Munca, februarie 1958 (Anul 14, nr. 3191-3214)

1958-02-01 / nr. 3191

DĂRILE DE SEAMĂ ŞI ALEGEREA ORGANELOR SINDICALE Spicuiri dintr-un bilanţ — Ce realizări mai importante a obţinut colectivul întreprin­derii dvs. in ultimii doi ani ? Cum e şi firesc, o asemenea întrebare a pus in încurcătură pe tovarăşa Maria Ilie, preşedinta comitetului de întreprindere. Avea şi dreptate. Despre ce fel de realizări e vorba ? De produc­ţie, social-culturale... ? Şi apoi de ce să luăm drept comparaţie anul 1956, cînd ştiut este că fabrica lor a început să înregistreze succese încă din 1948, de la naţionalizare ? Vina e a re­porteru­­lui. Dornic să afle totul deodată, a uitat să completeze că îl in­teresează bilanţul muncii din timpul care a trecut de la ultimele alegeri ale organelor sindicale... La cîteva minute după ce scopul vizitei a fost lămurit pe deplin, în biroul comitetului de întreprindere de la fabrica de mase plastice „Bucu­reşti“ se înjghebase „ad-hoc“ o mică consfătuire. Erau de faţă tovarăşa Iu­­lica Stancu, „culturalul“ din comitet, şeful contabil, şeful organizării mun­cii şi tovarăşa preşedintă. Reporterul şi-a ascuţit creionul şi a notat cele ce urmează... Alegerile sindicale constituie un prilej minunat de a face bilanţul în­făptuirilor obţinute de organizaţiile sindicale. Dar aceasta nu este uşor­ Activitatea sindicală cuprinde dome­nii deosebit de variate... Organizarea întrecerii socialiste, gospodărirea fon­durilor de asigurări sociale, satisfa­cerea nevoilor material-culturale ale oamenilor muncii, urmărirea îndepli­nirii prevederilor din contractul co­lectiv, cultura fizică și sportul etc- A vorbi despre toate trebuie timp nu glumă. Să ne rezumăm doar la cîte­va fapte . In ultimii doi ani, ca urmare a întrecerii socialiste, a modernizării u­­tilajului, cît şi datorită muncii de creaţie a celor 3­5 inovatori cîţi are azi fabrica, productivitatea muncii a crescut cu 21,8 la sută, iar preţul de cost a fost redus cu 24,30 la sută. E un succes! In anul 1957 s-a construit aici fa­brica de mase plastice (înainte între­prinderea se numea „Chimica 10“). Nu­mărul muncitorilor a crescut şi el cu peste 300. Noii salariaţi au fost primiţi în sindicat şi ajutaţi să-şi în­suşească o bună calificare. In ultimii doi ani numărul fruntaşilor în pro­ducţie a sporit pînă la 371. Pentru stimularea lor, numai în 1957, s-au a­­cordat din fondul întreprinderii pre­mii în valoare de 99.000 lei. In acor­darea premiilor un cuvînt l-au avut de spus și organizatorii de grupe sin­dicale. De altfel, realizările înfăptuite în fabrică au fost posibile datorită antrenării de către organele sindicale a muncitorilor la conducerea şi gos­podărirea întreprinderii... In continuare am aflat că în ulti­ma vreme s-a modernizat cantina, s-au înfiinţat un cor de 70 persoane, o e­­chipă de dansuri şi o brigadă artis­tică, s-a cumpărat material cultural şi sportiv, s-au făcut excursii. Anul trecut trei tovarăşi au fost trimişi pe cheltuiala întreprinderii într-o ex­cursie în R. D. Germană... In întreprindere alegerea organelor sindicale este pe terminate. La secţia nr. 2, tovarăşa Maria Tudor, preşedin­ta comitetului acestei secţii, cu care am vorbit ulterior, mi-a arătat o su­mă de propuneri făcute cu prilejul a­legerilor de către muncitori, propuneri menite să întărească şi mai mult ro­lul organelor sindicale din fabrică şi să ajute la bunul mers al producţiei. La plecare, tovarăşa preşedintă Ma­ria Ilie mi-a împărtăşit cîteva din proiectele de viitor. Anul