Munca, ianuarie 1959 (Anul 15, nr. 3474-3498)
1959-01-03 / nr. 3474
Pag. 2-a Toate forţele pentru îndeplinirea planului pe 1959 AVEM CONDIŢII PENTRU A DEZVOLTA SUCCESELE NOASTRE In anul 1957 cînd colectivul de muncă de la Uzina de reparaţii de utilaj petrolifer din Poiana-Cîmpina a realizat cea mai mare producţie de la înfiinţarea întreprinderii, unii tehnicieni spuneau că aceasta este maximum ce poate fi atins. Pentru a merge mai departe — susţineau ei — trebuie investiţii în maşini, spaţiu mai mare, mai mult personal etc. Mi-am adus aminte de cele de mai sus deunăzi, cînd stăteam de vorbă cu tovarăşul Angliei Popa, directorul uzinei, şi Gh. Ghimbaşu, preşedintele comitetului de întreprindere. Discuţia noastră se purta pe tema : cum a fost realizat planul de producţie pe anul 1958 şi ce pregătiri s-au făcut pentru ca din primele zile ale anului 1959 să se pornească la o muncă intensă pentru îndeplinirea şi depăşirea planului. — Considerăm — mi-a spus tovarăşul Anghel Popa — că ar fi bine să arătăm mai întii cum am realizat planul în anul 1958. După noi, bilanţul este bogat. Cu aceleaşi maşini, in acelaşi spaţiu de lucru şi cu un număr mai mic de muncitori, am reuşit să realizăm planul anual de producţie cu 33 de zile mai devreme, am obţinut o creştere a productivităţii muncii de 5,32 la sută şi am realizat în acelaşi timp o economie de 5.473.000 lei la preţul de cost al reparaţiilor. Aceste rezultate au fost posibile datorită măsurilor tehnico-organizatorice luate. Bunăoară, motoarele şi tractoarele se reparau înainte în două secţii principale: mecanică prelucrătoare (care confecţiona şi recondiţiona piesele necesare reparaţiilor) şi mecanică-montaj (care repara propriu-zis motoarele, tractoarele, troliile ş.a.m.d.). Cînd munca la una din secţii nu mergea bine, puteai auzi: „Nu suntem noi de vină, ci cei de la mecanica prelucrătoare care nu ne-au dat piesele la timp“, sau : „Mecanica montaj nu ne-a dat comenzile la vreme“. Această problemă a fost rezolvată. Secţiile răspund de repararea utilajelor de la început pînă la sfîrşit. In secţia mecanică prelucrătoare se execută piese şi se repară numai motoare, indiferent de tip, iar cealaltă secţie se ocupă de repararea numai a tractoarelor, troliilor etc. In felul acesta producţia celor două secţii a crescut în ultimele 5 luni faţă de primul semestru al anului (schimbările s-au făcut în luna iulie) cu 9,7 la sută, iar productivitatea muncii a sporit de la 2,72 la sută la 10,67 la sută. Un alt factor, tot atît de important, a fost introducerea sistemului de reparare a motoarelor, tractoarelor şi autovehiculelor pe ansamble şi subansamble după tipuri de maşini. Prin aceasta timpul necesar reparării unui tractor a scăzut simţitor, iar calitatea reparaţiilor s-a îmbunătăţit. Expunerea tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, făcută la şedinţa plenară a C.C. al P.M.R. din 26—28 noiembrie 1958, pune in faţa muncitorilor petrolişti o seamă de sarcini însemnate. In primul rînd, ei trebuie să foreze într-un timp mai scurt mai multe sonde, la un preţ de cost cit mai redus. Pentru îndeplinirea acestei sarcini, şi noi cei care lucrăm in uzinele de reparat utilaj petrolifer, putem acorda un real sprijin, efectuind reparaţii de calitate şi la un preţ de cost cit mai scăzut. Conform cifrelor de control primite, producţia uzinei noastre în 1959 trebuie să înregistreze o creştere de circa 10 la sută faţă de cel mai înalt vîrf de producţie atins anul trecut. Nouă ne revine sarcina de a repara tractoarele, troliile şi motoarele de la instalaţiile de foraj, precum şi autovehiculele cu care sunt dotate schelele petrolifere din ţara noastră. Dezbaterea în masă a documentelor plenarei C.C. al partidului a însufleţit şi mai mult întregul nostru colectiv de muncă. Şi sînteţi convinşi că, sprijiniţi şi mai departe de către comitetul sindical, vom reuşi