Munca, februarie 1958 (Anul 14, nr. 3191-3214)
1958-02-01 / nr. 3191
DĂRILE DE SEAMĂ ŞI ALEGEREA ORGANELOR SINDICALE Spicuiri dintr-un bilanţ — Ce realizări mai importante a obţinut colectivul întreprinderii dvs. in ultimii doi ani ? Cum e şi firesc, o asemenea întrebare a pus in încurcătură pe tovarăşa Maria Ilie, preşedinta comitetului de întreprindere. Avea şi dreptate. Despre ce fel de realizări e vorba ? De producţie, social-culturale... ? Şi apoi de ce să luăm drept comparaţie anul 1956, cînd ştiut este că fabrica lor a început să înregistreze succese încă din 1948, de la naţionalizare ? Vina e a reporterului. Dornic să afle totul deodată, a uitat să completeze că îl interesează bilanţul muncii din timpul care a trecut de la ultimele alegeri ale organelor sindicale... La cîteva minute după ce scopul vizitei a fost lămurit pe deplin, în biroul comitetului de întreprindere de la fabrica de mase plastice „Bucureşti“ se înjghebase „ad-hoc“ o mică consfătuire. Erau de faţă tovarăşa Iulica Stancu, „culturalul“ din comitet, şeful contabil, şeful organizării muncii şi tovarăşa preşedintă. Reporterul şi-a ascuţit creionul şi a notat cele ce urmează... Alegerile sindicale constituie un prilej minunat de a face bilanţul înfăptuirilor obţinute de organizaţiile sindicale. Dar aceasta nu este uşor Activitatea sindicală cuprinde domenii deosebit de variate... Organizarea întrecerii socialiste, gospodărirea fondurilor de asigurări sociale, satisfacerea nevoilor material-culturale ale oamenilor muncii, urmărirea îndeplinirii prevederilor din contractul colectiv, cultura fizică și sportul etc- A vorbi despre toate trebuie timp nu glumă. Să ne rezumăm doar la cîteva fapte . In ultimii doi ani, ca urmare a întrecerii socialiste, a modernizării utilajului, cît şi datorită muncii de creaţie a celor 35 inovatori cîţi are azi fabrica, productivitatea muncii a crescut cu 21,8 la sută, iar preţul de cost a fost redus cu 24,30 la sută. E un succes! In anul 1957 s-a construit aici fabrica de mase plastice (înainte întreprinderea se numea „Chimica 10“). Numărul muncitorilor a crescut şi el cu peste 300. Noii salariaţi au fost primiţi în sindicat şi ajutaţi să-şi însuşească o bună calificare. In ultimii doi ani numărul fruntaşilor în producţie a sporit pînă la 371. Pentru stimularea lor, numai în 1957, s-au acordat din fondul întreprinderii premii în valoare de 99.000 lei. In acordarea premiilor un cuvînt l-au avut de spus și organizatorii de grupe sindicale. De altfel, realizările înfăptuite în fabrică au fost posibile datorită antrenării de către organele sindicale a muncitorilor la conducerea şi gospodărirea întreprinderii... In continuare am aflat că în ultima vreme s-a modernizat cantina, s-au înfiinţat un cor de 70 persoane, o echipă de dansuri şi o brigadă artistică, s-a cumpărat material cultural şi sportiv, s-au făcut excursii. Anul trecut trei tovarăşi au fost trimişi pe cheltuiala întreprinderii într-o excursie în R. D. Germană... In întreprindere alegerea organelor sindicale este pe terminate. La secţia nr. 2, tovarăşa Maria Tudor, preşedinta comitetului acestei secţii, cu care am vorbit ulterior, mi-a arătat o sumă de propuneri făcute cu prilejul alegerilor de către muncitori, propuneri menite să întărească şi mai mult rolul organelor sindicale din fabrică şi să ajute la bunul mers al producţiei. La plecare, tovarăşa preşedintă Maria Ilie mi-a împărtăşit cîteva din proiectele de viitor. Anul acesta