Munca, noiembrie 1957 (Anul 13, nr. 3114-3138)

1957-11-01 / nr. 3114

Vineri 1 noiembrie 1957 —nr. 3114 Vizita In tara noastrâ a delegaţiei de vechi membri ai P.C.O.­ tinescu-Iaşi, Ofelia Manole, O. Live­­zeanu, vicepreşedinţi ai A.R.LU.S.-u­­lui, precum şi de membri ai biroului Consiliului General A.R.L.U.S. Acad. prof. dr. C­ I. Parhon a a­­dresat oaspeţilor un călduros salut. Apoi, O. Livezeanu a prezentat membrilor delegaţiei unele aspecte ale muncii pe care o desfăşoară A.R.L.U.S.-ul în vederea întăririi con­tinue a legăturilor prieteneşti ce leagă ţara noastră de Uniunea Sovietica­ A. F. Gorkin a mulţumit în numele delegaţiei pentru calda primire făcută şi a îm­riînat acad. prof. dr. C. I. Par­hon discuri imprimate cu cuvîntări rostite de V. I. Lenin şi un album cu imagini din realizările Uniunii Sovie­tice in decursul celor 40 de ani de la înfăptuirea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. După amiază, delegaţia de vechi membri ai P­C.U.S., în frunte cu A.F. Gorkin, a vizitat Muzeul de Artă al R.P. Romína. Oaspeţii sovietici au fost însoţiţi de C. Tiulescu, prim vice­preşedinte al Asociaţiei foştilor de­ţinuţi şi deportaţi politici antifascişti din R. P. Romina. La sosirea la Muzeul de Artă, mem­brii delegaţiei au fost salutaţi de M. H. Maxy, artist emerit al R.P.R., di­rectorul muzeului, după care oaspeţii au e­­itat Expoziţia comemorativă ,,Ni­colae Grigorescu“, sălile de artă occi­dentală, artă chineză şi altele. Seara, delegaţia de vechi membri ai P.C.U.S. a asistat la Teatrul de Operă şi Balet al R. P. Române la spectaco- lul cu opera „Toaca“ de Puccini. (Agerpres) Joi dimineaţa delegaţia de vechi membri ai P­­.U.S. In frunte cu A. F. Gorkin, conducătorul delegaţiei, care ne vizitează ţara, a depus coroane de fiori la Monumentul Eroilor Patriei şi la Monumentul Eroilor Sovietici. A fost de faţă colonel Lungu Nis­­tor, şeful comenduirii garnizoanei Bucureşti. Au participat V. F. Niko­laev şi A. F. Kabanov, consilieri ai Ambasadei Uniunii Sovietice la Bucu­reşti. In aceeaşi dimineaţă membrii delegaţiei au făcut o vizită la Con­siliul General A.R.L.U.S. unde s-au întilnit cu conducătorii A.R.L.U.S.-u­­lui. Oaspeţii au fost primiţi de acad. prof. dr. C. I. Parhon, preşedintele A.R.L.U.S.-ului, acad. P. Constan- La clubul celor ce învaţă limba rusă Mesajul poetic al­ lui Puşkin iţi păstrează imaginea lui evocatoare chiar tradus in altă limbă. Totuşi, măreţia uriaşă, intensitatea metaforei marelui poet sau focul lui Maiakovski şi pot simţi pe deplin numai în limba poetului. Sonoritatea de cristal a rit­mului îşi păstrează puritatea numai in graiul natal. Tovarăşul Alexandru Boteanu, con­tabil, îndrăgise poezia rusă. Cu deo­sebire poezia lui Puşkin şi Lermontov. Indiscutabil c­ă traducerile izbutite din limba ■ rusă oferă admirabile pagini. Doritor de a citi însă versurile în for­ma lor iniţială, netrecută încă prin filtrul m elitar inspirat, al traducătoru­lui, a purces să invite limba rusă. Cu răbdare, plin de migală, cauţi ni să pătrundă intimităţile limbii ruse atât de plipă de sevă. Pe tovarăşul Mih­ai Enache, meca­nic la întreprinderea 215 ateliere pro­duse industriale, preocupări­ de ordin mai puţin beletristic l-au adus alături de tovarăşul Boţeann Alexandru la­ o masă din incinta clubului celor ce învăţă limba rusă, situat in clădirea Casei Prieteniei Romino-Sov­ice. De mult intenţiona să experimenteze anumite metode noi in■ producţii. O broşură în limba rusă părea să furni­zeze cheia unor inovaţii viitoare. Do­­rinţa de a-şi îmbunătăţi munca, de a studia materialele de specialitate so­vietice, I au determinat să studieze limba rusă. Ca să progreseze mai iute a venit la club. Acum, instalaţi în confortabilele fotolii, îşi verifică cunoştinţele. Tovarăşul Alexandru Boteanu vorbeşte cu autoritatia unui cursant mai vechi, care face de acum referate literare. Tovarăşul Mihai­­ Enachet discută şi el cu destulă com­­­■ petență. Cei doi vorbesc in limba rusă. Aceasta este regula: ca să în­veţi, trebuie sa conversezi cit mai mult.