Munca, iunie 1958 (Anul 14, nr. 3292-3316)

1958-06-01 / nr. 3292

D in­altă datorie Z I închinată copilului. Oare nu-i sînt închinate toate zilele noas­tre ? Oare tot ce desăvîrşim­ de-a lungul vieţii, zi de zi, toate gîn­­durile şi nădejdiile noastre, nu au în­­vedere tocmai pe cei ce ne vor continua peste fireştile hotare ale existenţei noastre ? De bună seamă ! La urma urmelor, noi cei aflaţi astăzi în vîrsta puterii ne împărţim viaţa pe două talgere ale cumpănei. O bună parte din zile ni s-au irosit sub plumburiul cer al fos­tei orînduiri. O altă parte, am trăi­t-o în vălmăşagul greu şi furtunos al anilor de răzbire pieptişă către zările înseninate ale vremurilor noi. Dar plinătatea roadelor o vor culege pe de-a-ntregul copiii şi copiii copiilor noştri. Ei, cei născuţi sub alte zodii, cei ce vor găsi doar prin cărţi tîl­­cul unor cuvinte ca : exploatare, asu­prire, represiune, război... Dacă aceşti copii n-ar fi sînge din sîngele nostru, întruchiparea vie a tuturor visurilor și nădejdiilor noastre, aproape că i-am pizmui. Dar un a­­semenea egoism împotriva firii nu-și poate găsi loc în inimile noastre- Dimpotrivă, nimic nu ne este mai scump,­decît gîndul că toate străda­niile noastre nu sînt zadarnice, că are cine să ia odată din mîinile noastre obosite de cinstită trudă, uneltele care făuresc fericirea. Aşa se face, că această zi inter­naţională, „a copilului“, este mai mult o zi a noastră, a celor vîrstnici. A noastră, a celor chemaţi să veghem şi să ocrotim vlăstarele pădurii ti­nere. Orînduirea democrat-populară nu precupeţeşte nici un efort, nici o cheltuială, atunci cînd e vorba de copii. Maternităţile sau casele de naş­teri, între ale căror pereţi albi se adă­postesc primele scîncete ale existen­ţei, creşele şi căminele — sere ale florilor vieţii — şcolile unde copilul trece pragul drumului spre ştiinţă, toate acestea stau mărturie statului popular care a luat asupra sa o mare parte din grijile şi răspunderile creş­terii generaţiei de mîine. Pentru noi acest lucru a devenit de la sine înţeles. Nici n-am mai putea concepe o altă atitudine. Şi totuşi, puţini sînt anii cînd, sub stă­­pînirea burgheziei şi moşierimii, puţin îi păsa statului că sute de mii de copii erau seceraţi mai înainte de împlinirea primului an de viaţă, că alţii trebuie să lupte din fragezii ani ai copilăriei cu mizeria şi bolile, cu relele unei lumi barbar întocmite. Pentru milioane de copii soarta nu s-a schimbat. In ţările ce stau încă sub călcîiul de fier al capitalului, mi­lioane de oameni se nasc pentru a fi sortiţi robiei salariate, iobagi ai uzi­nelor şi fabricilor ce nu le aparţin, ai pămîntului pe care nu-1 stăpînesc, carne de tun pentru războaiele în care n-au de­cit­ de pierdut. Ca­pitalul fură părinţilor bucuriile fa­miliei. Capitalul fură pruncilor co­pilăria. In familia şomerului, în cea a grevistului snopit, în bătăi de poliţie pentru că a „îndrăznit" să ceară pîine, sau în cea a omului căreia un silnic stăpînitor străin îi impune sclavia co­lonialistă, copilul nu deprinde rîsul voioşiei. Nu are de unde! Feţele celor din jurul său sînt tot atîtea oglinzi ale suferinţei şi mîniei, ale asupririi şi nedreptăţilor. E lumea în care rîn­jetul sinistru al fiarei face să în­gheţe zîmbetul copilăriei. Dar şi aici speranţa — etern biruitoarea speranţă — împleteşte visul fericirii prin urzeala voinţei umane. Aici — ca şi pretutindeni — oamenii se ridi­că în apărarea viitorului, în apărarea copiilor. Dragostea pe care legile naturii şi cele ale raţiunii o poruncesc omului pentru ocrotirea copiilor săi este o imensă forţă a păcii şi progresului. Pacea dreaptă este un bun preţios. Dar pacea singură nu ne poate ajun­ge astăzi, cînd