Munca, august 1957 (Anul 13, nr. 3037-3061)
1957-08-01 / nr. 3037
Pag. 2-a Controlul obştesc în acţiune INOPINAT ! In oraşul Iaşi s-a desfăşurat cu fuiult succes un rodnic control obştesc asupra activităţii unităţilor comerciale din localitate. Brigăzile de control obştesc, formate din organe de stat şi controlori obşteşti au desfăşurat o activitate bogată. Multe şi grave neajunsuri au fost depistate în unităţile Trustului de Alimentaţie Publică Locală (director Apetrei Constantin).Spre cunoştinţă, redăm mai jos cîteva aspecte care nu fac cinste celor puşi să conducă şi să supravegheze acest sector în localitate. Nu-l cunoaşteţi?... ! Păcat. E o lipsă mare. Ristici Ioan nu e un oricine. El e gestionarul laboratorului preparatelor reci al T.A.P.L. Face el ce face, treaba merge şi conducerea trustului e mulţumită. Cit despre cei ce consumă preparatele laboratorului, lui Ristici prea puţin îi pasă de ei. ...In dimineaţa aceea gestionarul laboratorului venise posomorit. Un vis rău îl necăjise toată noaptea. Visele „bune“ îi dădeau dispoziţie straşnică. Măcar şi în vis ştia să socotească ce îi revine lui din lipsa la gramaj a pre-paratelor făcute în laborator. Dar parcă-i făcut. Tocmai în momentul acela, în încăperea bucătăriei, intră unul, doi, trei, cinci oameni pe care el nu-i mai văzuse pînă atunci. S-au recomandat. Era o echipă de control obştesc. Pe Ristici îl prinseră ameţelile. De cînd era gestionar, nu primise asemenea oaspeţi. Ce-i făcuse oare săvină tocmai la el ? In bufetele controlate de brigadă se constatase că porţiile făcute de stimabilul gestionar nu aveau greutatea stabilită prin reţetar. Brigada aflase că preparatele erau livrate pe bucăţi, fără cîntar. Greutatea ce trebuia s-o aibă legal preparatele se trecea doar de formă în facturi. Brigada a cîntărit produsele ce le preluase gestionarul bufetului „Dorna“ (şniţele şi chiftele prăjite), găsind un minus de 2 kg. faţă de greutatea înscrisă în factură. Şi cînd te gîndeşti că acest aşa zis laborator, deserveşte cu preparate reci 40 de bufete, nu e greu de închipuit afacerile ce se fac aici. Brigada a stat cîteva ore, controlînd peste tot. In încăperea care serveşte ca magazie, aflată la subsol, se „selecţiona“ nişte peşte intrat în putrefacţie. Brigada a găsit aici coşuri cu gunoaie, o putină cu brînză alterată, niște scrumbii alterate, dosite într-o putină cu apă clocită și altele. In magazie s-au descoperit plusuri „nejustificate“ la făina de grîu, ouă, lapte, untdelemn, zahăr etc. In încăperea laboratorului, acolo unde se cerea ca regulile de igienă să fie exemplar respectate, domnea de asemenea mare neorînduială. Cînd i s-a atras atenția asupra nesocotirii celor mai elementare norme de igienă, Ristici Ioan începu să strige: — Ce ? Ce tot spuneți de igienă. N-am auzit să fi murit cineva din cauza preparatelor mele ! Sanepidul Iași dăduse, cu 15 zile înaintea controlului, o decizie prin care indica o serie de măsuri de ordin sanitar ce trebuiau luate aici. Totodată trustul fusese avertizat că neluarea măsurilor atrage după sine închiderea laboratorului. Conducerea trustului (tov. Apetrei Constantin) a ignorat indicaţiile date şi n-a luat nici un fel de măsuri. Pentru starea de lucruri, pentru nesocotirea legilor şi înşelarea organizată a consumatorului, cei vinovaţi urmează a fi traşi la răspundere disciplinară şi penală. Pe neaşteptate „Restaurantul „Iaşul“ era plin. De mai mult timp, la o masă stăteau doi oameni fără să aibă ceva înaintea lor. Ospătarul Lupu Ciobotaru, după ce-şi aruncă ochii asupra lor, le „servi“ un „vine, vineee“... şi dus a fost, îşi