­ Fraza ■ cunoaşte-■ uneori întreru­peri. De cele mai multe ori de scurtă durată. Greutăţile se rezolvă cu aju­torul profesoarei. Abaterile de ordin lingvistic se pedepsesc... gramatical. Profesoara, pentru a evita pe viitor greşeala elevului, face o incursiune destul de adincă, in sintaxa şi morfo­logia limbii ruse. La discuţii se ală­tură şi alţi elevi. Tovarăşii Lefter, Nicolae Pacic şi alţii.­ In discuţii ani­mate fraza cunoaşte din ce in ce mai puţine întreruperi. " " La club n­u există diferenţă de vir­­stă. Constantin Sirbu, elev intr-un ci­clu mai avansat, în vîrstă de 12 ani furnizează uneori soluţii de ordin di­dactic, care stirnesc invidia colegilor c6i mai vîrstnici. La fe­l şi­ Marian Ianchilevici, elev in clasa a 6-a. Tova­răşul Coman, contabil, desigur nu de virsta celor dinţii, citeşte acum o serie de mu­e­idle in legătură cu cea de-a 40-a aniversare a Revoluţiei, fără să utilizeze prea mult dicţionarul. Seara, după discuţiile care abordea­ză subiecte diferite, Cursanţii se în­dreaptă spre casă purtind­ sub braţ cărţi şi reviste in limba rusă. A. 1L1E t* X5 W­C­A In întrecerea socialistă în intim­pinarea zilei de 7 Noiembrie ,sunt an­gajaţi toţi muncitorii şi tehnicienii întreprinderii „Electromagnetica“ din Capitală. Ei luptă cu însufleţire pentru îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie şi pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor. In clişeu, Utemista Maria Cazacu, lucrînd la maşina de bobinat piese pentru releele centralelor telefonice. Ea s-a angajat în cinstea zilei de 7 Noiembrie să depăşească planul lunar cu 25 la sută şi realizează 35 la sută. • " ■ ■ ......... ........■«£.­. ................... Cartea tehnică sovietică, ajutor preţios în progresul tehnicii român­eşti (Urmare din pag. 1­ a) nogorodski a­ construit prima instala­ţie de călire in electrolit din ţari. A­­vantajele acestui, nou proceded, care măreşte simţitor productivitatea mun­cii şi îmbunătăţeşte calitatea preselor Căite, sunt evidente­ La uzinele „I. C. Frimu“-Sinaia, pe baza cărţii lui B. Alexeev „Turnarea in modele uşor fuzibile“, s-a redus ce­lui de producţie la respirtivele repere cu 75% şi s-au realizat trimestrial e­­conomii de aproape 10 tone de oţel special, iar la uzinele „Timpuri Noi“ din Bucureşti cartea lui­ Novikov „Bâ­zâie turnării centrifuge“ a servit la in­troducerea metodei de turnare centrifu­gală, care a dus la reducerea cu 60% a manoperei şi a consumului de­ me­tal cu 30%. Acestea sunt numai cîteva exemple din miile de realizări ale muncitorilor, tehnicienilor şi ing­nerilor noştri ca urmare a folosirii literaturii sovietice, nepreţuit ajutor în progresul tehnic al economiei noastre. Nu ex­stă domenii de activitate, sec­tor de producţie, instituţie, fabrică sau şantier, unde folosirea cărţii tehnice sovietice să nu fi dat roade; ea a de­venit un puternic instrument în pro­movarea tehnicii noi în producţie, in organizarea superioară a activităţii din întrepr­ederi, in îmbogăţirea cunoştin­ţelor profesionale şi în dirijarea gîn­­dirii creatoare a oamenilor către pro­gresul continuu al forţelor de produc­ţie. Cîte perspective nu deschide activi­tăţii­ ştiinţifice din ţara noastră con­struirea cu ajutorul Uniunii Sovietice a primului reactor atomic de 2.000 Kw şi cit de mult se va dezvolta gîndirea şi iniţiativa cercetătorilor noştri avînd la dispoziţie izotopi radioactivi din producţie proprie! Documentarea tehnică este astăzi o problemă de stat, iar una din teme­liile sale este documentarea tehnică sovietică originală sau tradusă. In pe­rioada ,1950­-1957, I.D.T.ml a tradus aprox mativ 2.500, cărţi sovietice, din­tre care multe la cererea instituţiilor şi întreprinderilor, iar începind din a­­cest an I.D.T.