va începe construirea clubului muncitoresc, îndeplinindu-se astfel o veche doleanţă a salariaţilor întreprinderii. Am mai aflat că, la vară, copiii muncitorilor de aici îşi vor petrece vacanţa în vila ministerului şi a C. C. al Sindicatului, ce se clădeşte în momentul de faţă (prin contribuţia întreprinderilor din această ramură) pe litoralul Mării Negre. Reporterul nu a făcut altceva decît să transcrie cîteva date din noianul de realizări pe care acest harnic şi talentat colectiv de muncă le-a înfăptuit în răstimpul a doi ani şi care, bineînţeles, vor fi înmulţite pe viitor. Sunt rodul muncii organizaţiei sindicale de aci, care sub conducerea organizaţiei de partid a desfăşurat o activitate intensă în folosul muncitorilor şi al vieţii noastre noi, socialiste. P. DAN OO OC OO OC OC OO OC 3C OO OO OC OO OC OC OC C» OC OO OC OC OJ 30 OCO OC OC OO OO CX) CX! Í5C o^oc oo oo oo oc oo oo oo oo oo oo oog Oameni de nădejde ! La succesele ce le obţine uzina „Tudor Vladimirescu“ din Capitală un aport deosebit îl aduc şi activiştii sindicali, socotiţi pe drept cuvint oameni de nădejde- Ieri mi-am îndreptat paşii spre binecunoscuta uzină unde se fabrică autobuzele romîneşti. Scopul : un fotoreportaj despre aceşti oameni. Pe tovarăşul Marţian Constantin l-am întîlnit în timp ce vizitam uzina- Ne cunoşteam- II ştiam ca deputat, ales de cetăţenii unei circumscripţii electorale din raionul N- Bălcescu, îl cunoşteam ca activist destoinic cu asigurările sociale în grupa sa sindicală- Cu ocazia acestei întîlniri am aflat alte noutăţi. De curînd a fost propus din nou candidat al F D.P. în circumscripţia electorală raională nr. 102, iar în recentele alegeri sindicale a fost din nou ales de tovarăşii săi de muncă ca delegat cu asigurările sociale, (clişeul 1). Preşedintele comitetului de întreprindere, S .Alecu, e tare prietenos La fel ca şi în fotografia de mai sus (clişeul 2) ai să-l găseşti colindînd atelierele uzinei. Discuţia o poartă cu strungarul fruntaş Banu Constantin, reales pentru a doua oară organizator de grupă. ..încă un autobuz este aproape gata de a părăsi uzina. In luna aceasta au fost realizate mai multe ca oricînd. Aceasta am aflat-o de la un nou organizator de grupă ales la atelierul de montaj şi anume de la lăcătuşul Teodor Eugen, (clişeul 3). Brigada în care lucrează el este condusă de priceputul montar Ion Dumitrescu. In această brigadă fruntaşă nu există muncitor care să nu fie antrenat în întrecerea socialistă- Rezultatele muncii lor se pot vedea în autobuzele ce ies pe porţile uzinei. EM. SIRZEA Cu mai bine de două luni înainte de termen, colectivul uzinei de reparaţii de utilaj petrolifer Poiana-Cimpina şi-a îndeplinit sarcinile planului anual de producţie. In perioada ce a urmat, planurile au fost sistematic realizate la toţi indicii şi astfel schelele petrolifere au primit mai devreme în plus 24 autocamioane, 41 motoare termice, 120 asamblări de foraj etc. In aceeaşi perioadă, productivitatea muncii a crescut cu 17,4 la sută, iar preţul de cost al reparaţiilor a fost micşorat cu 9,26 la sută. Cifre, cîteva cifre. Ele ascund munca neobosită şi capacitatea oamenilor de la această uzină, ascund mii de metri foraţi sau sute de tone de ţiţei extrase mai devreme de petrolişti, datorită în mare parte utilajului primit la vreme şi bine reparat de la această uzină. Vom căuta pe cît e posibil să dăm la o parte cifrele şi să arătăm principalii factori care au dat putinţă colectivului să