Munca, aprilie 1957 (Anul 13, nr. 2935-2959)
1957-04-02 / nr. 2935
Pag. 2 a unele manifestaţii sportive Interviu cu primăvara Am găsit-o un picaţ supărată, fiindcă tocmai avusese un mic diferend cu Institutul Meteorologic. S-a arătat totuşi dispusă să ne acorde un scurt interviu. „Vă rog Insă să nu mai spuneţi despre mine că-s suavă şi cochetă . nn toate reportajele se spune despre mine acest lucru I" l-am promis solemn, punînd-o apoi In cunoştinţă de cauză asupra rostului interviului — Aşadar, despre fotbal e vorba — incepu ea. Ţin să spun din capul locului că mă simt flatată pentru că o competiţie a fost înzestrată cu o cupă ce-mi poartă numele. Nu-i vorba. Intre mine și fotbal există o oarecare asemănare. — Adică ? — Foarte simplu. Ctnd un meci e bun, se spune că „încălzeşte" pe oameni. — Dar sint şi meciuri de slabă factură... — Ei, sunt Şl Zile urbe de primăvară. Urez însă acestei competiţii să fie în întregime... primăvăratecă. Poate să și plouă... însă cu goluri. In schimb, să fie ----------secată totală de faulturi și decizii greșite. — Cîteva cuvinte pentru spectatori ? — Celor din tribună le doresc spectacole fotbalistice cit mai frumoase , insă ei să nu se dea... în spectacol. — Arbitrilor ? — Arbitrilor le urez să fluiere ei, dar să nule fluieraţi de cistil. Cu aceasta, ne-am despărţit de interlocutoarea noastră, propunîndu-ne insă s-o revedem, ori de cite ori „Cupa Primăverii'’ va căpăta aspecte... tomnatice. Un original record Comisia centrală de atletism a luat frumoasa iniţiativă de a organiza la sfîrşitul săptămînii trecute, în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară, competiţii de sprint şi aruncări. Puţinii spectatori prezenţi duminică dimineaţă pe Stadionul Tineretului au avut însă surpriza de a asista şi la o Cursă de fond , în afara programului! Neîngrijindu-se din timp de procurarea materialelor, organizatorii s-au trezit, cu puţin înainte de ora începerii concursului, ca le lipsesc suliţele pentru bărbaţi. Disperaţie: au luat... startul (împreună cu personalul de serviciu al stadionului)intr-o cursă de maraton în căutarea unei suliţe salvatoare. Străduinţele acestora au făcut pe un spectator mai şugubăţ să dea o altă soluţie. ..De ce vă mai osteniţi să căutaţi o suliţă pentru bărbaţi ? Mai bine cereţi concurenţilor să arunce cu mîna stingă suitele Pentru femei (care sînt mai uşoare).“ Ce s-ar fi întîmplat în acest caz însă dacă printre concurenţi s-ar fi găsit unul care de obicei aruncă cu mîna stingă ? Ar fi stabilit, probabil, un nou record mondial. Pînă la realizarea impresionantei cifre am asistat însă la un nou record... de neglijenţă din partea organizatorilor. Să nu credeţi că cei pe care (in acest clişeu) i vedeţi sărind gardul, încearcă să intre pe stadionul „Griviţa Roşie" din Parcul Copilului ! Acest aspect este luat la ieşire după meciul de rugbi C.C.A.Locomotiva Numai că mulţi au întrebuinţat acelaşi mijloc ca la intrare: „ Puterea obişnuinţei, a doua natură ” -am întâlnit în tribune Vă prezentăm mai jos cîteva „figuri“ de spectatori în care suntem siguri că veţi recunoaşte pe mulţi din vecinii dumneavoastră la manifestaţiile sportive „CONSECVENTUL“ (Urmărit în timpul desfăşurării meciului Progresul-Bucureşti — Flacăra-Ploeşti). Minutul 5 : „Is grozavi „găzarii“! Am spus-o şi azi dimineaţă la „Pronosport“. Ii fac praf pe coechipierii lui „Bujor al 12-lea“ Minutul 25: „Progresul e o echipă mare Am spus-o din totdeauna. Minutul 75: „Flacăra are jucători care nu se demoralizează cu una, cu două Aţi văzut ce gol a tras ? Egalarea pluteşte un aer* La terminarea jocului : „Slabe echipe, dom’le. Am zis şi repet că numai Locomotiva e o echipă mare“ „IMPARŢIALUL“.Urmărit in timpul desfăşurării meciului C.C.A. — Ştiinţa—Timişoara, în care jucătorii V. Zavoda şi Boroş au avut cîteva ciocniri de opinie la... picioare). Cind Zavoda il faultează pe Boroş : „Huo ! Huo ! De trei ori huo ! Unde ne găsim, în Texas ? Afară cu el!...