Munca, decembrie 1957 (Anul 13, nr. 3139-3165)

1957-12-01 / nr. 3139

Fag. 2-a SE TRADUC IN VIATA HOTARÎRILE CONGRESELOR SINDICATELOR ATRAGEREA MUNCITORILOR la conducerea întreprinderii De curînd au avut loc congresele unor sindicate. Ziarul nostru s-a adresat unora din cei care au luat parte la lucrările acestora rugîndu-î să ne informeze de măsurile luate pentru traducerea în viaţă a hotărî­­rilor adoptate cu acest prilej. Din scrisorile primite pînă acum publicăm în numărul de faţă două. Dacă pînă la cel de-al V-lea Con­gres al Sindicatului muncitorilor din­­metalurgie şi electricitate se mai ma­nifestau unele lipsuri şi la uzinele „I. C. Frimur“-Sinaia în organizarea şi desfăşurarea consfătuirilor de pro­ducţie, după Congres comitetul de întreprindere în colaborare cu condu­cerea administrativă a trecut la tra­ducerea în viaţă a importantelor ho­­tărîri luate de congres în acest sens. Astfel, s-au luat măsuri menite să a­­tragă întreaga masă de muncitori la conducerea producţiei şi bună gospo­dărire a uzinei. De pildă, pe lingă fiecare din cele 50 grupe sindicale s-a repartizat un delegat al comitetu­lui de întreprindere, al serviciului tehnic şi al conducerii Uzinei, care împreună cu maistrul şi organizatorul de grupă, coi­stituie comisia de re­zolvare a sezisărilor şi propunerilor muncitorilor. Această comisie anali­zează întrecerea socialistă şi urmă­reşte cum­­ se îndeplinesc angajamen­tele luate de muncitori în consfituire. Ea activează permanent la aceeaşi grupă sindicală şi este obligată ca la viitoarea consfătuire de producţie să raporteze cum s-au rezolvat sezisă­­rile şi propunerile, precum şi despre rezultatul întrecerii socialiste. Dacă există sezisări şi propuneri care de­păşesc competenţa comisiei, ele sunt înaintate comitetului de secţie şi con­ducerii sectorului respectiv, iar cele ce depăşesc şi competenţa acestora sunt trimise comitetului de întreprin­dere şi conducerii uzinei, care le re­zolvă împreună. Dar muncitorii doresc să ştie şi cine rezolvă şi în cit timp. De aceea, la toate sezisările şi propunerile lor se dă răspunsul în scris în termen de trei zile de la data ţinerii consfătui­rii de producţie. In felul acesta s-a mărit contribuţia grupelor sindicale, respectiv a munci­torilor, la îmbunătăţirea procesului de producţie, la crearea altor condi­ţii optime de lucru şi la buna desfă­şurare a muncii, s-a întărit spiritul de răspundere faţă de îndeplinirea sarcinilor de producţie , şi a celor sin­dicale. Numărul mare de propuneri ce se fac în fiecare lună e conclu­dent în această privinţă. In consfă­­tuirile-model ţinute la începutul lunii octombrie 1957 s-au făcut cele mai multe propuneri legate de mărirea productivităţii muncii, reduce­rea pre­ţului de cost şi îmbunătăţirea calită­ţii produselor, cit şi pentru crearea de condiţii de muncă din ce în ce mai bune. Ioan Gh. Ţapi­ corespondent voluntar Roadele mai bunei organizări a consfătuirilor de producţie Intorcîndu-mă în întreprindere de la Congresul Sindicatului muncitorilor d­e metalurgie şi electricitate, primul gind mi-a fost să împărtăşesc şi to­varăşilor mei din cele învăţate acolo. Pentru aceasta am prelucrat cu acti­vi­'­ sindical Rezoluţia congresului, a­­rătind, in acelaşi timp, ce sarcini ne revin inoUă personal pentru viitor. Lu­crările congresului au fost larg popu­larizate şi în adunările pe grupe sin­dicale, prin gazeta de perete şi staţia de radioamplificare. Căutînd să folosim experienţa bună acumulată de alte organe sindicale şi care a fost împărtăşită la congres, am dat o atenţie deosebită