cunoştea el clienţii. Dar de data asta se înşelase. Cei doi făceau parte din echipa ce efectua un control acoperit. Cum şi-au spus calitatea, toţi ospătarii au şi început să fie atenţi, să se învîrtă în jurul consumatorilor, încît cu greu îi mai puteai urmări. Luaţi pe „neve“ aceştia au început a modifica, pe la colţuri, bonurile şi a întocmi note fictive, pentru a ieşi cu faţa curată la control. Brigada a constatat că deservirea consumatorilor nu se face civilizat şi că notele de plată nu se completează în faţa acestora. In local lăsa de dorit curăţenia şi acest lucru s-a observat şi în încăperea unde era păstrată carnea. Frigiderul electric nu funcţiona, alimentele fiind expuse alterării. Cu plusuri nejustificate la cârpe a fost găsit grataragiul Pavis Gherş, zis Costică, care în înţelegere cu ospătarii vindea antricoatele cu 0,70 lei mai mult la bucată. Toate acestea s-au constatat la un local aflat în plin centru al oraşului şi în imediata vecinătate a T.A.P.L. Ce se întîmplă oare cu cele aflate mai departe, în care conducătorii T.A.P.L. nu calcă chiar aşa de „des"? ★ Conducerea trustului şi comitetul de întreprindere (preşedinte tov. Manoliu Maria) au de tras multe învăţăminte de pe urma constatărilor făcute de brigăzile de control obştesc. Ele trebuiesc urmate de îmbunătăţirea imediată a activităţii unităţilor, prin înlăturarea celor ce fură şi gospodăresc rău unităţile comerciale de stat. N. GRUNZU corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Iaşi Construcţiile cincinalului (Urmare din pag. l-a) cate cu cărămizi în imediata vecinăttate a unei macarale imense, condusă de la distanţă cu ajutorul energiei electrice, sau străvechea mistrie, lingă masivele prefabricate dinn fier şi beton. Numai aci poţi întîlni asemenea contraste, pe care să nu te observi măcar, fiindcă toate fac parte din acelaşi complex, toate sunt subordonate aceleiaşi construcţii. Şantierul uzinei de sodă nu face excepţie în această direcţie. Nu face excepţie nici in privinţa altei reguli general-valabile pentru un şantier din anii noştri , odată cu uzina propriu zisă, se ridică clubul, cantina, cartierele de locuinţe muncitoreşti. In aglomerarea de schele, de ziduri, de macarale, de turnuri şi de zgomote, oamenii de pe şantier par şi ei de o constituţie deosebită. Aceşti oameni au de acum trepidaţia şantierului în singe. Pînă în urmă cu ciţiva ani, găseam încă constructori care, pe şantierul unei uzine, să se fi aflat la prima lor construcţie de mari proporţii. Acum însă... Dumitru Antonescu e un om bălai, cu ochi neastâmpăraţi, un pic batjocoritori, împreună cu echipa sa de 19 inşi, a venit la şantierul de la Govora, după ce şi-a isprăvit misiunea pe şantierul laminorului din Roman. Iar mai înainte, a lucrat pe şantierul Rafinăriei nr. 10. Iar şi mai înainte... II ascult şi am din nou impresia că înaintea ochilor mei se desfăşoară acea „reacţie în lanţ" a industrializării patriei. „Avem mult de construit" — îmi confirmă gîndul Ioan Pop, din echipa lui Antonescu. Aceşti 19 sudori şi mentori, majoritatea dintre ei, tineri, reprezintă cronica vie a constructorului de azi. N-au cunoscut niciodată noţiunea „n-avem de lucru". Dimpotrivă, îmi explică cu seriozitate că sunt prea puţine cadre calificate şi că „tovarăşe dragă, bine ar fi să scrii la ziar că pe şantier tehnica se dezvoltă şi avem nevoie de oameni pricepuţi". Fac cunoştinţă cu locul lor de muncă. In nomenclatura uzinei, el se va chema „Secţia de purificare a «ramurii". Două cazane de proporţii uriaşe m-au făcut să mă gîndesc la un purgatoriu pămîntean. Şi va fi în adevăr un soi de purgatoriu