cîteva din co­mitetele pactului şi, prin acordu­rile bilaterale cu Irakul, Iranul, Turcia şi Pakistanul aprovizionează masiv cu arme aceste ţări. In ul­tima vreme însă, odată cu defini­tivarea planurilor de invadare a Siriei şi Iordaniei, se pare că S.U.A. vor adera oficial la pactul de la Bagdad. Pînă atunci, au a­­nunţat — într-o declaraţie recentă a Departamentului de Stat — „că se declară gata să sprijine sforţă­rile colective ale acestor naţiuni“ (ţările membre ale pactului de la bagdad—n.r.). Apare astfel limpede că nu fără motiv a publicat Departamentul de Stat al S.U.A. această declara­ţie care, în loc să condamne noile încercări de aflare la război în Orientul Apropiat şi Mijlociu, în­curajează de fapt agresiunea şi pe agresori. Este, de altfel, concludent că tocmai în această perioadă nave militare americane din flota Atlan­ticului, avînd la bord comandanţi de vază ai marinei S.U.A., au fost trimise la Messina (Sicilia). Mai mult, actualmente, au loc manevre ale flotei americane în Mediterană. „In ţările arabe — scrie ziarul ita­lian „II Paese" — cresc temerile că anglo-francezii, sprijiniţi even­tual de americani, vor împinge una din ţările membre ale pactului de la Bagdad să atace guvernul din Damasc pentru a da astfel un ca­racter „legitim“ unei intervenţii directe“. Un fapt şi mai concludent care demască legăturile S.U.A. cu planurile agresive contra Siriei și Iordaniei este acela că, în momen­tul cind la Damasc a fost desco­perit complotul, primul gest al gu­vernului irakian al lui Nuri Said a fost să ceară arme Statelor Unite. în fața acestor fapte care atestă că pacea în Orientul arab este grav ameninţată, devine limpede rostul campaniei de propagandă antisiriană dusă de oficialităţile de la Tel-Aviv, Paris, Washington, Londra şi Bagdad. Devine limpede că basmul cu privire la voluntarii şi armamentul sovietic din Siria, scornit de cercurile imperialiste, nu este decit o încercare de a justifica agresiunea. Ca şi în cazul invadă­rii Egiptului, propaganda antisiri­ană şi răsuflata gogoriţă a „peri­colului sovietic“ sunt preludiul unei noi samavolnicii imperialiste în Orientul arab. „Poveştile inventate de turci — scrie Anwar Sadat, cu­noscut om politic egiptean — cu privire la intrarea de arme şi vo­luntari sovietici în Siria reprezintă doar un pretext pentru un atac“. Un pretext care, ca şi în cazul E­­giptului, îi deserveşte chiar pe autori. Opinia publică mondială, cunos­­cînd metodele sîngeroase aie colo­nialiștilor, înfierează noile manevre ale acestora, condamnă încercările de reeditare a politicii „divide et impera“ („dezbină și domină“), po­litică de muit eşuată. In zadar cau­tă propaganda imperialistă să cree­ze impresia unei lumi arabe fră­­mîntate de disensiuni. Acest lucru este un fals. Pentru a nărui aceas­tă scornire, este suficient de amin­tit doar un singur exemplu: uriaşa mişcare de solidaritate a tuturor popoarelor arabe cu Egiptul, victi­ma agresiunii imperialiste. Este un fapt verificat că şi în ţările pactului de la Bagdad — împotriva voinţei unor cercuri diriguitoare — a luat naştere o puternică mişcare de so­lidaritate cu Egiptul. Această miş­care a demonstrat că popoarele a­­rabe sunt strins­imite, că ele nă­zuiesc spre aceleaşi feluri de liber­tate şi independenţă. Acum, cind se conturează inten­ţiile agresive contra Siriei şi Iorda­­niei, în ţările pactului de la Bag­dad se manifestă de asemenea o puternică opoziţie faţă de această nouă manevră războinică. Chiar în Irak, pionul principal al noilor pla­nuri aventuriste ale imperialiştilor, au loc mari manifestaţii împotriva guvernului Nuri Said. Presa a a­­nunţat că in oraşele Bagdad, Ned­­şef, Amar şi Ed Divania, demons­traţiile populare au fost înăbuşite sîngeros, seldîndu-se cu sute de morţi şi răniţi. Totuşi, demonstraţii­le continuă, iar fruntaşi ai vieţii politice din Bagdad cer demisia gu­vernului