realizeze aceste succese. Grijă pentru mecanizare ! De la intrare în curtea uzinei se poate constata cu uşurinţă că unul din factori este dezvoltarea uzinei. Intr-adevăr, halele mari, spaţioase, moderne, înzestrate cu maşini de înaltă tehnicitate produse în ţara noastră sau aduse din străinătate, au ajutat pe muncitori să lucreze mai cu drag, mai cu spor. Magaziile unde societatea ,,Astra Romina“ îşi depozita materialele şi piesele de schimb necesare schelelor s-au transformat în anii noştri într-o uzină modernă, care asigură repararea în mare parte a utilajelor petrolifere. Capacitatea de producţie s-a mărit de peste 5 ori faţă de primii ani ai cincinalului. In faţa întregului colectiv s-a pus sarcina de a mecaniza necontenit procesul de muncă. Chemarea conducerii uzinei şi a comitetului de întreprindere în această privinţă a avut un puternic răsunet în rîndul muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor. Zecile de propuneri făcute de muncitori cît şi instalaţiile şi utilajele aduse au uşurat munca oamenilor de la turnătorie, de la fierărie, de la cazangerie, de la halele de montare şi demontare a motoarelor, într-un cuvînt de la toate locurile grele de muncă. Iată numai două exemple luate la întîmplare: la montarea lagărelor în role un om trebuia să ridice la o înălţime de cca. 80 cm într-o zi cîteva zeci de role grele. Acum, prin instalarea unui elevator pneumatic, aceste operaţii se execută mecanic. De asemenea, operaţiile de alezare a scaunelor de supape în chiulase se executau manual. Cîtă muncă, cît efort trebuia depus de muncitori! Un singur dispozitiv instalat la o maşină de găurit a înlăturat munca manuală. Productivitatea muncii a crescut, omul lucrează mai uşor. Exemple asemănătoare sînt de ordinul zecilor, sutelor. In prezent se poate spune fără exagerare că lucrările de mare serie s-au mecanizat într-o proporţie de 80—90 la sută, iar în ansamblu pe uzină depăşesc cifra de 60 la sută. Cu ajutorul metodei sovietice Bugacev Un alt factor, tot atît de important ca şi mecanizarea muncii, a fost îmbunătăţirea continuă a organizării procesului de producţie. Printre măsurile mai importante luate în această direcţie poate fi amintită trecerea la repararea motoarelor, tractoarelor şi autovehiculelor pe ansamble şi subansamble specializate, după metoda sovietică Bugacev. Ba mai mult, s-a mers pînă acolo încît astăzi, după aceasta metodă se lucrează şi pe tipuri de maşini. Pentru aceasta a trebuit să se renunţe la vechiul flux de producţie, trecindu-se la amenajarea lui după cum cerea metoda. Acest lucru nu a fost uşor, însă conducerea uzinei şi organele sindicale, îndrumate îndeaproape de organizaţiile de partid au ştiut să mobilizeze pe toţi tehnicienii, inginerii, pentru a studia cele mai bune forme de muncă care să ducă la folosirea din plin a tehnicii noi. S-au experimentat multe măsuri. Şi aceasta a permis să se treacă la forma nouă de muncă într-un timp relativ scurt şi fără să se stînjenească procesul de producţie. Paralel cu aceasta, organele sindicale, începînd de la grupele sindicale şi în frunte cu comitetul de întreprindere au desfăşurat o intensă muncă politică de masă pentru a lămuri şi a convinge pe oameni să treacă de la o formă de muncă la alta, de la forma veche imprimată de ani de zile, la forma cerută de tehnica modernă. Rezultatul a fost mult mai mare decît cel aşteptat. In acelaşi spaţiu de lucru şi cu un număr mai mic de muncitori s-a reuşit să se repare