să îndeplinim înainte de termen şi planul pe anul acesta. — Este foarte important pentru noi faptul că colectivul nostru a realizat planul de producţie pe 1958 la toţi indicii şi înainte de termen — ne-a spus, la rîndul său, tovarăşul Gh. Ghimbaşu, preşedintele comitetului de întreprindere. Acest lucru ne-a permis ca pînă la sfîrşitul anului trecut să asigurăm decalajul necesar realizării unei producţii ritmice începînd din primele zile ale anului 1959. In consfătuirile de producţie organizate de organele sindicale special pentru analizarea cifrelor de control primite, muncitorii, tehnicienii şi inginerii au făcut multe propuneri preţioase. In planul de măsuri tehnico-organizatorice elaborat cu acest prilej s-au prevăzut o serie de măsuri importante, menite să ducă la creşterea producţiei şi productivităţii muncii, la îmbunătăţirea calităţii reparaţiilor şi reducerea preţului de cost. Aplicarea acestor măsuri constituie o bază tehnico-materială în plus, care ne va ajuta să realizăm chiar de la început sporul de producţie zilnic ce ne revine ca sarcină prin plan. Propunerile făcute de muncitori vor duce la valorificarea unor noi resurse de creştere a productivităţii muncii şi totodată la reducerea preţului de cost şi la asigurarea unei calităţi superioare producţiei. De exemplu, muncitorii de la mecanică tractoare, au propus să se treacă la turnarea centrifugală a cuzineţilor prin încălzire cu curenţi de înaltă frecvenţă, iar metoda de cromare şi electrometalizare să fie extinsă şi la alte repere ca: viibrochene pentru motoarele de tractor „S“ 80, la fuzetele auto ş.a. Prin aplicarea acestor măsuri se vor obţine mari economii de material şi manoperă. Comitetul sindical şi-a propus să organizeze, cu concursul tehnicienilor, un ciclu de conferinţe urmate de demonstraţii practice, cu ajutorul cărora toţi muncitorii din secţii să ia cunoştinţă de noile metode de muncă, însuşirea acestor metode va trebui să fie sprijinită şi de fruntaşii în producţie, care vor fi îndrumaţi să instruiască permanent pe cei mai puţin calificaţi. Colectivul de muncă de la secţia auto a propus să se amenajeze cîteva standuri pentru probarea autovehiculelor pe loc, pentru ca să nu mai fie nevoie de rodajul obişnuit; de asemenea, să se construiască o instalaţie pentru spălarea pieselor auto pe bandă rulantă, înlocuindu-se astfel procedeele învechite folosite în prezent. Propuneri preţioase au făcut şi cei de la forjă. E vorba de confecţionarea unor matriţe care să ducă la uşurarea muncii, la reducerea consumului specific de metal şi a greutăţii brute a pieselor, fără a se dăuna calităţii reparaţiilor, începînd cu grupele sindicale și pînă la comitetul de întreprindere, și-au prevăzut în planurile lor de muncă pe primul trimestru al anului 1959 — în lumina documentelor plenarei C.C. al P.M.R. din 26—28 noiembrie 1958 — sarcini precise în ce privește urmărirea aplicării măsurilor propuse de muncitori. O atenţie deosebită se va da dezvoltării întrecerii socialiste, care va trebui să aibă un caracter permanent, să fie orientată spre atingerea obiectivelor principale ale planului. Consfătuirile de producţie vor fi mai bine organizate, astfel ca fiecare muncitor şi tehnician să participe cit mai activ la conducerea şi gospodărirea întreprinderii. Schimburile de experienţă, convorbirile, conferinţele, gazetele de perete, staţia de radioamplificare vor fi mijloace importante prin care organele sindicale vor extinde noul, vor combate tot ce-i vechi în producţie şi în mentalitatea unor muncitori, tehnicieni şi ingineri. Experienţa căpătată pînă acum precum şi măsurile preconizate, pot constitui, credem, o bază trainică in lupta pentru îndeplinirea şi depăşirea planului pe 1959. Convins de acest lucru, colectivul uzinei a propus ca planul de producţie pe 1959 să fie mărit cu 2,64 la sută faţă de cifrele de control date, angajîndu-se