-ul traduce integral 20 reviste tehnice sovietice. Editura Teh­nică a tradus în perioada 1950—1855 peste 450 cărţi­ tehnico-ştiinţifice sovie­tice. Traduceri litografiate sau dactilo­grafiate se fac şi de alte instituţii pen­tru uzul unităţilor lor ; astfel Centrul de Documentare al Ministerului Indus­triei Petrolului şi Ch­iiei a tradus, litografiat şi difuzat întreprinderilor interesate numai în acest an 150 ar­ticole d­e revistele sovietice de specia­litate. La dispoziţia oamenilor de ştiinţă şi cercetătorilor, a specialiştilor şi ca­drelor tehn­ce, a muncitorilor de toate profesiunile, există un bogat tezaur de cărţi tehnice şi ştiinţifice sovietice ori­ginale şi traduse. Este de datoria tu­turor să popularizeze şi să folosească cartea tehn­că şi ştiinţifică sovietică în interesul promovării continue a progre­sului în activitatea de studiu, cerceta­re şi producţie. I.D.T.-ul, Editura Teh­nică, S.R.S.C.-ul,­­ S.I.T.-ul, organi­zaţiile sindicale şi de U.T.M. trebuie să lupte neobosit pentru cunoaşterea de către masele largi ale oamenilor muncii a literaturii tehnice şi ştiin­ţifice sovietice şi folosirea creatoare a acesteia. Lumini ce nu se sting (Urmare din pag. l­ a) acolo merg“ Gheorghe Zimbi. Ana, aşa o Chema pe faţă, era „legătura“. Cea de-a 3-a legătură. Mereu se schimbase Aşa era obiceiul. Ca să nu bată la ochi O luă de braţ şi în picla nopţii păreau o pereche de În­drăgostiţi. Mergeau cu pasul lipsit de grijă al celor ce se iubesc. — Mi se pare că am fost urmărită. De aceea am intirziat. Am ocolit mult. Gheorghe privi , cu atenţie în jur. Strada era pustie. Ţipenie nu se ve­dea. Şi totuşi, parcă acoperiţi de noap­te, se auzeau nişte paşi. Erau paşi fu­rişaţi. — Să verificăm Mai încolo strada se­ bifurcă. Apoi se întilneşte iarăşi. Tu mergi pe o parte, eu pe alta. S-au despărţit Gheorghe mergea a­­gale. Nu-i păsa de burniţă Din cind în cînd işi furişa privirile îndărăt. Nimeni. La o poartă doi tineri se să­rutau. Grăbi pasul. La colţul hotărît Ana îl aştepta. — Nimeni... — Ia-mă de braț ! Ana se ccndi. —■ Nu-i nevoie., doar nu-i nimeni. Lui Gheorghe îi păru rău. — Uite materia­lul . I Ii strecură in mină un pachet mic, cît un carnet de notițe. — Sint 32... Mîine trebuie să ajun­gă la Buzău. V.A doua zi, trenul-cursă de Buzău plecă la ora obișnuită. După o oră și 36 de minute ajunse la destinaţie. Gheorghe coborî să-şi ungă maşina. — N-aveţi un chibrit ? Uri tînăr cu părul uşor ciufulit stă­tea în faţa lui aşteptind , cu ţigarea întinsă. — Chibrit am, dar n-am scăpărici. — Nu-i nimic aprind la felinar... Gheorghe zimbi. Acesta era consem­nul. își vîrî mina în sîn, sub cojoc, şi scoase pachetul pe care-1 trecu tină­­rului. — Astă seară trebuie difuzate. Şi tînărul a plecat. A doua zi, gospodinele ce zoreau spre cozi, mun­citorii ce mergeau spre lucru, văzură pe pereţi fluturaşii albi. „...In timp ce guvernul nostru fascizat intensi­fică pregătirile de război împotriva Uniunii Sovietice, U.R S.S., construc­toare paşnică a socialismului, a in­trat în al 21-lea an al existenţei sale. Trăiască U.R.S.S., patria revoluţiei biruitoare !