Munca, noiembrie 1957 (Anul 13, nr. 3114-3138)

1957-11-01 / nr. 3114

Primirea de către tovarăşul Gheorghe Apostol a unui grup de activişti sindicali din Brazilia Un grup de activişti sindicali din Brazilia, care au participat la Congre­sul Mondial al Sindicatelor de la Leip­zig, vizitează de cîteva zile ţara noa­stră, la invitaţia Consiliului Central al Sindicatelor din R.P.R. In cursul zilei de ieri membrii acestui grup au fost primiţi la Secretariatul C.C.S. de către tovarăşul Gheorghe Apostol, pre­şedintele Consiliului Central al Sin­dicatelor. Au participat de asemenea tovarăşul Anton Moisescu, secretar al C.C.S., şi tovarăşul P. Bărbulescu, şeful secţiei relaţii internaţionale a C.C.S.­­. In cuvîntul de salut adresat oaspe­ţilor din partea Consiliului Central al Sindicatelor, tovarăşul Gheorghe Apos­tol a arătat că vizita activiştilor sin­dicali din Brazilia constituie un aport la dezvoltarea relaţiilor care există intre sindicatele din ţara noastră şi cele din Brazilia. „O mai bună cu­noaştere reciprocă — a spus tovară­şul Gheorghe Apostol — va contribui la întărirea relaţiilor dintre sindicatele din R.P.R. şi cele din Brazilia, la strînge­­rea legăturilor dintre popoarele noa­stre“. Tovarăşul Gheorghe Apostol a infor­mat oaspeţii brazilieni asupra realită­ţilor din ţara noastră, înfăţişîndu-le cîteva momente semnificative ale lup­tei duse de poporul muncitor din Ro­­mînia pentru instaurarea regimului de democraţie populară, pentru consoli­darea şi dezvoltarea cuceririlor lui so­cialiste. Oaspeţii şi-au exprimat impresia deosebită produsă asupra lor de as­pectele vieţii economice şi culturale cu care au venit în contact în cursul vizitei făcute în ţara noastră. Oswaldo Soares Gomes, vicepre­şedinte al Federaţiei­­ Naţionale Transporturi din statul Rio, a spus: Progresul obţinut de poporul muncitor din R.P.R. ne apare în adevărata lui'­ncărenie, mai ales dacă ne gîndim de unde a pornit şi unde a ajuns,­dacă comparăm trecutul ţării caracterizat prin înapoiere economică şi culturală cu prezentul ei ce se caracterizează printr-un mare avînt al vieţii econo­mice şi culturale. Oswaldo Soares Gomes a vorbit în continuare despre necesitatea de a strînge „tot mai mult relaţiile dintre oamenii muncii şi sindicatele din di­ferite ţări în scopul întăririi unităţii de luptă a clasei muncitoare, a soli­darităţii internaţionale“. —_ La Congresul Mondial al Sindicatelor de la Leipzig noi am cu­noscut documente care au oglindit or­ganizarea sindicatelor din România şi activitatea lor — a spus Jocelyn Luiz Dos Santos, secretarul general al Sin­dicatului ziariştilor din Rio de Janeiro. Aici însă am văzut cu ochii noştri roa­dele eforturilor depuse de oamenii muncii pentru construirea socialismu­lui. Gilberto Lirga,­­activist sindical din Rio de Janeiro, după ce a vorbit des­pre acapararea de către trusturile nord-americane a unor sectoare impor­tante ale economiei braziliene, a ară­tat în cuvinte calde constatările lui pline de optimism privind lupta po­porului muncitor din România, care în ţara lui liberă şi independentă con­struieşte o viaţă nouă. „Voi contribui şi eu — a spus Gilberto Lima — la cunoaşterea adevărului despre Româ­nia, care este ascuns şi deformat de către o anumită propagandă ce se face în diferite ţări împotriva statelor de democraţie populară !