acesta va începe­ construirea clubului muncito­resc, îndeplinindu-se astfel o veche doleanţă a salariaţilor întreprinderii. Am mai aflat că, la vară, copiii mun­citorilor de aici îşi vor petrece va­canţa în vila ministerului şi a C. C. al Sindicatului, ce se clădeşte în mo­mentul de faţă (prin contribuţia în­treprinderilor din această ramură) pe litoralul Mării Negre. Reporterul nu a făcut altceva decît să transcrie cîteva date din noianul de realizări pe care acest harnic şi talentat colectiv de muncă le-a în­făptuit în răstimpul a doi ani şi care, bineînţeles, vor fi înmulţite pe viitor. Sunt rodul muncii organizaţiei sin­dicale de aci, care sub conducerea organizaţiei de partid a desfăşurat o activitate intensă în folosul muncito­rilor şi al vieţii noastre noi, socialiste. P. DAN OO OC OO OC OC OO OC 3C OO OO OC OO OC OC OC C» OC OO OC OC OJ 30 OCO OC OC OO OO CX) CX! Í5C o^oc oo oo oo oc oo oo oo oo oo oo oog Oameni de nădejde ! La succesele ce le obţine uzina „Tudor Vladimirescu“ din Capitală un aport deosebit îl aduc şi activiş­tii sindicali, socotiţi pe drept cuvint oameni de nădejde- Ieri mi-am în­dreptat paşii spre binecunoscuta uzină unde se fabrică autobuzele romîneşti. Scopul : un fotoreportaj despre aceşti oameni. Pe tovarăşul Marţian Constantin l-am întîlnit în timp ce vizitam uzi­na- Ne cunoşteam- II ştiam ca de­putat, ales de cetăţenii unei circum­scripţii electorale din raionul N- Băl­­cescu, îl cunoşteam ca activist destoi­nic cu asigurările sociale în grupa sa sindicală- Cu ocazia acestei întîlniri am aflat alte noutăţi. De curînd a fost propus din nou candidat al F­ D.P. în circumscripţia electo­rală raională nr. 102, iar în re­centele alegeri sindicale a fost din nou ales de tovarăşii săi de muncă ca delegat cu asigurările sociale, (clişeul 1). Preşedintele comitetului de în­treprindere, S .Alecu, e tare priete­nos­ La fel ca şi în fotografia de mai sus (clişeul 2) ai să-l găseşti c­olindînd atelierele uzinei. Discu­ţia o poartă cu strungarul fruntaş Banu Constantin, reales pentru a doua oară organizator de grupă. .­.încă un autobuz este aproape gata de a părăsi uzina. In luna aceasta au fost realizate mai multe ca oricînd. Aceasta am aflat-o de la un nou organizator de grupă ales la atelierul de montaj şi anume de la lăcătuşul Teodor Eugen, (clişeul 3). Brigada în care lucrează el este condusă de pricepu­tul montar Ion Dumitrescu. In această brigadă fruntaşă nu există muncitor care să nu fie antrenat în întrecerea sociali­stă- Rezultatele muncii lor se pot vedea în autobuzele ce ies pe por­ţile uzinei. EM. SIRZEA Cu mai bine de două luni înainte de termen, colectivul uzinei de repa­raţii de utilaj petrolifer Poiana-Cim­­pina şi-a îndeplinit sarcinile planului anual de producţie. In perioada ce a urmat, planurile au fost sistematic realizate la toţi indicii şi astfel sche­lele petrolifere au primit mai devre­me în plus 24 autocamioane, 41 mo­toare termice, 120 asamblări de fo­raj etc. In aceeaşi perioadă, produc­tivitatea muncii a crescut cu 17,4 la sută­, iar preţul de cost al reparaţiilor a fost micşorat cu 9,26 la sută. Cifre, cîteva cifre. Ele ascund mun­ca neobosită şi capacitatea oamenilor de la această uzină, ascund mii de metri foraţi sau sute de tone de ţiţei extrase mai devreme de petrolişti, datorită în mare parte utilajului pri­mit la vreme şi bine reparat de la această uzină. Vom căuta pe cît e posibil să dăm la o parte cifrele şi să arătăm principalii factori care au dat putinţă colectivului