“ Şi nimeni nu ştia prin cite miini trecuse manifestul. Declaraţia — Veni vorba de manifeste şi iată eu, că-s mai tînăr ca dumneavoastră, am să vă spun pe scurt cit era să mă coste pe mine un manifest — începu cu glas potolit Constantin lonescu­, fost muncitor rafinar, azi inginer la Rafinăria nr. 7. Era în 1941, Fulgura mărunt, ca într un început timpuriu de iarnă, în­cepuse pe neaşteptate. Cerul era fu­­m­urb şi jos. Ii atingeai parcă cu roma. Cer de plumb, vînt nu­­ era. Zgribulit, Constantin îşi sufla in ficîi­nile înroşite de ger. In buzunarul de la piept simţea Foşnind hirtin­e. Tre­buia să le împartă. Cui ? In dulapu­rile din vestiar strecurase vreo două. Greu însă, căci peste tot mişunau h­it­­leriştii. De cinci cu războiul, rafină­riile ajunseseră căzărmi. Afişe mari pe toţi pereţii: ,,Cine gură mare are Cinci ani va săpa la sare!“ De vor­bit nu mai era chip. Constantin cer­ceta pe rînd pe toţi cei aflaţi lingă el . Alături. State, fochistul. Auzise că la 33... — Ţi-a căzut asta ! Și Constantin îi vîrî în buzunar h­îrtia. State se făcu că nu l-a băgat in seamă și plecă greoi, legănîndu-se. — Încă unul... Mai am unul Cui să-l dau ? Manifestul, spicuiri din cuvîntarea de 7 Noiembrie din Piaţa Roşie, era tipărit cu literă n­ăruntă... egală. A­­proape că nici nu se deosebea de o filă dintr-o carte oarecare. — Am să-l lipesc undeva, prin curte. (Stă­, tu puţin pe gînduri). Dar, dacă se face pe urmă percheziţie! Le găse­şte şi pe celelalte... II scoase cu fe­reală din buzunar. Se uită la el. O mină grea i se lăsa pe umăr. — De unde îi ai ? Constantin stătu în cumpănă In spatele lui. înalt, lucind de grăsime, descheiat la palton, cu pălăria dată americănește pe ceafă, stătea rînjind un copoi. II cunoștea de la poartă. Constantin iși aminti că i se spune Popescu. — L-am găsit, dom’le Popescu ! — Nu zău ? Cum așa ? Din senin... Constantin își dădu seama de im­prudență. Cum de-l scosese? — L-am găsit! — Ia vino ! O să vedem noi... ...Al cîtelea puftin ? Pina la 15 îi numărase. Apoi le pierduse socoteala. Stătea nemișcat pe podea. Așa parcă îi era mai bine. Cel puţin oasele nu-1 dureau. Gindea : ,,Altele n-au mai găsit. Or fi făcut ei percheziţie, dar n-au mai găsit. Cel puţin trei manifeste ajunseseră în mâinile oa­menilor. Ca să vadă că Uniunea Sovi­etică nu-i la pămînt. Că luptă. Luptă... şi asta-i principalul . — Ia mai lasă-l dracului, Popes­­cule ! Poate că l-a găsit... — Atunci cine l-a adus? Poate mai sunt... — Mai găseam noi de mai erau 1 — Dar ce facem cu el ? E stîlcit rău ! — II punem să dea 0 declarație... că a alunecat... (continuă apoi cu voce scăzută) și.] urmărim, ca să fim împăcați. Să nu afle șefii că au apărut manifeste că dăm de dracu ! Constantin îi auzea. In sine, zîm­­bea. A scăpat. învățătură de minte. Altădată... „Altădată n-au să mă mai prindă“. tr Afară noaptea cuprindea totul. Luna plină, argintie, privea cu ră­ceală spre pămîntul întomnat. O lo­comotivă șuieră strident. Nimeni nu o luă în seamă. In cănile celor aflaţi în­ casa de pe uliţa Merişorului din Ploeşti sticleau ultimii picuri de must negru şi dulce. acordate in cadrul concursului pentru cel mai bun cintec şi cea mai bună poezie, organizat in cinstea celui de al IV-lea Congres Mondial al Sindicatelor In cadrul concursului pentru cel mai bun cintec şi cea mai bună poe­zie, organizat în cinstea­ celui de al IV-lea Congres Mondial al Sindica­telor de la Leipzig de Consiliul Central al Sindicatelor împreună cu Uniunea Compozitorilor şi Uniunea Scriitorilor, au fost premiate lucrările următorilor tovarăşi: CINTEC Premiul II: Bratu Teodor pentru