“ — Am ajuns la concluzia că con­struirea socialismului în R.P.R. este un fapt incontestabil — a spus unul din oaspeţi, activist sindical din statul Sao Paolo. Viitorul acestei naţiuni este grandios. Eforturile acestui po­por eroic le voi aduce la cunoştinţa colegilor mei, a membrilor sindicatului pe care-1 reprezint. In continuare el a spus că a fost plăcut impresionat, în cursul vizitelor făcute, de grija pentru condiţiile de lucru ale oamenilor mun­cii şi apărarea sănătăţii lor. „In Bra­zilia, deşi există un sistem de asigu­rări sociale — a spus el — în fapt foarte puţini muncitori beneficiază de ele. Medicamentele şi spitalul consti­tuie o problemă pentru majoritatea lor...“ Tovarăşul Gheorghe Apostol, preşe­dintele C.C.S., a mulţumit oaspeţilor pentru interesul pe care l-au aratat în cunoaşterea vieţii noi din ţara noastră, pentru urările prieteneşti pe care le-au adresat oamenilor muncii din R.P.R. Tovarăşul Gheorghe Apostol a arătat că conducerea C.G.S. va ţine seamă de propunerile făcute de oaspeţi în scopul întăririi legăturilor dintre miş­carea sindicală din ţara noastră­ şi cea din Brazilia. „Strîngerea legături­lor dintre sindicatele celor două ţări — a spus tovarăşul Gheorghe Apostol — va duce la un schimb de păreri folositor, în interesul apropierii din­tre popoarele noastre, în interesul păcii“. Tovarăşul Gheorghe Apostol a cerut oaspeţilor, să transmită oameni­lor munci din Brazilia sentimentele de prietenie ale oamenilor muncii din R.P.R. întrevederea s-a desfăşurat şi a luat sfîrşit într-o atmosferă prietenească. E. POP Sînnicolau Mare — primul raion complet cooperativizat din regiunea Timişoara TIMIŞOARA (coresp. „Munca"). Ieri 31 octombrie s-a terminat cooperati­vizarea completă a raionului Sînnicolau Mare. Acesta este primul raion din re­giunea Timişoara cu agricultura socia­lizată. Din 25 G.A.C. şi 54 întovără­şiri agricole fac parte 13.896 de ţă­rani muncitori de naţionalitate romî­­nă, maghiară, germană, sîrbă, bul­gară. Intrarea în masă a ţărănimii munci­toare în G.A.C. şi întovărăşiri se ex­plică în primul rînd prin faptul că ea s-a convins cu propriii ochi de­ avan­tajele cultivării in comun a pămîntu­­lui. Cele 6 G.A.S. și 5 G.A.C. milio­nare din raion, au obținut an de an recolte mult superioare sectorului in­dividual. La rapida cooperativizare a raionu­lui au contribuit foarte mult agitato­rii care au dus o intensă muncă de lămurire în rindurile țărănimii. Intr-o singură lună — octombrie — au in­trat in forme socialiste 2.117 familii. Terminarea cooperativizării raionului Sînnicolau Mare va da un imbold pu­ternic întregii munci de transformare socialistă a agriculturii din regiunea Timișoara. Cu planul anual îndeplinit La Comitetul Central al Sindicatu­lui muncitorilor mineri a sosit joi o telegramă prin care colectivul de muncitori, ingineri şi tehnicieni de la întreprinderea minieră Cluj raportea­ză că în seara zilei de 30 octombrie, în cinstea celei de-a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Social­ste din Oc­tombrie, a realizat planul producţiei­­marfă şi globală prevăzut pe anul 1957. Succesul lor se datoreşte folosirii pe scară largă a metodelor­­sovietice de muncă, extinderii iniţiativelor mi­nerilor cu o experienţă îndelungată în subteran şi organizării temeinice a locului de muncă. (Agerpres) Munori ale oamenilor muncii consacrate lucrărilor celui de al iv-lea Congres Mondial al Sindicatelor Arad ARAD (coresp. „Munca“).