să realizeze aceste succese. Grijă pentru mecanizare ! De la intrare în curtea uzinei se poate constata cu uşurinţă că unul din factori este dezvoltarea uzinei. Intr-adevăr, halele mari, spaţioase,­­ moderne, înzestrate cu maşini de înaltă tehnicitate produse în ţara noastră sau aduse din străinătate, au ajutat pe muncitori să lucreze mai cu drag, mai cu spor. Magaziile unde societatea ,,Astra Romina“ îşi depo­zita materialele şi piesele de schimb necesare schelelor s-au transformat în anii noştri într-o uzină modernă, care asigură repararea în mare parte a utilajelor petrolifere. Capacitatea de producţie s-a mărit de peste 5 ori faţă de primii ani ai cincinalului. In faţa întregului colectiv s-a pus sarcina de a mecaniza necon­tenit procesul de muncă. Chemarea conducerii uzinei şi a comitetului de întreprindere în această privinţă a avut un puternic răsunet în rîndul muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor. Zecile de propuneri făcute de munci­tori cît şi instalaţiile şi utilajele a­­duse au uşurat munca oamenilor de la turnătorie, de la fierărie, de la ca­­zangerie, de la halele de montare şi demontare a motoarelor, într-un cu­vînt de la toate locurile grele de muncă. Iată numai două exemple lu­ate la întîmplare: la montarea lagă­relor în role un om trebuia să ri­dice la o înălţime de cca. 80 cm în­tr-o zi cîteva zeci de role grele. A­­cum, prin instalarea unui elevator pneumatic, aceste operaţii se execută mecanic. De asemenea, operaţiile de alezare a scaunelor de supape în chiulase se executau manual. Cîtă muncă, cît efort trebuia depus de muncitori! Un singur dispozitiv in­stalat la o maşină de găurit a înlă­turat munca manuală. Productivitatea muncii a crescut, omul lucrează mai uşor. Exemple asemănătoare sînt de ordinul zecilor, sutelor. In prezent se poate spune fără exagerare că lu­crările de mare serie s-au mecanizat într-o proporţie de 80—90 la sută, iar în ansamblu pe uzină depăşesc cifra de 60 la sută. Cu ajutorul metodei sovietice Bugacev Un alt factor, tot atît de important ca şi mecanizarea muncii, a fost îm­bunătăţirea continuă a organizării procesului de producţie. Printre mă­surile mai importante luate în aceas­tă direcţie poate fi amintită trecerea la repararea motoarelor, tractoarelor şi autovehiculelor pe ansamble şi sub­­ansamble specializate, după metoda sovietică Bugacev. Ba mai mult, s-a mers pînă acolo încît astăzi, după a­­ceasta metodă se lucrează şi pe ti­puri de maşini. Pentru aceasta a tre­buit să se renunţe la vechiul flux de producţie, trecindu-se la amenajarea lui după cum cerea metoda. Acest lucru nu a fost uşor, însă conducerea uzinei şi organele sindicale, îndrumate îndeaproape de organizaţiile de par­tid au ştiut să mobilizeze pe toţi teh­nicienii, inginerii, pentru a studia cele mai bune forme de muncă care să ducă la folosirea din plin a teh­nicii noi. S-au experimentat multe măsuri. Şi aceasta a permis să se treacă la forma nouă de muncă în­tr-un timp relativ scurt şi fără să se stînjenească procesul de producţie. Paralel cu aceasta, organele sindicale, începînd de la grupele sindicale şi în frunte cu comitetul de întreprindere au desfăşurat o intensă muncă poli­tică de masă pentru a lămuri şi a convinge pe oameni să treacă de la o formă de muncă la alta, de la forma veche imprimată de ani de zile, la forma cerută de tehnica mo­dernă. Rezultatul a fost mult mai mare decît cel aşteptat. In acelaşi spaţiu de lucru şi cu un număr mai mic de muncitori s-a reuşit să