lucrarea : „Veniţi de pretutindeni“ pe versuri de Ion Socol. Palade Const, pentru lucrarea „Cintecul patriei mele" pe versuri de Eugen Frunză. Premiul III: Bruno Reinhardt pen­tru lucrarea „Lied der Jugend von­ der schönen Erde (Cintecul tinereţii despre frumoasa lume) pe versuri de Margul Sperber Menţiune: Bernard Dickler pentru lucrarea „Lied von der schönen Erde“ (Cintec despre frumoasa lume) pe versuri de Margul Sperber. . */ ' . ' • Premiul II: Alex. Popescu Tari pentru poezia „întîlnire la Leipzig“. Premiul III: Martin Siler pentru poezia „Winterbaum, Friedesbaum“ (Pom, de lamă, pom al păcii) Menţiune­­ Ileana Ursu pentru poe­zia „Dorinţa", Farkas Zoltán pentru poezia „Prietenie şi unitate“ în limba idiş. Comisiile care au analizat lucrările prezentate la concurs nu au acordat premiul I pentru cintec şi poezie. Consiliul Central al Sindicatelor, Uniunea Scriitorii, şi Uniunea Com­pozitorilor din R.p.t., mulţumesc prin ziarul „Munca“ tuturor participanţi­lor la concursul de creaţie muzicală şi literară, organizat în cinstea celui de al IV-lea Congres Mondial al Sin­­dicatelor, care a avut loc la Leipzig şi le recomandă să continue a-şi îm­bogăţi experienţa pe linia muncii de creaţie pentru a obţine rezultate cit mai valoroase, spre binele­­culturii şi artei poporului nostru. POEZIE O iniţiativă demnă de urmat In sala de festivităţi a Gării de Nord a avut loc ieri o întîlnire a Pre­zidiului C.C. al Sindicatului muncito­rilor din transporturi şi telecomunica­ţii cu activul obştesc­­sindical din în­treprinderile şi instituţiile din Capi­tală aparţinînd acestui sindicat. Cu această ocazie tovarăşul Iacob Coţo­­veanu, preşedintele C.C. al Sindicatu­lui muncitorilor din transporturi şi telecomunicaţii, a arătat participanţi­lor rolul comisiilor obşteşti în munca sindicală. Intîlniri asemănătoare vor fi organizate în mod periodic, extin­­zîndu-se şi la comitetele interregio­nale sindicale transporturi şi teleco­municaţii.. Asemenea intîlniri contri­buie la întărirea legăturilor organelor conducătoare ale sindicatelor cu acti­vul obştesc sindical din întreprinderi şi instituţii. Intilnirea s-a încheiat cu un frumos program artistic. ai * * **,*‚;* at** tu * ***‚*» »,* a­i xi •*mxmxxmm***xx*m* Pe şantierele Bulgariei (li) Ce se poate vedea la Varna Schele... Imposibil să nu le întrlneşti in ţara asta. Pe mine, oaspete, mă păştea „pericolul” de a asemăna ima­ginea Bulgariei cu aceea a unui imens şantier Această temere o împărtă­şeam gazdelor (ciţiva ziarişti din Varna) in timp ce vizitam plaja da la Nisipul de Aur. Deşi in miez de toamnă sinea­­la mării purta un tiv distonant, o nu­anţă de bronz franjurată pe nesfirşite întinderi de furnicarul omenesc ce se desfăta la soare. Dar nu asta trea mi­nunat, ci... schelele ! Unele abia se ri­dicau, altele dezvăluiau palate albe de marmoră: vile, restaurante, amfitea­tre. Dar cine m-a pus să mă destăinui ? Poftim de mai află acum metamorfoza Nisipului de Aur, care pînă în urmă cu doi ani era o coastă pustie la mar­ginea orașului! Ivan Drincey, redac­torul ziarului „Corabostrob­eli”, s-a şi oferit drept călăuză. Spunea că o să-mi arate în Vama ceea ce n-am putut vedea nici la Plovdiv, nici la Dimitrovgrad, nici... ...Schele. Păienjeniş de împletituri metalice înlănţuie coloşi de oţel. Bra­ţe de ciclopi, purtătoare de poveri se încrucişează în­­văzduh, focuri benga­­lice, albăstrui, ţişnesc la tot pasul in aceasta panoramă asimetrica, în care domină oarhenii cocoţaţi în înălţimi, suspendaţi în centuri. Şantier. Şantier, dar naval. Zidirile, — va­poare , zidarii, — sudori. Unii dintre ei ă coborît în grabă