“ Cînd Boroş îl faultează pe Zavoda : Bravo ! Aşa-i trebuie, bine i-a făcut. Se face că-i lovit. Boroş e băiat delicat, nu loveşte adversarul. Arbitrul ăsta e un chior !“ La o nouă ciocnire când ambii jucători cad jos: „Nu se mai poate în felul acesta. Ne distruge „naţionala“ !“ Un vecin curios : Zavoda e selecţionat ? „Imparţialul“: „Se cunoaşte că vii pentru ■ prima oară pe un teren. Boroş e senator de drept ! Ai văzut un meci să jucăm fără extrem-stînga ? Uite cum aleargă...“ „ATOTŞTIUTORUL“: „Vedeţi cum înghesuie jocul pe tripletă, în loc să deschidă aripile... Dă la Bădulescu! La Bădulescu ! Iar au greşit... au trimis la Tabarcea ! Centrează Oardă, centrează! Aţi văzut cum ţine mingea în loc s-o paseze... (îşi aprinde o ţigară în timp ce Oaidă marchează gol), aşa nu se mai poate înscrie... ...e gol ?! Maroşi e de vină că n-a fost atent. OMUL DE PIATRA: Cu ţigara veşnic aprinsă în colţul gurii, priveşte absent la mulţimea multicoloră din tribune. Nu se agită, nu se impacientează. Toate îl lasă indiferent și rece. Doar din cînd tn cînd rostește mai mult pentru sine : — Ei, că greu mai trece timpul! P S. Cei care au întîlnit la stadion un astfel de spectator, sint rugafi a ni-l prezenta și nouă pentru a-l întregi... portretul. Perdele de fum Cine nu ştie că Floreasca este cea mai mare sală de sport ? Ea găzduieşte marile intîlniri sportive, de la campionatele mondiale de tenis de masă şi pînă la reuniunea de box de simbătă seara Şi de această dată sala strălucea de curăţenie şi — cu ajutorul instalaţiilor speciale — aerul era proaspăt şi curat. Luminile de neon s-au mistuit deodată şi tribunele s-au cufundat în întuneric. Numai ringul era scăldat în lumina unui bec de 500 de lumini. În întunericul din tribune au început să se vadă străluciri de licurici ca într-o minunată noapte de vară. Pe ring se înfruntau Ştefan Văcaru de la Dinamo şi talentatul şi tînărul pugilist Ion Militaru de la Voinţa. Dar pe măsură ce lupta în ring se îndîrjea s-a petrecut minunea: „licuricii“ au început să fumege mnălţind fuioare subţiri, alburii. Ştefan Văcaru, mult mai rutinat, „punctează“ tot mai insistent, acumulînd o frumoasă zestre de puncte. ...Ne aflăm la cea de a treia repriză a acestei întilniri. Tînărul Militaru pare depășit. Dar nu-i mai putem zări pe cei doi boxeri. Fuioarele alburii s-au transformat în niște veritabile perdele de fum. Ringul de abea se mai contura în obscura imagine a sălii. Deodată, răsună în Întunericul şi fumul sălii zgomotoase aplauze. Am bănuit că meciul se terminase şi în... gînd îl şi felicitam pe Ştefan Văcaru. Vocea crainicului ne-a întrerupt însă şirul... felicitărilor: „învingător: Ion Militar de la Voinţa“. In tribune stupoare şi mai ales... fum! Vasăzică Militaru „remontase", dar nimeni nu mai zărise ringul prin perdeaua de fum. Ce ţi-i şi cu poznaşii „licurici“ pe care de abia la ieşirea din sală i-am identificat In... mucurile de ţigări care zăceau cu duiumul pe jos ! Meci la... domiciliu Prietenului meu, Manolică, nu-i place fotbalul. „Cum se poate — spune el — să-ţi pierzi cumpătul in faţa unei mingi care saltă fără rost de colo pînă colo ?" Manolică insă are prieteni. Şi, Intimplarea face ca toţi amicii lui Manolică să iubească cu pasiune fotbalul. Dar Manolică şi-a luat televizor. Din acest moment el a încetat de a mai fi un simplu „Manolică" şi prietenii lui s-au înmulţit pe nesimţite. In special, joi, simbătă şi duminică (ctnd staţia de televiziune va emite zilnic, prietenii vor fi şi mai numeroşi). Cînd Manolică a aflat că la televiziune se va emite meciul de fotbal C.C.A. — Ştiinţa Timişoara, a avut o stringere de inimă. Se pare că şi soţia a avut o stringere de inimă, fiindcă nici ei nu-i place fotbalul. Numai „mama mare" (Manolică are şi o bunică) şi-a păstrat calmul, fiindcă dinsa nu vede prea bine, aşa că-i este indiferent programul. Duminică, in jurul orei 16.30. In timp ce Manolică îşi făcea siesta, un zgomot infernal se auzi în faţa uşii. Avu o presimţire funestă, astfel că, ducind degetul labuze pentru a impune o linişte totală familiei, se duse tiptil la uşa şi se uită pe gaura cheii Ochiul său drept se intilni cu un alt ochi, aflat în cealaltă parte a uşii. Fiindcă era un ochi saşiu, il identifică ca fiind al amicului său Tache. „Cucul" rosti Tache şăgalnic. „Te-am văzut s oţule". „Oţul" deschise uşa şi în casă năvăli o cohortă de oameni de toate virstele, cunoscuţi şi necunoscuţi. „Ţi-am făcut o surpriză, Manolică“ — rosti Tache vesel. Apoi, către intruşi: „Băieţi, pe locuri". Intr-o clipă băieţii“, între 30 şi 60 de ani, ocupară scaunele, masa de sufragerie, dulapul şi etajera pentru cărţi. „Veniţi şi voi — rosti amabil amicul Tache către familia lui Manolică — ne înghesuim şi vă facem loc; ce vrei, aşa-i la meci! „Manolică şi soţia sa, amîndoi de o paliditate cadaverică, se prăbuşiră pe un sfert de scaun, oferit cu politeţe de un domn gras. Cu aceeaşi politeţe, domnul cel gras le oferi seminţe. Pe jumătate leşinată, nevasta lui Manolică observă dexteritatea cu care domnul cel gras ornamenta tapetul de pe pereţi cu coaja seminţelor. . începu meciul. Domnul cel gras renunţă la seminţe. In favoarea alunelor, Tache răcnea la fiecare fază, alt amic începu să clefăie un sandvici, scuturind delicat firimiturile în vaza cu flori, apoi luă vaza şi o deşertă în capul lui Manolică. Meciul îşi înteţea alura. O fază clară de gol... Mingea se plimbă prin faţa porţii goale... un şut formidabil... şi bibeloul de porţelan de pe etajeră, suvenir din Slănicul Moldovei, se făcu ţăndări. înaintaşul de la C.C.A. greşise ţinta, dar Tache In schimb trăsese cu cotul in plin. „Formidabil ! rosti domnul cel gras, dindu-i lui Manolică un pumn amical in plex. Ai văzut ce fază ?" Da, Manolică vedea limpede faza. „Frumuşel meci — spuse cunoscător Tache — după terminarea emisiunii. Cam slab totuşi din punct de vedere tehnic“... „Eu n-am nici o vină !” bngui Manolică in neştire. A doua zi, consiliul de familie prezidat de Manolică hotărî in unanimitate de voturi ca la viitoarele meciuri să-și cumpere bilele. Costau totuşi mai ieftin deci mobila, suvenirurile și vazele cu flori ! ★ INSTANTANEE... Progresul Bucureşti a marcat Energiei Ploeşti şase goluri şi a primit numai unul. O partidă foarte slabă a făcut la C.C.A. Constantin şi Zavoda I, portarul Progresului : — Azi ■ adevărat... mîndru ! Dar să na viitoare ! ZAVODA I : — Ţin-te bine Constantine căci de pe tuşă ne pîndesc locurile Bakossy şi Costea ! MUNKA Proverbe • APROPIE-TE CRING, DEPARTEAZA-TE CIMP... ...doresc probabil unii înfaintaşi lipsiţi de precizie în şat, care vor să propună firului de specialitate ca poarta să fie pusă... pe rotile ! • NU ADUCE ANUL, CE ADUCE CEASUL... ...