şi pregătirile de război prezintă o cruntă primejdie. Putem privi liniştiţi viitorul cînd fiecare ex­perienţă cu armele nucleare răspîn­­deşte teribilul strontiu-90, radio­activ ? De pe acum această sub­stanţă , cancerigenă ce se fixează pe oase, s-a acumulat în orga­nismele copiilor într-o proporţie de 10 ori mai mare, decît la vîrstnici. Ni­meni nu cunoaşte limita cantităţii de stronţiu-90 pe care corpul omenesc o poate suporta. Din diferite colţuri ale lumii, doctorii semnalează creş­terea cazurilor de leucemie la copii şi de noi născuţi cu grave deformaţii. Oamenii de ştiinţă au dat alarma. Trebuie să se pună capăt otrăvirii ! Uniunea Sovietică a oprit experimen­tarea acestor arme, cerînd şi celorlal­te puteri atomice să­ o urmeze pe a­­cest drum. Uniunea Sovietică şi în­treaga omenire aşteaptă răspunsul a­­cesta ce întîrzie să vină. Răspunsul acesta nu mai poate întîrzia ! Conş­tiinţa omenirii nu poate îngădui con­tinuarea acestui barbar atentat îm­potriva sănătăţii şi vieţii copiilor ! In această zi de 1 Iunie, pe care o închinăm copiilor lumii întregi, pacea nu este şi nu poate fi singura noastră preocupare. Ne este scumpă sănătatea trupească a copiilor noştri. Dar ne este la fel de scumpă şi sănătatea lor morală. In orînduirea noastră statul ia asupra sa multe griji, multă răs­pundere. Dar el nu poate înlocui pro­pria noastră răspundere de părinţi. Facem totul pentru ca din copilul de azi, să se ridice mîine omul adevărat şi drept care să facă cinste părintelui său şi ţării sale? Şi fiara codrului îşi hrăneşte şi îşi apără puii ! Omul nu se poate mulţumi cu atît. Legile o­­meniei, deprinderea binelui şi adevă­rului, drumul muncii cinstite, dragos­tea de oameni şi cea de patrie, toate acestea se învaţă mai întîi din casa părintească. Se învaţă din exemplul pe care copilul trebuie să-l găsească în propriii săi părinţi. învăţătorul, pro­fesorul, colectivul în care va trăi şi se va dezvolta mai tîrziu copilul nu sînt decît un ajutor, dar niciodată ,un înlocuitor. Pînă la ultima bătaie a inimii — chiar şi după aceea — pă­rintele trebuie să rămînă primul das­căl al copilului său ! Pentru a ne aminti astfel de­ gîn­­duri, pentru a evoca aceste sfinte da­torii, există această Zi internaţională a copilului. Este ziua care ne face să simţim marea răspundere pe care o avem ca părinţi şi cetăţeni în opera grandioasă de creştere şi ocrotire a noii generaţii. In căminele noastre, în munca pe care o depunem, în treburile obşteşti ce îndeplinim, pretutindeni este prezentă în faţa noastră această datorie. Datoria faţă de copiii noştri şi ai lumii întregi. O datorie care nu cunoaște limite. Automatizare în nodul feroviar Mărăşeşti De curînd, în nodul feroviar Mă­răşeşti a fost dată în funcţiune insta­laţia de centralizare pentru manevra­rea automată a macazelor şi semna­lelor, înzestrată cu echipament fabri­cat în Uniunea Sovietică. Instalaţia permite acţionarea elec-­­ trică a macazelor şi semnalelor de la­­ un tablou de comandă situat într-o­­ cabină-turn, pe baza unui program­­ care îndeplineşte automat toate con-­­ diţiile de siguranţă a circulaţiei tre-­­ nurilor. Datorită, automatizării opera­ţiilor legate de primirea, expedierea sau manevrarea trenurilor, timpul ne­cesar efectuării acestor operaţii se reduce la cel mult 30 secunde, faţă de 5-10 minute cît necesita manipularea manuală, capacitatea de tranzitare şi prelucrare a staţiei sporind conside­rabil. (Agerpres) ——~^,o~----­V­alorificarea deşeurilor industriale în construcţii Consfătuirea pe ţară organizată la Timişoara de A.S.I.T. Bucureşti, cu contribuţia secţiei locale de construcţii în problema „Valorificarea deşeurilor industriale prin folosirea lor ca