organiză-,­rii temeinice a consfătuirilor de pro­ducţie. Primul lucru pe care l-am fă­cut a fost de a instrui organizatorii de grupă şi maiştrii în această pri­vinţă. Apoi, pentru ca­ ajutorul să fie şi mai eficace, pe lingă fiecare grupă a fost repartizat un tovarăş din p­ar­tea comitetului de întreprindere şi a Conducerii fabricii. Efectul acestor mă­suri nu a întîrziat să se arate. Atît rapoartele prezentate cît şi partici­panţii la consfătuirile de produ­cţie ce au avut loc, au arătat că aprovizio­narea locurilor de muncă cu cele ne­cesare lasă încă de dorit, că unii fruntaşi în producţie cu o pregătire superioară, cum este cazul turnătoru­lui Ion Ţepeş, nu acordă suficient sprijin celor mai slab calificaţi, pen­tru a se ridica la nivelul lor etc. In consfătuirile de producţie s-au luat în discuţie şi noile norme cu mo­tivare tehnică aplicate de curînd în întreprindere. A reieşit astfel că a­­cestea au stimulat iniţiativa creatoa­re a unora, ca strungarul Iosif Ata­­nase, membrele brigăzii de femei­­,8 Martie“ Petre Niculescu şi mulţi al­ţii. Printr-o mai bună organizare a muncii şi aplicarea unor metode a­­vansate, ei au reuşit să obţină depă­şiri importante. Alţii, în schimb, prin­tre care şi strungarul Ion D. Gheor­­ghe, nefolosind din plin timpul de lucru, nu şi-au putut îndeplini sar­cinile. Aceştia, au fost aspru criti­caţi de tovarăşii lor. De remarcat că în fruntea celor care au izbutit să-şi depăşească no­ile norme, se află şi membrii comite­tului de întreprindere şi organizato­rii de grupă. Aceasta dovedeşte­ că activul sindical a înţeles să traducă în viaţă sarcinile trasate de congres fiind conştient de faptul că exemplul personal este cea mai eficace formă de mobilizare a tuturor muncitorilor la realizarea planului. In scopul asigurării creşterii neîn­cetate a productivităţii muncii, îm­preună cu conducerea administrativă, am analizat munca fiecărui atelier, a fiecărui om în parte. Aşa am ajuns la concluzia, că în atelierul de tur­­nătorie-presă, e necesar să înfiinţăm brigăzi de producţie care să cuprindă pe toţi muncitorii, adică pe formatori, miezuitoare, spărgătorii de forme şi diurabii. Lucrul acesta a şi fost în­făptuit. Şi imediat, s-a observat că se acordă o mare atenţie calităţii, re­­ducîndu-se mult rebuturile, iar spriji­nul acordat celor rămaşi în urmă de către fruntaşi a crescut substanţial. Pentru pregătirea tehnică a muncito­rilor, pentru a-i ajuta să dea un ran­dament mai mare, am organizat şi un curs de minim tehnic. De asemenea, comitetul de între­prindere a luat iniţiativa de a acorda fanioane de „echipă fruntaşă“, ace­lor echipe ce s-au evidenţiat în pro­ducţie, precum şi de a premia pe or­ganizatorii de grupă care au cîştigat întrecerea organizată penntru strînge­­rea î­n întregimtte a Cotizaţiilor sindi­cale. Munca dusa de cortuitetul de îrt­re­­prindere, de activul sindical ca şi de întreg colectivul fabricii, a făcut să putem­ întîmpina a 40-a aniversare a­ Marii Revoluţii Social­ate dîn Octom­brie cu realizări frumoase. Astfel, în luna trecută productivitatea muzicii a crescut cu 16 la sută, preţul de cost a fost redus cu 17,8 la sută faţă de 12,05 câtr era planificat şi s-au reali­zat economii de 92.000 lei. Menţionăm că în această lună succesele obţinute sunt de asemenea însemnate, ceea ce dovedeşte o dată în plu­s cu primele măsuri pe care noi le-am luat, însuşite fiind de colectiv, dau rezultatele aştep­tate. Noi suntem­ ferm hotărîţi de a depune şi în viitor toate eforturile, pentru a traduce în viaţă hotărirîle congresului sindicatului