Munca, septembrie 1957 (Anul 13, nr. 3062-3086)

1957-09-01 / nr. 3062

Duminică 1 septembrie 1957 — nr 3062 Măsuri pentru îmbunătăţirea asistenţei medico-sanitare şi a sistemului de salarizare a personalului din unităţile sanitare şi de prevederi sociale — O Hotărîre a Consiliului de Miniştri­­ Zilele acestea a fost semnată Ho­­tărîrea Consiliului de Miniştri pri­vind îmbunătăţirea asistenţei medico sanitare şi a sistemului de salarizare a personalului din unităţile sanitare şi de prevederi sociale. Apreciind succesele importante ob­ţinute pînă în prezent în domeniul ocrotirii sănătăţii din ţara noastră, Hotărîrea subliniază că, totuşi, asis­tenţa medicală nu este la nivelul con­dițiilor materiale create. Acest fapt se datoreşte în primul rînd repartiţiei neproportionale pe teritoriul ţării a cadrelor medico-sanitare ; lipsei unui loc stabil de muncă al cadrelor medicale din spitale; specializării nesatisfăcătoare a cadrelor şi parale­lismelor în munca unor unităţi sani­tare. La aceasta a contribuit lipsa unui sistem de cointeresare materială a personalului medico sanitar care să ţină seama în principal de pregăti­rea profesională şi condiţiile de mun­că din mediul rural şi urban. In scopul îmbunătăţirii continute a asistenţei medico-sanitare a populaţi­ei şi creşterii nivelului material al personalului medico-sanitar. Hotărî­rea prevede­ o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea asistentei medicale de specialitate din spitale, policlinici şi circumscripţii sanitare, prin permanen­tizarea prestaţiei de serviciu a medi­cilor în aceste unităţi. Hotărîrea prevede de asemenea re­vizuirea modului de acordare a asis­tentei medicale în întreprinderi, lăr­girea asistentei medicale prin crearea de noi circumscripţii sanitare urbane, încadrate cu medici de medicină ge­nerală ; îmbunătăţirea asistenţei me­dico-sanitare în mediul rural, prin completarea circ. rurale cu medici de medicină generală, prin creşterea numărului de pediatri şi stomatologi, prin creşterea numărului de circum­scripţii sanitare rurale şi prin asigu­rarea bazei materiale şi a pregătirii cadrelor necesare pentru completarea reţelei de policlinici raionale şi spi­tale rurale. Se vor lua măsuri de comasare şi reprofilare a unităţilor sanitare, în vederea lărgirii capacităţii lor, a asi­gurării conducerii unice etc. Cu începere de la 1 august 1957, Hotărîrea Consiliului de Miniştri a­­probă aplicarea unui nou sistem de salarizare care se va aplica pe baza nomenclatoarelor de funcţiuni, sala­riilor tarifare şi indicatoarele de pre­gătire şi stagiu. Hotărîrea arată totodată că înca­drarea personalului de specialitate și superior se va face pe baza examene­lor de specialitate sau concurs, co­n­form regulamentului de pregătire şi promovare a cadrelor superioare de specialitate, elaborat de Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale şi C.C. a­ Sindicatului muncitorilor sa­nitari. Se specifică în continuare că medicii primari şi specialişti care în prezent nu îndeplinesc condiţiile de examen cerute pentru funcţia ce o­­cupă, vor fi menţinuţi în funcţie pînă la confirmare şi cel mult doi ani de la data aplicării hotărîrii. Încadrările după data de 1 ianuarie 1968, se vor face numai cu respectarea condițiilor amintite, prin publicarea locurilor li­bere. Hotărîrea cuprinde criteriile de gradare a unităților sanitare, indem­nizaţiile ce revin cadrelor de condu­cere și celor care lucrează în condiții de muncă grele sau foarte grele şi celor cu vechime în muncă şi cunoş­tinţe deosebite din mediul rural etc. Pentru