Nuri Said şi ieşirea Iraku­lui din pactul de la Bagdad. Toate aceste fapte arată în mod evident că guvernul Nuri Said nu este un guvern popular, că el nu exprimă interesele naţiunii irakiene. Toate aceste fapte infirmă propa­ganda imperialistă cu privire la „lumea arabă sfişiată de contradic­ţii“. împotriva voinței populare, gu­vernul lui Nuri Said, simbriaş im­perialismului, joacă aşa cum cînta Londra, Parisul, Washington­ul. Şi nu e de mirare. In Irak stăpînesc doar 4 grupuri petrolifere străine : „Societatea petroliferă franceză“, „British Petroleum“, „Royal Dutch Shell“, precum şi un grup de so­cietăţi petrolifere americane. Ele îşi împart cîte 23,75 la sută din beneficii. în schimb, poporul ira­kian, din bogăţiile căruia se în­fruptă imperialiştii, suferă de mari lipsuri. Intr-adevăr, în Irak, de unde se extrag anual 40 milioane tone pe­trol, unde guvernului i-a revenit numai în 1955 suma uriaşă de 72 milioane lire sterline, 90 la sută din populaţie suferă de tuberculoză, iar 80 la sută trăieşte în colibe de lut şi nu posedă nici un fel de mobilă. Este de asemenea grăitor asupra stărilor de lucruri din Irak faptul că 88 ra sidă din ţărani nu posedă nici a zecea parte din suprafaţa to­tală a pămintului. Rolul provocator şi antipopular al guvernului Nuri Said în complotul imperialist împotriva Siriei şi Ior­daniei nu poate fi ascuns. Tot aşa cum nu pot fi tăgăduite planurile colonialiste ale Angliei, Franţei şi Statelor Unite în Orientul arab. Opinia publică mondială se ridică cu hotărîre împotriva subminării păcii in această regiune a lumii. Pretutindeni, opinia publică îşi ma­nifestă solidaritatea cu popoarele a­­rabe şi cere O.N.U. să intervină la timp pentru a preveni agravarea inflaţiei în Orientul Apropiat şi Mij­­lociu, pentru a stăvili atacul pregă­tit de colonialişti împotriva Siriei şi Iordaniei, împotriva păcii şi se­curităţii generale. P. TATARU Noi ameninţări imperialiste asupra Orientului arab MUNKA Pentru întărirea continuă a prieteniei dintre China și India - Cuvîntarea rostită de Ciu En-lai în parlamentul indian — PEKIN 30 (Agerpres). — China Nouă transmite cuvîntarea rostită la 29 noiembrie în parlamentul indian de Ciu En-lai, premierul Consiliului de Stat al R. P. Chineze. In această cuvîntare, el a spus printre altele : Sper că cea de a doua vizită a mea în India va contribui la întărirea continuă a priet­eniei dintre China şi India, care ne este atît de scumpă şi la eforturile noastre comune în nu­mele păcii. Cînd vorbim despre prietenia dintre India şi China, ne amintim totdeauna cu un sentiment de bucurie de rela­ţiile noastre care datează din vremuri istorice îndepărtate. Guvernul şi poporul chinez nu vor uita niciodată sprijinul consecvent şi hotărît pe care guvernul indian şi po­porul indian îl acordă luptei noastre pentru unificarea întregii noastre pa­trii, pentru repunerea Chinei în drep­turile ei legitime în O.N.U. Pe de altă parte, guvernul indian şi poporul in­dian pot fi de asemenea încredinţaţi că în lupta pentru apărarea suveranităţii şi a integrităţii lor teritoriale, precum şi pentru apărarea păcii în întreaga lume, se vor bucura întotdeauna de sprijinul deplin al guvernului şi po­porului chinez. Nu numai popoarele chinez şi in­dian, ci şi toate popoarele de 1.600.000.000 ale Asiei şi Africii vor de asemenea pacea. Conferinţa de la Bandung a reflectat în mod clar a­­ceastă dorinţă generală. Dar datorită faptului că nu au fost înlăturate cauzele izbucnirii răz­boiului, datorită faptului că au mai existat forţe ale agresiunii, cu o lună în urmă a izbucnit agresiunea arma­tă împotriva Egiptului, demascind in întregime chipul bestial al coloniali­ştilor, care nu se dau în lături de la nimic pentru a dezlănţui un răz­boi singeros în scopul apărării inte­reselor lor colonialiste. In prezent nu se poate considera în nici un caz că în Egipt pacea a fost