­­ Sala clubului uzinelor textile „30 Decem­brie“ a devenit neîncăpătoare ieri pentru sutele de oameni ai muncii şi activişti sindicali din întreprinderile şi instituţiile arădane veniţi la adu­narea consacrată lucrărilor celui de al IV-lea Congres Mondial al Sindi­catelor şi activităţii desfăşurate de delegaţia sindicatelor din ţara noastră la acest Congres. Adunarea a fost deschisă de tov. Ion Dionisie, preşe­dintele Consiliului sindical local, care a dat apoi cuvîntul tovarăşei Elena Stoia, preşedinta C.C. al Sindicatului lucrătorilor din sfaturi populare şi gospodării comunale, membră a dele­gaţiei sindicatelor din R.P.R. la Con­gresul de la Leipzig. Urmărind expunerea, cei prezenţi au avut prilejul să afle odată mai mult de importanţa covîrşitoare a lucrări­lor Congresului în lupta pentru reali­zarea unităţii şi solidarităţii interna­ţionale a celor ce muncesc. Vn­ aplau­ze — semn al deplinei aprobări de către adunare — au subliniat acele pasaje ale expunerii care se refereau la activitatea fructuoasă desfăşurată de delegaţia sindicatelor noastre în cadrul Congresului. Sutele de munci­tori şi activişti sindicali au luat, cu­noştinţă apoi de sarcinile ce revin or­ganelor şi organizaţiilor sindicale din ţara noastră în vederea popularizării şi înfăptuirii lucrărilor Congresului de la Leipzig. In încheierea adunării, a fost aprobat în unanimitate textul unei telegrame adresată C.C.S. din R.P.R., prin care oamenii muncii din Arad se angajează să lupte neobosit pentru înfăptuirea unităţii cu oamenii muncii din lumea întreagă, pentru pace şi progres social. Ploeşti PLOEŞTI (coresp. „Munca“). — Ieri după­ amiază, în cadrul adună­rii activului sindical din Ploeşti, a fost făcută o amplă dare de seama asupra, lucrărilor , şi, hotărîrilor celui de al IV-lea Congres Mondial al Sindicatelor. Expunerea a fost făcută de tovarăşul Marin Roban, care a participat la acest Congres în cali­tate de­ ziarist. Arătînd cîteva aspecte din activitatea la Congres a delega­ţiei sindicatelor din patria noastră, insistîfid asupra hotărîrilor luate, vor­bitorul a subliniat marea importanţă a celui de al IV-lea Congres Mon­dial al Sindicatelor în ceea ce pri­veşte activitatea şi lupta oamenilor muncii din întreaga lume. La sfîrşit, adunarea a hotărît să trimită o telegramă Federaţiei Sin­dicale Mondiale în care se spune prin­tre altele : „Oamenii muncii din ora­­şul Ploeşti au urmărit îndeaproape, in tot timpul Congresului, problemele ce au fost discutate, iar hotărîrile Congresului sînt pe deplin aprobate şi susţinute pentru că ele privesc strîngerea legăturilor frăţeşti între oamenii muncii de pretutindeni şi rea­lizarea unităţii de acţiune a tuturor sindicatelor în lupta pentru îmbună­tăţirea condiţiilor economice şi so­ciale, de viaţă, pentru pace“. Timişoara TIMIŞOARA (coresp. „Munca“­) — Consiliul sindical local Timişoara a organizat ieri după amiază o adunare cu activul sindical din oraş. Cu acest prilej,­­tovarăşa Ştefania Funk, parti­cipantă la cel de al IV-lea Congres Mondial al Sindicatelor, a făcut o am­plă expunere asupra lucrărilor Con­gresului. Vorbitoarea a subliniat în­deosebi însemnătatea întăririi unităţii mişcării sindicale internaţionale în lupta împotriva forţelor reacţionare, împotriva scăderii nivelului de trai al clasei muncitoare din ţările capi­taliste. Tovarăşa Funk a expus apoi hotărîrile principale luate de Congres, menite să dezvolte activitatea Federa­ţiei Sindicale Mondiale, şi să aducă o însemnată contribuţie la apărarea in­­tereselor clasei muncitoare şi a păcii generale. Expunerea a fost urmărită cu un­­ deosebit interes de participanţii la adunare. Iaşi IAŞI (coresp. „Munca“).