această secţie, in care saramura necesară procesului de producţie va fi în întregime purificată, înainte de a pătrunde nu în rai, fireşte, ci pe conductele care o vor purta spre alte sectoare. Cazanele imense au fost ridicate de aceşti oameni în mai puţin de două luni. „Şi gîndeşte-te, îmi spune Gheorghe Tarachiu, nu-s doar puţini cu brînză, ci cogeamite căzănoaie. Nu-i vorbă, vrem să terminăm tot lucrul pînă la sfîrşitul anului". „Dar şi tragem, nu jucărie", mă face atent Dumitru Antonescu, arătîndu-mi spre confirmare mîinile sale aspre, bătătorite. „Nu te lua după şeful nostru — îmi spune rizînd Pop. I s-au bătătorit palmele de la halbele pe care le ridică la gură". „Muncim, dar ne place să şi petrecem !" — recunoaşte Dumitru Antonescu. Cum? Ei, aici e mai greu de răspuns. Pe şantier există un club, dar e ca şi cum n-ar fi.Am fost şi eu la el. O tovarăşă mi-a explicat că doar ţine locul altei tovarăşe despre care nu se ştie exact unde este. Cititori, sunt 2—3 pe zi. Se joacă şi ping-pong, dacă ai minge. Altceva, nimic...). O caravană cinematografică, n-a mai fost de multişor. Aşa că, distracţiile trebuiesc căutate în alte părţi. Cel mai aproape, la Rimnicu Vîlcea. „Şi mai e ceva, intervine mentorul Ioan Constantinescu. In special pentru noi, familiştii. Nu e nici un Aprozar pe aci. Deci, n-avem zarzavaturi. Iar la Alimentară, ar fi bine să se găsească mai des conserve, mezeluri".Sunt oare lucruri imposibile ? Fireşte că nu. Se pare insă că, tovarăşii care răspund de toate acestea locuind la Vîlcea şi nu pe şantier, au acolo şi club şi cinematograf şi roşii proaspete...) „Să nu crezi că sintem plîngăreţi din fire — îmi atrage atenţia Dumitru Antonescu. Şi de trăit, trăim după pofta inimii, fiindcă cîştigăm bine. Dar de ce să mergem aiurea să căutăm distracţii ?" „...şi zarzavaturi", adaugă zîmbind Constantinescu. Răgazul s-a isprăvit, începe din nou sudatul, montajul , munca. I -am lăsat la urmă pe brigadieri. Fiindcă ei, deşi s-au contopit cu şantierul, au totuşi ceva aparte faţă de ceilalţi constructori : poate mai mult romantism, poate mai multă neorînduială, poate din fiecare cite ceva , plus inegalabila vîrstă de 17—18 ani, cînd vorbele voit preţioase şi seriozitatea căutată, fac notă distonantă cu obrajii de lapte şi vocea şovăitoare cu falseturi de soprană. Constantin Ispas are o figură blajină, de podgorean. (E de altfel din Drăgăşani). Pare chiar molatec din fire, dar sunt mai curînd înclinat să cred că această moliciune e doar aparentă, un fel de platoşă sub care se adăposteşte o voinţă de cremene şi un cuget curat precum cleştarul. La 18 ani s-a îndrăgostit de şantier, la 19 ani de Florica (tot de pe şantier), la 20 de ani s-a însurat. „Legal, tovarăşe. Cu acte la sfat". Mi se pare că aceste „acte la sfat" sunt a doua mare mîndrie a lui Ispas, după aceea de a fi brigadier. Şi încă brigadier calificat pe şantier, zidar. Caractere... M. C. e un tînăr zdravăn făcut, numai muşchi şi nervi. Faţă de ceilalţi brigadieri, are autoritatea unei bărbi care trebuieşte rasă zilnic şi a vîrstei de 25 de ani. A avut o viaţă grea, ciudată. La trei ani, a rămas orfan de ambii părinţi. La 7 ani, slugărea la un cîrciumar din Simeria. La 10 ani, umbla din loc în loc, pentru a-şi agonisi o bucată de pîine. A devenit neîncrezător, aproape sălbatec, avind ca unic ideal banul. Nu se incredea decit în forţa pumnilor săi, în inteligenţa sa intuitivă. A intrat în rîndul brigadierilor, aşa cum încercase diverse meserii, fără entuziasm. Cunoştinţele sale l-au impus în ochii celorlalţi. Era un bun zidar, un bun mentor. Şi poate că