Munca, ianuarie 1959 (Anul 15, nr. 3474-3498)

1959-01-03 / nr. 3474

Pag. 2-a Toate f­orţele pentru îndeplinirea planului pe 1959 A­VEM CONDIŢII PENTRU A DEZVOLTA SUCCESELE NOASTRE In anul 1957 cînd colectivul de muncă de la Uzina de reparaţii de u­­tilaj petrolifer din Poiana-Cîmpina a realizat cea mai mare producţie de la înfiinţarea întreprinderii, unii tehni­­­­cieni spuneau că aceasta este maxi­mum ce poate fi atins. Pentru a mer­ge mai departe — susţineau ei — tre­buie investiţii în maşini, spaţiu mai mare, mai mult personal etc. Mi-am adus aminte de cele de mai sus deunăzi, cînd stăteam de vorbă cu tovarăşul Angliei Popa, directorul uzi­nei, şi Gh. Ghimbaşu, preşedintele co­­mitetului de întreprindere. Discuţia noastră se purta pe tema : cum a fost realizat planul de producţie pe anul 1958 şi ce pregătiri s-au făcut pentru ca din primele zile ale anului 1959 să se pornească la o muncă intensă pentru îndeplinirea şi depăşirea pla­nului.­­ — Considerăm — mi-a spus tovară­şul Anghel Popa — că ar fi bine să arătăm mai întii cum am realizat pla­nul în anul 1958. După noi, bilanţul este bogat. Cu aceleaşi maşini, in acelaşi spaţiu de lucru şi cu un nu­măr mai mic de muncitori, am reuşit să realizăm planul anual de producţie cu 33 de zile mai devreme, am obţinut o creştere a productivităţii muncii de 5,32 la sută şi am realizat în acelaşi timp o economie de 5.473.000 lei la preţul de cost al reparaţiilor. Aceste rezultate au fost posibile da­torită măsurilor tehnico-organizatorice luate. Bunăoară, motoarele şi tractoa­rele se reparau înainte în două secţii principale: mecanică prelucrătoare (care confecţiona şi recondiţiona piesele ne­cesare reparaţiilor) şi mecanică-montaj (care repara propriu-zis motoarele, tractoarele, troliile ş.a.m.d.). Cînd munca la una din secţii nu mergea bine, puteai auzi: „Nu suntem­ noi de vină, ci cei de la mecanica prelucră­toare care nu ne-au dat piesele la timp“, sau : „Mecanica montaj nu ne-a dat comenzile la vreme“. Această pro­blemă a fost rezolvată. Secţiile răspund de repararea utilajelor de la început pînă la sfîrşit. In secţia mecanică pre­lucrătoare se execută piese şi se repa­ră numai motoare, indiferent de tip, iar cealaltă secţie se ocupă de repararea numai a tractoarelor, troliilor etc. In felul acesta producţia celor două secţii a crescut în ultimele 5 luni faţă de pri­mul semestru al anului (schimbările s-au făcut în luna iulie) cu 9,7 la sută, iar productivitatea muncii a sporit de la 2,72 la sută la 10,67 la sută. Un alt factor, tot atît de important, a fost introducerea sistemului de repa­rare a motoarelor, tractoarelor şi auto­vehiculelor pe ansamble şi subansam­­ble după tipuri de maşini.­ Prin aceasta timpul necesar reparării unui tractor a scăzut simţitor, iar calitatea reparaţiilor s-a îmbunătăţit. Expunerea tovarăşului Gh. Gheor­­ghiu-Dej, făcută la şedinţa plenară a C.C. al P.M.R. din 26—28 noiembrie 1958, pune in faţa muncitorilor petro­lişti o seamă de sarcini însemnate. In primul rînd, ei trebuie să foreze într-un timp mai scurt mai multe sonde, la un preţ de cost cit mai redus. Pentru în­deplinirea acestei sarcini, şi noi cei care lucrăm in uzinele de reparat uti­laj petrolifer, putem acorda un real sprijin, efectuind reparaţii de calitate şi la un preţ de cost cit mai scăzut. Con­form cifrelor de control primite, pro­ducţia uzinei noastre în 1959 trebuie să înregistreze o creştere de circa 10 la sută faţă de cel mai înalt vîrf de pro­ducţie atins anul trecut. Nouă ne re­vine sarcina de a repara tractoa­rele, troliile şi motoarele de la insta­laţiile de foraj, precum şi autovehicu­lele cu care sunt dotate schelele petro­lifere din ţara noastră. Dezbaterea în masă a documentelor plenarei C.C. al partidului a însufleţit şi mai mult în­tregul nostru colectiv de muncă. Şi sînteţ­i convinşi că, sprijiniţi şi mai departe de către comitetul sindical, vom reuşi să îndeplinim înainte de ter­men şi planul pe anul acesta. — Este foarte important pentru noi faptul că colectivul nostru a realizat planul de producţie pe 1958 la toţi in­dicii şi înainte de termen — ne-a spus, la rîndul său, tovarăşul Gh. Ghimbaşu, preşedintele comitetului de întreprindere. Acest