ma­teriale de construcţii“, s-a încheiat sîr­bătă prin vizitarea laboratorului de încercări de materiale de la Insti­­tutul­ Politehnic. In cadrul consfătuirii care a durat două zile au fost expuse următoarele referate: „Folosirea zgurilor de fur­­nale în industria de construcţii“, „Fo­­losirea deşeurilor din industria car­boniferă“, „Utilizarea pentru construc­­ţii a deşeurilor de ardere a cărbuni­­lor la cazane“, „Folosirea deşeurilor industriei chimice“ şi „Folosirea de­­şeurilor din industria lemnului la ma­­teriale de construcţii“. Referatele au fost însoţite de core­ferate şi numeroase discuţii. La sfîr­­şitul dezbaterilor consfătuirea a adop­­ta­t­­o rezoluţie in care sunt concreti­­zate măsurile ce se impun pentru va­­lorificarea pe scară largă a deşeurilor industriale in construcţii. Printre al­tele rezoluţia preconizează efectuarea unei strînse colaborări între institu­­tele de cercetări in construcţii şi a de­partamentelor de specialitate, coordo­­narea de către M.C.M.C. a cercetări­­lor şi a măsurilor pentru valorifica­rea deşeurilor precum şi asigurarea­ fo­losirii lor în ridicarea producţiei şi a livrării acestora, etc. In rezoluţie se arată că prin valorificarea deşeurilor industriale se iveşte posibilitatea de a produce mari cantităţi de materiale de construcţii de bună calitate, care va duce la importante reduceri de preţ a costurilor construcţiilor. (Coresp. „Munca“) Noi obiective Pe şantierul fabricii de produse azotoase din Roznov, constructorii Trustului nr. 13 din Departamentul Construcţiilor lucrează într-un ritm accelerat pentru terminarea la timp a lucrărilor prevăzute în plan. Astfel, în primele 4 luni ale anului 1958 s-au început 12 obiective noi printre care: secţia control fabricaţie, atelier reparaţii electrice, atelier mon­taj mecanic, corp unificat, magazie materiale, magazie utilaje, secţia ca­­zangerie şi forjă, 19 vile şi o şcoală elementară de 7 ani, staţia de epura­ţie etc. (Rep.). Fabrica şi-a schimbat înfăţişarea Fabrica de cherestea din Sibiu este una dintre cele mai vechi din ţara noastră, fiind construită spre sfîrşitul secolului trecut. Vreme de circa 60 de ani nu s-a schimbat nimic aici. Acelaşi proces înapoiat de producţie şi, bine­înţeles, aceeaşi muncă de oc­nă. Muncitorii trudeau din greu la depozitul de buşteni, situat pe un te­ren mlăştinos şi lipsit de drenare şi umplutură. Cît despre instalaţii, ele erau sub orice critică. La linia de ga­raj a fabricii nu exista rampă de des­cărcare, buştenii erau ridicaţi din va­goane cu braţele şi puşi direct pe pă­­mînt. Pentru alimentarea halei cu buşteni oamenii trebuiau să împingă vagoanele cu mina pe linia de acces lungă de 90 m, şi care era în pantă. Nu degeaba ei au numit acest ram­bleu „Dîmbul blestemat“. Munca era la fel de istovitoare şi în secţia de fabricaţie, unde maşinile erau amplasate pe un singur rînd, iar materialul era purtat pe braţe de la o maşină la alta. Hala se aglomera deseori cu material prelucrat, din care cauză accidentele de muncă se ţineau lanţ. ★ Un eveniment important în viaţa fabricii l-a constituit naţionalizarea. Bine­înţeles că schimbările nu s-au produs peste noapte. Ele au cerut o muncă îndîrjită şi înfrîngerea a nu­meroase greutăţi. Dar oamenii au cu­les roadele muncii lor. ...La 11 iunie 1948, fabrica nu funcţiona. Patronii vînduseră stocu­rile de materiale, încetaseră să mai efectueze lucrări de exploatare în pă­dure. Orice activitate fusese între­ruptă Cu sprijinul organelor locale de partid şi al ministerului de resort,­­întreprinderea a fost repusă în func­ţiune. La lucrările de refacere şi-au dat concursul neprecupeţit vechii munci­tori, printre care buştenarii Andrei Tripon I şi Andrei