în ceea ce priveşte comportarea civilizată a spectatorilor la stadion, remarcată în ceasurile, după-amiezii de duminică , sperăm că va continua, tot anul. • MAI MIC... BINE CEVA DECIT NU...pot spune doar acei ce reușesc la învălmășeala din jurul insuficientelor cișmele de pe stadionul .,23 August“ „să apuce“ o gură de apă , sau cei care vrînd să cumpere suc, ţigări sau senvişuri (pe care de obicei O.C.L. le asigură la mai multe bufete) duminică n-au găsit decit covrigi. REZULTATE... REZULTATE FOTBAL La Oradea în faţa a peste 12.000 de spectatori a avut loc întîlnirea între echipele Progresul Oradea şi Makedonikos (Salonic). Jocul a fost de bună factură tehnică şi a luat sfîrşit cu un rezultat de egalitate 1—1. „CUPA PRIMĂVERII" (Seria I-a) Ştiinţa Timişoara—C.C.A 2—1 . Progresul Bucureşti—Energia Flacăra Ploeşti 6—1 i Recolta Tg. Mureş—Dinamo Oraşul Stalin 1—1. (Seria II-a). Flamura Roşie Arad — Dinamo Bucureşti 1—0 j Energia Steagul Roşu—Minerul Petroşani 2—1. RUGUl C.C.A.—Locomotiva Griviţa Regie 8—3 s Dinamo Bucureşti—Energia Republica 21—3 ; Energia I.S.P.—Energia Petroşani 51—6 . Locomotiva P.T.T.—Progresul F. B. 3—0 ; Energia D.G.S.M. Ploeşti—Ştiinţa Institutul Mine 6—0. VOLEI Masculin : Locomotiva Bucureşti — Dinamo Bucureşti 3—2 C.C.A.—Ştiinţa Timişoara 3—0 ? Ştiinţa Iaşi — Ştiinţa Arad 3—2 ; Energia Oraşul Stalin—Ştiinţa Cluj 3—1. Feminin : Flamura Roşie Cluj—Progresul C.P.C.S. 3—0 ; Dinamo Bucureşti—Energia Bucureşti 3—0 ; Ştiinţa I.C.F.—Progresul Alba Iulia 3—1 ; Locomotiva Bucureşti — Voinţa Oraşul Stalin 3—0 ; Voinţa Sibiu — Progresul Cluj 3—0. HALTERE Simbătă și duminică au avut loc la Constanta întrecerile pentru desemnarea campionilor republicani la haltere. 7 recorduri noi şi 3 recorduri egalate au fost obtinute cu acest prlej. LAZAR BOROGA campionul categoriei mijlocii a îmbunătățit 4 recorduri : 377,5 kilograme la total 117,5 kg la împins, 112,5 kg la smuls şi 147,5 kg la aruncat. SILVIU CAZAN a îmbunătăţit două recorduri la categoria grea : 127,5 kg la smuls iar la total 425 kg. La categoria uşoară IONESCU ISIOS a îmbunătăţit recordul la total : 327,5 kg. ILIE BENCIU a egalat două recorduri la categoria mijlocie : 350 la total și 115 la impins. NELU SEGAL la categoria ușoară a egalat recordul la smuls : 100 kg. CRONICA FILMULUI „Rîpa dracului Eroii noului film românesc „Rîpa dracului“ sînt muncitori forestieri din muniţii Moldovei. Adine cunoscător al naturii şi obiceiurilor de prin partea locului, scriitorul Dragoş Vicol, laureat al Premiului de Stat, a redat în scenariul său doar un crîimpei din viaţa tăietorilor de pădure, suficient de cuprinzător însă pentru a putea înfăţişa caracterele acestor oameni aspri dar dîrji, munca lor grea şi plină de primejdii, sentimentele lor frumoase şi puternice. Pitorescul locurilor unde se desfăşoară acţiunea, ca şi condiţiile de multe ori dramatice în care oamenii muncesc şi trăiesc, ar fi putut foarte lesne determina pe scenarist să construiască un scenariu plin de elemente senzaţionale, de momente „tari“ sau de întîmplări zguduitoare. De aceea, simplitatea acţiunii acestui film, folosirea în cea mai mare parte numai a acelor elemente care sunt absolut verosimile şi deci convingătoare, constituie principalele calităţi ale scenariului şi^ ale filmului. Spectatorul îşi dă seamă, de pildă, că tăierea pădurii de la „Rîpa dracului“ este grea şi periculoasă dar nu „unică“ şi nici „senzaţională“, că dezlegarea unei „Închisori“ de buşteni este primejdioasă, însă curentă în munca tăietorilor de lemne, sau că lupta lor cu natura dezlănţuită este aproape neîntreruptă. Tocmai această impresie de firesc şi aproape cotidian, de măreţie provenită din simplitatea vieţii de toate zilele, stîrnesc în spectatori admiraţia şi stima pentru miile de oameni care valorifică, prin munca lor, una din cele mai de seamă bogăţii ale ţării. Acţiunea se desfăşoară în jurul construirii unui baraj care