îmbunătăţirea pregătirii stu­denţilor în medicină şi farmacie, in­­cepînd cu ianuarie 1958, se înfiinţea­ză funcţiile de intern şi extern în medicină şi farmacie. Se prevăd de asemenea regle­mentări în legătură cu locuinţa ca­drelor medico-sanitare în incinta uni­tăţilor sanitare, precum şi o serie de măsuri privitoare la îmbunătăţirea aprovizionării cu ţesături, confecţii, încălţăminte şi altele, care vor fi vindute în rate personalului medico­sanitar din mediul rural. Pregătiri în şcolile agricole In întrega ţară se fac intense pre­gătiri pentru deschiderea anului de învăţămînt agricol, tehnic şi profesio­nal. Pentru prima oară în ţară, în scopul orientării profesorilor în pre­darea materiei respective s-au editat în broşură planul şi programele de învăţămint pentru şcolile agricole de toate gradele O atenţie deosebită se acordă cămi­nelor, cantinelor, atelierelor şi şcoli­lor de clasă. In acest scop statul a cheltuit pentru noile construcţii şi pentru reparaţii, peste 25.704.000 lei. La Ciumbrud, pentru centrul şcolar agricol a fost terminat de curînd un nou cămin cu 150 locuri precum şi săli de clase şi laboratoare, iar la Tîrguşoru Nou un pavilion şcoală şi un Internat cu 150 de locuri. La Tecuci a fost terminată o­­o centrală termică, iar la Iernut o seră. Pentru practica elevilor s-au înzes­trat mai bine şi s-au lărgit mult ate­lierele şcoală pentru care statul a cheltuit importante sume de bani­ In acest an, în şcolile agricole sunt prevăzuţi să intre în anul I peste 1.300 elevi, pentru şcolile tehnice agri­cole de maiştri, aproape 10000 elevi pentru şcolile agricole profesionale şi peste 300 elevi pentru şcolile tehnice. Numai în şcolile de tractorişti vor intra în acest an 6.180 de mii de ţărani muncitori. INFORMAŢII Ieri, 31 august a.c. la invitaţia C­C. al­rrucii Roşii Române a sosit în Ca­pitală o delegaţie a Crucii Roşii ceho­slovace. Delegaţia Crucii Roşii cehoslovace, va sta în ţara noastră 10 zile, timp în care va vizita diferite secţii şi for­maţii de Cruce Roşie. Vineri seara a plecat spre Berlin o delegaţie a Societăţii pentru răspân­direa ştiinţei şi culturii alcătuită din prof. univ Ion Maier vicepreşedinte, şi Dumitru Mihalache, secretar al S.R.S.C. Delegaţia va face un schimb de experienţă cu Societatea pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice din R.D. Germană. Scriitoarea Maria Banuş, mem­bră a Comitetului Naţional pen­tru Apărarea Păcii din R. P. Ro­mina, a părăsit sîmbătă dimi­neaţa Capitala plecînd spre Berlin, pentru a lua parte la manife­stările din cadrul „Zilelor păcii“ or­ganizate de Consiliul Păcii din R. D. Germană. ★ ★ MUNKA De ziua cuceritorilor văzduhului (Urmare din pagi­n­a) centre pentru zboruri de agrement în multe oraşe ale ţării. Parcul de avioane care concură la sprijinirea activităţilor sanitare,, agri­cole, silvicole, piscicole, etc. a fost de asemenea mărit. Desfăşurind o intensă activitate de combatere a in­sectelor răspînditoare de boli şi dău­nătorilor, pulverizînd îngrăşăminte şi protejînd culturile şi pădurile con­­tra incendiilor, aviaţia noastră îşi dovedeşte tot mai mult aportul mare pe care îl aduce la dezvoltarea eco­nomiei ţării. Mult s-a dezvoltat şi aviaţia spor­tivă. Anul acesta, ea a luat iniţiativa stabilirii recordurilor mondiale şi re­publicane la probe de aeromodele, zbor cu planor, motor şi paraşutism. Din rîndul aviatorilor sportivi s-au remarcat în mod deosebit Tănăsescu Teodor, Anania Moldoveanu, Popa Ovidiu şi alţii, care au corectat recor­dul mondial la 1,62 m în proba de a­­terizare la punct