de la pupa­ținut viitor Cargou, ca să stea de vorbă cu Drincev, care e cunoscut de toți. — Bine că te văd, ziaristule ! Noi, cei de pe „Burgaz“ Începem o ac­țiune... „Burgazul" e deocamdată o împleti­tură de scltele, dar Atanase Ivanov susține că la 7 Noiembrie marangozil­or să preia un vapor de 3.200 de tone. Amănuntele tehnice, calculele şi căldura pe care o pune omul în dis­cuţie, te fac să s­pui întrebarea : „Ce răspundere are tovarăşul ?” Răspun­sul : „Organizator sindical”. Atanase Ivanov s-a întors la aparatul de oxi­gen, iar Drincey, care îl cunoaşte bine, vorbeşte cu respect despre el. „Omul ăsta lucrează aici de pe vre­mea cind se construiau barje pe esta­cade de lemn şi se montau cu borma­­şina. Acum o lună, cînd s-au aniver­sat 50 de ani de la înfiinţarea şan­tierului, a primit şi el decoraţia de argint a ordinului „Steagul Roşu pen­tru Muncă”. 140 de muncitori au fost decoraţi cu prilejul jubileului. Printre ei şi Gheorghi Antonov, cîştigatorul titlu­lui de „cel mai bun” în întrecerea strungarilor. Are o virajă respectabilă, trădată şi de părul alb ca neaua. La Varna se construiau barje, şle­puri, vase de mic tonaj. Instalaţii ru­dimentare, conform intereselor socie­tăţii germane pe­ acţiuni „Karolovag“. Salariile se fixau astfel : pentru „in­digeni“ şi pentru „specialişti“. „Indi­genii“ erau muncitorii bulgari, trataţi cu dispreţul specific colonialismului, iar „specialiştii“,­­ ciţiva trimişi de-ai lui Krupp, Gheorghi Antonov a primit timp de 30 de ani leafă de di­rac (ajutor). De vreo 10 ani încoa, strungarul Antonov ia în fiecare lună salariul corespunzător celor trei nor­me pe care le dă în fiecare schimb. Pentru că Antonov şi-a oprit uni­versalul şi pentru că discută cu nişte oaspeţi prifi tălmăci, in juru-i s-au stilus buluc tovarăşii de muncă. Pri­lej de a-l cunoaşte şi pe Gheorghi Mitov, ,‘­rivalul“ în întrecere al lui Antonov. Un flăcaiaş cu privirea se­nină, care se laudă că ar fi păstorit oile in lunca Dunării pînă acum pa­tru ani. Şi azi se întrece cu profeso­rul său, pe care il imită în toate , chiar şi în ceea ce priveşte clădirea unei locuinţe noi, deoarece a strîns şi el 15 000 de leva la Casa de economii. — Aici se trasează primul nostru vas de 4.200 de tone, cel mai mare din cite am construit. In viitorii trei­ ani, vom trasa si chila primului vapor de 16.000 de tone... Primul doc de 50.000, primul „ma­ritim“ din material liant (la Varna se pot vedea şi vapoare turnate din beton), primul tec de motoare-turbine, primul... Oare de ce aici totul poartă acest „prim“, ca o pecete ? Doar are 50 de ani şantierul... —* Toată modernizarea, ternica nouă, o datorăm ajutorului sovietic. Pînă şi inginerii noştri, cadrele de constructori navalii sunt pregătiţi în facultăţile sovietice... Şi ca să-şi întregească spusa, Drin­­cev mă conduce la­ dana de probă, unde e ancorat bastimentul „Biata“, cu vopseaua încă proaspătă. In cale, pe punte, la vinciuri, forfotesc specia­liştii marinei, care fac recepţia. Pe chei, rezemat de o baba, un tînăr pri­veşte vasul cu... duioşie. Ziaristul îl salută amical cu un: „Eşti emoţio­nat ?