în anul 1957 încă odată mai multe tractoare, autovehicule, motoare decît în anii anteriori. Pentru a ilustra aceasta este suficient un exemplu : faţă de vechiul sistem al muncii, metoda sovietică Bugacev a contribuit ca timpul de imobilizare a utilajului în halele de reparaţii să scadă la repararea unui tractor de la 60 de zile la 15 zile, iar la un autovehicul de la 50 de zile la 20 de zile. Pentru trecerea la lucru după noua metodă s-a pus mai mult ca niciodată problema asigurării locurilor de muncă cu sculele şi dispozitivele necesare bunului mers al producţiei. S-a înfiinţat în acest scop o sculerie centrală, înzestrată cu maşini moderne şi lucrători cu o înaltă calificare tehnică. Şi astfel, sculeria asigură astăzi necesarul de S.D.V.-uri pentru toate secţiile uzinei. Asigurarea unei producţii ritmice fără goluri la începutul lunii şi „asaltul“ la sfîrşitul ei a preocupat de asemenea în cea mai mare măsură conducerea uzinei şi organele sindicale. Printr-o mai bună aprovizionare a locurilor de muncă cu sculele şi materialele necesare, printr-o mai bună organizare a procesului de producţie, prin mobilizarea întregului colectiv de muncă s-a reuşit ca în secţiile de bază, în multe luni, planul de producţie să fie îndeplinit cu o zi sau două înainte de sfîrşitul lunii. Aceasta a însemnat zeci de motoare, maşini, tractoare, reparate în bune condiţiuni şi date în exploatare mai devreme de termen. Contribuţia creatoare a inovatorilor Iniţiativa creatoare a muncitorilor şi tehnicienilor, a inginerilor, stimulată de organizaţia de partid, de organele sindicale şi sprijinită îndeaproape de cabinetul tehnic al uzinei, a dat rezultate însemnate. Cele peste 113 inovaţii şi raţionalizări tehnice aplicate în 1957 au rezolvat cu pricepere problemele cele mai grele care frînau bunul mers al producţiei. Repere de înaltă tehnicitate, care se aduceau numai din străinătate : lagăre de bronz, de plumb, roţi dinţate, conice, cilindrice, întreaga gamă de supape pentru motoare şi multe altele se confecţionează acum în uzină. Pentru realizarea fiecărei piese, mică sau mare, a fost necesar un studiu de multe ape, zile, nopţi. Materialele deficitare, scumpe, au fost înlocuite în mare măsură cu altele, mult mai ieftine. Reducerea consumului specific şi greutăţii brute a pieselor a fost şi este preocuparea întregului colectiv de muncă. Prin matriţarea planşelor de legături la crucea cardanică a motoarelor V. 2-300 consumul de oţel a scăzut de la 72 kg la 53,500 kg pe bucată. Modificarea ambreiajului de la troliul transportabil S 80 a avut drept rezultat o economie de materiale diferite de la 33,400 kg la 8,6 kg pe bucată. Un merit al conducerii uzinei şi al comitetului de întreprindere este acela că a ştiut să folosească toate mijloacele pentru stimularea materială şi morală a celor care s-au evidenţiat în această importantă acţiune. Fruntaşii în producţie, inovatorii, raţionalizatorii au fost popularizaţi la staţia de amplificare a uzinei şi a oraşului, la gazetele de perete, în adunările generale sindicale şi în consfătuirile de producţie. Familiile lor au primit scrisori de mulţumire din partea uzinei şi a comitetului de întreprindere. Tehnică nouă — calificare mai înaltă Ritmul crescînd al introducerii tehnicii noi a pus în faţa colectivului uzinei probleme din ce în ce mai grele, mai complexe. Pe măsură ce se obţinea o creştere a gradului de tehnicitate, în uzină începea să se facă simţită lipsa de cadre, de