nostru. ELENA PARASCHIV muncitoare — fabrica „Armătura“ Bucureşti Se şi văd rezultate mai bune Hotăririle Congresului Sindicatului muncitorilor din industria de petroli chimic şi gaz metan au început să prindă viaţă şi în schela Tîrgovîşte. Pe baza unui plan de acţiune, fiecare un telibru al corinitetului de întreprin­dere al schelei a primit sarcina să asigure prelucrarea documentelor con­gresului, pe secţii, brigăzi şi echipe. Aceste documente au fost dezbătute şi într-o şedinţă lărgită convocată de comitetul de întreprindere, la care a participat conducerea tehnico-admini­­strativă şi in cadrul căreia s-a elaborat un plan de măsuri tehnico-organiza­­torice. Planul prevede recuperarea ră­mânerii în urmă la producţia de ţiţei, terminarea pregătirii pentru iarnă a drumurilor, parcurilor, baracamentelor şi grupurilor sociale, aprovizionarea cantinelor, o mai bună gospodărire a schelei in sensul ca întreaga cantitate de ţiţei răspîndîtă prin batale, beciuri de sonde şi parcuri să fie recuperată, activizarea cabinetului tehnic şi a co­lectivului de inovaţii etc. Afară de aceste tr­ăsuri, care au început să fie aplicate şi ale căror re­zultate se şi văd, se mai întreprind acţiuni in scopul îmbunătăţirii activi­tăţii bibliotecii, a echipei artistice, a organizării unor conferinţe pe teme tehnice şi economice etc. Gavril Oşanu corespondent voluntar In amintirea zilelor cind tălăzuiau flăcările aprinse la Bobîlna Zile friguroase. Prag de iarnă pes­te satele şi tirgurile cuprinse în ma­rea cetate naturală a Transilvaniei. Nici chiar cei tineri nu zăbovesc pe drumurile îngheţate. In cluburile de pe lingă fabricile oraşelor, in cămi­nele culturale ale satelor, tineri, băieţi şi fete, se string tot mai mulţi. Focul şi cîntecul nu lipsesc. Hora ro­­minească, diardaşul maghiar, ländle­rul săsesc, răsună cu egală voie bună, in timp ce, în alte încăperi, unde oamenii se string să chibzuias­­că în şedinţe asupra mersului fabri­cii sau colectivei lor, cei însărcinaţi cu redactarea proceselor-verbale se chinuiesc fără sa bage de seamă şi fără să se plingă cu notări compuse adesea într-un adevărat esperanto. Aşa arată, în zilele noastre, în al zecelea an al Republicii Populare, fai­­moasa sperietoare căreia i se spunea: „ireductibila problemă naţională“! Romini, maghiari, saşi, fii ai aceleiaşi patrii, oameni cu egale drepturi şi comune aspiraţii stau mărturie vie oribilei minciuni pe care o scorniseră şi o ţinea in viaţă doar interesul de haită al jefuitorilor muncii. * Anul 1437. Tot in acest timp al a­­ripiilui. Limbi de foc şerpuiau pe zi­durile castelelor şi mînăstirlor­ for­­tăreţe. Din turnurile şi de pe mete­rezele oraşelor archebuzele şi arun­cătoarele de smoală fierbinte Varsau pojarul lor asupra atacatorilor. Răscoala începută in zilele primă­verii pe muntele Bobîlna ,zb­ucnea acum cu o nouă Curie, pe 0 şi mai mare întindere. Fürede, sapele topo­pistele ţăranilor deveniseră aride de război Ţăranii satelor nu prid­deau du­minica nouă pe care o făceau : săbii, lănci, ghioage ţintuite. Obidiţii ţărani rorhîni şi maghiari se ridicau împotriva împilatorilor feudali şi a ierarhiei bisericeşti. Iobagii regelui de la minele de sare sau băile de fier se alăturaseră ţăranilor. La fel fă­cuseră săracii oraşelor, micii meşte­şugari In primăvară, răsculaţii strînşi pe Bobîlna rapuseseră trufaşa armată a nobilimii, întărită cu şanţuri de apă­rare, cu cercuri de căruţe legate între ele, după modelul răsculaţilor din Boemia, răsculaţii zdrobesc şi pun pe fugă armata feudalilor. Siliţi la cu­minţenie, feudalii