­­ Ieri seară, în sala de festivităţi a Clubu­lui Direcţiei Regionale C.F.R.-Iaşi a avut loc o mare adunare consacrată popularizării lucrărilor ,celui­ de al IV-lea Congres Mondial al Sindicate­lor, ţinut recent la Leipzig. Au fost prezenţi numeroşi activişti sindicali şi de partid, fruntaşi în producţie, acti­vişti de stat şi alţii. Adunarea a fost deschisă de tov. Vasile Pleşescu, pre­şedintele Consiliului sindical local. A luat apoi cuvîntul dr. Stela Apostol, membră a Comitetului raional Iaşi al Sindicatului lucrătorilor sanitari, care a făcut parte din delegaţia română participantă la lucrările Congresului Mondial al Sindicatelor. Vorbitoarea a prezentat cu acest prilej o ampla ex­punere în legătură cu însemnătatea pe care o are acest Congres în istoria mişcării sindicale mondiale. Ea a sub­­liniat faptul , că Congresul a consti­tuit o importantă Trecere în revistă a unităţii clasei muncitoare internatio­nale şi a activităţii sindicatelor de pe întregul glob. Printre altele, vorbitoa­rea a arătat că organele sindicale din localitate trebuie să se preocupe de popularizarea largă a lucrărilor Con­gresului şi să lupte pentru infăptui­rea istoricelor hotărîri luate de acest Congres. Expunerea sa a fost urmă­rită cu un deosebit interes de către cei prezenţi: Galaţi GALAŢI (coresp. „Munca“).­­ Ieri după amiază, în aula Facultăţii de Agronomie din localitate, a avut loc o adunare la care au luat parte acti­vul sindical, muncitori, tehnicieni, in­gineri şi funcţionari din întreprinderile şi instituţiile oraşului Galaţi. Deschi­­zînd şedinţa, tovarăşul Panait Pascali, preşedintele Consiliului sindical local Galaţi, a dat cuvîntul tovarăşului Şte­fan Dina, preşedintele C.C. al Sindi­catului lucrătorilor din I.A.S., şi mem­bru al delegaţiei sindicale române ce a luat parte la cel de al IV-lea Con­gres Mondial al Sindicatelor, ţinut la Leipzig. El a vorbit celor de faţă de­spre lucrările Congresului, despre re­zoluţiile şi hotărîrile adoptate şi de­spre participarea delegaţiei sindicale române la aceste lucrări. In încheiere, a fost adoptată o telegramă adresată C.C.S. prin care se exprimă solidarita­tea oamenilor muncii din orașul Ga­lati fată de mișcarea sindicală mon­dială în lupta împotriva exploatării ne­miloase a capitalismului, în lupta pen­tru pace. Nu mai păşisem pragul Casei de Cul­tură a Sindicatelor din Capitală de foar­te multă vreme. Şi iată zilele trecute am poposit pentru cîteva ore în acest frumos lăcaş de cul­tură. Odată cu noi a intrat şi o fetiţă de şcoală cu ghiozdanul în spate. Curioşi ne-am luat după ea şi... Intrase într-o cameră spa­ţioasă. La câteva mese copii în uniforme de şcoală cu cărţi şi ca­iete în faţă. Linişte. Printre ei zăresc şi o cunoştinţă mai veche, pe Învăţătoarea Gu­şaţi Elena, vrednică activistă obştească a Casei de Cultură. Ea ajuta unei eleve să rezolve o problemă de aritmetică-N-am vrut să stin­gherim cei aproape 30 de şcolari care îşi făceau lecţiile. Păşind pe virful picioarelor ne retragem. Mai departe ne oprim în faţa unei uşi deasupra că­reia citim : „Radio-clubul“. Aici am găsit un grup de copii, strînşi în jurul aparatelor complicată de radio,­fonie, inițiindu-se — așa cum se poate vedea în clișeul alăturat — în taina aparatelor Morse. Proletari din toate ţârile, unitUvâ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL Al SINDICATELOR DIN R. P. R. Anul XIII. — nr. 3114 Vineri 1 noiembrie 1957 4 pagini 20 bani Fruntaşi în muncă de la D. R. N. M.