fix la paraşutism­­, au stabilit recordul european la 15 minute în proba de motomodel zbor liber, recordul republican la 202 km cu proba de zbor la distanţa tel fi­xat cu planor biloc etc. Aviaţia spor­tivă care reprezintă cu cinste culorile patriei la concursurile internaţionale, posedă astăzi un mare complex avia­tic : aeroclubul central, care pregă­teşte viitorii zburători ai marilor viteze pe avioane reactive. Grijă deosebită a manifestat per­manent partidul şi guvernul faţă de întărirea Forţelor Aeriene Militare, înzestrate cu tehnica reactivă de lup­tă şi deservite de personal speciali­zat, ele veghează, alături de celelalte arme ale Forţelor Armate ale R.P.R., la paza graniţelor din aer ale ţării, la munca şi cuceririle revoluţionare ale poporului. Aripă lungă aripă, cu aviaţia celorlalte ţări socialiste, avia­ţia noastră apără cauza păcii şi a socialismului. Expresie a tăriei lagă­rului socialist, a tehnicii înalte de care dispun forţele armate ale ace­stor ţări, este experimentarea cu succes a rachetei balistice intercon­tinentale de către U.R.S.S. Conştienţi de răspunderea sarcini­lor ce le revin, piloţii, tehnicienii şi specialiştii, aviaţiei militare nu precu­peţesc nici un efort în munca de însuşire, întreţinere şi exploatare în zbor a avioanelor încredinţate. Ur­­mînd exemplul zburătorilor şi tehni­cienilor sovietici, ei îşi perfecţio­nează neîncetat măiestria pregătirii de luptă şi politică, devenind buni luptători aerieni, iscusiţi trăgători cu armele de bord în ţinte terestre şi aeriene, maiştri ai interceptărilor. Pentru rezultatele muncii şi faptele săvîrşite în timpul zborului, partidul şi guvernul a decorat cu ordine şi medalii ale R.P.R. mulţi piloţi, tehni­cieni şi specialişti, iar conducerea armatei a înmînat unui mare număr de ostaşi semne onorifice : „Aviator de frunte", „Tehnician de frunte", „Gospodar de frunte". Printre bunii zburători, tehniceni, specialişti, inovatori şi fruntaşi ai pregătirii de luptă şi politice, se găsesc : ofiţerii Cioponea Rodică, Teodorescu Ştefan, Chivu Mihai, Io­­nescu Emilian, Ioniţă Constantin, Ba­­baboc Grigore, Ciobanu Constantin, Urioc Mircea, sergent Olaru Dumitru şi alţii, care constituie mîndria uni­tăţilor în care muncesc şi a Forţelor Aeriene Militare. Astăzi, de Ziua Aviaţiei, aviatorii militari şi civili raportează cu mîn­drie partidului că au obţinut succese însemnate în toate laturile activită­ţilor zborului şi că merg hotărîţi înainte pe drumul marilor succese, care vor contribui la întărirea apă­rării patriei, la dezvoltarea ei eco­nomică. Jocurile balcanice de atletism ATENA 31 (Agerpres).­­ Pe stadionul Averoff din Atena a început vineri seara cea de-a XVI-a ediţie a Jocurilor balcanice de atle­tism la care participă cei mai buni atleti şi atlete din R. P. Romina, R.P.F. Iugoslavia, R. P. Bulgaria şi Grecia. Ziua întîia a Jocurilor balcanice de atletism a adus reprezentanţilor ţării noastre primul titlu balcanic. Cîşti­­gînd proba de 100 m, plat fete cu timpul de 12”4/10 Ioana Luţă a urcat pe podiumul învingătorilor, primind medalia de aur Foarte bine s-a com­portat şi tînăra atletă Paraschiva Lucaci care a ocupat locul doi în pro­ba de aruncarea discului cu o perfor­manţă de 44,43 m. La aruncarea gre­utăţii Aurel Raica s-a clasat al doilea cu 16,53 m., Ilie Savel a cîştigat fără dificultate seria l-a a probei de 400 m, garduri fiind cronometrat cu 54,4/10. In sena II-a Gh. Stănel a ocupat locul doi cu 55“3/10 calificîn­­du-se de asemenea pentru finală. Iată cîştigătorii probelor desfăşurate în prima zi a Jocurilor : BARBAŢI : 100 m. Bîcivarov (Bul­garia) 10”8/10; 800 m. Depastas (Gre­cia) 1’54”7/10; 10.000 m. Mihalic (Iu­goslavia) 30'29”4/10; înălţime; Ma­­rianov­a (Iugoslavia) 2,02­­m. (record balcanic); Greutate: Tsanakis (Gre­­cia) 16,63 m (record balcanic). FEMEI : 100 m. Ioana Luţă (Romî­­nia) 12”4/10; 800 m­. Raikov (Iugos­lavia) 2­3”9/10; Disc. Anghelova (Bulgaria) 46,02 m Clasamentul pe echipe după prima zi are următoarea înfăţişare. Bărbaţi: 1. Bulgaria 29 puncte; 2. Iugoslavia 28 puncte; 3. România 25 puncte; 4. Grecia 23 puncte; Femei: 1. România 24 puncte; 2. Iugoslavia 22 puncte; 3. Bulgaria 16 puncte; 4. Grecia 1 punct. A 3-a etapa a campionatului categoriei A la fotbal Stadionul „23 August“ din Capitală va găzdui astăzi două interesante jocuri de fotbal contând pentru­ cam­pionatul categoriei A, în care vor evo­lua cele 4 echipe bucureştene partici­pante la această populară competiţie. Cu începere de la ora 15,15, amatorii jocului cu balonul rotund vor avea pri­lejul să urmărească întîlnirea dintre e­­chipele Locomotiva și Dinamo. Meciul stîrnește un mare interes datorită fap­tului că echipa feroviară este dornică să reabiliteze insuccesele din primele două meciuri. La ora 17 se va da semnalul de începere în cel de-al doi­lea meci: C.C.A. — Progresul, un alt adevărat derbi al etapei. Dat fiind importanţa acestor întîlniri staţiile noastre de radio vor transmite repriza a doua a fiecărui joc. Transmi­­siunile vor începe la ora 16,15 şi res­pectiv 18, şi se vor face pe progra­mul I. Restul partidelor programate în pro­vincie se vor desfăşura astfel: Energia Petroşani — Energia Ploeşti; Ştiinţa Timişoara — Energia Tg. Mureş; Pro­­gresul Oradea — Flamura roşie Arad ; Energia Steagul Roşu Oraşul Stalin — Dinamo Cluj. ÎNSEMNĂRI DIN R. D. VIETNAM A- hr întîlniri la Haiphong C­u mult înainte de vărsarea in Marea Chinei de Sud — care scaldă întreg litoralul răsăritean al Vietnamului — Fluviul Roșu începe să formeze vestita sa deltă. Pe rînd s-au unit apele sale în lungul lor drum din munții Himalaiei pînă în cîmpia din Bac­ăo, pe rînd se vor despărţi de aci înainte. Din albia largă fi adîncă încep să se deschidă, mai întîi la dreapta fi apoi la stingă, braţele deltei. Şi întoc­mai coroanei unui arbore care, urmînd propriile sale cerinţe, îşi trimite ramu­rile în direcţiile cele mai neprevăzute, aşa fi braţele fluviului se împart cînd într-o parte cînd în alta, fertilizînd fesul mănos ce se înalţă doar cu puţin deasupra nivelului mării. Aci, în pînza de păianjen a apelor, invecinînd estuarul unuia din braţele deltei, intr-un punct pe care adierile plăcuta ale Brizei maritime îl ating repede în zborul lor, este Haiphongul­­— ca mărime al doilea oraf din nor­dul Vietnamului fi unul din principa­lele centre industriale ale țării. Oraf modern, încadrat de decorul specific tropicelor, cu străzi drepte, fi clădiri construite cu mult gust, Haip­hongul produce o impresie plăcută, re­confortantă, asupra vizitatorului. O im­presie deosebită mi-au făcut în special întîlnirile cu locuitorii săi care, ase­meni celorlalţi fii ai acestui vrednic popor, luptau să biruie greutăţile lăsate de ocupaţia străină. Cînd am sosit acolo, numai la cîteva luni de la eli­berare, situaţia economică era încă grea- Plecînd, capitaliştii francezi lăsaseră întreprinderile dezorganizate. Adminis­traţia populară vietnameză tocmai pro­ceda la repunerea lor in funcţiune. Traficul in port abia începuse. De atunci, desigur, s-au schimbat multe la Haiphong. La cheiurile sale au acostat între timp multe vase. Printre ele și