lucru ne-a­ per­mis ca pînă la sfîrşitul anului tre­cut să asigurăm decalajul ne­cesar realizării unei producţii ritmice începînd din primele zile ale anului 1959. In consfătuirile de producţie or­ganizate de organele sindicale special pentru analizarea cifrelor de control primite, muncitorii, tehnicienii şi ingi­nerii au făcut multe propuneri preţioa­se. In planul de măsuri tehnico-orga­nizatorice elaborat cu acest prilej s-au prevăzut o serie de măsuri importante, menite să ducă la creşterea producţiei şi productivităţii muncii, la îmbunătă­ţirea calităţii reparaţiilor şi reducerea preţului de cost. Aplicarea acestor mă­suri constituie o bază tehnico-materială în plus, care ne va ajuta să realizăm chiar de la început sporul de produc­ţie zilnic ce ne revine ca sarcină prin plan. Propunerile făcute de muncitori vor duce la valorificarea unor noi re­surse de creştere a productivităţii mun­cii şi totodată la reducerea preţului de cost şi la asigurarea unei calităţi su­perioare producţiei. De exemplu, mun­citorii de la mecanică tractoare, au pro­pus să se treacă la turnarea centrifu­gală a cuzineţilor prin încălzire cu curenţi de înaltă frecvenţă, iar metoda de cromare şi electrometa­­lizare să fie extinsă şi la alte repere ca: viibrochene pentru motoa­rele de tractor „S“ 80, la fuzetele auto ş.a. Prin aplicarea acestor măsuri se vor obţine mari economii de material şi manoperă. Comitetul sindical şi-a propus să organizeze, cu concursul tehnicienilor, un ciclu de conferinţe ur­mate de demonstraţii practice, cu aju­torul cărora toţi muncitorii din secţii să ia cunoştinţă de noile metode de muncă, însuşirea acestor metode va trebui să fie sprijinită şi de fruntaşii în producţie, care vor fi îndrumaţi să instruiască permanent pe cei mai pu­ţin calificaţi. Colectivul de muncă de la secţia auto a propus să se amenajeze cîteva stan­duri pentru probarea autovehiculelor pe loc, pentru ca să nu mai fie nevoie de roda­jul obişnuit; de asemenea, să se construiască o instalaţie pentru spăla­rea pieselor auto pe bandă rulantă, în­­locuindu-se astfel procedeele învechite folosite în prezent. Propuneri preţioase au făcut şi cei de la forjă. E vorba de confecţionarea unor matriţe care să ducă la uşurarea muncii, la reducerea consumului specific de metal şi a greu­tăţii brute a pieselor, fără a se dăuna calităţii reparaţiilor, începînd cu grupele sindicale și pînă la comitetul de întreprindere, și-au prevăzut în planurile lor de muncă pe primul trimestru al anului 1959 — în lumina documentelor ple­narei C.C. al P.M.R. din 26—28 noiembrie 1958 — sarcini precise în ce privește urmărirea aplicării măsurilor propuse de muncitori. O atenţie deose­bită se va da dezvoltării întrecerii so­cialiste, care va trebui să aibă un ca­racter permanent, să fie orientată spre atingerea obiectivelor principale ale planului. Consfătuirile de producţie vor fi mai bine organizate, astfel ca fiecare muncitor şi tehnician să participe cit mai activ la conducerea şi gospodări­rea întreprinderii. Schimburile de ex­perienţă, convorbirile, conferinţele, ga­zetele de perete, staţia de radioampli­ficare vor fi mijloace importante prin care organele sindicale vor extinde noul, vor combate tot ce-i vechi în producţie şi în mentalitatea unor mun­citori, tehnicieni şi ingineri. Experienţa căpătată pînă acum pre­cum şi măsurile preconizate, pot con­stitui, credem, o bază trainică in lupta pentru îndeplinirea şi depăşirea planu­lui pe 1959. Convins de acest lucru, co­lectivul uzinei a propus ca planul de producţie pe 1959 să fie mărit cu 2,64 la sută faţă de cifrele de control date, angajîndu-se totodată să-l îndeplineas­că cu 8 zile mai devreme. Problema nr. 1 va fi îmbunătăţirea continuă a calităţii reparaţiilor. În felul acesta colectivul uzinei de reparaţii de utilaj petrolifer din Poia­­na-Cîmpina va reuşi — sperăm — să se menţină şi în anul 1959 fruntaş şi va contribui şi mai mult la creşterea producţiei de ţiţei — a încheiat tov. Gh. Ghimbaşu. L. BĂRBIERI corespondent al ziarului „Mun­ca“ pentru regiunea Ploeşti Convorbire cu tovarăşii ANGHEL POPA, director, şi GH. GHIMBAŞU, preşedintele comitetului sindical de la uzina de reparaţii de utilaj