“ — Da, ca la orice examen... Tănase Iordanov e proiectantul „Biălei“. Primul lui proiect, după în­toarcerea de la Leningrad. Mai făcu­se el și înainte de plecare proiecte, dar „de viitor“ ; voia sa ajungă ingi­ner. Tot la dana de probă se află și „Sabia“, o navă suplă, cu prora săl­tată, gata să spintece mările. Înainte de orice recepţie, „actul de naştere“ trebuie semnat de Costa Gheleu, şeful secţiei montaj. Un om cu înfăţişare aspră şi „ochi cărora nu le scapă ni­mic“. Se spune despre el că e în sta­re să consemneze „defect“ un vapor întreg din cauza unui şurub slab. Şi totuşi... ...Totuşi, a fost o vreme cînd Costa Gheleu era socotit cîrpaci. Cele mai mari stricăciuni prin mina lui se stre­curau. Totdeauna îşi întîrziau pleca­rea vasele nemţeşti intrate în repara­ţie. Se întorceau de la revizia gene­rală. Oricite amerizi plătea, tot de­geaba. Dar odată, prin vara lui 1944, i s-a înfundat. Un păcătos de vinci de pe bordul unui „Bliţ” a început să se învîrtească invers, să măture puntea de soldaţi şi de tot ce se mai afla pe ea, ba s-a şi prăbuşit, sfări­­mind carterul motorului. Şi atunci, la cercetările S.S.-iştilor, s-a constatat că între Ghelev şi alti muncitori care a­­runcau instalaţii in mare, ar exista legături... — Şi mai departe ? — M-am tinut bine. Intre timp a venit 9 septembrie... Nu-i aşa de aspră înfăţişarea lui Ghelev. Mai cu seamă cind vorbeşte de 9 septembrie, are nişti ochi calzi... încă un „primul“... Primul vas de pasageri construit la Varna E anco­rat la dana marangozeriei. Un vas elegant, cu pasarele suspendate. Pe punte, în cabine, în cale, de la sala mașinilor și pînă în salonul coman­dantului, un continuu du-te vino. Ta­­piţeri, tîmplari, electricieni, vopsitori, şi care de care mai zorit. Din tot acest babilon de oameni şi profesii, ziaristul mi-a prezentat doi „candi­daţi“. Pe Lileana Dimitrova, care: — Mă iertaţi că n-am timp acum, trebuie să-mi prepar vopseaua... Şi pe Anghel Ivanov, care: — Vă promit un interviu mai lung, în ziua îmbarcării, dacă o să am cin­stea să fiu printre... Doi dintre candidaţi, o vopsitoare şi un electrician. Dar, după spusa lui Drincev, la prima cursă a vasului de pasageri „Gheorghi Dimitrov“ candi­dează şi sudori, strungari, marangozi, trasatori, sute şi sute de constructori navali prinși în întrecerea ,în cinstea lui 7 Noiembrie. Păcat că n-o să se poată îmbarca decit 250 de fruntași. Căci, doar atitea locuri are vasul. Și o să fie o cursă ! Odesa, Cherson, Cherei. Are dreptate colegul Drincev. La Varna se poate vedea ceea ce nu are Plovdivul, Dimitrovgradul sau Veik­gradul. Dar numai pe jumătate are dreptate. Pentru că, de fapt, îi aici sunt tot schele, şi aici e tot şantier — parte din imensul şantier al construc­ţiei socialismului în ţară prietenă. GH. FILIMON Vaporul „Gheorghi Dimitrov" a ancorat la dana marangozeriei.. TELEGRAME Cu prilejul zilei de 26 octombrie, sărbătoarea naţională a Iranului,­­Sf. Petru Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R. P. Ro­mâne, a adresat şahului Iranului următoarea telegramă : Maiestăţii Sale­ Imperiale MOHAMED REZA PAHLEVI Şahinşahul Iranului TEHERAN Cu ocazia aniversării zilei de naştere a Majestăţii Voastre Imperiale sărbătoarea naţională a Iranului — exprim Majestăţii Voastre sincerele mele felicitări şi urări de bine pentru fericirea personală a Majestăţii Voas­tre şi pentru pacea şi prosperitatea poporului iranian. dr. PETRU GROZA­­Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Ro­mâne.­­ La aceasta s-a primit următorul răspuns: Excelenţei Sale Domnului dr. PETRU GROZA Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române BUCUREŞTI Exprimînd Excelenţei Voastre mulţumirile mele pentru felicitările tri­mise cu ocazia aniversării mele, ţin să vă adresez la rindul meu urări de fericire personală şi de prosperitate pentru poporul român. MOHAMED REZA PAHLEVI Şahinşahul Iranului Bucureşti, 31 octombrie 1957 DI LUCIEN BÉGOUÍN deputat de Seine et Marne, preşedintele Grupului parlamentar franco-romin din Adunarea Naţio­nală Franceză D-lui JULES CAS­TELL­ANT senator de Madagascar, preşedintele Grupului parlamentar franco-romin