vasul romînesc „Gh. Dimitrov". Viaţa a reintrat in normal. Acum, cînd scriu aceste rînduri, marea fabrică de ele­ment din praf produce din nou. Soco­tesc însă că nu-i lipsit de interes să arăt cum am găsit-o atunci, căci în lupta cu greutăţile s-a verificat fi ex­primat fi aci la Haiphong puternicul ataşament fi dragostea poporului viet­namez pentru puterea populară, pentru patria sa eliberată. O linişte adîncă stăpînea peste ha­lele fabricii de ciment din Haip­hong. Cuptoarele rotative nu se mai roteau, transportoarele nu mai funcţionau. Oprite din veşnica lor a­lergătură, demontate, păreau trupuri pă­răsite de viaţă. Rugina cucerise dome­nii respectabile şi ameninţa să se în­tindă. Fireşte, stăpînii fabricii, nevoiţi s-o lase in iiinile poporului vietnamez, duseseră cu ei regretul pentru bogă­ţia părăsită, dar lăsaseră aci rugina. Fiecare lasă amintirea ce i se potri­veşte. Insă sub rugină oţelul nu era învins. Şi liniştea care domnea în hală era înşelătoare. Pentru readucerea la viaţă a utilajelor trudeau de acum oamenii. Lupta avea să fie complicată şi grea, dar primii pionieri îşi făcuseră apariţia. Cine erau ei ? Doi ingineri. Unul viet­namez, altul sovietic. Specialitatea ce­lui dinţii era chimia, a celuilalt tehno­logia producţiei de ciment. Şi amîndoi — deşi nu avuseseră niciodată de-a face cu probleme ca acelea ridicate de re­pararea radicală a unei mari fabrici de ciment — erau convinşi că o vor scoate la capăt. Cum ? Mă jenam să pun această întrebare direct. De aceea am luat-o mai pe de­parte. Am început să mă interesez despre viața lui Dang Tran Canh — acesta era numele inginerului vietna­mez. Am aflat că studiase în Franţa, că revenise apoi in ţară dornic să facă ceva pentru poporul său. Dar ce putea face ? Stăpîni erau străinii. Totuşi, ceva era de făcut. Dang Tran Canh a urmat calea pe care au mers mulţi intelectuali cinstiţi vietnamezi. Răs­­punzînd chemării Partidului Comunist, el s-a alăturat luptei de eliberare. Şi deşi s-ar părea că o grotă nu poate fi un post glorios de luptă, el l-a primit. Aci trebuia creată „industria grea" a armatei de eliberare, baza ei pentru producţia de armament. Fireşte, Dang Tran Canh nu a fost singurul căruia i-a revenit această sarcină. Dar cînd te gîndeşti ca un chimist să constru­iască totuşi un furnal, şi furnalul să meargă, să dea zilnic 3,5 tone de fon­uit... Despre toate mi-a vorbit acest inginer pe larg, numai despre un lucru s-a simţit stînjenit să-mi povestească- Asta s-a întîmplat cînd l-am întrebat cum şi-a pierdut braţul. Nu am mai insistat. Şi nici n-am mai considerat nu­cesar să-l întreb ce va face acum cu cuptoarele care nu se mai învîrtesc şi cu transportoarele încremenite. Aci, în ţară, am aflat mai tîrziu că ele merg din nou şi că producţia lor nu este de ordinul cîtorva tone, ci de sute de tone pe zi. Este acesta un lucru inexplicabil . Nu. Este doar una din multele fapte deosebite ale poporu­lui vietnamez, ce par inexplicabile la prima vedere, dar pe care le înţelegi cînd ajungi să cunoști acest popor. E­ra a doua zi după sosirea mea la Haiphong, oraș care fi așa nu este lipsit de culori vii, dar care devenise fi mai viu prin roşul drape­lelor, mici sau mari — după cum avea fiecare. Ele atîrnau ca niște buchete enorme de bujori deasupra străzilor. M-am interesat dacă este vreo săr­bătoare. Nu! — mi s-a răspuns. Populaţia aşteaptă sosirea unui ansamblu din China Populară. Soli ai marelui popor prieten cu a cărui ţară se învecinează la nord Vietnamul. După-amiază, începînd de la margi­nea oraşului, pe unde urmau să