totodată să-l îndeplinească cu 8 zile mai devreme. Problema nr. 1 va fi îmbunătăţirea continuă a calităţii reparaţiilor. În felul acesta colectivul uzinei de reparaţii de utilaj petrolifer din Poiana-Cîmpina va reuşi — sperăm — să se menţină şi în anul 1959 fruntaş şi va contribui şi mai mult la creşterea producţiei de ţiţei — a încheiat tov. Gh. Ghimbaşu. L. BĂRBIERI corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Ploeşti Convorbire cu tovarăşii ANGHEL POPA, director, şi GH. GHIMBAŞU, preşedintele comitetului sindical de la uzina de reparaţii de utilaj petrolifer din Poiana-Cîmpina 000 Mergem ferm pe drumul rentabilităţii La începutul anului 1958, G.A.S. Căizăneşti din regiunea Bucureşti, a preluat tot inventarul de la fosta I.C.I . (întreprinderea pentru creşterea şi îngrăşarea animalelor). Existau atunci destule lipsuri în gospodărirea acesteia. Consumul de furaje era mult depăşit, sporul mediu de creştere în greutate a animalelor era scăzut, iar costurile erau ridicate. A trebuit o muncă serioasă pentru lichidarea acestor lipsuri. Atenţia s-a concentrat asupra organizării mai bune a muncii. înainte, efectivele de animale repartizate oamenilor erau mult prea mari faţă de posibilităţile lor. Nu existau brigăzi zootehnice. Conducerea gospodăriei, împreună cu organizaţia de partid şi comitetul sindical au analizat într-o consfătuire cu tehnicienii deficienţele organizatorice, după care s-a trecut la luarea unor măsuri în consecinţă. Astfel, s-au organizat şapte brigăzi zootehnice. Repartizarea animalelor nu s-a mai făcut la întîmplare ci corespunzător cu capacitatea şi experienţa oamenilor In raport cu calificarea acestora şi mecanizarea lucrărilor, loturile de animale repartizate conducătorilor de brigăzi au fost stabilite diferenţiat. Brigăzile sunt conduse în marea lor majoritate de zootehnişti din noile promoţii, care sunt bine pregătiţi. Eforturile muncitorilor noştri au fost permanent îndreptate spre buna gospodărire a furajelor, spre aplicarea consecventă a regulilor zootehnice. Mai în fiecare săptămînă, în consfătuirile de producţie din grupele sindicale, tehnicienii, antrenaţi de conducerea gospodăriei şi comitetul sindical, au ajutat la ridicarea calificării profesionale a crescătorilor de animale, prin expuneri teoretice şi schimburi de experienţă De asemenea, s-au pus în discuţia membrilor de sindicat cazurile de încălcare a disciplinei în producţie. Atitudinea combativă faţă de aceste lipsuri a contribuit mult la creşterea simţului de răspundere în muncă. Atenţie deosebită s-a acordat hrănirii raţionale a animalelor. Fiecare şef de brigadă întocmeşte acum o raţie completă, ştiinţific echilibrată şi economică. împreună cu crescătorii, ei folosesc cu mai multă pricepere în hrănirea animalelor nutreţurile biofermentate şi furajele de înlocuire. Preocuparea tehnicienilor pentru hrănirea raţională a porcilor la îngrăşat, lupta consecventă dusă pentru realizarea unei juste concordanţe între creşterea în greutate a animalelor şi consumul de furaje, asigurarea unei imunizări perfecte a animalelor împotriva bolilor etc., au făcut ca rezultatele obţinute în producţie să fie din ce în ce mai bune. Prin folosirea raţională a furajelor s-a realizat o economie de peste 500 000 unităţi nutritive. Numai de la îngrăşarea porcilor gospodăria a obţinut un beneficiu de peste 2.000.000 lei. Expunerea tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej la plenara C.C. al P.M.R. din 26—28 noiembrie 1958 pune un accent deosebit pe descoperirea şi valorificarea cit mai rapidă a tuturor rezervelor de la fiecare loc de muncă, în scopul creşterii productivităţii muncii şi al reducerii preţului de cost Atenţia crescătorilor noştri de animale este îndreptată acum şi mai mult înaceastă direcţie. Conducerea gospodăriei şi comitetul sindical se îngrijesc ca în cel mai scurt timp să se