­­Constanța GHEORGHE BAIŞAN lăcătuş mecanic, a creat un dispozi­­tiv pentru confecţionarea de tuburi din tablă ondulată, prin care se a­­sigură descărcarea şi încărcarea cerealelor. Înainte tuburile erau confecţionate manual şi operaţia dura circa 2 zile, pe cind acum to­tul se rezumă doar la 5—6 minute. ALEXANDRU A. MAZILU ajutor mecanic pe vasul „Neptun“ a economisit numai în luna trecută o cantitate de combustibil cu care se poate efectua o croazieră cu vasul timp de 6 ore. MIHAI GHEORGHE docher, șeful unei echipe fruntașe. In luna trecută echipa sa a descăr­cat vasul finlandez White-Rose în 5 zile, față de 16 cît era planificat. Metalurgiştii reşiţeni au primit oaspeţi dragi Intre colectivul fabricii de locomo­tive din Voroşilovgrad (U.R.S.S.) şi muncitorii secţiei de locomotive a Com­binatului Metalurgic Reşiţa există de multă vreme trainice legături de prie­tenie. Aceste legături s-au consolidat de-a lungul anilor, datorită unui schimb in­tens de corespondente prin care con­structorii de locomotive din ambele ţări şi-au împărtăşit reciproc din ex­perienţa muncii lor, din viaţa lor de toate zilele. In vederea întăririi legă­turilor dintre cele două colective, la invitaţia C.C. al Sindicatului muncito­rilor din metalurgie şi electricitate şi a colectivului Combinatului Metalur­gic Reşiţa, zilele acestea a sosit în­­ţară o delegaţie sindicală de la fa­brica de locomotive din Voroşilovgrad. Delegaţia, condusă de tovarăşa An­dreeva Antonina Arkadievna, vicepre­şedinte al comitetului de întreprindere, va rămîne la Combinatul Metalurgic ■­ Reşiţa două săptămîni. In acest timp oaspeţii sovietici vor face un schimb de experienţă practic cu colectivul Combinatului Metalurgic Reşiţa, pre­cum şi un schimb de păreri asupra organizării producţiei şi a muncii sin­dicale în cele două întreprinderi. Dele­gaţia va vizita instituţiile social-cul­­turale ale Combinatului Metalurgic Re­şiţa şi ale altor întreprinderi metalur­gice din regiunea Timişoara, Oraşul Stalin, frumoasele staţiuni de pe Va­lea Prahovei şi va participa la mani­festaţiile din cadrul Lunii prieteniei ro­­mâno-sovietice. GHEORGHE COSTICA Intr-o zi de toamnă, spre seară, în uliţa Merişorului din Ploeşti, —■ uliţă veche, alcătuită din case cu geamlîc — în casa mecanicului de locomotivă Gheorghe Stan se adunaseră cîţiva oameni de diferite vîrste, spre cinsti­rea butoiaşului cu must înăsprit. Must abia cumpărat din ChiforanL­e­ mirosea prin aer a pastrama părpălită pe spuză și a mămăliguță din cucu­ruz nou. Pe masa din scîndură rin­­deluită se aliniau căni de pămînt răs­copt. Căni noi, ce împrumută mustu­lui gustul pămîntului copt. Așa-i rîn­­duiala veche a băutului de must. — Ceas bun și noroc, prieteni ! ri­dică ulci ca mecanicul Stan. — Rodul pămîntului şi al soarelui, mă Gheorghe... — Ba să mă ierţi­­mncatale bădiţă Ilie, rod şi al muncii. — E precum zici, Gheorghe. Şi bădiţa Ilie se ridică de pe scaun şi închină zicînd : — La noi, în cea parte a ţării, e rînduiala ca primul strop să-l închini pămîntului întru pomenirea celor ce s-au trecut din viaţă, apoi să înalţi ulcica în cinstea soarelui care ne mîngîie deopotrivă pe toţi. Al treilea, ca să-ţi împlinesc voia, să ciocnim