se re­pare în anul 1957 încă odată mai multe tractoare, autovehicule, motoa­re decît în anii anteriori. Pentru a ilustra aceasta este suficient un exemplu : faţă de vechiul sistem al muncii, metoda sovietică Bugacev a contribuit ca timpul de imobilizare a utilajului în halele de reparaţii să sca­dă la repararea unui tractor de la 60 de zile la 15 zile, iar la un auto­vehicul de la 50 de zile la 20 de zile. Pentru trecerea la lucru după noua metodă s-a pus mai mult ca niciodată problema asigurării locurilor de mun­că cu sculele şi dispozitivele necesare bunului mers al producţiei. S-a înfiin­ţat în acest scop o sculerie centrală, înzestrată cu maşini moderne şi lu­crători cu o înaltă calificare tehnică. Şi astfel, sculeria asigură astăzi ne­cesarul de S.D.V.-uri pentru toate secţiile uzinei. Asigurarea unei producţii ritmice fără goluri la începutul lunii şi „a­­saltul“ la sfîrşitul ei a preocupat de asemenea în cea mai mare măsură conducerea uzinei şi organele sindi­cale. Printr-o mai bună aprovizionare a locurilor de muncă cu sculele şi materialele necesare, printr-o mai bună organizare a procesului de pro­ducţie, prin mobilizarea întregului colectiv de muncă s-a reuşit ca în secţiile de bază, în multe luni, pla­nul de producţie să fie îndeplinit cu o zi sau două înainte de sfîrşitul lunii. Aceasta a însemnat zeci de motoare, maşini, tractoare, reparate în bune condiţiuni şi date în exploa­tare mai devreme de termen. Contribuţia creatoare a inovatorilor Iniţiativa creatoare a muncitorilor şi tehnicienilor, a inginerilor, stimu­lată de organizaţia de partid, de or­ganele sindicale şi sprijinită îndea­proape de cabinetul tehnic al uzinei, a dat rezultate însemnate. Cele peste 113 inovaţii şi raţionalizări tehnice a­­plicate în 1957 au rezolvat cu price­pere problemele cele mai grele care frînau bunul mers al producţiei. Re­pere de înaltă tehnicitate, care se a­­duceau numai din străinătate : lagăre de bronz, de plumb, roţi dinţate, co­nice, cilindrice, întreaga gamă de su­pape pentru motoare şi multe altele se confecţionează acum în uzină. Pen­tru realizarea fiecărei piese, mică sau mare, a fost necesar un studiu de multe ape, zile, nopţi. Materialele de­ficitare, scumpe, au fost înlocuite în mare măsură cu altele, mult mai ief­tine. Reducerea consumului specific şi greutăţii brute a pieselor a fost şi este preocuparea întregului colectiv de muncă. Prin matriţarea planşelor de legături la crucea cardanică a mo­toarelor V. 2-300 consumul de oţel a scăzut de la 72 kg la 53,500 kg pe bucată. Modificarea ambreiajului de la troliul transportabil S 80 a avut drept rezultat o economie de mate­riale diferite de la 33,400 kg la 8,6 kg pe bucată. Un merit al conducerii uzinei şi al comitetului de întreprin­dere este acela că a ştiut să folo­sească toate mijloacele pentru stimu­larea materială şi morală a celor care s-au evidenţiat în această im­portantă acţiune. Fruntaşii în produc­ţie, inovatorii, raţionalizatorii au fost popularizaţi la staţia de amplificare a uzinei şi a oraşului, la gazetele de perete, în adunările generale sindi­cale şi în consfătuirile de producţie. Familiile lor au primit scrisori de mulţumire din partea uzinei şi a co­mitetului de întreprindere. Tehnică nouă — calificare mai înaltă Ritmul crescînd al introducerii tehnicii noi a pus în faţa colectivului uzinei probleme din ce în ce mai gre­le, mai complexe. Pe măsură ce se obţinea o creştere a gradului de teh­nicitate, în uzină începea să se facă simţită lipsa