restabilită. Trupele intervenţioniştilor se află pînă in prezent pe teritoriul Egiptului şi suveranitatea acestei ţări continua să fie încălcată. China este gata ca împreună cu India să depună eforturi pentru a obţine retragerea totală a trupelor intervenţioniştilor din Egipt, instau­rarea unei­­păci adevărate în Egipt Unitatea populaţiei celor două ţări ale noastre de aproape un miliard de oameni va fi o gigan­tică forţă morală şi materială pen­tru stabilizarea situaţiei în Asia şi Africa. Sîntem convinşi că luînd drept punct de plecare comun cele cinci principii şi spiritul Bandungului, vom putea rezolva problemele existente în­tre ţările noastre, vom putea întări prietenia şi solidaritatea dintre ţă­rile noastre şi vom putea depune­ e­­forturi mai mari pent­ru cauza păcii în Asia şi în întreaga lume. Astfel, vom­­putea consolida pacea în regiu­nea în care sunt situate cele două ţări ale noastre şi vom putea deveni un exemplu de coexistenţă paşnică şi colaborare prietenească şi prin acea­sta vom putea întări pacea generală. Ştim bine că această poziţie este co­mună pentru prietenii noştri indieni şi pentru noi. Sper că colaborarea noastră în opera de apărare a pă­cii se va întări și ipe viitor. Ajutor? Nu!... Ajutoor!!! Datorită crizei de petrol, consecinţă a agresiunii îm­potriva Egiptului, Anglia şi Franţa sunt la discreţia mo­nopolurilor petrolifere americane. ..Standard Oi­ of Ca­lifornia“ a şi anunţat o simţitoare majorare a preţurilor. (ZIARELE) (Desen de RADU DRAGAN) Sîmbătă 1 decembrie 1956 — nr. 2832 Un articol din ziarul „Trybuna Ludu“ VARȘOVIA 30 (Agerpres). — In numărul său din 28 noiembrie, zia­rul „Trybuna Ludu“, organul C. C. al Partidului Muncitoresc Unit Polo­nez, a publicat un articol de fond intitulat „Ce scopuri urmărește a­­ceastă demagogie?“. In articol se spune că încă în octombrie, pe supra­faţa marelui val de însănătoşire se observa spuma demagogiei, încă pe atunci s au găsit oameni care s-au luat la întrecere care va scuipa mai departe. Totuşi, unii conştient, alţii inconştient, au acţionat în mod o­­biectiv împotriva Poloniei, împotriva forţelor care luptă pentru suverani­tate, pentru viitorul Poloniei popu­lare. Acest lucru trebuie amintit, se spune un articol, deoarece noroiul demagogiei continuă să plutească pe suprafaţa vieţii sociale, semănînd confuzie şi tinî­nd în mod obiectiv, independent de voinţa şi conştiinţa chiar şi a acelora care scuipă mai departe decit toţi ceilalţi, la crearea unei situaţii nedorite nu numai pen­tru cauza socialismului ci şi în gene­ral pentru cauza ţării. Dar să spunem lucrurilor pe nume: în unele cercuri este la modă vînă­­toarea de „stalinişti“. In realitate, este vorba despre o vînătoare de co­munişti, dintre care mulţi şi-au în­chinat întreaga viaţă luptei pentru cauza clasei muncitoare făc­nd gre­şeli împreună cu întregul partid şi îndreptînd împreună cu el greşelile. Aceasta nu este o chestiune lipsită de importanţă, aşa cum nu a fost lipsită de importanţă nici în zilele din octombrie şi trebuie privită cu mai multă atenţie. De unde vine acest suflu ? Trebuie declarat că o trăsătură ca­racteristică a situaţiei noastre este a­­ceea că întreaga opinie publică matu­ră a adoptat o poziţie identică, indi­ferent de deosebirea de concepţii, şi anume că în interesul independenţei, şi bunăstării Poloniei este ca în ţară să domnească înţelegerea şi ordinea, să nu existe nici un fel de represalii, să nu se facă razii împotriva oameni­lor, miliţia să fie miliţie, justiţia-jus­­tiţie, directorul-director, pentru ca procesul de democratizare a ţării să se facă sub conducerea partidului în mod metodic, organizat, fără elemen­te de anarhie. Trebuie declarat în continuare, scrie „Trybuna Ludu“, că întreaga opinie publică matură îşi dă seama că acest proces nu se poate desfăşura decît sub îndrumarea actualei conduceri a Partidului Muncitoresc