între noi. Să bem pînă la fund, pen­tru prietenie ! Vorbea bădiţa Ilie domol, aşa cum îi stă bine unui moldovean. Căci Ilie Alexandrescu — strungar în pragul pensiei — era moldovean din ţara de jos, pripăşit in oraşul Ploeştilor, la fosta uzină „Concordia“, acum mai bine de 30 de ani. De multe obiceiuri moldoveneşti a uitat, numai vorba nu şi-a schimbat-o. Şi vorba i se potri­veşte­, înalt ca bradul de munte, roş­covan, are privirea blinda, învălui­toare. — Bădiţa Ilie vorbeşte ca toţi bă­­trînii din carte. — Ba să nu zici asta. Din carte, mai treacă. Multe am citit şi trăit- Dar bătrin nu mă simt. Pe zece de alde tine Constantine, băiatule, nu mă dau! Să fi apucat tu vremea băr­băţiei mele... Ce vreme ! Cu întîmplări ce nu se şterg. Să vă spun una. Odatâ la un 7 Noiembrie... Era prin 1930. In luna lui octom­brie. An rău. Cu multe necazuri pen­tru noi. Plecam la uzină cu inima strînsă, căci în poartă, în fiece zi, ne aştepta o listă: „Intrucît lipsa de materiale şi comenzi este din ce în ce mai acută, direcţiunea a hotărît să reducă numărul personalului. Cu începere de azi următorii muncitori au fost concediaţi...“. Urma lista ce­lor rămaşi fără lucru. Sub listă iscă­lea directorul Constantiniu. Parcă văd listele... In ateliere eram mereu mai pu­tini. Atunci, în acea vreme s-a întim­­plat !... Hala mecanicii se Întindea uriaşă, dreptunghiulară, întunecată. Geamuri­le fumuite răspîndeau o lumină lăp­toasă, murdară. Oamenii, aşezaţi care pe unde apuca, mîncau sau se ui­tau. Era pauza de masă. Pauză scur­tă cît n-ai timp nici să mănînci. Insă nu prea aveau ce mînca, așa că pa­uza nu era prea scurtă. Mestecau e­­gal, fără grabă, îngînduraui. Numai într-un colț, cîțiva vorbeau. Mai bine zis ascultau cele spuse de un om scund, negricios, cu părul tăiat scurt. — Vorbește și tu mai încet, măi Anghele, să nu te audă careva ! Anghel T. Petre continuă însă cu vocea limpede, cuvintele răsunând sonor în liniştea atelierului: — Ne gonesc la muncă şi ne ame­ninţă cu concedierea. Pentru ce? Pentru cine? Noi ne alegem cu boa­la şi cu foamea doar, pe cînd alţii adună paralele. De zicem ceva, lista! Rămânem pe drumuri. Și doar noi­ le adunăm averile. Altundeva, nu-i așa!— Există, prieteni, o țară unde cei ce muncesc sunt stăpîni. Oamenii din jur au început să ciu­lească urechile. S-au tras mai aproa­pe. — Acolo domnii au fost puși pe fugă. Asta s-a petrecut în urmă cu 13 ani, la 7 Noiembrie. E ţara lui Lenin şi a sfaturilor muncitoreşti şi ţărăneşti... — Ssst ! Un semn şi oamenii au început să se împrăştie. In uşa halei apăruse un supraveghetor. — Staţi la taifas? Agitaţie, hai?­— Da’ de unde, domnule suprave­ghetor, vorbim de-ale noastre... — La treabă ! Oamenii au trecut la maşini. ... In dimineaţa zilei de 7 Noiem­brie, Anghel T. Petre s-a aşezat în dreptul maşinii şi şi-a încrucişat bra­ţele. Braţe voinice. Ceilalţi s-au ui-' tat la el cu mirare. —­ Ce-i, Anghele? — Stau ! — Cum ? De ce ? — E sărbătoare... — Azi? Fugi măi, că ai încurcat-o.­­E marţi! — Tocmai, e ziua unchiului’ m­eu.