muncitori cu experienţă în producţie, de muncitori capabili să mînuiască cu bune rezultate tehnica nouă. Organele de partid, organizaţiile sindicale şi conducerea uzinei înţelegînd acest lucru au luat o seamă de măsuri Cei mai capabili muncitori şi tehnicieni au început sistematic sa se ocupe de calificarea şi educarea îndeosebi a tineretului. S-au organizat de asemenea cicluri de conferinţe la care au participat majoritatea muncitorilor. Multe de învăţat au avut tinerii şi în urma întîlnirilor organizate la club, în urma schimburilor de experienţa la care vîrstnicii, fruntaşi în producţie, şi-au împărtăşit din experienţa lor. Nu a fost neglijată nici ridicarea calificării mecanicilor de exploatare a utilajului, a acelora care lucrează în şantierele petrolifere. Pentru ei au fost organizate cicluri de conferinţe speciale. Parcă nu-ţi vine să crezi cînd auzi că Ion Alexandru, fierar de meserie, Constantin Greuş, Gheorghe Ghimbaşu, lăcătuş, sunt, datorită ridicării calificării lor, cei mai buni inovatori şi raţionalizatori din uzină. Propunerile făcute de ei la cabinetul tehnic şi aplicate au dus la creşterea producţiei, a productivităţii muncii, la micşorarea preţului de cost. Nu pot fi trecute cu vederea, nici schimburile de experienţă organizate cu alte uzine şi fabrici din ţară. Ele au ajutat colectivului să rezolve mai devreme o serie de probleme tehnice şi de organizare a muncii. De la uzinele de tractoare „Ernst Thälmann“ din Oraşul Stalin, de pildă, în urma unui schimb de experienţă, colectivul uzinei Poiana-Cîmpina a învăţat cum săaplice metoda de turnare a lagărelor de bronz cu plumb în loc de compoziţie. Cu uzinele „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin s-a reuşit să se asigure o colaborare in corn acţionarea unor repere deficitare. * Toate acestea laolaltă au permis colectivului de muncă să realizeze în anul 1957 cel mai înalt vîrf de producţie atins de la înfiinţarea uzinei. Rezultatele obţinute anul trecut dau un nou elan în munca pentru viitor. Anul acesta planul de producţie al uzinei este mai mare. Schelele petrolifere aşteaptă mai mult de la uzina Poiana-Cîmpina. Pentru aceasta, conducerea uzinei, sprijinită îndeaproape de organele sindicale, a întocmit planul de măsuri care să ducă la îndeplinirea sarcinilor de plan. Problema nr. 1 care stă în prezent in faţa uzinei este îmbunătăţirea continuă a calităţii reparaţiilor. Pentru aceasta, în plan s-a prevăzut introducerea de noi procedee tehnice de muncă. Aplicîndu-le, colectivul uzinei Poiana-Cîmpina va reuşi să se menţină şi de acum înainte fruntaş, va contribui şi mai mult la creşterea producţiei de ţiţei. ANGHEL POPA directorul uzinei de reparaţii utilaj petrolifer Poiana-Cimpina L. BARBIERE corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Ploeşti Experienţa de pînă acum la baza luptei pentru îndeplinirea şi depăşirea planului pe 1958 Prin mai buna folosire a tehnicii moderne DUPĂ La secţia de timplărie I a Combinatului de Industrie Locală Timişoara. Orele de lucru încă nu s-au sfîrşit cind membrii grupei s-au adunat intr-un colţ al halei de lustruit şi ascultau darea de seamă, prezentată de tovarăşa Iuliana Zoltán. Adunarea de alegeri se ţinea deci In timpul producţiei. Dar să trecem peste acest „amănunt Ce se spunea in darea de seamă ? Că numărul membrilor grupei este de 15—16 tovarăşi, că planul de producţie a fost depăşit cu 28-29 la sută, că s-au evidenţiat unele muncitoare ştii.md. Pe