de cadre, de muncitori cu experienţă în producţie, de munci­tori capabili să mînuiască cu bune rezultate tehnica nouă. Organele de partid, organizaţiile sindicale şi con­ducerea uzinei înţelegînd acest lucru au luat o seamă de măsuri Cei mai capabili muncitori şi tehnicieni au început sistematic sa se ocupe de ca­lificarea şi educarea îndeosebi a ti­neretului. S-au organizat de asemenea cicluri de conferinţe la care au parti­cipat majoritatea muncitorilor. Multe de învăţat au avut tinerii şi în urma întîlnirilor organizate la club, în ur­ma schimburilor de experienţa la care vîrstnicii, fruntaşi în producţie, şi-au împărtăşit din experienţa lor. Nu a fost neglijată nici ridicarea calificării mecanicilor de exploatare a utilajului, a acelora care lucrează în şantierele petrolifere. Pentru ei au fost organi­zate cicluri de conferinţe speciale. Parcă nu-ţi vine să crezi cînd auzi că Ion Alexandru, fierar de meserie, Constantin Greuş, Gheorghe Ghim­başu, lăcătuş, sunt, datorită ridicării calificării lor, cei mai buni inovatori şi raţionalizatori din uzină. Propune­rile făcute de ei la cabinetul tehnic şi aplicate au dus la creşterea produc­ţiei, a productivităţii muncii, la mic­şorarea preţului de cost. Nu pot fi trecute cu vederea, nici schimburile de experienţă organizate cu alte uzine şi fabrici din ţară. Ele au ajutat colectivului să rezolve mai devreme o serie de probleme tehnice şi de organizare a muncii. De la uzi­nele de tractoare „Ernst Thälmann“ din Oraşul Stalin, de pildă, în urma unui schimb de experienţă, colectivul uzinei Poiana-Cîmpina a învăţat cum să­­aplice metoda de turnare a lagă­relor de bronz cu plumb în loc de compoziţie. Cu uzinele „Steagul Ro­şu“ din Oraşul Stalin s-a reuşit să se asigure o colaborare in corn acţio­narea unor repere deficitare. * Toate acestea laolaltă au permis colectivului de muncă să realizeze în anul 1957 cel mai înalt vîrf de pro­ducţie atins de la înfiinţarea uzinei. Rezultatele obţinute anul trecut dau un nou elan în munca pentru viitor. Anul acesta planul de producţie al uzinei este mai mare. Schelele petro­lifere aşteaptă mai mult de la uzina Poiana-Cîmpina. Pentru aceasta, con­ducerea uzinei, sprijinită îndeaproape de organele sindicale, a întocmit pla­nul de măsuri care să ducă la înde­plinirea sarcinilor de plan. Problema nr. 1 care stă în prezent in faţa uzi­nei este îmbunătăţirea continuă a calităţii reparaţiilor. Pentru aceasta, în plan s-a prevăzut introducerea de noi procedee tehnice de muncă. Aplicîndu-le, colectivul uzinei Poia­na-Cîmpina va reuşi să se menţină şi de acum înainte fruntaş, va contri­bui şi mai mult la creşterea produc­ţiei de ţiţei. ANGHEL POPA directorul uzinei de reparaţii utilaj petrolifer Poiana-Cimpina L. BARBIERE corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Ploeşti Experienţa de pînă acum la baza luptei pentru îndeplinirea şi depăşirea planului pe 1958 Prin mai buna folosire a tehnicii moderne DUPĂ La secţia de timplărie I a Combi­­natului de Industrie Locală Timişoara. Orele de lucru încă nu s-au sfîrşit cind membrii grupei s-au adunat in­tr-un colţ al halei de lustruit şi ascul­tau darea de seamă, prezentată de to­varăşa Iuliana Zoltán. Adunarea de alegeri se ţinea deci In timpul pro­ducţiei. Dar să trecem peste acest „amă­nunt Ce se spunea in darea de seamă ? Că numărul membrilor grupei este de 15—16 tovarăşi, că planul de pro­ducţie a fost depăşit cu 28-29 la sută, că s-au evidenţiat unele muncitoare ştii.m­d. Pe acest ton telegrafic