transformarea lui ar fi fost imediată, dacă n-ar fi răbufnit în el, din cînd în cind, vechea neîncredere faţă de oameni, furia oarbă faţă de lume în general. Atunci se enerva îngrozitor, nefiind in stare să se stăpinească. In timpul unui asemenea scandal, a întrecut măsura şi a fost condamnat la cîteva luni de închisoare. După ispăşirea pedepsei M. C. a venit pe şantierul de la Govora, posomorit, dar calm în aparenţă. Tovarăşii din conducerea brigăzilor, nu i-au pomenit niciodată de închisoare. Au început să-i încredinţeze munci de calificare superioară, să-l evidenţieze ca bun mentor. Şi totuşi, din cind în cind, M. C. devenea din nou turbulent. I s-a atras atunci atenţia că, la prima abatere, va fi exclus din rîndul brigadierilor. N-are decit să muncească pe şantier, dar nu ca brigadier. Lui M.C. însă, viaţa de brigadier a început să-i placă. Şi ori de câte ori il apucă vechea lui meteahnă, îşi muşcă degetele, se închide în dormitor, dar nu-şi mai face singur „dreptate". Sunt convins că M. C. va ajunge din toate punctele de vedere un brigadier de nădejde. Alţii însă, nu pot fi transformaţi. Sau n-ai timp să-i transformi. In micuţul birou al brigadierilor, a intrat un tînăr cu salopeta şi bocancii in mină. Are o faţă imobilă, aproape pătrată. „Eu plec, măi tovarăşe", rosteşte el greoi. Nicolae Duca, din conducerea brigăzilor, tresare dureros. „De ce pleci ?". O clipă de linişte, apoi răspunse : „C-aşa !" In încăpere îşi face apariția un puştan cu ochi albaştri ; nici nu-şi dă seama cît e de frumos băiatul ăsta. Priveşte ţintă, cu ironie, pe cel care vrea să plece. „Ce-i măi Frunză, te-ai plictisit de roabă ? Vrei plăcinte ?" Au venit pe şantier împreună, în urmă cu puţină vreme. Dar puştiul (Onuţ mi se pare că-i zice) s-a integrat desăvârşit în, viaţa de constructor. „Dute, măi, înapoi la capre !" — rosteşte el dispreţuitor. Şi-şi suflă discret nasul cu două degete... Oameni şi caractere. Şantierul desăvîrşeşte caracterele şi orizonturile. Chiar dacă, uneori se mai iveşte şi un... rebut, şantierul este cu certitudine pentru cei mai mulţi, o şcoală aspră, dar fără greş. Realizat şi... nerealizat In aceste zile, în întreprinderi se ţin adunări pentru prezentarea dărilor de seamă asupra îndeplinirii prevederilor contractului colectiv pe primul semestru al anului 1957. Am vizitat cîteva întreprinderi din ramura industriei bunurilor de consum din Capitală, unde au avut loc astfel de adunări. Redăm mai jos unele constatări făcute cu acest prilej : îndeplinit sută la sută Cînd raportorul a terminat de citit darea de seamă, pe feţele participanţilor se citea mulţumire. Cele 34 de puncte din contractul colectiv al fabricii ..Kirov" cu termen de înfăptuire pînă la 1 iulie, fuseseră în întregime îndeplinite. Cu bucurie şi mîndrie justificată au aflat participanţii la adunare că prin efortul tuturor planul fizic pe semestrul I a fost realizat în proporţie de 101,46 la sută. De asemenea, planul producţiei marfă a fost depăşit cu 3,32 la sută. Efortul muncitorilor a fost sprijinit prin luarea unor măsuri tehnico-organizatorice, cum este introducerea lucrului în bandă în sectorul încălţăminte mecanică. De un preţios ajutor a fost şi amenajarea unui laborator modern pentru controlul materiilor auxiliare şi al produselor finite. Acesta a dat totodată posibilitatea să se verifice o serie de metode noi care mai tîrziu au fost introduse în procesul de fabricaţie ca : tăbăcirea cu crom aluminiu tanin şi tăbăcirea intermediară cu tanin sintetic „Romatan“. Prin introducerea acestor metode de lucru vor fi înlocuite taninurile din import care sunt mai