Tripon II, fraţii­­Dubovici, mecanicul N Marchian, ga­­eriştii V. Vraja, V. Berbe şi Gh. Boboi, circularistul Gh. Fuşlea. Aşa a pornit munca. Pînă la începutul a­­nului 1955 s-au făcut însă lucrări li­mitate pentru îmbunătăţirea procesului de producţie, căci necesităţile econo­miei naţionale cereau ca fondurile de investiţii să se cheltuiască mai mult în direcţia exploatărilor. Din 1955, fabrica a început să se dezvolte rapid. Mai întîi s-au insta­lat transformatorul electric de 240 KVA, racordat la reţeaua de înaltă tensiune, şi cazanul de aburi M.T.D. Apoi, după o consultare largă a mun­citorilor, au început a fi puse în practică măsurile de mică mecanizare, care au schimbat complect faţa în­­treprinderii. ★ Să dăm o raită prin acelaşi depozit de buşteni despre care am vorbit mai sus. Descărcatul buştenilor din va­goane este astăzi mecanizat prin con­­struirea unei macarale portal,­terenul a­ fost ameliorat prin drenare și um­plutură, s-au construit rampe pe pod­­vale de beton. Datorită acestor mă­suri, a crescut desigur şi capacitatea de depozitare de la 400 m.c. la 2.000 m.c. buşteni. Iar „Dîmbul blestemat" din urmă cu ani­ a dispărut, căci a­­limentarea cu buşteni a halei de fa­­bricaţie se face astăzi cu două trans­portoare. Reamplasarea maşinilor în hala de fabricaţie a asigurat un proces teh­nologic raţional, cu flux continuu şi, în cea mai mare parte, mecanizat. Oamenii nu mai trebuie să poarte materialul pe braţe, de la o maşină la alta. Printre operaţiile mecanizate se numără şi aceea de evacuare a materialului, rămăşiţelor şi rumegu­şului din hală. Sortarea frize­lor pe dimensiuni se face şi ea cu a­­jutorul unei maşini speciale. Toate aceste lucrări au fost efec­tuate de atelierul de mică mecanizare al unităţii şi cu mijloace proprii. Cheltuielile au fost acoperite prin credite bancare pe termen scurt şi din fondul creat prin vînzarea produselor de larg consum executate din deşe­uri. Trebuie spus că o parte din lu­crările de mai sus au constituit teme­­ de inovaţii de o însemnătate deose-­­ bită pentru sectorul de industrializare I a lemnului. Astfel, tov. ing. Aurel I Popa este creatorul macaralei portale şi al noii linii tehnologice de fabrica­ţie, mecanicul-şef Iosif Sapi de la U.J.L.­Orăştie este autorul sortatoru­­lui mecanic de frize pe dimensiuni, iar electricianul Dumitru Udroiu, ing. Marius Falon, tov. Cornel Croce şi alţii au făcut şi ei v inovaţii. Datorită lucrărilor de mică mecani­zare, productivitatea muncii a cre­scut pe întreaga întreprindere cu 42 la sută. Prin realizarea planului de măsuri tehnico-organizatorice pe anul 1958 ea va creşte şi mai mult, iar ceilalţi indici de producţie vor înre­gistra de asemenea îmbunătăţiri. I. Opriş corespondent voluntar Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORDAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R. P. R. Anul XIV­­ nr. 3292 DUMINICĂ 1 IUNIE 1958 4 pagini 20 bani Cursuri pentru perfecţionarea inginerilor constructori Din iniţiativa Ministerului Cons­trucţiilor şi Materialelor de Cons­trucţie şi a Consiliului Central A.S.I.T. s-a deschis primul curs de perfecţionare a inginerilor construc­tori care lucrează direct pe şantiere, începerea acestui curs a devenit ne­cesară datorită problemelor tot mai complexe care se pun în faţa secto­rului, precum şi mijloacelor tehnice perfecţionate de care dispun astăzi şantierele. La aceste cursuri se predau ma­terii privind alcătuirea şi calculul structurii noi în construcţii, procedee tehnologice noi în executarea lucră­rilor, sisteme noi de construcţie, al­cătuirea şi calculul elementelor din beton armat şi precomprimat, orga­nizarea şi mecanizarea lucrărilor, probleme economice