Unit Polonez. Vîntul demagogiei suflă din trei părţi, deşi, în mod obiectiv, într-o sin­gură direcţie. Din partea elementelor scandaloase iresponsabile şi a reacţiunii politice. Urmează apoi demagogii stihiei, demagogi care nu-și dau seama de nimic, nici măcar de faptul că se joacă cu focul, demagogi cărora le­­e pare că partidul va permite ca împreu­nă cu stihia să fie înmormîntat socialis­mul. Dar vîntul suflă nu numai de acolo, nu numai din partea celor de dreapta și din partea stihiei. Au apărut de a­­semenea râspînditorii ingenioşi ai diferitelor declaraţii anterioare ale activiştilor de partid, pentru ,,a do­vedi“ că ei nu au gîndit întotdea­una aşa cum gîndesc acum. Este o demagogie obişnuită, ieftină, între­prinsă nu de stihia sau cei de dreap­ta, ci de acele cercuri care au fost denumite în istoria revoluţiei noa­stre cercuri ale conservatorilor de partid. De aceea sarcina zilei, sarcina mo­mentului este in mod incontestabil să ne opunem demagogiei, să apărăm o­­satura unică a partidului, să menţinem înţelegere şi ordine, să apărăm ţara şi suveranitatea ei. Cu toţii ne pronunţăm pentru ca de la conducerea vieţii politice, de stat şi economice, să fie înlăturaţi oamenii lip­siţi de idei, carieriştii, trîntorii, oame­nii pătaţi. Totodată, partidul va apăra din răsputeri demnitatea şi onoarea oa­menilor căliţi din punct de vedere ideologic care, împreună cu partidul, au greşit şi tot împreună cu partidul îşi îndreaptă greşelile. Partidul nostru dispune în rîndurile sale de un fond de aur de oameni Aceste cadre, scrie în încheiere „Try­buna Ludu", reprezintă nu numai for­ţa partidului nostru, ci şi forţa crea­toare a poporului. Un atac împotriva acestor cadre înseamnă un atac împo­triva partidului nostru. Partidul va opri valul demagogiei ! REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti Piata Scinteîi - Tel. 7.60 10: 7.60.20: 7.60 10.­­ Sectia Scrisori: Tel 7.74.25. Tiparul: Combinatul Poligrafic Casa Scîntei .I. V. Stalin“. O Polonie libera şi suverană poate fi numai Polonia socialistă — Cuvîntarea lui W. Gomulka — VARŞOVIA 30 (Agerpres). — După cum transmite agenţia P.A.P., la 29 noiembrie a avut loc la Varşo­via conferinţa pe întreaga Polonie consacrată alegerilor în Seimul R- P. Polone Conferinţa a fost convocată de Comitetul pe întreaga Polonie al Frontului Naţional şi de Comisia cen­trală consultativă a partidelor politi­ce şi a organizaţiilor obşteşti creată în legătură cu alegerile în Seim. După aprobarea ordinei de zi a luat cuvîntul W. Gomulka, prim se­cretar al Comitetului Central al P.M.U.P., care a făcut o caracterizare a situaţiei internaţionale şi interne a ţării şi a vorbit despre sarcina la P.M.U.P. la apropiatele alegeri în Seim. Referindu-se la relaţiile polono-so­­vietice, W. Gomulka a subliniat u­­riaşa însemnătate a recentelor trata­tive de la Moscova, în cadrul carora au fost reglementat­e toate problemele care intereseaza cele două părti şi au fost puse bazele întăririi continue a relaţiilor frăţeşti, a prieteniei şi co­laborării între Polonia şi Uniunea Sovietică. In cont­in­u­a­re, W. Gomulka s-a re­ferit la evenimentele din Ungaria. Cea mai mare zarvă în jurul eveni­mentelor din Ungaria, a spus el, o fac cercurile care îşi întemeiază po­litica pe intervenţia externă. Aceste cercuri au agiţat poporul ungar şi ele poartă o mare răspundere pentru sîn­­gele vărsat în Ungaria. W. Gomulka a spus în continuare că poporul polonez va întări necon­tenit alianţa şi prietenia cu R. P. Chineză, R. Cehoslovacă, R. D. Ger­mană şi celelalte ţări ale lagărului socialist. Referindu-se la problemele vieţii interne,­­V. Gomulka a caracterizat sarcinile dezvoltării continue a de­mocraţiei socialiste şi întăririi situa­ţiei economice în ţară. El a subliniat că greşelile comise în politica partidului nu pot umbri realizările uriaşe. In ciuda greşelilor comise în politica