scumpe. (In clişeul nr. 1, maistrul prim Petre Brejai de la sectorul vegetal, controlează împreună cu Inginerul Alexandra Petrovici aciditatea soluţiei de tăbăcit pentru talpă). Dar, în contractul colectiv au fost trecute şi alte puncte care astăzi sunt realizate: montarea unui dispozitiv de protecţia muncii la fierăstrăul circular, apărători la maşinile de cusut, teame Forţă mobilizatoare Semestrul I s-a încheiat la fabrica de conserve „Griviţa" cu un bilanţ îmbucurător. Planul producţiei globale a fost realizat în proporţie de 121,8 la sută.. Dar cea mai însemnată înfăptuire este reducerea preţului de cost al produselor cu 3,26 la sută faţă de plan şi îmbunătăţirea calităţii conservelor. Contractul colectiv a avut ca urmare şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale muncitorilor. In secţia conserve de legume, de pildă, s-a instalat o nouă maşină de construcţie sovietică pentru aplicat capace la borcane. In toate secţiile s-au făcut reparaţii, s-a îmbunătăţit ventilaţia, s-au luat măsuri de protecţia muncii. De asemenea s-a amenajat şi un vestiar nou. ilustreze cum a căpătat viaţă ea. Transformarea acestui local într-o adevărată magazie, nu mai are nevoie de alte comentarii. De alfel, nu este singura prevedere din contract care a fost uitată. Din cele 38 de puncte ce trebuiau realizate pînă la 1 iulie, 8 nu sunt realizate nici pînă în prezent, iar 12 au fost traduse în fapt cu întîrziere. Luînd cuvîntul în adunarea ţinută cu prilejul analizării îndeplinirii prevederilor contractului pe semestrul I,tovarășii Ion Georgescu, Carol Ghelek şi alţii au scos la iveală cauzele principale ale acestei stări de lucruri — şi anume : necolaborarea între conducerea administrativă (director Ion Glovac) şi comitetul de întreprindere (preşedinte Constantin Sima); tărăgănarea soluţionării propunerilor făcute de muncitori; neurmărirea sistematică a îndeplinirii prevederilor contractuale. Comitetul de întreprindere de paci a dat dovadă de slabă combativitate. El s-a mulțumit să arate că unele puncte din Contract nu sunt îndeplinite, însă nu a insistat suficient ca ele să fie îndeplinite. Şi lucrurile mărunte au importanţa lor Această constatare am făcut-o cercetînd felul în care s-au îndeplinit prevederile contractului colectiv la fabrica textilă „Flamura Roşie“. Aici, majoritatea angajamentelor, atît ale muncitorilor cît şi ale conducerii întreprinderii, au căpătat viaţă. Planul semestrial a fost depăşit, s-au reamenajat căminul de copii şi cantina, s-au luat noi măsuri de protecţia muncii etc. Surprinzător este că au rămas nerealizate doar cîteva prevederi, în aparenţă mărunte, în jurul cărora s-au purtat totuşi numeroase discuţii. Este vorba de repararea instalaţiilor sanitare, de schimbarea sistemului de iluminare la mesele de control de la ţesaturi crude. De ce nu au fost realizate şi aceste puncte? Participanţii la discuţii au arătat că atît comitetul de întreprindere cît şi conducerea administrativă au acordat mai mare atenţie prevederilor „importante“, lăsînd pe planul al doilea cele „mărunte“. Oare nu e condamnabil să laşi muncitoare ca Viorica Pavlov, Profira Cordoneanu şi altele să facă eforturi mai mari, numai pentru că unii au socotit că schimbarea becurilor şi a geamurilor mate de la mesele de control pot să mai aştepte? Tovarăşii Iacob Schor şi M. Tătaru, care răspundeau de îndeplinirea acestui punct, trebuie să fie traşi la răspundere pentru neglijenţa lor. De asemenea trebuie combătută şi atitudinea celorlalţi care aveau de îndeplinit alte prevederi „mărunte“ şi pe care le-au lăsat baltă, najarea cantinei, trimiterea