ridice gradul de mecanizare a lucrărilor în îngrăşătorie. E vorba de instalarea utilajului pentru pregătirea hranei, de repararea şi adaptarea instalaţiilor de hrănire automată a porcinelor la condiţiile noastre, precum şi de alte măsuri care vor duce la obţinerea unei rentabilităţi mai înalte. Avem crescători fruntaşi ca Ion Petrul, Ion Dascălu, Vasile Nuţu şi alţii, oameni cu o bogată experienţă în muncă. Ei obţin sporuri mari de creştere în greutate la animalele pe care le îngrijesc. Ne propunem să înmulţim schimburile de experienţă, pentru ca în anul curent, toţi crescătorii aflaţi în întrecere socialistă să dobîndească rezultate asemănătoare cu cele ale fruntaşilor. Preţul de cost al kilogramului de spor creştere în greutate a scăzut de la 14 lei cu era în lunile ianuarie şi februarie 1958, la cca. 8 lei. Pierderile care au fost preluate de la fosta I.C.I.A. sunt total lichidate. In anul acesta, prin eforturile întregului colectiv vrem să avem rezultate şi mai frumoase. Vom contribui astfel la o mai bună aprovizionare a populaţiei cu carne, la sporirea acumulărilor socialiste. SAVA NICA şef de secţie, VICTOR PARASCHIVESCU membru în comitetul sindical de la G.A.S. Căzănești, regiunea București MUNKA Construcţiile combinatului pentru fabricarea celulozei din stuf de la Brăila se desfăşoară în ritm vertiginos. Astfel, s-a terminat construcţia la roşu a fabricii de cartoane duplex-triplex, iar la staţia experimentală de furfuroi s-au început probele tehnologice, in prezent se lucrează intens la montarea agregatelor de la fabrica de cartoane, care va intra în producţie în cursul acestui an. In clişeu: hala fabricii de cartoane unde se montează uriaşele maşini. Foto : Agerpres Sîmbătă 3 ianuarie 1959 — nr. 3474 I...1------11 fiit. "-TCBBggga CONSILIILE SINDICALE REGIONALE SI RAIONALE LA LUCRU Pe drumul unei rodnice activităţi Chiar de la înfiinţarea sa, Consiliul sindical raional Giurgiu a acordat o atenţie deosebită problemelor majore ale muncii sindicale. In planul pe care şi l-a întocmit au fost cuprinse o seamă de acţiuni care au menirea să ducă la intensificarea activităţii organelor sindicale în vederea creşterii producţiei şi productivităţii muncii, reducerii preţului de cost al produselor şi mobilizării muncitorilor în lupta pentru descoperirea şi folosirea rezervelor interne. Una din primele acţiuni a fost instruirea şi îndrumarea cu grijă a organelor sindicale atît din oraşul Giurgiu cît şi din mediul sătesc. Consiliul sindical s-a preocupat şi de extinderea experienţei pozitive în munca sindicală. Astfel nu de mult a avut loc un schimb de experienţă a cărui temă era organizarea consfătuirilor de producţie. Cu acest prilej comitetele sindicale de la întreprinderile ,,Steagul Roşu“ şi Atelierele Navale Giurgiu au prezentat referate asupra modului cum pregătesc şi organizează ele consfătuirile de producţie. In primul din aceste referate („Steagul Roşu“) s-a arătat că în întreprinderea respectivă consfătuirile de producţie sunt pregătite cu cîteva zile înainte. Organizatorii de grupă discută cu muncitorii, îndrumîndu-i să vină cu propuneri concrete în cadrul lor. In toate secţiile se pun la locuri vizibile afişe care anunţă consfătuirea de producţie şi tema ei. Dacă colectivul întreprinderii „Steagul Roşu“ a ajuns să obţină o reducere a preţului de cost, faţă de pian, de 1,98 la sută, iar prin valorificarea rezervelor interne şi reducerea consumului de materii prime şi materiale să realizeze economii de 214.000 lei, fără îndoială că la aceste succese au adus o contribuţie importantă şi consfătuirile de producţie. Consiliul sindical consideră acţiunea pentru descoperirea rezervelor interne ca avînd caracter permanent. In planul său de muncă au fost trecute şi alte măsuri care să ducă la stimularea iniţiativei creatoare a muncitorilor şi tehnicienilor, împreună cu filiala A.S.I.T. din