so­sească oaspeţii, cu mult înainte de ora fixată trotuarele erau înţesate de locui­torii Haiphongului. începuse să inse­reze, cînd autobusele care transportau pe oaspeţi şi-au făcut apariţia. Rat mi-a fost dat să­ văd o astfel de explo­zie colectivă de entuziasm. Atunci am auzit din nou un cântec pe care avusesem ocazia să-l ascult de mai multe ori în cursul călătoriei mele prin Vietnam. Un cântec care în­cepea aşa: „Noi sîntem nouă sute de milioane“. Cu­vintele lui nu le cunosc şi nici n-am căutat să le învăţ. Cînd l-am ascultat însă simţeam că mi se transmit şi mie avîntul şi căldura pe care tineri şi bătrîni le puneau intonîndu-l. Era un simţămînt mare, puternic, greu de descris care trece ca un fluid mag­­netizant prin întrea­ga masă. Un simţă­­mînt care contopea parcă inimile a mii de oameni şi a cărui intensitate deosebită era expre­sia unei profunde bucurii şi a unei convingeri nestră­mutate. Şi cîntecul acesta, al cărui au­tor nu-l cunosc, ale cărui cuvinte nu le ştiu părea să fie intonat în clipele seşi cele nouă sute de milioane, părea să dea glas, forţei şi hotărîrii lor de a merge împreună umăr la umăr, pînă ce viaţa nouă, fericită, se va î­nstăpîni şi pe meleagurile greu încercatului Viet­nam. Stăteam şi mă gîndeam după aceea, de unde luau aceşti oameni, pe care-i văzusem, în general reţinuţi în exte­riorizarea sentimentelor, atita pasiune şi forţă pentru un simplu cîntec . Crunte au fost suferinţele pe care ei le înduraseră din partea stăpînitori­­lor­ străini. Fuseseră călcaţi în picioare, jefuiţi, dispreţuiţi, schingiuiţi. Şi atunci, desigur că in sufletul lor se adunase multă obidă şi ură, iar pe chi­purile lor se întipăriseră suferinţele. Cer pentru poporul din nordul Viet­namului au venit alte vremuri. Şi după cum floarea urgisită de vijelie îţi deş­i l l t i t t l i t ? i i i i L La 2 septembrie se împlinesc 12 ani de la proclamarea independeţei Vietnamului în urma revoluţiei din august 1945, care a dus la izgonirea cotropitorilor japonezi. Poporul vietnamez a avut ulterior de infruntat forţele colonialiştilor francezi care au incercat sa subjuge din nou­­ura. El a triumfat insă şi asupra imperialiştilor francezi, iar In partea de nord a ţârii, devenită liberă, a fost creată Republica Democrată Vietnam. Vindecind urmele grele lăsate de dominaţia colo­nialistă şi de războiul Îndelungat de eliberare, Re­­publica Democrată Vietnam, cu ajutorul ţărilor tră­ieşti din marele lagăr al socialismului, îşi dezvoltă cu succes economia şi cultura şi luptă pentru uni­ficarea Întregului Vietnam într-un singur stat paş­nic şi democratic. Intre Republica Populară Română şi Republica Democrată Vietnam s-au stabilit relaţii strînse de colaborare. Vizita recentă a preşedintelui Ho Si Min in ţara noastră a constituit o demonstraţie pu­ternică a sentimentelor de dragoste şi prietenie trai­nică ce leagă ambele noastre popoare. Comuni­catul comun publicat cu acest prilej subliniază de­plina unitate de vederi asupra problemelor luptei pentru pace, Întăririi unităţii lagărului socialist in frunte cu Uniunea Sovietică, ale unităţii mişcării muncitoreşti Internaţionale precum şi a celorlalte probleme discutate. S-a constatat cu satisfacţie că relaţiile politice, economice şi culturale dintre Re­publica Populară Română şi Republica Democrată Vietnam s-au dezvoltat şi se dezvoltă corespunză­tor intereselor ambelor popoare şi Întăririi păcii în lume. Cu ocazia sărbătorii naţionale a poporului viet­namez, oamenii muncii din ţara noastră ii adresea­ză un fierbinte şi trăţesc salut şi cele mai bune