se vorbeşte despre folosirea zilei de muncă, despre protecţia muncii, acti­vitatea culturală şi de asigurări so­ciale. Despre lipsurile în munca cultu­rală, darea de seamă spune atît: „Articole la gazeta de perete nu s-au scris, biblioteca volantă lipseşte şi nici nu s-a luat de la Centrală. Abo­namente la ziare nu avem. In­forma­ţiile culturale numai o singură tova­răşă a luat parte". De ce nu s-au scris articole la gazeta de perete, de ce lip­seşte biblioteca volantă, de ce nu e nimeni abonat la presă, cine poartă vina pentru acestea ? — la toate a­­cestea darea de seamă nu dă răspuns. Oamenii nu prea au luat cuvîntul. Prea multe nu aveau ce să spună. S-a trecut la alegeri. Iuliana Zoltán n-a fost realeasă. In locul ei a fost propusă Maria Ungureanu, o munci­­toare tinără, de curind venită In sec­ţie■ Apoi au fost aleşi şi ceilalţi asc­tivişti din grupă. Să fie o simplă întimplare slaba desfăşurare a adunării generale de alegeri In grupa sindicală nr.4 ? Se pare că nu. Cercetînd procesele ver­bale de la alte grupe, reiese că şi alte adunări au decurs cam in acelaşi chip. Te surprinde şi ciudata asemă­nare a dărilor de seamă. Toate sunt făcute după acelaşi şablon. Ba, şi scrisul e al unui singur om. Al tova­răşului Mihai Musteţiu, membru in comitetul de întreprindere, maistru, în această unitate. Ce s-a gîndit el, şi, pare-se, şi comitetul de secţie ? „De ce să ne batem noi prea mult capul cu alegerile din grupe ? Consultăm pe organizatorii de grupă, facem noi dă­rile de seamă şi am terminat pove­steaChiar din discuţiile purtate cu Iov. Musteţiu şi cu alţi membri ai comitetului de secţie s-a desprins clar că ei consideră alegerile în gru­pă ca ceva fără prea mare importan­ţă. „Ce se poate discuta in grupe ? La adunarea pe secţie da, acolo vom pregăti o dare de seamă serioasă şi vom face dezbateri largi. Dar In gru­pe...“ iată părerea acestor tovarăşi. Pornind de la aceste premize ei n-au pregătit cu seriozitate alegerile in grupe. Lucrul acesta se poate ve­dea şi din planul de acţiune care nu prevede nimic mai mult decit datele cind vor avea loc adunările generale. Folosirea alegerilor ca un prilej de popularizare a succeselor sindicatelor, a drepturilor și îndatoririlor membri­lor de sindicat, pentru intensificarea întrecerii socialiste — aceasta a scă­pat din vedere comitetul de secţie. Faptul este cu atît mai condamnabil cu cit la şedinţa de instruire care a avut loc la comitetul de întreprindere s-a arătat necesitatea pregătirii te­meinice a alegerilor. Tovarăşul Musteţiu, ca membru al comitetului de întreprindere, in loc să vegheze la stricta aplicare a acestor instrucţiuni, el însuşi a contribuit la nerespectarea lor. Şi ce a ieşit, am văzut. Dările de seamă fiind super­ficial întocmite, nici oamenii n-au avut ce spune. Oare nu era bine dacă dările de seamă ar fi cuprins problemele cele mai importante ale activităţii desfăşu­rate ? Fără îndoială că atunci şi discu­ţiile ar fi fost mai vii şi rezultatele mai bune. H. ROŞCOVICI corespondent al ziarului ,,Munca“ pentru regiunea Timişoara ŞABLON... Ce nu a arătat darea de seamă au arătat participanţii la discuţii Adunarea pentru darea de seamă şi alegerea noilor organe sindicale ale grupei sindicale de la „Agevacoop“ din Bacău era programată pentru ora 18­ Am ajuns aici doar cu cîteva mi­nute înainte. Oamenii erau adunaţi şi aşteptau să înceapă şedinţa. Am scos carnetul şi creionul şi m-am aşe­zat şi eu într-un colţ. In sfîrşit, tovarăşa Croitoru Ioana, locţiitorul de