necesită tăierea unei porţiuni de pădure situată într-un loc deosebit de periculos: Rîpa dracului. Aici muncesc tăietorul Florinte Damian şi şeful de sector Tudor Badale, care iubesc amîndoi pe Anica, o fată frumoasă, fugită de acasă în ziua nunţii şi venită aici să înveţe meseria de motorist. Filmul „Rîpa dracului“ nu izbuteşte încă să înfăţişeze la înălţimea cuvenită munca şi viaţa oamenilor din zilele noastre, dar este o încercare nu lipsită de calităţi făcută pe acest drum, în străbaterea căruia cineaştii noştri vor înregistra fără îndoială multe succese, ca şi inevitabile insuccese. Dacă creatorii filmului ar fi folosit un sistem des întîlnit în filmele italiene, acela de a împărţi acţiunea în „primo tempo“ şi „secondo tempo“, s-ar putea spune simplu : prima parte este foarte bine realizată, dar intensitatea celei de-a doua, în loc să crească scade considerabil iar tot ceea ce prima parte expune clar şi convingător, se încîlceşte nejustificat în ultima. Partea expozitivă, în care-i cunoaştem pe eroi, locurile unde se va petrece acţiunea şi, intr-un anumit fel, mobilul dezlănţuirii conflictului, este realizată printr-o folosire judicioasă a mijloacelor cinematografice, prin elemente artistice care vădesc la regizorul Jean Mihail un dezvoltat simţ al măsurii, imaginaţie şi o rodnică colaborare cu operatorii Ion Cosma şi Wilfried Ott, îndeosebi în ce priveşte compoziţia cadrelor, iar acestora din urmă le revine şi meritul găsirii unor interesante unghiuri de filmare, mai ales în scenele de la Rîpa dracului, din sala cantinei sau de la nunta din sat. O deficienţă care începe să se facă simţită încă din această primă parte a filmului, pentru ca apoi să apară şi mai evidentă, este legătură nu totdeauna logică şi firească între secvenţe. Exemplul cel mai concludent este trecerea de la scena plecării lui Florinte Damian de la brigadă, la intermezzo-ul liric dintre Tudor şi Anica pe malul apei în pădure, care apare în vădit contrast cu starea de spirit a eroilor, cu sentimentele ce-i animă în acele momente de mare încordare. Situaţia nefirească pentru un film, respectiv decalajul evident dintre prima lui parte şi cea de-a doua, provine, credem, mai ales din realizarea regizorală insuficient de clară, a două momente „cheie“ în desfăşurarea acţiunii. Cînd asprul şi polţurosul Florinte Damian află că motorista Anica, pe care o iubea cu o pasiune pe măsura firii lui tumultuoase, este iubita prietenului său Tudor Badale, şeful de sector, pleacă din brigadă şi lasă treburile baltă. Această hotărîre a lui determină o precipitare a evenimentelor şi are un rol important în acţiune. Regizorul rezolvă acest moment cu o nepermisă superficialitate. Floriinte are un schimb violent de cuvinte cu Tudor Badale, îşi pune haina pe umăr şi se înfundă în pădure. In clipa imediat următoare, fără ca nimic să ne fi făcut să înţelegem că plecarea lui Florinte nu este o supărare trecătoare, ci de fapt renunţarea la conducerea brigăzii. Badale şi muncitorii aleg cu o graba cu totul nejustificată un nou şef de brigadă. Precipitarea nefirească a acestor două momente imprimă scenei o amprentă de „făcut“, de „artificial“ şi de aceea este neclară și neconvingătoare. Un alt moment important este dezlegarea „închisorii“ de buşteni pricinuită de furtuna. Considerăm că o anumită concesie făcută aici de scenarist regizorului (evidentă prin compararea filmului cu scenariul iniţial publicat la E.S.P.L.A.) nu este deloc în avantajul filmului. S-ar părea că prin plasarea „închisorii“ de buşteni pe cursul apei în loc de coasta muntelui (cum era în scenariu) regizorul a urmărit doar evitarea unor greutăţi de ordin