legate de pro­ducţia de construcţii montaj etc. (Rep.) -ooo­ ­ooo- In contractul colectiv încheiat anul acesta în schela Tîrgoviște a fost prevăzut — printre al­tele — și angajamen­­tul conducerii schelei de a construi în secto­­rul Aninoasa o baie de apă sărată. Aceasta, pentru a da posibilitate muncitorilor suferinzi de reumatism să se tra­­teze chiar la locul de muncă, în orele de re­­paos. Angajamentul a fost îndeplinit. Baia, con­­struită după toate indi­­caţiile igienico-sanita­­re, a fost dată în fo­losinţă acum două zile. Ea e dotată cu tot mo­­bilierul necesar şi pre­­văzută cu încăperi şi vestiare pentru bărbaţi şi femei. Pe lîngă baie funcţionează în perr­a­­nenţă personal medical pentru a da toate în­­drumările şi recoman­dările necesare. G. Oşanu corespondent voluntar Tratament balnear la locul de muncă Gospodăria agricolă colectivă „Horia, Cloş­ca şi Crişan“ din raio­nul Slobozia se dezvol­tă necontenit. In afară de veniturile obţinute din sectorul cerealier şi zootehnic colectiviş­tii scot zeci de tone de peşte anual din eleş­teul pe care l-au ame­najat de curind. In clişeul de sus, colectiviştii gospoda­­riei in timpul pescuitu­lui. In clişeul de jos, preşedintele gospodă­riei Ene Oprea şi co­lectiviştii Ion Chiriţi şi Ion Matinca verifică stadiul de dezvoltare a griului. Colectivul fabricii de conserve „Flo­ra“ din Capitală a început să pro­ducă conserve de mazăre şi compoturi din căpşuni. Capacitatea fabricii este de 3 vagoane de conserve pe zi. In clişeu, Mariana Alexandrescu şi Viorica Andronie de la secţia de umplut bor­cane cu mazăre lucrează la căpăciu­­irea borcanelor pe bandă. Creşte mişcarea inovatorilor De la începutul anului şi pînă acum, la cabinetul tehnic al Atelierelor prin­cipale C.F.R.-Arad au fost înregistrate 52 propuneri de inovaţii. Dintre aces­­tea au fost realizate şi aplicate 22, iar celelalte se află în curs de expe­­rimentare sau studiu. Una dintre cele mai valoroase ino­vaţii este aceea a matriţeiului Gh. Taşcă, împreună cu un colectiv el a confecţionat un dispozitiv pentru tăie­rea capetelor foilor de arc. înainte, această operaţiune se făcea greoi, bu­cată cu bucată, cu o matriţă veche. Odată cu schimbarea profilelor de arc, trebuia schimbată şi matriţa. Noul dis­pozitiv permite tăierea simultană a două capete de foi de arc. Afară de aceasta, ansamblul de tăiere se de­montează de pe suport, ceea ce per­mite utilizarea lui la tăierea mai mul­tor profile de foi de arc. Prin introducerea noului dispozitiv productivitatea muncii a crescut la operaţia respectivă cu 100 la sută. Ion Luca corespondent voluntar Fapte noi la mina lupeni In primul trimestru al acestui an, mina Lupeni a fost codaşă pe Valea Jiului. Nerealizarea planului s-a da­torat unor greutăţi obiective. Minerii de aici însă nu s-au împăcat cu aceas­tă situaţie. Ei au căutat şi cauzele su­biective care frînau mersul înainte. E­­vitîndu-le, ei au reuşit să scoată mina de sub plan. Cele cîteva sute de tone de cărbune date peste plan pînă la data de 30 mai dovedesc acest lucru. Succesele minerilor de la Lupeni se datoresc în special îmbunătăţirii con­ţinutului consfătuirilor de producţie în cadrul cărora, pe bază de referate, s-au analizat problemele cheie ale pro­ducţiei cum ar fi transportul şi problem­­a randamentelor. Astfel după ce în luna­ martie au fost dezbătute deficien­ţele transportului subteran, în urma propunerilor făcute şi măsurilor luate, greutatea medie a vagonetelor încăr­cate a crescut pe mină de la 936 kg la 948 kg. La unele sectoare, ca sectorul III, de pildă, această greutate în urma încărcării mai bune a vagonetelor a crescut cu 30 kg. A crescut și coefi­cientul de rulaj al vagonetelor cu 1,2 la sută. Toate acestea au contribuit la eliminarea în mare măsură a lipsei de vagonete goale ce se resimțea înainte în abataj. (Coresp.