­ (Şi a făcut cu ochiul către vecini). A aceluia de care v-ara spus ! — La mulţi ani ! — O să aibă, n-aveţi nici o grijă. O să ne mai dea şi nouă. O hală întreagă strigă „la mulţi ani“. Afară, ca un făcut, tocmai se „stricase“ sirena care şuiera prelung, răscolitor, în dimineață. Supraveghe­torii veniră în grabă. — Ce-i aici ? — II sărbătorim pe unchiul lui An­ghel... Era 7 Noiembrie. Muncitorii stri­gau „la mulți ani“. Supraveghetorii priveau timpi şi nu pricepeau. Pe o placă apăruseră scrise cu cretă litere şi o cifră : T.a.13,R.S.O. Şi, ca din greşeală, atîrna peste un colţ al plă­cii un fular roşu, curat. Era în 1930. Manifestul — Apoi, bădiţă Ilie, dacă incepuşi cu asemenea amintiri am să-ţi spun şi eu una. Mi s-a întîmplat mie in anul 1938. Eram pe atunci mecanic in cursă. Şi Gheorghe Stan, sorbind încă o lacrimă de must, începu: — Insfirşit, am ajuns. Gheorghe își roti privirile în jur. I­­ Înserarea de noiembrie, cernea o bur­­niţă rece. Jos, pe trotuar, apa sclipea în lumina becurilor. Sclipea, spărgîn­­du-se în mii de lumini gălbui. Ciu­dat se sparge lumina. Gheorghe părea că nu are altă treabă decit să pri­vească jocul de lumini al apei. Şi totuşi, deodată, şi-a întrerupt „intere­­santa“ observaţie, pornind în întîmpi­­narea unei domnişoare cu basc şi fulgarin. O fetişcană cu părul lăsat lung, într-o parte. Mergea cu grabă, păşind mărunţei. Ce mică pare! — gtndi Gheorghe. Cînd ajunse în dreptul ei se opri, o salută politicos şi cu glasul uşor înă­buşit, întrebă: „Strada Buna Vestire, dacă sînteţi bună, domnişoară, înco­tro vine ?“ -Prima la dreapta. Dacă vreţi, mergeţi cu mine. Eu tot într* " * M. COLEŞIU (Continuare. In pag. ’ 3-a) Cartea tehnică sovietică ajutor preţios în progresul tehnicii romîneşti N­e aflăm în plină desfăşurare a Lunii prieteniei romîno-sovie­­tice din acest an, şi zi de zi au loc manifestări in care poporul nos­tru trece cu bucurie în revistă istori­cele cuceriri ale oamenilor sovietici de la Marele Octombrie pînă în prezent. .In acelaşi timp sărbătorirea Lunii prie­teniei romîno-sovietice este cel mai bun prilej de a face bilanţul marilor realizări ale poporului nostru pe plan politic, economic şi social-cultural ca urmare a colaborării frăţeşti şi bo­gate cu Uniunea Sovietică. Dar săr­bătorirea din acest an a tradiţionalei luni de prietenie cu oamenii sovietici este aureolată ca niciodată de epoca­lele realizări tehnico-ştiinţifice ale Uniunii Sovietice care au venit să în­cununeze strălucit aniversarea celor 40 de ani de la Marea Revoluţie So­cialistă din Octombrie. Avem fericirea să fim martorii uria­şelor succese ale Uniunii Sovietice în cîştigarea treptată de către statul so­vietic a primului loc în lume în dife­rite domenii de activitate. In ultimii ani ne-am obişnuit să aflăm că Uniu­nea Sovietică ocupă primul loc în lu­me, depăşind Statele Unite ale Ameri­­cii, în tot mai multe, domenii, că în în­trecerea dintre lumea socialistă şi cea capitalistă balanţa se apleacă din ce în ce mai mult în favoarea celei din­ţii. De unde eram obişnuiţi să spunem că Uniunea Sovietică ocupă al doilea loc în lume în multe domenii, fiind în­trecută numai de Statele Unite ale A­­mericii, astăzi vorbim cu mîndrie de prima centrală atomică electrică de la Dubna, de performanţele neîntrecute ale avioanelor turboreactoare de trans­port TU-104, TU-104 A şi altele, de cea mai mare hidrocentrală din lume de la Kuibîşev, de superioritatea absolută a Uniunii Sovietice în domeniul învă­­ţămîntului de toate nivelurile, de pri­ma rachetă balistică intercontinentală construită de sovietici şi de lansarea cu succes a primului satelit artificial al pămîntului de către savanţii şi teh­nicienii sovietici, ca şi de multe al­tele. La transformarea României dintr-o ţară înapoiată, cu o economie cu ca­racter­ agrar, cu