acest ton telegrafic se vorbeşte despre folosirea zilei de muncă, despre protecţia muncii, activitatea culturală şi de asigurări sociale. Despre lipsurile în munca culturală, darea de seamă spune atît: „Articole la gazeta de perete nu s-au scris, biblioteca volantă lipseşte şi nici nu s-a luat de la Centrală. Abonamente la ziare nu avem. Informaţiile culturale numai o singură tovarăşă a luat parte". De ce nu s-au scris articole la gazeta de perete, de ce lipseşte biblioteca volantă, de ce nu e nimeni abonat la presă, cine poartă vina pentru acestea ? — la toate acestea darea de seamă nu dă răspuns. Oamenii nu prea au luat cuvîntul. Prea multe nu aveau ce să spună. S-a trecut la alegeri. Iuliana Zoltán n-a fost realeasă. In locul ei a fost propusă Maria Ungureanu, o muncitoare tinără, de curind venită In secţie■ Apoi au fost aleşi şi ceilalţi asctivişti din grupă. Să fie o simplă întimplare slaba desfăşurare a adunării generale de alegeri In grupa sindicală nr.4 ? Se pare că nu. Cercetînd procesele verbale de la alte grupe, reiese că şi alte adunări au decurs cam in acelaşi chip. Te surprinde şi ciudata asemănare a dărilor de seamă. Toate sunt făcute după acelaşi şablon. Ba, şi scrisul e al unui singur om. Al tovarăşului Mihai Musteţiu, membru in comitetul de întreprindere, maistru, în această unitate. Ce s-a gîndit el, şi, pare-se, şi comitetul de secţie ? „De ce să ne batem noi prea mult capul cu alegerile din grupe ? Consultăm pe organizatorii de grupă, facem noi dările de seamă şi am terminat povesteaChiar din discuţiile purtate cu Iov. Musteţiu şi cu alţi membri ai comitetului de secţie s-a desprins clar că ei consideră alegerile în grupă ca ceva fără prea mare importanţă. „Ce se poate discuta in grupe ? La adunarea pe secţie da, acolo vom pregăti o dare de seamă serioasă şi vom face dezbateri largi. Dar In grupe...“ iată părerea acestor tovarăşi. Pornind de la aceste premize ei n-au pregătit cu seriozitate alegerile in grupe. Lucrul acesta se poate vedea şi din planul de acţiune care nu prevede nimic mai mult decit datele cind vor avea loc adunările generale. Folosirea alegerilor ca un prilej de popularizare a succeselor sindicatelor, a drepturilor și îndatoririlor membrilor de sindicat, pentru intensificarea întrecerii socialiste — aceasta a scăpat din vedere comitetul de secţie. Faptul este cu atît mai condamnabil cu cit la şedinţa de instruire care a avut loc la comitetul de întreprindere s-a arătat necesitatea pregătirii temeinice a alegerilor. Tovarăşul Musteţiu, ca membru al comitetului de întreprindere, in loc să vegheze la stricta aplicare a acestor instrucţiuni, el însuşi a contribuit la nerespectarea lor. Şi ce a ieşit, am văzut. Dările de seamă fiind superficial întocmite, nici oamenii n-au avut ce spune. Oare nu era bine dacă dările de seamă ar fi cuprins problemele cele mai importante ale activităţii desfăşurate ? Fără îndoială că atunci şi discuţiile ar fi fost mai vii şi rezultatele mai bune. H. ROŞCOVICI corespondent al ziarului ,,Munca“ pentru regiunea Timişoara ŞABLON... Ce nu a arătat darea de seamă au arătat participanţii la discuţii Adunarea pentru darea de seamă şi alegerea noilor organe sindicale ale grupei sindicale de la „Agevacoop“ din Bacău era programată pentru ora 18 Am ajuns aici doar cu cîteva minute înainte. Oamenii erau adunaţi şi aşteptau să înceapă şedinţa. Am scos carnetul şi creionul şi m-am aşezat şi eu într-un colţ. In sfîrşit, tovarăşa Croitoru