juraseră, şi iscălise­ră o întocmire mai dreaptă a relaţii­lor cu ţărănimea. Răsculaţii obţinu­seră prin curajul lor respectarea unor legi mai omenoase pentru acele tim­puri: încetarea unor serii de abuzuri ticăloase. E drept, în cărţile noastre de şcoală, ale celor care au învăţat carte mai de mult — ca şi în multe romane ca­valereşti — aceste timpuri ale Evului Mediu erau destul de roz zugrăvite, întreceri cavalereşti, trubaduri, sen­sibile dom­niţe şi nobili cruciaţi, prea cuvioşi prelaţi şi aşa mai departe. In fine, ntai se po­mertea cîteodată şi de niscaiva ţărani, devotaţi­­ şi recunos­cători, nevoie clare, bobiţilor lor pro­tectori din castele. In schimb nu era uşor să descoperim că în acele „idi­lice“ timpuri medievale ţăranul tre­buia, să dea nobilului — care nu se străduia decit să se nască — a noua parte din rodul cîmpului şi viei ricurt­­cite, a zecea parte dirn animalele cres­cute şi din stupii îngrijiţi, să răscum­pere în fiecare an drepţii­ de a avea o moară în sal­­bir pentru fiecare p­artă de gospodărie, „daruri obliga­torii" de crăciun, de paşte şi de Uraniul bisericii, zile de muncă pen­tru nevoile cele mai diverse ale stă­­pînului. Biserica catolică îşi avea şi ea propriile biruri pe care le încasa fără discriminare de la toţi locuitorii, indiferent de cultul căruia aparţineau. Deci, altă dijmă la mai toate produ­sele, iar în caz de neplată, afurisenia. Feudalul ştia să-şi ceară „dreptu­rile". Privilegiat de monarh, el plătea dările din chimirul iobagilor săi. Iar de nu, judecata. După obiceiul vre­mii, cind nobilul era şi parte şi ju­decător. Se plîngea un iobag ? Cum să ştie judecătorul dacă are sau nu dreptate ţăranul? Treaba asta se lăsa in grija „celui de sus". Judecată divină ? Piciorul gol al ţăranului tre­buia să calce pe fiare înroşite. Dacă rănile se vindecau in trei zile, ioba­gul se putea socoti „nevinovat“ ! Că cei mai mulţi rămîneau schilozi pe viaţă, după ce ispăşeau în temniţa nobilului stăpîn şi judecător, asta nu însemna nimic. Doar că respectivul era un „păcătos“ pe care dumnezeu l-a pedepsit... Nu-i de mirare că, în ciuda opreliş­­telor şi caznelor cele mai grele, codrii obi­şunau de ţărani iobagi fugiţi, de haiduci care făceau să viseze urît pe cei din castele. Mereu şi mereu po­menesc cronicile timpului în latina lor bisericească de „tumultum rusti­­corum" — răscoalele ţărăneşti — cind trimişii să adune cu de-a sila nenumăratele biruri nu încasau decit furci repezite între coaste şi bite pes­te cetele groase. Haiduceau laolaltă, romini şi Unguri, saşi şi sirbi. Iar cind se-ntîmplă răscoala din 1382 din jurul Sibiului, veniră şi ţărani mun­teni din cealaltă parte a Carpaţitei. In vara lui 1437, după cumplita înfrîngere de sub înălţimea Bobil­­iei, nobilii maghiari, saşi şi secui, bogătaşi valahi renegaţi, trecuţi în tagma grofilor, capi ai bisericii catoli­ce, n-au vrut să mai ştie de jurăminte­le făcute. S-au strîns la Căpîlna întoc­mind la 16 septembrie un act de ne­mernică cîrdăşie numit pompos în la­tină „Unio Trium Nationum“ — unire a celor trei naţiuni. De fapt, unire­a nobililor de toate naţiunile împotri­va ţărănimii fără deosebire de limbă iar episcopul catolic Gheorghe Lepeş a binecuvîntat tocmeala nobililor uci­gaşi care se legau întru „zdrobirea şi nimicirea neruşinatei răscoale a nele­giuiţilor ţărani“. Ţăranii romini, unguri şi secui, o­­răşeni săraci de toate naţiile dau în toamna acelui an lupte crîncene pe care adesea le cîştigă sub conducerea unor viteji ieşiţi din rîndurile lor. Anton cel Mare, ţăran ungur din Buda, Mihail