urări pentru propăşirea şi unificarea patriei sale, acelea de in­face din nou la soare petalele, răspun­­zînd sărutării lui arzătoare, tot aşa s-a deschis şi sufletul poporului vietnamez cînd deasupra lui a început să strălu­cească soarele libertăţii, iar el a dat de căldura mare şi adevărată a priete­niei celor nouă sute de milioane. Iată de ce mi-a rămas adine săpată în minte seara aceea din Haiphong. Auzind cîntecul celor „nouă sute de milioane" nu aveam nevoie de cuvinte. Ele veneau din adîncul inimii și erau scrise pe chipuri. Despre aceste cîteva impresii pe care le-am cules la Haiphong am ţinut să amintesc in această zi mare pentru poporul vietnamez, cînd el sărbătoreşte ziua scuturării fugulu­i străin, ziua recîş­­tigării libertăţii. MARIN ROBAN Aci, in pînza de păianjen a apelor, braţele deltei, e aşezat Haiphongul Invecinind estuarul unuia din ...primii pionieri Îşi făcuseră apariţia. Cine erau eu­? Doi ingineri. Unul vietnamez, altul sovietic... Fotografiile de autorul reportajului PREZIDIUL MARII ADUNARI NAŢIONALE REPUBLICII POPULARE ROMINE DECRET Pentru conferirea „Ordinului Muncii“ ziarului „Előre“ Cu prilejul a zece ani de apariţie şi pentru merite deosebite în activitate, Prez­edul Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, decre­tează : 1.­­ Se conferă „ORDINUL MUN­CII cl. I ziarului „Előre". Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale Dr. PETRU GROZA Secretarul Prezidiului Marii Adunări Naţionale AVRAM BUNACIU Bucureşti, 31 august 1957 10 ani de la apariţia ziarului „ELŐRE“ . Cu ocazia Împlinirii a 10 ani de­­ activitate a ziarului „Előre“, colec- j )­ tivul redacţional al ziarului „Mun-! 11 ca“, transmite colectivului redacţio­­­­ nal al ziarului „Előre“ un călduros 11 salut şi-i urează să desfăşoare mal ! II departe o muncă rodnică pentru slu- S li jirea marilor idei care însufleţesc îi 11 presa noastră, pentru întărirea pa-j 11 trieî noastre, pentru construirea so 5 11 cialismului și apărarea păcii. Verni­sajul Expo­zi­ţi­ei „ARTA APUCATĂ în R. P. BULGARIA“ In sălile Muzeului de artă popu­lară al R.P. Romíne a avut loc sîm­­bătă la amiază vernisajul Expoziţiei „Arta aplicată din R. P. Bulgaria“, organizată de Institutul român pentru relaţiile culturale cu străinătatea şi Muzeul de artă populară al R.P. Ro­mâne. La deschidere au participat reprezen­tanţi ai I.R.R.C.S., artişti plastici, ziarişti români şi străini, un numeros public. Au fost de faţă Anghel Hubenov, prim-secretar, şi Atanas Gheor­­ghiev, secretar al Ambasadei R. P. Bulgaria la Bucureşti, şi alţi membri ai corpului diplomatic, precum şi Ev­­gheni Klinciarov pictor şi Ivan Kere­­lezov, din partea Comitetului pentru relaţii culturale cu străinătatea din R. P. Bulgaria, oaspeţi ai ţării noas­tre. TELEGRAMA Tovarăşului ION GHEORGHE MAURER, Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Române Dragă tovarăşe ministru, Tovarăşul Ho Si Min, preşedintele Republicii Democrate Vietnam, regretă că în timpul scurtei sale şederi în Republica Populară Romînă, n-a pu­tut să întîlnească personal pe toţi inginerii, muncitorii, marinarii, scrii­torii, artiştii şi­ interpreţii care au lu­crat în Vietnam. El le transmite salutul sau cel mai cordial şi le exprimă calda recuno­ştinţă pentru eforturile depuse în aju­torarea poporului vietnamez şi în în­tărirea prieteniei între popoarele viet­namez şi român. NGUYEN VAN KINH ambasador extraordinar şi plenipo­tenţiar al Republicii Democrate Vietnam la Bucureşti Pag. 3-a Vizita delegaţiei sindicatelor din transporturi din Iugoslavia La Invitaţia