a numeroşi muncitori în staţiunile balneo-climaterice etc. Au primit felicitările consumatorilor In ultimul timp, uzinele textile „7 Noiembrie“ din Capitală au primit felicitări din partea publicului consumator — prin intermediul conducerii magazinelor universale „Victoria“ şi „Bucureşti“ — pentru metrajele „Katia“, „Diana“, „Negura“ şi „Clăbucet“ produse aici. Crearea acestor modele a fost posibilă datorită măsurilor tehnico-organizatorice luate pentru îmbunătăţirea calităţii, lărgirea şi îmbogăţirea sortimentelor în ţesături, desene şi culori variate. Printre aceste măsuri se numără în primul rînd reprofilarea războaielor. Astfel, s-au montat 11 războaie late şi 13 înguste cu schimbătoare automate de culori, iar la alte 25 s-a perfecţionat dispozitivul de schimbare a bătăturii. O mare importanţă a avut-o îmbunătăţirea componenţei consiliului artistic pentru omologarea noilor articole şi desene. Trebuie subliniat aci şi folosul ce l-am avut de pe urma contactului direct cu beneficiarii. Tehnicienii şi membrii consiliului artistic au vizitat bazele de desfacere şi marile magazine pentru a culege sugestiile şi observaţiile cumpărătorilor. Expoziţiile cu vînzare, organizate de unele magazine, ne-au ajutat să cunoaştem cerinţele publicului, şi astfel au fost revizuite unele desene vechi şi înlocuite cu altele. Preocuparea pentru îmbogăţirea sortimentului va sta în permanenţă în atenţia întregului nostru colectiv. Ion Jinga muncitor la uzinele textile „7 Noiembrie“-București MUNCĂ Neglijenţă şi lipsă de control „Pînă la sfîrşitul lunii iunie se va amenaja colţul roşu, care va fi dotat cu mese de şah, masă de ping-pong, televizor, aparat de radio, bibliotecă“. Această prevedere se găseşte în contractul colectiv al fabricii de preparate de carne „Mistreţul“. Clişeul 2 vine să Din cele arătate se desprinde concluzia că, in întreprinderile unde există grijă deosebită faţă de îndeplinirea prevederilor contractului colectiv, rezultatele sunt dintre cele mai bune, iar muncitorii sunt mulţumiţi. Dimpotrivă, neglijenţa şi nepăsarea, scăparea din vedere a unor lucruri „mărunte", nemulţumesc pe oameni. Se impune deci ca în întreprinderile unde mai există deficienţe să se ia neîntîrziat măsuri pentru lichidarea lor. Un sprijin efectiv trebuie să acorde acestora comitetul orăşenesc Bucureşti al Sindicatului muncitorilor din industria bunurilor de consum, astfel ca la sfirșitul anului toate contractele colective să fie realizate în întregime. A. MUNT corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Bucureşti Foto : I. ŞI NC Al Joi 1 august 1957 — nr. 3037 Pilda de dîrzen'e comunista: Elena Pavel — 14 ani de la moartea sa — Ploeşti, 1 august 1943. Sirenele anunţau alarmă aeriană. Avioanele anglo-americane îşi descărcau ploaia de bombe asupra oraşului. Primul atac aerian asupra Romîniei, care a lăsat în urma sa moarte, flăcări, cenuşe, orfani, oameni schilodiţi, oameni fără adăpost... In închisoarea de femei, deţinutele se zbuciumau îngrozite după gratii. Cereau să fie duse la adăpost. Dar paznicii, fără să ţină seama de cererea lor, zăvoresc bine temniţa şi fug să-şi salveze numai ei viaţa. Un avion Încărcat cu bombe incendiare se prăbuşeşte peste închisoare. Focul cuprinde cu repeziciune cea mai mare parte a clădirii. Cu toate că închisoa- g rea era în mijlocul oraşului, nu s-a putut da nici un ajutor dinafară, ferestrele fiind zăbrelite, uşile zăvorite şi gardienii fugiţi în adăpost. Intr-una din celulele închisorii, neînfricata luptătoare comunistă, Elena Pavel, înfrunta cu o dîrzenie nemaipomenită barbarul regim la care a fost