bogăţiile jefuite de ca­pitalişti şi imperialişti, cu milioane de analfabeţi şi cu recorduri în ceea ce priveşte starea de înapoiere sanitară a populaţiei, într-un stat cu o orîn­­duire social-politică superioară, cu o industrie proprie în continuă creştere, cu o agricultură tot mai mecanizată şi cu un nivel de cultură şi de viaţă în plin progres, o mare contribuţie a a­­vut-o colaborarea frăţească cu U.R.S.S. Referindu-ne numai la un aspect al acestui ajutor şi anume la ajutorul tehnico-ştiinţific acordat tării noastre, putem spune fără rezerve că orice a necesitat dezvoltarea ştiinţei şi tehni­cii in tara noastră a găsit ecou favo­rabil din partea Uniunii Sovietice. Activităţi noi apărute în ţara noastră, cum sunt cele de cercetare şi proiec­tare, îşi datoresc extinderea şi nivelul de ing. C. NEGOIŢA secretar al Consiliului Central A.S.I­ T. lor ridicat, înainte de toate, documen­taţiei bogate primite, precum şi spe­cialiştilor formaţi in Uniunea Sovie­tică , construirea de obiective impor­tante ale economiei noastre naţionale, asimilarea unor procedee moderne de fabricaţie sau a unor produse noi, or­ganizarea pe baze ştiinţifice a pro­ducţiei industriale şi agricole sunt în bună parte­ roadele bogate ale ajuto­rului tehnico-ştiinţific acordat nouă de Uniunea Sovietică în maşini şi utilaje, documentaţie şi specialişti. Documentaţia tehnică sovietică, car­­­ea tehnică sovietică, aduce o enorma contribuţie la nivelul învăţămintului nostru tehnic mediu şi superior. Bu­năoară, formarea inginerilor petrolişti în Institutul de Petrol şi Gaze se ba­zează pe manualele unor savanţi so­vietici ca Muraviev şi Krilov „Exploa­tarea zăcămintelor de ţiţei", Ev­­şcenko „Manual pentru forarea son­delor de.. ţiţei”, Sişcenko „Maşini şi mecanisme pentru forarea şi exploata­rea sondelor“. Ioanesian „Bazele teo­riei şi tehnic­i săpatului cu turbină­ şi altele. Cercetătorii şi proiectanţii noştri fo­losesc cu cel trai mare interes litera­tura tehnică soviet­că, în care găsesc soluţiile cele mai moderne şi economi­ce în rezolvarea problemelor privind introducerea tehnicii noi şi în proiec­tarea instalaţiilor şi maşinilor. In ţara noastră este larg răspîndită cartea eminentului om de ştiinţă P. P. Budnikov „Tehnologia produselor cera­mice şi a refractarelor“ precum şi alte lucrări valoroase. Pornind de la premi­sele stabilite de P.P. Budnikov, cer­cetătorii noştri au elaborat mai multe metode de obţinere a MgO, care vor da posibilitatea ca în scurtă vreme să se rezolve o problemă acută pentru in­dustria noastră de produse refractare; de asemenea lucrările lui P. P. Bud­nikov privind utilizarea ghipsului ca Tant au stat la baza unor studii în­ R.P.R., care vor permite valorificarea raţională a bogatelor noastre rezerve de ghips. Cartea tehnică sovietică este de un preţios ajutor pentru cadrele tehnice şi muncitorii din producţie. Existenţa în bibliotecile tehnice ale întreprin­derilor a cărţii tehnice sovietice tra­duse sau originale şi folosirea aces­teia au dus la ridicarea pregătirii pro­fesionale a muncitorilor, inovatorilor, tehnicienilor şi inginerilor şi la apli­carea în producţie numeroase me­tode noi de muncă, raţionalizări şi perfecţionări. La uzinele „23 August“, un colectiv de ingineri şi tehnicieni îndrumat­­i, condus de comitetul Filialei A.S.I.T. Bucureşti, folosind cartea „încălzirea’ metalelor în electrolit“ a ing. I. Cos­(Continuare In pag. 3-a)

Next