Ioana, locţiitorul de preşedinte al comitetului de instituţie, a pus la vot ordinea de zi a adunării şi după ce aceasta a fost aprobată în unanimitate de membrii de sindicat, dădu cuvîntul tovarăşei Cojocaru Maria, care „va prezenta o scurtă informare privind activitatea grupei sindicale“. Oamenii au rămas miraţi. De ce o scurtă informare şi nu o dare de seamă temeinic pregătită ? Au crezut însă că este o simplă greşeală de exprimare şi au ascultat mai departe- Dar nu, n-a fost aşa. Tovarăşa Cojocaru a prezentat într-adevăr o scurtă informare de o pagină jumătate din care mai mult de o jumătate de pagină o ocupa o introducere general valabilă- Restul — cîteva date sumare despre numărul abonamentelor, despre cotizaţii şi atît-Nu ştiam ce să cred. Nu sînt oare aici probleme care frămîntă pe membrii de sindicat? Nu sînt aici realizări care pot fi popularizate, lipsuri, greutăţi care trebuie înlăturate ? Aşteptam cu nerăbdare ceea ce vor spune participanţii la discuţii. Şi într-adevăr, ei şi-au spus cuvîntul. Aproape toţi care au luat cuvîntul au criticat făptui că alegerile în grupa lor au fost pregătite superficial. Altfel nu este explicabil de ce în faţa membrilor de sindicat nu s-a prezentat o dare de seamă care să oglindească activitatea multilaterală desfăşurată de la alegerile anterioare. Colectivul de muncă de la „Agevacoop“ a obţinut în această perioadă multe succese în îndeplinirea sarcinilor pe care le are în ce priveşte asigurarea fondului centralizat al statului. Participanţii la discuţii au vorbit despre aceste realizări şi au arătat că ele puteau fi cu mult mai însemnate dacă nu ar exista o serie de neajunsuri. Mai multă atenţie faţă de nevoile zilnice ale oamenilor Mulţi vorbitori au arătat că atît activul grupei sindicale cît şi conducerea instituţiei nu s-au ocupat de rezolvarea nevoilor de zi cu zi ale salariaţilor, de îmbunătăţirea condiţiilor lor de muncă. „Nu mai ţinem minte, spunea tovarăşa Herşcovici Cecilia, de cîte ori am sezisat conducerea întreprinderii asupra unor lucruri elementare care-şi cereau rezolvarea : înlocuirea geamurilor sparte, îmbunătăţirea condiţiilor de lucru la depozitul de zarzavat, repararea instalaţiilor sanitare etc. Ce a făcut conducerea administrativă ? Nimic. Ce a făcut activul grupei sindicale pe care lam ales ? Nici el nimic“. Activul grupei nu a dovedit suficientă perseverenţă în ceea ce priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale salariaţilor. Acesta a cunoscut lipsurile sezisate dar nu a cerut comitetului de instituţie să ia măsuri pentru înlăturarea lor. Oamenii au sezisat că sunt chemaţi să lucreze multe ore suplimentare, dar că acestea nu li se plătesc. Activul grupei nu a întreprins nimic în această direcţie. De asemenea s-a ridicat de multe ori problema colţului roşu şi a bibliotecii care stau mereu încuiate şi nici aceasta n-a fost rezolvată pînă acum. „Salariaţii noştri — spuneau tovarăşii Giosanu Ion şi Gheorghiu Elena — manifestă un deosebit interes pentru activitatea culturală. Dar nu li s-au creat condiţii pentru aceasta.