oraşul Giurgiu, el va organiza un schimb de experienţă in cadrul căruia comisia de inovaţii şi raţionalizări de pe lingă comitetul de întreprindere al Atelierelor Navale Giurgiu va arăta cum şi-a desfăşurat activitatea în vederea creşterii numărului de inovaţii şi de inovatori. Trebuie menţionat că în anul 1958 la Atelierele Navale Giurgiu numărul inovaţiilor şi raţionalizărilor a sporit cu 30 la sută faţă de anul 1957. Schimbul de experienţă va fi urmat de demonstraţii practice cu diferite dispozitive realizate de inovatorii şi raţionalizatorii din întreprindere. O altă acţiune importantă o constituie organizarea consfătuirii în cadrul căreia comitetul sindical şi conducerea administrativă a întreprinderii Căi Navigabile din Giurgiu vor arăta modul cum au reuşit să mobilizeze pe muncitori, tehnicieni şi ingineri la realizarea planului pe 1958 în numai 10 luni. O atenţie deosebită a fost acordată şi organelor sindicale din mediul sătesc. Comitetele comunale mixte au fost îndrumate şi ajutate să-şi întocmească planul de muncă, prevăzînd în el acţiuni concrete. Datorită acestui fapt, comitetele sindicale din numeroase comune au trecut la organizarea unor formaţii artistice şi a unor colective de conferenţiari din rîndurile membrilor de sindicat (ingineri, tehnicieni, medici, învăţători), la îmbinarea activităţii culturale a membrilor de sindicat cu cea a căminelor culturale. Un exemplu grăitor în această privinţă îl constituie comitetul sindical din comuna Vlaşina. Aici, membrii de sindicat au format 15 cercuri de citit, în cadrul cărora se citesc în faţa ţăranilor muncitori lucrări despre roadele lucrării pămîntului în comun cu mijloace mecanizate, despre necesitatea cultivării pe scară largă a sfeclei de zahăr şi a florii soarelui. Comitetul sindical comunal din comuna Cacaleţi (preşedinte Marin Iepure) a organizat recenzii asupra unor romane cu subiecte din viaţa satului. Dar în activitatea Consiliului sindical raional există şi unele lipsuri. Dacă în comune s-a acordat o atenţie deosebită muncii cultural-educative, nu tot aşa stau lucrurile în Întreprinderile din oraşul Giurgiu. Numeroase formaţii artistice şi ca deosebire brigăzile artistice de agitaţie nu au programe legate strîns de viaţa întreprinderilor în care activează. Grăitor în acest sens este ultimul program al brigăzii artistice de agitaţie de la „Steagul Roşu“, care a fost axat pe unele deficienţe din oraş, în loc să se ocupe cu precădere de realizările şi lipsurile din cadrul propriei întreprinderi. O altă lipsă a Consiliului sindical raional se vădeşte în domeniul muncii educative prin conferinţe. El nu a luat încă legătura cu S.R.S.C. pentru organizarea unor acţiuni comune, pentru formarea unui colectiv de conferenţiari care să ţină prelegeri în faţa oamenilor muncii din diferite întreprinderi asupra unor probleme de producţie şi ştiinţific*. Lipsurile arătate pot fi lichidate In scurt timp. In oraşul Giurgiu există forţe calificate pentru a fi atrase ca să sprijine desfăşurarea unei puternice activităţi cultural-educative, forţe pe care C.S.R. trebuie să le folosească din plin. A. MUNT corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Bucureşti CARNET PLASTIC Bienala republicană a artiştilor amatori Casa Prieteniei Romîno-Sovietice găzduieşte prima expoziţie bienală republicană de artă plastică a artiştilor amatori din ţara noastră. Aci sunt înmănunchiate cele mai valoroase lucrări ale creatorilor din şcolile populare de artă plastică, casele de cultură, cluburi şi cercurile de artă plastică din întreprinderi. Artiştii amatori şi-au propus de astă dată — mai mult ca oricînd — să aducă în pictură, sculptură şi grafică, omul cu faptele sale, să înfăţişeze frumuseţile patriei, presajul nou industrial al regiunilor în care locuiesc. Au încercat să transfigureze artistic ceea ce fac în munca lor zilnic, au făcut