­ „Munca“) -pop- Excursii în străinătate pentru tinerii fruntaşi în producţie • Două trasee: Bucureşti-Budapesta şi Bucureşti.Kiev. Moscova • Datele excursiilor d­in U.R.S.S. deplasarea se va face cu avionul. După cum s-a mai anunţat, O.N.T. „Carpaţi“ a luat iniţiativa organizării unor excursii în străinătate cu preţ redus pentru tinerii fruntaşi în pro­ducţie. Iată cîteva amănunte supli­mentare în legătură cu aceste excursii. Există două trasee: Bucureşti — Budapesta şi Bucureşti — Kiev — Moscova. Cei care doresc să ia parte la excursia în R. P. Ungară au posi­bilitatea să se înscrie pentru datele de 13 şi 23 iulie. Durata excursiei în care vor fi vizitate atît oraşul Buda­pesta cît şi împrejurimile sale, este de 12 zile, iar costul călătoriei de 1.400 lei. Pentru al doilea traseu, excursia va fi organizată la 9 iulie însumînd 9 zile de călătorie, deplasarea făcîndu-se cu avionul. Costul ei este de 1.730 lei. Excursii asemănătoare vor fi orga­nizate și în lunile august şi septem-­­brie. (Rep.) iniţiativa: „Un om, un tractor la 100 de hectare1* Se extinde experienţa brigăzilor fruntaşe Incepînd din anul trecut, în gos­podăriile agricole de stat s-a aplicat în mod experimental un nou sistem de organizare a muncii mecanizate, care s-a dovedit a da rezultate bune. Este vorba de brigăzile speciale în care un tractorist lucrează 100 hectare teren arabil. Scopul urmărit prin introducerea acestui sistem este de a se înlocui într-o măsură tot mai mare munca m­anuală, de a se obţine o productivi­tate şi o producţie de cereale mereu sporite la hectar. Mecanizatorii bri­găzilor speciale muncesc în colectiv şi sunt cointeresaţi în procesul de pro­ducţie, fiind recompensaţi potrivit realizărilor obţinute. O astfel de brigadă specială, con­dusă de mecanizatorul Richard Butin­­gher, a lucrat la G.A.S. Utvinis din regiunea Timişoara. Deşi lipsită de experienţă şi avînd de întîmpinat u­­nele greutăţi inerente începutului, ea a obţinut rezultate bune. Pe terenu­rile secţiei Feldioara, unde şi-a des­făşurat activitatea, s-au înregistrat recolte mari la hectar. La porumb, de exemplu, s-au recoltat 4.160 kg boabe la hectar faţă de 2.760 kg mediu pe gospodărie. Sarcina de plan la han­traj a brigăzii a fost şi ea depăşită cu 700 hantri, iar preţul de cost pe hantru de lucrări a fost redus cu 25 lei faţă de plan. In general, brigada specială a lucrat hantrul cu 5 lei mai ieftin decît brigăzile obişnuite. Bazaţi , pe aceste prime rezultate, conducerea gospodăriei (director Pe­tre Turcu) şi comitetul de întreprin­dere (preşedinte Alexandru Kovaci) au studiat în acest an temeinic posi­bilităţile de care dispune gospodăria ,în ce priveşte dotarea ei cu tractoare şi maşini agricole. Apoi au hotărît să mai înfiinţeze 400­ brigăzi speciale, cu care au încheiat contracte de mun­că. In prezent funcţionează aici 3 brigăzi speciale, finind seama de unele lipsuri de ordin tehnico-organizatoric ce au e­­xistat anul trecut şi pentru ca brigă­zile speciale să dea rezultate şi mai bune în muncă, conducătorii lor, în colaborare cu maiştrii de culturi, au întocmit în mod mai judicios planu­rile de măsuri tehnico-organizatorice. Tractoarele şi tractoriştii au fost re­partizaţi pe anumite tarlale, în func­ţie de capacitatea fiecărui tractor şi de pregătirea profesională a celor ce le conduc. De pildă, maistrul de cultură Gh. Horvath împreună cu Gh. Radu, con­ducătorul brigăzii speciale, au repar­tizat tractoristului fruntaş Traian Ma­ger, care a fost distins recent cu Me­dalia Muncii, următoarele culturi 23 ha porumb