preşedinte al comitetu­lui de instituţie, a pus la vot ordinea de zi a adunării şi după ce aceasta a fost aprobată în unanimitate de membrii de sindicat, dădu cuvîntul tovarăşei Cojocaru Maria, care „va prezenta o scurtă informare privind activitatea grupei sindicale“. Oamenii au rămas miraţi. De ce o scurtă in­formare şi nu o dare de seamă te­meinic pregătită ? Au crezut însă că este o simplă greşeală de exprimare şi au ascultat mai departe- Dar nu, n-a fost aşa. Tovarăşa Cojocaru a prezentat într-adevăr o scurtă infor­mare de o pagină jumătate din care mai mult de o jumătate de pagină o ocupa o introducere general vala­bilă- Restul — cîteva date sumare despre numărul abonamentelor, des­pre cotizaţii şi atît-Nu ştiam ce să cred. Nu sînt oare aici probleme care frămîntă pe mem­brii de sindicat? Nu sînt aici reali­zări care pot fi popularizate, lipsuri, greutăţi care trebuie înlăturate ? Aş­teptam cu nerăbdare ceea ce vor spune participanţii la discuţii. Şi într-ade­­văr, ei şi-au spus cuvîntul. Aproape toţi care au luat cuvîntul au criticat făptui că alegerile în gru­pa lor au fost pregătite superficial. Altfel nu este explicabil de ce în faţa membrilor de sindicat nu s-a prezen­tat o dare de seamă care să oglin­dească activitatea multilaterală desfă­şurată de la alegerile anterioare. Co­lectivul de muncă de la „Agevacoop“ a obţinut în această perioadă multe succese în îndeplinirea sarcinilor pe care le are în ce priveşte asigurarea fondului centralizat al statului. Par­ticipanţii la discuţii au vorbit despre aceste realizări şi au arătat că ele puteau fi cu mult mai însemnate dacă nu ar exista o serie de neajunsuri. Mai multă atenţie faţă de nevoile zilnice ale oamenilor Mulţi vorbitori au arătat că atît ac­tivul grupei sindicale cît şi conduce­rea instituţiei nu s-au ocupat de re­zolvarea nevoilor de zi cu zi ale sa­lariaţilor, de îmbunătăţirea condiţiilor lor de muncă. „Nu mai ţinem minte, spunea tovarăşa Herşcovici Cecilia, de cîte ori am sezisat conducerea între­prinderii asupra unor lucruri elemen­tare care-şi cereau rezolvarea : înlo­cuirea­­ geamurilor sparte, îmbunătăţi­rea condiţiilor de lucru la depozitul de zarzavat, repararea instalaţiilor sa­nitare etc. Ce a făcut conducerea ad­ministrativă ? Nimic. Ce a făcut acti­vul grupei sindicale pe care lam a­­les ? Nici el nimic“. Activul grupei nu a dovedit sufi­cientă perseverenţă în ceea ce pri­veşte îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor. Acesta a cu­noscut lipsurile sezisate dar nu a ce­rut comitetului de instituţie să ia mă­suri pentru înlăturarea lor. Oamenii au sezisat că sunt chemaţi să lucreze multe ore suplimentare, dar că aces­tea nu li se plătesc. Activul grupei nu a întreprins nimic în această di­recţie. De asemenea s-a ridicat de multe ori problema colţului roşu şi a bibliotecii care stau mereu încuiate şi nici aceasta n-a fost rezolvată pînă acum. „Salariaţii noştri — spuneau tovarăşii Giosanu Ion şi Gheorghiu Elena — manifestă un deosebit in­teres pentru activitatea culturală. Dar nu li s-au creat condiţii pentru aceasta.