eforturi pentru a exprima în imagini artistice bogăţia sentimentelor lor. Abordînd în mod curajos genul compoziţional şi axîndu-se pe o teamă din trecutul de luptă al minerilor Vasile Viorel în lucrarea sa „Greva de la Lupeni 1929“, se străduieşte să redea starea psihologică a greviştilor aflaţi în bătaia gloanţelor: ura împletită cu dîrzenia, unitatea de acţiune şi astea de răzbunare pentru cei căzuţi. O încercare pe această temă face şi Meseşan Iosif în pînza „Şedinţa ilegală". Dragostea artiştilor plastici amatori care expun pentru locul de muncă — fabrică, şantier, ogor — bucuria ce au simţit-o, văzînd cum se schimbă înfăţişarea acestora sub privirile lor, s-au străduit s-o împărtăşească şi altora în tablourile de muncă şi în peisajele industrialePrin cîteva linii ce conturează siluieta fabricii, gustul cu care a ales şi felul cum a pus culoarea, inginerul Traian Ionescu, a reuşit să transmită sentimentele sale. Dragostea pentru omul care construieşte ne transmits şi Gheorghe Brădăţeanu în lucrarea sa „Constructori“. El aduce omul pe primul plan, surprinzîndu-i mişcările caracteristice. Un alt tablou pe tema construcţiei, este şi cel al Adelei Monferato. Lucrat în culori ce degajă mult optimism îţi dă imaginea noului ce se înalţă. Rusu Constantin în schiţele sale fără a insista asupra desenului lasă să întrezărim realele sale posibilităţi în domeniul compoziţiei. Dintre lucrările în ulei, compoziţia „Oţelari“ a lui Meingast Elza.Reşiţa reţine de asemenea atenţia vizitatorilor. Cunoscînd bine viaţa oţelarilor, creatoarea reuşeşte să redea atmosfera specifică muncii oţelarilor. Efortul colectiv, dorinţa lor de a da şarje de bună calitate sunt sugerate prin mişcarea, încordarea şi atenţia cu care lucrează oţelarii. Urmărind lucrările compoziţionale, vizitatorul găseşte şi altele, , interesante, atît prin tematica cît şi prin modul de exprimare. In general însă se constată că artiştii amatori aduc în lucrările lor mai mult tipologia muncitorului şi mai puţin psihologia lui. Neajunsurile acestea se simt în scenele de muncă, in care există tendinţa înfăţişării mai mult a procesului tehnic. („Macaragista“ de Gabriela Ungureanu, „Aspect din uzină“ de Marin Constantin). Evident că problema reflectării artistice, a trăirilor interioare, este una din laturile cel mai greu de exprimat. De aceea creatorii se îndreaptă cu atenţie şi grijă către asemenea teme. Cutezanţa şi îndrăzneala cu care artiştii amatori au atacat de astă dată acest gen, sunt lăudabile şi merită sprijinite. Rămîne să insiste asupra adâncirii studiului şi găsirii mijloacelor de exprimare artistică a ceea ce este mai esenţial: psihologia omului, mîndria muncitorului, bucuria reuşitei sale. Peisajul — în ulei sau acuarelă — este de asemenea bine reprezentat. Executate cu sensibilitate, într-o coloristică nuanţată şi discretă lucrările lui Fenyeş Gheorghe, Butnaru Aurel, Coclitu Gheorghe şi Gamenzi Zoltán degajă mult optimism, exprimă sentimentul de dragoste al creatorilor pentru locurile în care trăiesc sau pe care le-au vizitat. Gravura este prezentă prin linogravurile lui Viorel Vasile, Sculy Felicia, Ţîrca Ion, din cercul de artă plastică de la Lupeni. In ciuda limbajului sgîrcit, specific gravurii, creatorii lucrărilor „In abataj“, „Azi dăm peste plan“ şi „Sondorii“ au reuşit să înfăţişeze destul de expresiv chipul muncitorului înaintat, dovedind astfel realele lor calităţi artistice. Lucrările ar fi putut cîştiga şi mai mult dacă exprimau mai multă mobilitate, mişcare, acţiune. Litografiile lui Constantin Găvenea-Tulcea, „Descărcatul peştilor“ şi „Pescari In Deltă" sunt două lucrări pe temă de muncă din faţa cărora vizitatorul pleacă plăcut impresionat. Deşi nu face parte din grafică, merită a fi citată şi lucrarea lui Radosavlevici Nicola „Minerii“, nu pentru meşteşugul cu care a reliefat în lemn, ci pentru ideea care vrea să