tehnic. Schimbarea a atras însă după sine o serie de modificări. In loc să fie suficientă dezlegarea buştenilor prin acţiunea curajoasă a unui om, a fost necesară aruncarea în aer a „închisorii“ cu ajutorul explozibilului. In aparenţă schimbarea pare lipsită de importanţă. Printr-o analiză mai adîncă se vede însă lesne că ea determină un echilibru nejust între personaje şi caractere şi periclitează implicit ideea filmului Florinte şi Tudor Radale sunt doi oameni care se înfruntă crîncen la un moment dat. Primul este încă prea mult stăpinit de pasiunile sale şi uită de interesul general. Al doilea este mult mai domol, dar capabil de curaj şi tărie neobişnuită. In forma iniţială a scenariului se dovedea superioritatea morală a comunistului gata oricînd să-şi primejduiască chiar viaţa pentru salvarea barajului şi prin actul de eroism pe care Badale îl face cu acest prilej. Cu totul altfel s-ar fi realizat echilibrul dintre aceste două personaje dacă îngrămădirea buştenilor ar fi fost pe coastă şi dezlegarea „închisorii“ ar fi constituit deci un adevărat act de eroism. N-am fi insistat poate atît asupra acestor deficienţe ale regiei, dacă prin excelenta realizare a primei părţi a filmului regizorul Jean Mihail nu ne-ar fi dovedit că poate face mult mai mult. Aceeaşi inconsecvenţă se remarcă şi în munca cu actorii: Toma Dimitriu în Florinte Damian, Ştefan Ciubotăraşu în Manolache, Titus Laipteş în Bălţat şi C. Ramadan în moş Biga, au realizat personaje autentice, reuşind să scoată în evidenţă complexitatea unor stări sufleteşti printr-o expresie adecvată şi prin mişcări fireşti în cadru. Păcat însă că într-o creaţie cu totul remarcabilă cum este cea a artistului emerit Toma Dimitriu, există unele momente de „poză“ nelalocul ei, de grandilocvenţă improprie personajului, lucruri pe care, sezisîndu-le regia le-ar fi putut evita cu uşurinţă. Interpreţii celor doi eroi principali, N. Mavrodin (Tudor Badale şi Dana Comnea (Anica), care de multe ori se mişcă strngaci în faţa aparatului de filmat şi nu găsesc totdeauna tonul cel mai potrivit în rostirea replicilor, ar fi trebuit îndrumaţi cu mai multă atenţie de regizor, ţinînd seama de experienţa lor destul de redusă în materie de film. Operatorii Ion Confilă şi Wilfried Ott ne oferă imagini pline de farmec şi dramatism, îndeosebi în scenele care se petrec în pădure, ca şi cîteva prim-planuri reuşite. Ar fi fost de dorit poate o şi mai largă folosire a minunatelor peisaje, pe care locul acţiunii le oferea din plin, ca şi găsirea unui joc care să justifice în mai mare măsură numele de „Rîpa dracului“. Nu vom încheia cu obişnuitul „este un început promiţător“, fiindcă nu mai poate fi vorba de un început. Trebuie reţinut însă faptul că acest film dovedeşte unele calităţi de scenarist la scriitorul Dragoş Vicol, şi posibilităţi, pe care le-am dori mai mult folosite, la regizorul Jean Mihail. LUCIA BOGDAN U In clişeu , o scenă din film. Marti 2 aprilie 1957—nr. 2935 „Fiecare produs, la un preţ de cost cît mai scăzut“ FAPTE DÎnTnTrECEREA UNUI COLECTIV TÎNĂR — ...„Obiectivul întrecerii este precis ! — va lămuri preşedintele comitetului de întreprindere, în timp ce intram în marea hală de fabricaţie a fabricii de radiatoare din OraşulStalin in consfătuirile noastre, ale comitetului cu conducerea administrativă, am luat în discuţie faptul că la noi stau nefolosite mari rezerve interne care ar putea contribui atît la sporirea productivităţii muncii, cit şi, în special, la reducerea consumurilor specifice de materii prime şi materiale auxiliare Pe baza aceasta, comitetul a stabilit ca primul obiectiv în întrecerea socialistă să fie