“ Critici îndreptăţite Participanţii la discuţii au criticat aspru atitudinea conducătorului unită­ţii lor de muncă, Iosif Sineli, care nu se consultă cu organizatorul grupei sindicale în problemele de muncă şi de trai. „Avem multe necazuri — a arătat tovarăşul Schifer Osias — dar dînsul nu le cunoaşte pentru că rare-­ ori vine în mijlocul nostru şi chiar pe cele pe care le cunoaşte nu se gră­­­beşte să le rezolve“. Tovarăşul Iosif Sineli nu a parti­cipat la această adunare a grupei sindicale. Păcat. Ar fi avut multe de învățat. Oamenii l-au criticat, i-au a­­rătat o serie de lipsuri, au făcut mul­te propuneri interesante, dar ceea ce s-a desprins mai cu seamă din cu­vîntul lor este aceea că el trebuie să țină seama de părerea oamenilor, a membrilor de sindicat din unitatea pe care o conduce. Alegînd noul activ al grupei sin­dicale, membrii de sindicat i-au ce­­rut acestuia să lupte pentru înlătu­­rarea lipsurilor de pînă acum, să a­­plece cu atenţie urechea la sezisările şi propunerile lor, să lupte pentru re­zolvarea nevoilor lor de zi cu zi. GH. ROȘU In organizaţiile sindicale din regi­una*­’ Galaţi In regiunea Galaţi s-au înregi­strat de la începutul acţiunii de alegere a organelor sindicale şi pînă în prezent rezultate bune. In unele întreprinderi şi instituţii, cum ar fi D.R.N.F. Galaţi G.A.S. Flo­­reşti, G.A.S. Iveşti, I.C.M. Brăila, Chimica-Mărăşeşti etc., adunările generale pentru alegerea organe­lor sindicale din grupe s-au şi ter­minat. Alte întreprinderi mari, cum ar fi uzinele metalurgice "Progre­sul" Brăila, Şantierul Naval Ga­laţi, sunt într-un stadiu destul de avansat. Important este că această pe­rioadă corespunde cu o mai bună organizare şi conducere a întrecerii socialiste. Numeroase propuneri fă­cute de muncitori sunt traduse în ■ viaţă de către organele administra­­tive cu sprijinul celor sindicale. Astfel la G.A.S. Iveşti alegerile din grupele sindicale au determinat şi activizarea formaţiei artistice de a­­matori care participă la concursul iniţiat pe regiune. A crescut numă­rul membrilor de sindicat cu încă II tovarăşi. Reparaţiile utilajului necesar muncilor de primăvară sunt pe­terminate In această unitate. In întreprinderile care au termi­nat alegerile la grupele sindicale s-a trecut la întocmirea dărilor de seamă a comitetelor de secţii.­­ Zilele acestea la Şantierul Naval Galaţi a fost organizată de către comitetul de întreprindere o şe­dinţă pentru analizarea felului în care se desfăşoară alegerile. Au luat parte membrii comitetului de întreprindere şi ai comitetelor de secţii. Cu această ocazie s-a prelu­crat şi articolul redacţional apărut in ziarul „Munca" : „Pentru întări­rea continuă a capacităţii de orga­nizare a sindicatelor noastre". Ar­ticolul a dat prilej la vii discuţii stabilindu-se ce măsuri trebuie întreprinse pentru buna desfăşurare a alegerilor şi ridicarea activităţii sindicale la un nivel superior. Din analiza întreprinsă de că­tre comisia regională pentru coor­donarea desfăşurării alegerilor sin­dicale a rezultat că intr-o serie de raioane cu caracter agricol, cum ar fi Călmăţui, Bujor şi Bereşti, acea­stă acţiune se desfăşoară mai ane­voie. Aceasta se datoreşte faptului că activul, nu a reuşit încă să cu­prindă majoritatea întreprinderilor şi instituţiilor din aceste raioane. S-a luat măsura ca planurile de producţie să fie repartizate intre­­­prinderilor, iar activul să lucreze cu mai multă insistenţă şi opera­tivitate. S-a dat indicaţia ca ale­gerile în aceste unităţi să depă­şească termenul stabilit în planul de acţiune pentru grupa sindicală. Mai bine o muncă temeinică şi de­­păşirea termenului stabilit decit o muncă superficială şi încadrată în termen. De altfel timpul pierdut poate fi uşor recuperat dacă ţinem seama că In majoritatea G.A.S. şi S.M.T se trece direct de la faza de alegeri in grupa sindicală la a­­legerea activului comitetului de întreprindere. (Coresp. „Munca“)

Next