ne-o comunice: „Lupta pentru cărbune“. Redînd specificul mişcărilor în mină, înfăţişîndu-i pe mineri în poziţii caracteristice muncii subterane, creattorul a mărit autenticitatea lucrării, reuşind să sugereze intensitatea efortului minerilor în lupta cu cărbunele. Puţinele lucrări de sculptură, ne dau totuşi posibilitatea să apreciem eforturile depuse de amatori, pentru a pătrundă tainele acestui gen al artei plastice. Figura omenească stă în atenţia sculptorilor amatori. Pentru realizarea lucrărilor „Sudorul“, (Rusu Vasile) „Lev Tolstoi", (Holman Artur), „Cap de băiat“ (Glas Ingo), „Cap de bărbat" (Carmen Hristescu), creatorii au modelat astfel gipsul incit fiecare „cap“ oglindeşte lumea sa lăuntrică. Meritul lor constă în faptul, că au ştiut să reliefeze acele trăsături, care pun în valoare tot ce are mai bun „modelul“. „Sudorul" exprimă inteligenţă, demnitate şi mîndria conştientă ce i-o dă titlul ce-l poartă : „Lev Tolstoi“ privirea adîncă, profund căutătoare a „titanului literaturii ruse". In faţa vitrinelor cu obiecte de artă decorativă aplicată, vizitatorul încearcă un sentiment de admiraţie. La cea mai mare parte a exponatelor, se împleteşte talentul cu măiestria celor care le-au creat. Noul nu încetează să se afirme nici aici. In ceramica industrială desenatoarea Simon Lenke, promovează cu succes motive din arta populară secuiască. Cartea de proporţii reduse , sculptată în plută de Ion Slasomeanu, pe coperta cănsia este înfăţişat Mihail Eminescu, aminteşte vizitatorului de talentul, măiestria şi răbdarea artiştilor chinezi. Lucrările citate sunt doar o parte din cele multe care merită a fi menţionate, în afara ideilor care ţi le comunică toate exprimă setea de cultură a omului nou, educat şi crescut în spiritul muncii şi al frumosului. Exprimă condiţiile de viaţă de astăzi, eliberarea omului de grija zilei de mîine şi acordarea posibilităţilor de a dărui timpul liber unor astfel de preocupări nobile. De aceea muncitorul, funcţionarul, ţăranul muncitor care a dezlegat tainele culorilor, ale desenului şi a înţeles arta încearcă să-şi exprime cu sinceritate bucuria de a trăi şi a muncii îşi arată de fapt sensul existenţei sale , se străduieşte să-şi exprime şi pe plan artistic adeziunea sa la lupta pentru triumful cauzei socialiste. Părăsirea temelor minore şi abordarea cu curaj a temelor de muncă şi de viaţă, este semnificativă în acest sens. De aceea se impune ca şi pe viitor să se acorde toată atenţia îndrumării creatorilor amatori, atît pe planul însuşirii meşteşugului, pentru a putea transpune artistic gîndurile, sentimentele lor , cît şi pe plan politico,ideologic — pentru a putea înţelege mai bine sensul activităţii omului în orînduirea noastră socialistă şi a-l înfăţişa ca atare. De mare folos pot fi artiştii profesionişti, care recent au luat iniţiativa de a se deplasa în comune, sate şi în centrele muncitoreşti. Prezenţa celor mai valoroşi artişti plastici trebuie folosită din plin. Sfatul şi îndrumarea lor de înaltă calificare pot fi de mare folos artiştilor amatori. Muncind cu grijă, cu răbdare vom reuşi ca lucrările artiştilor amatori, ce le vom expune în viitoarele expoziţii bienale, să fie la un nivel artistic şi mai înalt şi să exprime un conţinut bogat de idei- A. GRIGORE in clişeu : fanfara minerilor din Gomăneşti la repetiţie. (Foto: Agerpres) Ajutor concret şi eficient încă din luna octombrie 1958 Consiliul Sindical Regional Bucureşti a iniţiat împreună cu consiliile sindicale raionale şi în colaborare cu Institutul de Protecţia Muncii al C.C.S., un control asupra felului cum se ocupă organele sindicale şi conducerile administrative de aplicarea măsurilor de tehnica securităţii şi protecţia muncii în întreprinderile din raioanele regiunii Bucureşti. Controlul s-a făcut pînă în prezent în raioanele Giurgiu, Urziceni, Roşiorii de Vede, Videle şi Alexandria. Cu