Comitetului Central al Sindicatului muncitorilor din trans­porturi şi telecomunicaţii, ne vizi­tează ţara o delegaţie sindicală a muncitorilor din transporturi din Iu­goslavia compusă din tov. Tratnik Vladimir, secretar al C.C. al Sindi­catului muncitorilor din transporturi din R.P.F. Iugoslavia, şef al delega­ţiei, Konstantinovici Velimir şi Ris­­tici Aleksander, membri în C.C. al Sindicatului muncitorilor din trans­porturi din R.P.F. Iugoslavia. Oaspeţii, sosiţi în ziua de 20 august 1957, au făcut o serie de infoite în întreprinderi din ramura transpor­turi şi schimb de experienţă în do­meniul muncii sindicale. Delegaţia sindicală iugoslavă a luat parte la solemnitatea înminării Stea­gului de întreprindere fruntaşă pe ramură Complexului „Griviţa Roşie". Membrii delegaţiei au arătat un deosebit interes pentru realizările ceferiştilor de la „Griviţa Roşie". Vizitind se­cţiile atelierelor, ei au urmărit cu atenţie turnarea şarjelor la oielăria nouă şi în special siste­mul de uscare al formelor cu bioxid de carbon. Oaspeţii au felicitat căl­duros pe tînărul inginer Mîndru Vic­tor, inovatorul acestui procedeu prin care s-a reuşit să se reducă timpul de uscare de la 6 ore la numai cîteva minute. Delegaţia iugoslavă s-a inte­resat îndeaproape de modul de or­ganizare a muncii in ateliere. Membrii de'".;­aţi ei au vizitat dea­­semenea instalaţiile Aeroportului Băneasa şi portul Galaţi. Delegaţii sindicali iugoslavi au vi­zitat Baza de transporturi­ auto Fila­ret, Atelierul de Reparaţii nr.. 6 Fi­laret şi garajul în construcţie de la Giu­leşti. Delegaţia iugoslavă s-a întreţinut cu muncitorii, mecanicii şi şoferii sulamiişti, cu organele sindicale şi de conducere, schimbînd o serie de impresii referitoare la problema or­ganizării transporturilor. La Atelie­rele Centrale I.T.B.-Bucureşti s-a în­treţinut îndelung cu muncitorii I.T.B.-işti, apreciind utilajul modern cu care sunt dotate atelierele şi în special noile vagoane de tramvai construite la noi in ţară. Cu ocazia vizitei fă­cută la Prezi­diul Comitetului Central al Sindica­tului muncitorilor din transporturi şi telecomunicaţii oaspeţii s-au între­ţinut în mod cordial cu cei prezenţi schimbînd păreri asupra muncii sin­dicale.­ ­ Emilian Costescu In vizită la Atelierele de Reparaţii Auto nr. 6 — Filaret din Capi­tală, membrii delegaţiei sindicatelor din transporturi din Iugoslavia stu­diază o inovaţie ce se aplică în ateliere, un sistem nou de cablu frînă. Delegaţia de tineri muncitori din Belgrad a părăsit Bucureştiul La 30 august a.c. delegaţia de tineri muncitori din Belgrad care timp de 10 zile a vizitat ţara noastră la invitaţia Comitetului Orăşenesc U.T.M. Bucu­reşti, a avut o întrevedere cu Iov Virgil Trofin, prim secretar al C.C. al U.T.M. Cu acest prilej membrii dele­gaţiei au mulţumit pentru posibilită­ţile de cunoaştere a vieţii tineretului român care le-au fost create în de­cursul vizitei şi şi-au exprimat speran­ţa că asemenea schimburi se vor dez­volta mai mult în viitor. Ei au apre­ciat pregătirea profesională a tineretu­lui şi în special pregătirea cadrelor tehnice de specialitate în industrie şi condiţiile sociale asigurate muncitori­lor, tineretului din fabrici. La această întrevedere au asistat tovarăşii Iliescu Ion şi Kopandi A­­lexandru, secretari ai C.C. al U.T.M., şi tovarăşul Bejan Dumitru, membru al Biroului C.C. al U.T.M., prim secretar al Comitetului Orăşenesc U.T.M­­Bucureşti. Discuţia s-a desfăşurat în­­tr-o atmosferă cordială. In seara aceleiaşi zile, delegaţia a părăsit Capitala, întreptîndu-se spre Belgrad.

Next