lupta pentru cît mai multe economii. Acest obiectiv, de altfel, corespunde şi cu iniţiativa metalurgiştilor de la uzinele „I. C. Frimu“-Sinaia, iniţiativă pe care colectivul fabricii noastre şi-a însuşit-o, angajîndu-se să reducă cu 180000 lei cheltuielile de producţie pe anul 1957". Iată-ne imsecţia de asamblare. Aici lucrează mulţi oameni cu o inaltă calificare. Şi dacă ar fi să-i enumăr, n-aş începe decit cu Constantin Drăgănescu, care atît prin munca lui profesională, cît şi prin activitatea sa obştească s-a făcut foarte apreciat de colectiv. Este un tînăr simpatic, plin de viaţă, şi cunoaşte toate meseriile ce se practică în secţie. Acum lucrează la înrămarea radiatoarelor şi este în întrecere cu un alt muncitor de la „băile de presiune“. Cu toate că la operaţia pe care o execută consumul specific de cositor nu-i prea... darnic, totuşi, mintea ageră a acestui tînăr, a descoperit că dacă pasuieşte bine rama de prindere, înainte de cositorire, consumul de cositor poate fi redus şi mai mult. Gheorghe Onut, un alt muncitor, tot atît de destoinic ca şi Drăgănescu, a făcut în acest scop un dispozitiv simplu, dar ingenios. Cu ajutorul lui, Drăgănescu pasuieşte aproape automat ramele şi apoi cositoreşte. — Simplu, nu ? — mă întreabă el şi în ochi îi desluşesc o lucire de bucurie uşor explicabilă. In felul acesta, tînărul Drăgănescu cositoreşte cu o singură vergea de cositor, patru rame în loc de trei. Şi cum zilnic el realizează două norme la operaţia respectivă, economia rezultată este de 5 vergele de cositor. Maistrul secţiei, tovarăşul Ioan Cambera, mă informează că, cu cositorul economisit de Drăgănescu în luna februarie s-au putut înrăma circa 500 de radiatoare. Ar fi greşit însă să se creadă că în această secţie, Constantin Drăgănescu este singurul fruntaş ! In întrecerea celor de aici pentru economisirea cositorului sunt şi alţi fruntaşi. Mi-am notat numai cîţiva : Hans Batschi — cel mai bătrîn dintre toţi şi cel mai vechi în meserie — Wili Valeriu, de la trrasa de lipit, Nicolae Şeredai, de la masa de asamblare. Cele mai mari economii de cositor se fac însă la linia de radiatoare pentru tractor, şi asta am aflat-o de la însuşi maistrul liniei, tovarăşul Otto Stopf — om în vîrstă, dar, (după cîte am aflat mai tirziu) unul dintre cei mai buni şi pricepuţi organizatori şi conducători ai producţieii. Aici s-au economisit irr februarie peste 150 kg de cositor pur şi circa 1.000 kg de plumb , realizări care au contribuit din plin la reducerea cheltuielilor de fabricaţie pe primele două luni ale anului. In întrecerea pe care o desfăşoară colectivul în cinstea zilei de 1 Mai, inovatorii rezolvă importante probleme-cheie ale producţiei. Muncitorii inovatori Gh. Furnică şi Gh. Mureşanu, de exemplu, constatînd cît de greoi şi imperfect se execută operaţia de încheiere a celulelor de radiator, au pus la punct un dispozitiv care mecanizează aproape complet această operaţie. De cîteva zile, dispozitivul lor a intrat în funcţiune şi dă rezultate foarte bune, ajutîndu-i să-şi depăşească cu mult angajamentele luate în cinstea zilei de 1 MaiUn alt colectiv de muncitori şi tehnicieni a perfecţionat maşina de ondulat banda de alamă, datorită cărui fapt productivitatea muncii la această operaţie creşte cu 100 la sută, şi — ceea ce este mai important — consumul de bandă de alamă se reduce cu 1 kg la fiecare radiator auto. Cea mai de seamă realizare în domeniul inovaţiilor însă, aparţine colectivului format din Ion Bucşenescu, directorul fabricii, ing. Marcel Nicolau, maistrul Derji Arpad şi muncitorul Gh. Mureşan. Acest colectiv a confecţionat toate dispozitivele necesare fabricării