economică, perspec­tivele dezvoltării economice a Polo­niei sînt bune. O Polonie liberă şi suverană poate fi numai Polonia so­cialistă. Această Polonie poate creşte, poate să-şi sporească puterea, să asi­gure poporului munca, să ridice bu­năstarea. Masele de oameni ai mun­cii din ţara noastră nu vor admite niciodată o altă Polonie. Referindu-se la forţele retrograde poloneze, W. Gomulka a declarat în aprobarea generală a celor prezenţi că trebuie dusă o luptă neclintită îm­potriva elementelor provocatoare şi huliganice. Vorbitorul a subliniat ca und­e grupuri lansează atacuri şi îm­potriva conducătorilor partidului care se dovediseră în trecut de bună cre­dinţă şi care acum sprijină pe deplin şi aplică in practică programul trasat de cea de a 8-a plenară. Cei prezenţi la conferinţă au întîmpinat cu aplau­ze hotărîte afirmaţia lui Gomulka că nu se va permite calomnierea oame­nilor c­ostiţi şi devotaţi in prezent, a arătat în continuare voroborul, sarcina noastră cea mai urgentă este sporirea neîntreruptă a producţiei industrial şi agricole. W. Gomulka a spus apoi: Cuvin­tele mele trebuie considerate ca un discurs electoral al unui candidat al partidului nostru. Postulatele electo­rale ale P.M.U.P. sunt cuprinse în de­claraţia comună a Frontului naţional unit. Partidul nostru — a arătat Go­mulka—candidează în alegeri împreu­nă cu alte partide politice şi organi­zaţii sociale, prezentînd o listă elec­torală comună, fapt care, potrivit pă­rerilor duşmanului socialismului în­seamnă lipsă de democraţie. Respin­­gînd această afirmaţie­­. Gomulka a descris situaţia din perioada ante­belică, cînd existau 27 de liste elec­torale, cînd activitatea partidului co­munist era împiedicată şi cînd erau folosite bite sau chiar arme împotri­va muncitorilor care luptau pentru drepturile lor juste. Această „demo­craţie ideală“ a­ slăbit Polonia ante­belică. W. Gomulka a subliniat că candi­daţii pentru alegerile de deputaţi în Seim trebuie să fie oameni care se bucură de încrederea maselor de oa­meni ai muncii, oameni capabili să realizeze programul construcției so­cialiste în Polonia populară. Situaţia din Ungaria BUDAPESTA 30 (Agerpres).­ Tot mai multe întreprinderi din în­treaga ţară încep să livreze produse. In fabrici şi uzine lucrează acum 70- 90 la sută din muncitori şi funcţionari. Nu s-au prezentat la muncă numai acei care locuiesc în afara oraşului sau in cartiere lipsite deocamdată de mijloace de transport. La combinatul metalurgic „Csepel“ centrul industriei ungare, se munceşte intens. La 29 noiembrie au venit să lucreze la furnale 9500 de muncitori; la fabrica de maşini 8800; la fabrica de biciclete 2000; la fabrica de moto­ciclete s-au prezentat toţi muncitorii. La fabrica de maşini „Ganz“ au fost reparate pînă acum numeroase vagoa­ne de tramvai avariate. Aprovizionarea Budapestei se îm­bunătăţeşte zi de zi. A început refa­cerea marilor magazine avariate în timpul luptelor. ★ BUDAPESTA 30. (Agerpres). — Prezidiul Republicii Populare Ungare a dat un decret cu privire la persoa­nele care au părăsit Ungaria după 23 octombrie 1956. Decretul precizează că nu vor fi pedepsite persoanele care au trecut graniţa între 23 octombrie 1956 şi data apariţiei prezentului de­cret dacă se înapoiază în ţară pînă la 31 decembrie 1956 inclusiv. ■k BUDAPESTA 30 (Agerpres). — Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei a remis misiunii diploma­tice a Austriei în Ungaria o notă în care se spune printre altele : Tot mai mulţi părinţi cer Ministe­rului Afacerilor Externe al Republicii Populare Ungare să ajute la înapo­ierea cît mai grabnică în patrie a minorilor care au plecat sau au fost duşi cu forţa pe teritoriul Republicii Austria. Ministerul Afacerilor Externe roagă misiunea austriacă să acorde un aju­tor activ la înapoierea c­t mai grab­nică în patrie a cetăţenilor unguri minori, . STAS - 3452 - 09

Next