Romanul din Vireag, fac cinnste încrederii mulţimilor răsculate. Mişcarea capătă amploare din ce în ce mai mare ajungînd la apogeu. Răsculaţii formează adevărate arma­te, ce împrumută multe din întocmi­rile de război ale răscoalelor husite din Boemia. Nu mai poate fi vorba de o răscoală ci de un adevărat război. O spune cronicarul vremii Bonfinius : „Războiul ţăranilor, răz­boiul şerbilor şi al oamenilor de jos“. Iar cei care-l poartă nu se mai gin­­desc la îndulcirea legilor, ci la răstur­narea din temelii a orîndu­irii iobage, la alungarea feudalilor. Întocmai cum o făcuseră la 1381 ţăranii englezi conduşi de Wat Tyler şi aveau să o facă mai tîrziu ţăranii germani con­duşi de Mu­litzer, sau cei ruşi ai IIII Bolotnikov. Cu ajutorul orăşenilor săraci, care înlătură gărzile nobiliare şi deschid porţile cetăţilor. Se aleg noi autorităţi comunale avind în frun­te şefi răsculaţi şi meşteşugari săraci, pe alocuri chiar elemente din mica nobilime, aliate la cauza poporului. Clujul, Aiudul şi alte oraşe Întărite cad în mîinile poporului răsculat. Răsculaţii, mulţumită unei bune or­ganizări militare cîştigă o serie de lupte parţiale şi se întăresc în oraşele cucerite. De abia spre începutul anului 1438, oastea feudală avea să se dezmeti­cească. Războiul ţăranilor din Tran­silvania avea să se sfîrşească la fel ca toate celelalte războaie ţărăneşti ale Evului de mijloc, cind încă nu erau coapte vremurile care aveau să curme din rădăcină nedreptatea. In ar­murile lor grele, cu archebuze puterni­ce, oastea nobililor reia oraşele, arde tirgurile şi satele. Pieţele tîrgurilor, răscrucile drumurilor, văd groaznice chinuiri de oameni. In spînzurători şi in­ furci, pe ruguri,, sfărîmaţi cu roata, ţăranii răsculaţi sint lăsaţi pradă corbilor şi vulturilor. Sute şi sute de prinşi sînt ciuntiţi cu cruzime, sau orbiţi cu fiare înroşite spre a purta pină la sfîrşitul zilelor lor, mărturia barbarei răzbunări a stăpînilor. Neîndurători ordonă şi privesc a­­ceste grozăvii nobilii înfrăţiţi. Dar se înfrăţeşte încă odată în ţărînă sîngele ţăranilor romini, unguri, secui şi saşi. Sîngele revoltei împotriva aceloraşi asupritori. Aşa cum avea să se mai întîmple de atîtea ori in vremurile lui Gheorghe Doja, lui Horia, Cloşca şi Crişan, lui Avram Iancu, şi Pe­tőfi Sándor. ★ 520 de ani au trecut de atunci. Mai stau şi azi în picioare ziduri de ce­tate care au dat ecou strigătelor de iuţită bubuiturilor de archebuză, dom­­nirilor de săbii­ Pe alo­curi, mai e­­xistă bolţile sub care au putrezit chi­nuiţi răsculaţii, pietrele pe care s-a scurs sîngele lor. in muzeele oraşe­lor se pot vedea şi azi din urmele a­­celor vremuri clincene. Piatra şi fierul sunt fără simţire. Dar acolo între zidurile vechilor ce­tăţi ce se mai ţin în picioare, acolo în sălile de muzeu, piatra şi fierul ştiu să vorbească. Poruncesc oa­menilor înfiorată aducere aminte şi înţelepciune, înţelepciunea dragos­­tei pentru vremurile noi ale izbînzii înfrăţiţilor asupriţi de altădată asupra înhăitaţilor asupritori. Înţelepciunea prieteniei de veci a naţionalităţilor ce locuiesc pi­m­vitul urle, singure patrii. Porunci pe care orice inimă cinstită le ascultă cu emoţie. A. T. RÂZVAN MUNKA A apărut „Lupta de clasă“ nr. 11 Acest număr cuprinde : Declaraţia Consfătuirii reprezentanţilor partide­lor comuniste şi muncitoreşti din ţă­rile socialiste care a avut loc la Moscova între 14 şi 16 noiembrie 1957. Comunicat informativ asupra consfă­tuirii reprezentanţilor partidelor co­muniste şi muncitoreşti. Manifestul păcii. Editorial . Exigenţe sporite faţă de