“ Critici îndreptăţite Participanţii la discuţii au criticat aspru atitudinea conducătorului unităţii lor de muncă, Iosif Sineli, care nu se consultă cu organizatorul grupei sindicale în problemele de muncă şi de trai. „Avem multe necazuri — a arătat tovarăşul Schifer Osias — dar dînsul nu le cunoaşte pentru că rare- ori vine în mijlocul nostru şi chiar pe cele pe care le cunoaşte nu se grăbeşte să le rezolve“. Tovarăşul Iosif Sineli nu a participat la această adunare a grupei sindicale. Păcat. Ar fi avut multe de învățat. Oamenii l-au criticat, i-au arătat o serie de lipsuri, au făcut multe propuneri interesante, dar ceea ce s-a desprins mai cu seamă din cuvîntul lor este aceea că el trebuie să țină seama de părerea oamenilor, a membrilor de sindicat din unitatea pe care o conduce. Alegînd noul activ al grupei sindicale, membrii de sindicat i-au cerut acestuia să lupte pentru înlăturarea lipsurilor de pînă acum, să aplece cu atenţie urechea la sezisările şi propunerile lor, să lupte pentru rezolvarea nevoilor lor de zi cu zi. GH. ROȘU In organizaţiile sindicale din regiuna*’ Galaţi In regiunea Galaţi s-au înregistrat de la începutul acţiunii de alegere a organelor sindicale şi pînă în prezent rezultate bune. In unele întreprinderi şi instituţii, cum ar fi D.R.N.F. Galaţi G.A.S. Floreşti, G.A.S. Iveşti, I.C.M. Brăila, Chimica-Mărăşeşti etc., adunările generale pentru alegerea organelor sindicale din grupe s-au şi terminat. Alte întreprinderi mari, cum ar fi uzinele metalurgice "Progresul" Brăila, Şantierul Naval Galaţi, sunt într-un stadiu destul de avansat. Important este că această perioadă corespunde cu o mai bună organizare şi conducere a întrecerii socialiste. Numeroase propuneri făcute de muncitori sunt traduse în ■ viaţă de către organele administrative cu sprijinul celor sindicale. Astfel la G.A.S. Iveşti alegerile din grupele sindicale au determinat şi activizarea formaţiei artistice de amatori care participă la concursul iniţiat pe regiune. A crescut numărul membrilor de sindicat cu încă II tovarăşi. Reparaţiile utilajului necesar muncilor de primăvară sunt peterminate In această unitate. In întreprinderile care au terminat alegerile la grupele sindicale s-a trecut la întocmirea dărilor de seamă a comitetelor de secţii. Zilele acestea la Şantierul Naval Galaţi a fost organizată de către comitetul de întreprindere o şedinţă pentru analizarea felului în care se desfăşoară alegerile. Au luat parte membrii comitetului de întreprindere şi ai comitetelor de secţii. Cu această ocazie s-a prelucrat şi articolul redacţional apărut in ziarul „Munca" : „Pentru întărirea continuă a capacităţii de organizare a sindicatelor noastre". Articolul a dat prilej la vii discuţii stabilindu-se ce măsuri trebuie întreprinse pentru buna desfăşurare a alegerilor şi ridicarea activităţii sindicale la un nivel superior. Din analiza întreprinsă de către comisia regională pentru coordonarea desfăşurării alegerilor sindicale a rezultat că intr-o serie de raioane cu caracter agricol, cum ar fi Călmăţui, Bujor şi Bereşti, această acţiune se desfăşoară mai anevoie. Aceasta se datoreşte faptului că activul, nu a reuşit încă să cuprindă majoritatea întreprinderilor şi instituţiilor din aceste raioane. S-a luat măsura ca planurile de producţie să fie repartizate intreprinderilor, iar activul să lucreze cu mai multă insistenţă şi operativitate. S-a dat indicaţia ca alegerile în aceste unităţi să depăşească termenul stabilit în planul de acţiune pentru grupa sindicală. Mai bine o muncă temeinică şi depăşirea termenului stabilit decit o muncă superficială şi încadrată în termen. De altfel timpul pierdut poate fi uşor recuperat dacă ţinem seama că In majoritatea G.A.S. şi S.M.T se trece direct de la faza de alegeri in grupa sindicală la alegerea activului comitetului de întreprindere. (Coresp. „Munca“)