termostatelor mici aparate, extrem de utile pentru prelungirea vieţii motoarelor, şi care pînă nu de mult se procurau din străinătate. Cu ajutorul acestor dispozitive, pînă în prezent s-au fabricat cîteva mii de termostate, care supuse la diferite probe s-au comportat neașteptat de bine. Dornic să aflu cît mai multe amănunte despre această importantă realizare, au. ..descoperit“ un lucru neplăcut : uzinele .Metrom“ din localitate livrează tuburile necesare confecţionăriiburdufurilor de termostat din şarje de proastă calitate , la un preţ de cost, exagerat ( 14 lei bucata). —A NU odată — ne spune tovarăşul Ion Bucşenescu — s-a întîmplat ca aceste tuburi să nu reziste nici la presiuni de 5—6 atmosfere, ducind astfel la rebutarea lor în proporţie chiar de 70 la sută... S-ar putea trage unele concluzii pe marginea acestei „descoperiri“, dar parcă tot mai bine ar fi să lăsăm conducerea uzinelor „Metrom“ să le tragă singură... Socot de cuviinţă să închei reportajul de la fabrica de radiatoare din Oraşul Stalin — cea mai tînără fabrică din industria construcţiilor de maşini din ţara noastră — cu o ultimă însemnare interesantă : într-o singură lună colectivul de muncă de aici a realizat peste plan 100 radiatoare pentru autocamioane tip „Steagul Roşu“, 345 elemente radiatoare pentru motorul ,,23 August" şi 24.380 elemenţi pentru radiatoarele motoarelor de tractor R.D. Prin raţionalizarea consumurilor specifice, greutatea radiatorului pentru autocamionul „Steagul Roşu" a fost redusă cu 6 kg. L. VOICULESCU corespondentul ziarului „Munca“ pentru regiunea Stalin ! NOTA Cît costă 4 becuri? întrebarea asta mi-a pus-o un simplu sondor. Şi m-am mirat. Cum adică ? 4 becuri ca cele pe care mi le arătase costau cel mult 30 de lei. Preţ obişnuit. Sondorul insă a prins să zimbească subţire. De ce? . ...Pompele sondelor se auzeau stinse, singuratice in seară. Pe dealul Hiresei, la sonda 721, pompa tăcuse insă Se stricase. Trebuia schimbată. La sondă venise echipa de intervenţie. Se inserase. întunecimile cuprindeau împrejurimile. Era ora 6 dirt seară. — Ne-ar trebui nişte becuri. — Avem... Şi brigadierul aprinse două becuri. — Cam puţină lumină. Parcă n-ai şti că ne trebuiesc cel puţin 4 becuri... — Or fi trebuind. Dar de unde ? Cine ni le dă ? Necazul cu prea puţine becuri dura de 3 luni In schela Boldeştilor. Cite 4 becuri trebuie la fiecare turlă unde se lucrează noaptea. Insă la magazie, in ultima vreme, au fost aduse doar 20 de becuri pentru 8 echipe de intervenţie. Inţelegind prost economiile, administrativul nu aprovizionase magazia cu becurile trebuincioase. Şi echipele de intervenţie, după socoteala administraţiei economicoase, trebuiau să lucreze la lumină slabă. Asta însemna randament scăzut şi uneori, chiar accidente. Căci la întuneric membrii echipei puteau oricind să scape în puţ o cheie, o bucată de fier etc. ceea ce ar fi dus mai tirziu la mari cheltuieli pentru repunerea în funcţiune a sondei înfundate. Membrii echipelor de intervenţie îşi dau seama în asta şi de aceea, ori lucrează încet, mărind timpul de lucru cu 20— la sută, ori pornesc la o adevărată vinătoare de becuri. Şi timpul trece deja a trecut timpul şi la sonda 721. — Ce facem măi băieţi, e aproape miezul nopţii şi încă nu avem becuri. — Ne vin acum... A plecat brigadierul după ele. La ora 12 noaptea, echipa de intervenţie abia a pornit la lucru. Pierduse 6 ore de pomană. 6 ore intirziere înseamnă 3 tone de ţiţei scoase mai puţin. Şi asta de ce ? Pentru că echipa de intervenţie de la sonda 721 n-a avut la timp 4 becuri. — Ei, m-a întrebat prietenul sondor, poţi să-mi spui acum cit costă 4 becuri ? M. COLESIU