conţinutul învăţământului de partid. „Umanism“ burghez şi umanism so­cialist de acad. C. Ionescu-Gulian. „Lansarea sateliţilor artificiali ai pă­­du­ritatei — o realizare epocală a socie­tăţii socialiste" de prof. univ. Călin Popovici; „Cu privire la experimenta­rea măsurilor de îmbunătăţire a sis­temului de salarizare şi normare a muncii“ de S. Zergher ; „Automatiza­rea şi contradicţiile societăţii capita­liste“ de Dana Voinea; „Unele pro­bleme ale electrificării satelor" de ing. Gh. Moraru, ing. V. Şandru; „Orga­nizaţiile de partid şi educarea patrio­tică a tineretului“ de A. Roşca ; „Lup­ta maselor populare pentru instaura­rea Republicii Populare Romîne" de Li tu­ Geo­rgescu. Critică şi bibliografie „In graiul cifrelor... („Anuarul sta­tistic al R.P.R. 1957“) de Manea Mă­­nescu ; Cîteva probleme de măiestrie dramatică“ de Andrei Băieanu. Sosirea în Capitala a unei delegaţii guvernamentale din R. D. Germana Zilele acestea a sosit în Capitală o delegaţie guvernamentală din R. D. Germană condusă de Hans Adler, ad­junct al ministrului Industriei Chi­mice. Delegaţia guvernamentală germană va discuta cu conducătorii Ministeru­lui Industriei Petrolului şi Chimiei posibilitatea lărgirii colaborării­­ eco­nomice între ţara noastră şi R.D. Ger­mană în domeniul industriei chimice. In timpul şederii in ţara noastră dele­gaţia germană va vizita îrttreprinderi şi uzine ale industriei chimice. Informaţii Sîmbătă a părăsit Capitala delega­ţia culturală din R.P. Ungară, care a participat la semnarea planului de muncă pentru aplicarea convenţiei cul­turale dintre R.P. Romînă şi R.P. Un­gară pe anul 1958. La plecare, mem­brii delegaţiei au fost salutaţi de tov. Constantin Prisnea, locţiitor al minis­trului Invăţamintului şi Culturii, Al. Buican, vicepreşedinte ai I.R.R.C.S., reprezentanţi ai Ministerului Afaceri­lor Externe, LR.R.C.S. şi alţii. Au fost de faţă reprezentanţi ai am­basadei R.P. Ungare la Bucureşti. In cadrul planului de muncă pen­tru aplicarea acordului cultural din­tre R.P. Romînă şi R.P. Chineză, în Capitală au sosit Chiao Li-jen şi Chu Chao-ming, ingineri specialişti în do­meniul industriei petrolului. ★ După un turneu în Italia şi Grecia care s-a bucurat de un deosebit suc­ces, sîmbătă seara s-a înapoiat în pa­trie artistul poporului George Georr­gescu, directorul Filarrm­oni­cii de Stat „George Enescu“. •­ La tragerea de amortizare a asigu­rărilor de viaţă A.D.A.S. din 30 no­iembrie 1957, au ieşit următoarele opt combinaţii de litere : PFB; KHA; GIS; X­B A; S O O; LBH; VDB; ZFP. „DESCURCĂREŢII“ s-au încurcat Să găsesc pe ici, de colo o cate­gorie ele oameni „descurcăreţi". Un­ asemenea descurcăreţ a avut şi cooperativa de consum din Bechet, raionul Gura Jiului, in persoana gestionarului Gheorghe Firu. Intr-o vreme mulţi au pus la îndoială priceperea lui: cum să acopere el, de pildă, o lipsă in gestiune, cind aceasta există ? Cum să justifice că a dat marfă la o altă coopera­tivă, cind din acte nu reiese acest lucru ? Pentru Firu, om de categorie „aparte", toate acestea au fost con­siderate fleacuri. La urma urmei, te pofi măsura cu „descurcăreţul“ ? Toate s-au aranjat. S-a dus mai intîi la prietenul său intim Dumi­tru Vî­rdol, gestionar şi el la o uni­tate a U.R.C.C., şi împreună au chibzuit ce au de făcut. Lui Vîrdol — omul salvator — nu i-a fost greu să­­ înţeleagă că, pentru lipsa „bănuită"de Firu, trebuie să ga. ............ sească o acoperire. In ajutorul lor a venit și Gheorghe Zima, contabil­­șef la cooperativa de consum din Sadova. Acesta din urmă a acceptat ca Virdol să facă bon de mină (sem­­nind în fals numele gestionarului de la cooperativa din Sadova), din care să reiasă că cooperativa din Sadova ar fi primit mărfuri in va­loare de 6.496 lei. Şi pentru a avea siguranţă deplină la întocmirea facturii, bonul a fost încredinţat lui Gheorghe Zima, care s-a prezentat cu el la biroul cooperativei din Be­chet. Fireşte că aci n-a întîmpinat greutăţi. Doar Zima, la rindul său, era bun prieten cu Gheorghe Pă­­traşcu, contabil-şef al cooperativei. Fără prea multe discuţii s-a ticluit factura nr. 43 (bis) din 28 august 1957 în valoare de 6.496 lei. Acum totul părea a fi în regulă. Fals, nefals, lucrurile se aranjaseră in­tr-un anumit fel. Firu fusese salvat dar... nu pen­­tru multă vreme. " Tocmai cind se credea omul la adăpost, fără ca organele de con-­­ trol au comis „imprudența" de a-i verifica gestiunea. S-a constatat­­ imediat că bonul dat de Virdol este fals. Autorul, luat ca din oală, a­­ fost nevoit să recunoască fapta.­­ Cum era și firesc, din controlul efectuat la cooperativa din Sadova s-a constatat că aşa-zisele mărfuri­­ in valoare de 6.496 lei din factura I nr. 43 (bis) n-au intrat în maga­­­zinul acestei unităţi. După atîtea ■ palpitaţii, ghinionul „descurcăreţi­lor" a fost acela că, în urma unei ■ verificări mai minuţioase, au ieşit , la iveală — colac peste pupăză ! — şi alte­ mătrapazlicuri. In faţă ace­stei realităţi, orbcit de descurcăreţi , s-au dovedit cei doi gestionari,­­ n-au mai avut încotro. Atît Firu cit şi complică săi au fost deferiţi ju-­­ stiţiei pentru a da socoteală de fărădelegile comise. Carol Bora corespondent voluntar Duminică 1 decembrie 1957 — nr. 315» Cum este folosit FONDUL ÎNTREPRINDERII? De la începutul anului şi pînă acum, col­ectivul uzinelor de trac­toare „Ernst Thälmann" din Ora­şul Stalin a obţinut beneficii peste plan mai mult de 10 milioane lei. Din această sumă, 2.300.000 lei au fost alocaţi pentru nevoile so­­cial-culturale ale muncitorilor în­treprinderii. Cu banii aceştia s-au renovat şi Utilat preventorii de la Timiş, casele de od­ihnă de la Efo­rie şi Techirghiol (unde şi-au pe­trecut concediul circa 1080 munci­­tori), precum şi cele două case de odihnă din Poiana Stalin. Peste 400.000 lei s-au folosit pentru înzestrarea cu cărţi a bi­bliotecii, organizarea a numeroase excursii, vizionarea în grup a altor spectacole etc. O parte însemnată a sumei ce a rămas la dispoziţia — înzestrarea cu cărţi a bibliotecii, organi- i zarea a numeroase excursii întreprinderii din beneficiile peste plan — circa 1.300.000 Iei — a fost împărţită sub formă de premii celor mai merituoşi­ , muncitori şi tehnicieni, iar 2­6.000 lei s-au dat sub formă de ajutoare individuale. Desigur că nu a fost uitată­ nici cantina. Ea a fost reamenajată, iar masa s-a îmbun­âtăţit simnțîtor. Pentru aceasta s-au­ cheltuit 225 000 lei. Constantin­ Hoisanu corespondent voluntar In clişeu : una din caseile de odihnă din Poiana Stalin ale urm­nelor de tractoare . vjErnst Thäl­mannNumeroşi sunt muncitorii Care vin aci — prin rotaţie — să petreacă 2—3 zile de odihnă in mijlocul munților. ‘■’T — Renovarea și ut­­­l­larea caselor de odih­nă ale uzinei Consfătuire pe ţară cu colectivele ziarelor de uzină ORAŞUL STALIN (coresp. „Mun­ca"), în scopul îmbunătăţirii muncii colectivelor redacţionale ale ziarelor de uzină, prezidiu! C.C. al Sindicatului muncitorilor din metalurgie şi elec­tricitate a organizat în Oraşul Stalin o consfătuir­e pe ţară a tuturor acestor colective din două varrturi industriale. In prima zi a consfătuirii, care s-a desfășurat într-una