supusă de către justiţia fascistă a lui Antonescu. Intîmplător, aripa închisorii în care se afla celula Elenei Pavel rămăsese neatinsă de flăcări. Luptătoarea comunistă era în siguranţă. Dar, din cealaltă aripă a închisorii, înghiţită de flăcări, se auzeau ţipete disperate de femei, de copii... Dragostea faţă de om, curajul şi abnegaţia, care caracterizează pe fiecare luptător comunist, nu au putut s-o lase nepăsătoare pe Elena Pavel în faţa acestui sinistru, spectacol al morţii. Aleargă spre iadul în flăcări, încurajează copiii îngroziţi, încearcă să smulgă din ghiarele morţii femei cu prunci în braţe. Flăcările nu i-au mai dat insă răgaz să-şi desăvîrşească nobilele planuri, împreună cu alte 60 de femei, arde de vie... ★ Fiica învăţătorului Ion Sîrbu — om cu idei înaintate — Elena Pavel a învăţat de timpuriu să îndrăgească libertatea, să urască şi să lupte împotriva asupritorilor şi exploatatorilor oamenilor muncii. Răzbind prin grele neajunsuri materiale, ea reuşeşte să se înscrie la Universitatea din Iaşi. Aici, ea are ocazia să cunoască mai bine mişcarea muncitorească prin studenţii comunişti. Intră în rîndurile Uniunii Tineretului Comunist, unde îşi face o educaţie sănătoasă, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele în domeniul teoriei revoluţionare a clasei muncitoare. In 1935, în timpul unui miting, Elena Pavel cade pentru prima dată în mîinile Siguranţei. Cu toate torturile călăii nu-i pot zmulge nici o vorbă de trădare. A fost prima piatră de încercare a credinţei şi devotamentului ei faţă de cauza clasei muncitoare. După 4 ani şi jumătate, cind a ieşit de la inchisoare, îşi reia activitatea, în „Ajutorul Roşu", organizaţie a partidului. In 1942, la puţin timp după căsătoria ei cu muncitorul ceferist Pavel, este din nou arestată. Din nou a trebuit să suporte loviturile de bici, arsurile cu fierul roşu, acele înfipte sub unghi... Dar,şi de data asta călăii Siguranţei nu pot afla de la ea ceea ce ar fi vrut. Este condamnată la 25 ani de închisoare şi este întemniţată la Văcăreşti. In iulie 1943, împreună cu alte deţinute politice, este trimisă spre închisoarea Mislea. Pe drum sunt oprite şi întemniţate la Ploeşti, unde avea să moară lăsată pradă flăcărilor de către copoii Siguranţei. Astăzi, la împlinirea a 14 ani de la moartea Elenei Pavel, gîndurile a milioane de oameni ai muncii din ţara noastră se îndreaptă spre ea. Cu toţii îi păstrează cu sfinţenie vie, înflăcărată, pilda înaltă a vieţi sale de luptă, a puterii sale de sacrificiu, a devotamentului nemăsurat faţă de partid. În aceste pilde, toţi fiii poporului nostru muncitor, care duc mai departe minunatele tradiţii ale partidului, care continuă lupta eroilor clasei muncitoare, care înfăptuiesc idealurile pentru care aceștia au îngenunchiat moartea, vor găsi noi și înzecite forţe de luptă și muncă creatoare. ■k Oamenii muncii ne scriu: ★ * Inovaţia se aplică, dar aprobarea.... In urmă cu mai bine de un an, farmacistul-şef 1. Niculaescu din Cisnădie a făcut o inovaţie destul de preţioasă pentru unităţile medicale. Este vorba de unele modificări şi adaptări datorită cărora se poate obţine din refrigerent o cantitate de apă distilată de şase ori mai mare. După ce inovaţia a fost experimentată cu succes la policlinica spitalului din Cisnădie, documentaţia ei — schiţe, calcule de producţie şi, într-un cuvînt, toate datele necesare — a fost înaintată Sfatului popular al regiunii Stalin spre aprobare. Aceasta s-a petrecut la 15 mai 1956. Inovatorul a aşteptat zadarnic răspunsul. Abia în mai 1957, după un an de zile deci, Sfatul popular a binevoit să-i