din Consiliul Republicii Paris-FRANŢA Membrii delegaţiei Marii Adunări Naţionale a R.P. Române care au avut, recent, deosebita plăcere de a face o vizită in minunata dv. ţară, întorşi în patria lor, vă exprimă, prin mine, atit dv. cit şi tuturor celor care ne-au înconjurat cu prietenia lor, întreaga şi sincera gratitudine pentru primirea deosebit de cordială pe care ne-aţi fă­cut-o, ca reprezentanţi ai poporului român şi pentru ospitalitatea caldă de care cu toţii ne-am bucurat în tot timpul şederii noastre în Franţa. Vă asigurăm că noi toţi, împreună cu ceilalţi membri ai Grupului parla­­­mentar de prietenie Rominia-Franţa, ne vom strădui ca roadele ultimelor noastre intîlniri să se facă simţite în măsură cit mai mare, pentru a con­tribui şi pe această cale la dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare intre popoarele noastre, cît şi la men­ţinerea şi consolidarea păcii în lume. Academician profesor ȘTEFAN S. NICOLAU Pag. 3-a Cu prilejul celei de a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie Sesiune ştiinţifica de comunicări la Academia R. P. Romíné Joi dimineaţa s-a deschis sesiunea ştiinţifică de comunicări a institute­lor secţiei de ştiinţe economice, fi­lozofice şi juridice a Academiei R. P. Române, organizată cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a Marii Revolu­ţii Socialiste din Octombrie. In­sula Institutului de ştiinţe eco­nomice şi planificare, unde se desfă­şoară lucrările sesiunii Institutului de cercetări economice, au fost expuse comunicările „Calea Revoluţiei din Oc­tombrie şi particularităţile naţionale in construcţia economică socialistă“ de conf. univ. C. Murgescu şi „Aju­­torul acordat de U.R.S.S. în­ constru­irea socialismului in ţara noastră“, de Gh. Gaston Marin, preşedintele Comitetului de Stat al Planificării. In cadrul sesiunii de comunicări a Institutului de filozofie, care are loc la Facultatea de filozof­e, au fost pre­zentate 6 comunicări printre care: „Marea Revoluţie Socialistă din Oc­tombrie şi formarea omului nou“ de Al. Tănase, „Marea Revoluţie Socia­listă din Octombrie şi influenţa ei asupra istoriei filozofiei universale“ de Pavel Apostol, „Particularităţile ideologiei revoluţionar-democrate din Romînia“ de Mircea, Ioanid Tot la Facultatea de filozofie se desfăşoară lucrările sesiunii Institutu­lui de psihologie al Academiei. Au fost prezentate printre altele comuni­cările: „Teoria leninistă a reflectării şi unele probleme de neuro­ziolog­e şi psihologie“ de Ion N. Bălănescu, director adjunct al institutului, „Pro­blema caracterului în psihologia sovietică“ de Paul Popescu-Neveanu. In cadrul lucrărilor sesiunii Insti­tutului­­de cercetări juridice, care s-au desfăşurat in aula Ministerului Justi­ţiei, au prezentat comunicări printre alţii I. Ceterchi, despre „Concepţia leninistă asupra statului şi democra­ţiei şi aplicarea ei creatoare în R.P.R.“ şi Mircea Anghene despre „Sovietele de deputaţi ai oamenilor muncii, exemplu istoric în construirea orga­nelor locale ale puterii de stat a R.P.R.“. In cadrul secţiei de drept vechi românesc la Casa oamenilor de ştiinţă, prof. univ. C. Vlădescu-Ră­­coasa a vorbit despre „Contribuţii so­vietice în domeniul dreptului“. Tot joi dim­ineaţă s-a deschis sesi­­unea de comunicări a Institutului de lingvistică al Academiei R. P. Româ­ne. Cuvîntul de deschidere a fost ros­tit de acad. Iorgu Iordan. Au pre­zentat comunicări prof. univ. D. Macrea despre „Importanţa studiilor lexicografice sovietice pentru dezvol­tarea lexicografiei din țara noastră", prof. univ. J. Byck despre „Filologia sovietică și sarcinile noastre“ și alții.

Next