diri sările clubului uzinelor de tractoare „Ernst Thäl­mann“, au prezentat referate : comi­tetul de întreprindere de la uzina gazdă — asupra felului cum acesta s-a folosit de ziarul uzinal „Tracto­rul" pentru i­mbunătăţirea muncii Sin­dicale în uzină, colectivul de re­dacţie al ziarului de Uzină „Steagul Roşu“ — despre felul în care el a sprijinit activitatea comitetului de întreprindere al uzinei, precum şi două referate ale conducerilor ziare­lor : „Şantierul roşu" de la şantierele navale din Galaţi şi „Flamura Roşie“ de la uzinele de vagoane „Gheorghi Dimitrov" din Arad asupra colaborării for cu organele sindicale din îrttre­­gânderi. Despre unele groblem­e irt legătură cu activitatea celor 18 gaz­ete uzinale din fartiera metalurgie şi electricit­.e, a vorbit apoi tovarăşul Groza, şeful secţiei chiturale a C.C. al Şiridicanu­­lui pe ramură. După ce a lu­crat une­i aprecieri asupra muncii desfăşurate de colectivele redacţionale ale ziare­lor de Uzină, el a arătat că scopul consfătuirii este aceea de a prilejui un cit mai rodnic Schimb de exp­e­­­­rien­ţă intre reprezentanţii redacţiilor din întreprinderile metalurgice, C­ It­­structoare de maşini şi ale industriei electrotehnice, asupra metodelor fo­losite de acestea în cuprinderea ce­­lor mai in­oortante şi mai actuale probleme din viaţa Întreprinderilor şi a oomenţil­or. Participanţii la con­sfătuire au vizitat apoi sectoarele U­­zinei de tractoare, cu care prilej s au intteresat de legăturile ziarului „Trac­torul" cu cei ce muncesc în sectoare şi de eficacitatea unor materiale. Ştiri sportive La 15 decembrie va începe în im­treaga ţară tradiţionala competiţie sportivă de masă „Spartachiada de iarnă a tineretului". Ca şi în anii tre­cuţi, mii de tineri de la oraşe şi sate au posibilitatea să-şi arate indemîna­­rea şi să înveţe practicarea unor spor­turi noi înscriindu-se la întrecerile de schi, patinaj, săniuţe, şah, tenis de masă, trîntă şi gimnastică. Con­cursurile de schi, şah, tenis de clasă, şi trîntă vor avea o faţă filială pe ţară. Aproape pe întreg cuprinsul ţării a căzut prima zăpadă. Acest lutera­ per­mite mai ales în regiunile din ftord ca de pe acum să se înceapă antre­namentele. Organizaţiile sportive dirt întreprinderi, şcoli şi de la sate tre­buie să ia masuri grabnice pentru a­­amenaja pîrtii de schi, patinoare, săli de concurs şi să asigure materialul sportiv necesar.­­ In amfiteatrul Institutului de petrol şi gaze dili tapital­ă va phrcepe la 3 de­cemibrie cfe.a de-a 10-a ed­iţie a fina­­lei campionatului de şah­ al R. P. Ro­utine. La turneu vor participa 22 de şahişti printre care maiştrii internaţio­nali O. TrafarteStu, I. Bălănei, V. Ciu­­­cîrtea, maeştrii­­M. Rǎdulescu, G. Mi­etete, G- Al­exandrescu, P. Seimeanu. Şi alţii. BUDAPESTA 30 (Agerpres).­­ In meci retur pentru Cupa campionilor Europei la fotbal Vasas Budapesta a învins sâmbătă echipa elveţiană „Voting Boys“ (Berna) cu 2—1 (2—0). In acest f­el formaţia maghiară s-a calificat pentru sferturile de finală ale competiţiei, alături­ de Steaua Roşie— Belgrad şi Ajax— Amsterdam. Cele­lalte 5 echipe calificate vor fi cunos­cute pînă la 10 decembrie MTIne. Ultima etapă în turul campionatului de fotbal Sfîrşit de sezon pentru iubitorii sportului cu balonul rotund, cărora nu le mai rămine decit să aştepte primăvara cu speranţa că nu li se va mai da ocazia să asiste la : — lipsuri In tehnica individuală (Langa şi alţii) — şlituri ih ...cbsrrtos (Ene !) — caziifi­xe, indisciplină (Ozon) — ioc h­eficlittis (iVălcescu­ şi alţii) (Desen de Pi­TRE STOENESCU)

Next