răspundă, cerind... date suplimentare ! Inovaţia se aplică de 13 luni fără întrerupere şi cu cele mai bune rezultate la Cisnădie, iar tovarăşilor de la Oraşul Stalin le-au trebuit tot atîtea luni ca să citească memoriul inovatorului şi să constate că dosarul respectiv „nu e complet“. In ce priveşte aprobarea şi extinderea inovaţiei, se vede treaba că trebuie să treacă încă odată atîta vreme. Biroul de inovaţii de pe lingă Sfatul popular al regiunii Statin dă dovadă de o încetineală de melc şi de nepăsare revoltătoare in rezolvarea propunerilor, ceea ce frînează elanul oamenilor, al celor ce se străduiesc să perfecţioneze tehnica şi tehnologia producţiei. C. Creţu corespondent voluntar Resurse locale valorificate Colectivul de muncă al secţiei de industrie locală din cadrul Sfatului popular regional Suceava acordă o deosebită atenţie fabricării de noi sortimente prin valorificarea resurselor locale. Astfel, ing. Liviu Mihăilescu din această secţie, , împreună cu tov. Vasile Bolocanu, directorul întreprinderii economice „Rarău“ din Cîmpulung Moldovenesc, au descoperit importante zăcăminte pentru producerea de mozaic şi pudră de calcar în raioanele Cîmpulung şi Vatra Dornei. Cu ajutorul comitetului executiv al Sfatului popular regional. S-au procurat utilajele necesare, a căror capacitate de măcinare este de 20 tone în 8 ore. Continuînd cercetările, aceiaşi tovarăşi au descoperit în bazinul Domelor mari zăcăminte de marmoră. Pentru valorificarea lor s-a adus în regiune o instalaţie completă de prelucrat marmoră. La rindul lor, tehnicienii cabinetului tehnic de la întreprinderea economică „Rarău“ au în studiu introducerea în fabricație a unui nou sortiment de marmeladă fină din fructe nobile de pădure. Ea va fi pusă in vînzare în cutii de */s kg. un carton parafinat. Berthold Sponder corespondent voluntar Aminări inexplicabile Prin anul 1945 a luat fiinţă în Oraşul Stalin — ca şi în alte localităţi din ţară — un oficiu de aprovizionare pentru personalul din unităţile C.F.R. Fiecare salariat C.F.R. a depus atunci o anumită sumă de bani pentru a se asigura fondul de rulment al oficiului, primind în schimb un carnet de membru. După o perioadă de timp oficial a fost desfiinţat, gestiunea lui fiind preluată de cooperativa „21 Decembrie“. Totodată, s-au preschimbat şi carnetele de membru. In urmă cu mai bine de un an, s-a desfiinţat şi cooperativa mai sus-pomenită. Evidenţa ei a trecut la U.R.C.C. Stanfi, urmînd să se restituie celor în cauză partea socială depusă. Spre deosebire însă de alte oraşe — Tg. Mureş Sighişoara, Sirii, Gheorghieni — unde restituirea s-a făcut fără întîrziere, la noi ea se amînă de multe luni de zile. U.R.C.C. (preşedinte tov. Dominic Szass apelează mereu la răbdarea oamenilor. „Poate peste o lună, poate peste două... — este răspunsul pe care il dau tovarăşii de aci. Nici măcar intervenţia oficială a Casei de Ajutor Reciproc C.F.R. nu a reuşit să grăbească operaţia de stabilire a sumeor ce trebuie returnate foștilor membri ai cooperativei. Gh. Pană corespondent voluntar Posibilităţile de aprovizionare a populaţiei din Tîrgovişte cresc pe zi ce trece. De curind, în acest oraş s-a deschis în cadrul cooperativei meşteşugăreşti „Munca Invalizilor“ un frumos magazin. Zilnic pot fi văzuţi sute de oameni ai muncii din oraş şi raion ieşind din acest magazin, mulţumiţi că se pot aproviziona cu cele mai variate produse executate de lucrătorii cooperativei. In clişeu : responsabilul brigăzii de bună deservie, Constantin Tomescu, oferind clienţilor încălţăminte In raionul respectiv. Foto şi t?* G. Osym corespondent voluntar