această ocazie s-a constatat că organele sindicale şi conducerile administrative, în general, se îngrijesc de crearea unor condiţii bune de muncă pentru salariaţi şi de respectarea legislaţieiprivitoare la protecţia muncii. De pildă, la ţesătoria „Teleorman" şi La centrul mecanic din Roşiorii de Vede, la topitoria de cînepă şi la moara „8 Mai“ din raionul Alexandria s.a constatat că există preocupare pentru tehnica securităţii şi protecţia muncii, în sensul că s-a acordat o atenţie deosebită instruirii muncitorilor şi aplicării pe scară largă a dispozitivelor de protecţie şi a micii mecanizări ceea ce a contribuit la uşurarea efortului fizic, la reducerea simţitoare a cauzelor de generare a accidentelor şi în consecinţă a zilelor de incapacitate temporară de muncă faţă de anul 1957. Astfel, la topitoria de cînepă din Alexandria, s-au mecanizat o serie de operaţiuni care înainte se făceau manual, cum ar fi balotarea fibrelor la presă. De asemenea, cei ce lucrează la meliţe nu mai sunt expuşi îmbolnăvirilor, deoarece puzderia din spatele meliţelor şi praful se elimină acum cu ajutorul a două exhaustoare. Şi la moara „8 Mai“ din comuna Brînceni şi la S.M.T. Nanov, precum şi în alte părţi, datorită măsurilor luate, anul trecut nu s-a produs nici un accident de muncă sau vreun caz de boală profesională. Trebuie arătat însă că, cu prilejul controlului efectuat au reieşit şi unele deficienţe care dovedesc slaba preocupare a conducerilor administrative şi a organelor sindicale respective pentru protecţia muncii. Să luăm de exeres S.M.T. Brînceni, fabrica „Izlazu"WW G.A.S. Vităneşti — toate din raionul Alexandria — unităţi în care administraţiile şi organizaţiile sindicale nu se ocupă în suficientă măsură de această problemă. Aici instruirea privind normele de tehnica securităţii se face formal. Fişele de instructaj uneori sunt semnate fără ca omul respectiv să fi fost instruit. Un alt aspect este acela, că instalaţiile electrice din aceste întreprinderi nu sunt făcute reglementar aşa cum prevăd normele de tehnica securităţii. Nu toate motoarele electrice au legătura de scurgere la pămint, iar unele fire electrice nu sînt izolate. Ca urmare a acestui control organizat de C.S.R. Bucureşti, inspecţia tehnică a încheiat prescripţii în care sînt consemnate deficienţele constatate dîndu-se termene pentru remediere, iar împreună cu consiliile sindicale raionale au fost organizate şedinţe de analiză la care au participat conducerile administrative şi organele sinicale care muncesc în domeniul muncii, Sanepidul, procuraturaţia sanitară a raionului respectiv. Rapoartele prezentate cu acest prilej de către Inspecţia tehnică au oglindit unele aspecte găsite în întreprinderile controlate. Astfel, în şedinţa de analiză ţinută în raionul Alexandria, s-a arătat că aici instruirea muncitorilor se face defectuos şi că nu toate instalaţiile electrice prezintă siguranţă. Cu această ocazie Institutul de Protecţia Muncii al C.C.S. a prezentat filmul documentar „Electrosecuritatea în întreprinderi“, în care se poate vedea cum se produc accidentele prin electrocutare şi ce măsuri trebuie luate pentru evitarea lor. La cîteva săptămîni după control s-au făcut şi unele sondaje în urma cărora s-a constatat că munca în domeniul tehnicii securităţii şi protecţiei muncii s-a îmbunătăţit, datorită faptului că conducerile administrative şi organele sindicale pun în practică prevederile prescripţiilor încheiate şi fac o instruire temeinică a muncitorilor. Măsurile luate au dus la scăderea numărului zilelor de incapacitate temporară de muncă. Acest control şi şedinţele comune de analiză făcute cu acest prilej au constituit un valoros schimb de experienţă, în domeniul protecţiei muncii între conducerile administrative şi organele sindicale. Analize asemănătoare vor avea loc şi în celelalte raioane ale regiunii Bucureşti. I. DOROBANŢU