dublu hibrid, 27 ha porumb siloz şi 50 ha grîu (în total 100 ha). Acestea sunt lucrări mai grele, dar s-a ţinut seama de faptul că Traian Ma­ger lucrează de 3 ani pe un tractor M.T.Z fără să-i fi făcut vreo repa­raţie şi că este bine pregătit din punct de vedere profesional. In schimb, trac­toristului Ion Vamoş, care are mai puţină experienţă, i s-au repartizat lucrări mai uşoare: 36 ha floarea soarelui, 21 ha porumb hibrid simplu, 10 ha porumb siloz şi 33 ha grîu Pentru ca brigăzile speciale să-şi poată desfăşura activitatea în bune condiţiuni, nu-i suficient să fie dota­te cu cadre şi maşini corespunzătoare lucrărilor ce li se încredinţează. Se cere în acelaşi timp ca maiştrii de culturi de cîmp să le asigure condi­ţii cît mai bune de muncă. Maiştrii de culturi ai gospodăriei se preocupă cu seriozitate de aprovizionarea bri­găzilor speciale cu sămînţa necesară, pentru ca maşinile să nu stea nici un moment. Pentru carburanţi s-au asi­gurat acestor brigăzi vasele necesare şi s-au stabilit locurile unde se de­pozitează. S-au organizat şi mici ate­liere, unde mecanizatorii din brigăzile speciale îşi repară şi îşi pun singuri la punct maşinile. Avînd toate aceste condiţii create, brigăzile speciale s-au angajat să lupte în acest an, pentru a da peste plan 200 kg grîu şi 300 kg porumb de pe fiecare hectar. Ei s-au mai an­gajat să contribuie la reducerea pre­ţului de cost pe gospodărie în secto­rul culturi de cîmp cu 11 la sută faţă de plan. Rezultatele obţinute pînă în pre­zent de aceste brigăzi speciale ne în­dreptăţesc să credem că ele se vor ţine de cuvînt. Deşi din cauza timpului nefavorabil mecanizatorii au avut multe greutăţi de înfruntat în această primăvară, totuşi ei au reuşit să termine în bune condiţiuni muncile agricole. In prezent brigăzile speciale execută cu mult succes lucrările de întreţinere a culturilor şi se pregă­tesc intens pentru muncile de recol­tare şi treieriş. ŞT. DUMITRESCU -ooo-Eî£2£SS!lL£!ÎiEÎS , eKusia..„ dar nu la unităţile de desfacere zile ce poate fi mai bun decît o sticlă de „citre“ sau un pahar de braga rece. Am încercat aceste pro­duse, mult căutate şi apreciate de consumatori, direct la sursă: secţia de zaharoase de pe strada Avrigu­­lui nr. 7 a întreprinderii de produse alimentare-Bucureşti. Pînă la 1 iunie unitatea a dat peste plan 439.000 sticle „citro“. In lunile următoare, socotite „vîrf de producţie“ sarcinile sunt mult spo­rite. S-au luat măsurile necesare. Au fost montate alte trei maşini de um­plut, s-a organizat munca în trei schimburi şi este asigurată materia primă necesară. Unităţile beneficiare T.A.P.L. şi O.C.L. fac greutăţi. De pildă, T.A.P.L. raionul „Griviţa Roşie“ din cele 90.000 sticle „citro" repartizate pe luna mai, a ridicat pînă la 23 mai doar 15.000 sticle. T.A.P.L. raionul „Gh. Gheorghiu-Dej“ din 70.000 sti­cle „citro“ a ridicat 23.000 sticle pînă la aceeaşi dată. Nici O.C.L. raio­nul „Lenin“, nici T.A.P.L. „1 Mai“ nu s-au grăbit să-şi ridice cantităţile contractate. Cît priveşte sortimentul braga, lucrurile stau şi mai prost. Deşi secţia comercială a Sfatului Popular al Capitalei a cerut unităţii să-şi majoreze producţia, nu mani­festă aceeaşi preocupare în a-i repar­tiza beneficiari încît aceasta are permanent producţie un stoc. Faţă de situaţia relatată conside­răm utilă întrebarea : n-a sosit tim­pul ca beneficiarii amintiţi şi secţi­unea comercială a Sfatului Popular al Capitalei să ne facă să beneficiem de aceste produse, sau le păstrează pentru la „iarnă".? (Rep): Vara a bătut la poarta anotimpu­rilor cu toată tăria şi i s-a deschis cărare largă. Mercurul termometrului îl urmează vrerea : urcă mereu. Ca­nicula ne dă târcoale... In asemenea

Next