petrolifer din Poiana-Cîmpina 00­0 Mergem ferm pe drumul rentabilităţii La începutul anului 1958, G.A.S. Căizăneşti din regiunea Bucureşti, a preluat tot inventarul de la fosta I.C.I . (întreprinderea pentru creşte­rea şi îngrăşarea animalelor). Existau atunci destule lipsuri în gospodărirea acesteia. Consumul de furaje era mult depăşit, sporul mediu de creştere în greutate a­ animalelor era scăzut, iar costurile erau ridicate. A trebuit o muncă serioasă pentru lichidarea a­­cestor lipsuri. Atenţia s-a concentrat asupra orga­nizării mai bune a muncii. înainte, efectivele de animale repartizate oa­menilor erau mult prea mari faţă de posibilităţile lor. Nu existau brigăzi zootehnice. Conducerea gospodăriei, împreună cu organizaţia de partid şi comitetul sindical au analizat într-o consfătuire cu tehnicienii deficienţele organizatorice, după care s-a trecut la luarea unor măsuri în consecinţă. Astfel, s-au organizat şapte brigăzi zootehnice. Repartizarea animalelor nu s-a mai făcut la întîmplare ci cores­punzător cu capacitatea şi experien­­ţa oamenilor­ In raport cu calificarea acestora şi mecanizarea lucrărilor, lo­turile de animale repartizate conducă­torilor de brigăzi au fost stabilite di­ferenţiat. Brigăzile sunt conduse în marea lor majoritate de zootehnişti din noile promoţii, care sunt bine pregătiţi. Eforturile muncitorilor noştri au fost permanent îndreptate spre buna gospodărire a furajelor, spre aplicarea consecventă a regulilor zootehnice. Mai în fiecare săptămînă, în consfă­tuirile de producţie din grupele sindi­cale, tehnicienii, antrenaţi de conduce­­rea gospodăriei şi comitetul sindical, au ajutat la ridicarea calificării pro­fesionale a crescătorilor de animale, prin expuneri teoretice şi schimburi de experienţă De asemenea, s-au pus în discuţia membrilor de sindicat ca­zurile de încălcare a disciplinei în producţie. Atitudinea combativă faţă de aceste lipsuri a contribuit mult la creşterea simţului de răspundere în muncă. Atenţie deosebită s-a acordat hră­­nirii raţionale a animalelor. Fiecare şef de brigadă întocmeşte acum o ra­ţie completă, ştiinţific echilibrată şi economică. împreună cu crescătorii, ei folosesc cu mai multă pricepere în hrănirea animalelor nutreţurile biofer­­mentate şi furajele de înlocuire. Preocuparea tehnicienilor pentru hrănirea raţională a porcilor la îngră­şat, lupta consecventă dusă pentru realizarea unei juste concordanţe în­tre creşterea în greutate a animalelor şi consumul de furaje, asigurarea unei imunizări perfecte a animalelor împo­triva bolilor etc., au făcut ca rezul­tatele obţinute în producţie să fie din ce în ce mai bune. Prin folosirea raţională a furajelor s-a realizat o economie de peste 500 000 unităţi nutritive. Numai de la îngrăşarea porcilor gospodăria a obţinut un beneficiu de peste 2.000.000 lei. Expunerea tovarăşului Gh. Gheor­­ghiu-Dej la plenara C.C. al P.M.R. din 26—28 noiembrie 1958 pune un accent deosebit pe descoperirea şi valorifica­rea cit mai rapidă a tuturor rezerve­lor de la fiecare loc de muncă, în scopul creşterii productivităţii muncii şi al reducerii preţului de cost­ Aten­ţia crescătorilor noştri de animale este îndreptată acum şi mai mult în­­această direcţie. Conducerea gospo­dăriei şi comitetul sindical se îngri­jesc ca în cel mai scurt timp să se ridice gradul de mecanizare a lucră­rilor în îngrăşătorie. E vorba de insta­larea utilajului pentru pregătirea hra­nei, de repararea şi adaptarea insta­laţiilor de hrănire automată a porcine­­lor la condiţiile noastre, precum şi de alte măsuri care vor duce la ob­­ţinerea unei rentabilităţi mai înalte. Avem crescători fruntaşi ca Ion Pe­trul, Ion Dascălu, Vasile Nuţu şi al­ţii, oameni cu o bogată experienţă în muncă. Ei obţin sporuri mari de creş­tere în greutate la animalele pe care le îngrijesc. Ne propunem să înmul­ţim schimburile de experienţă, pentru ca în anul curent, toţi crescătorii aflaţi în întrecere socialistă să dobîn­­dească rezultate asemănătoare cu cele ale fruntaşilor. Preţul de cost al kilogramului de spor creştere în greutate a scăzut de la 14 lei cu­ era în lunile ianuarie şi februarie 1958, la cca. 8 lei. Pierde­rile care au fost preluate de la fosta I.C.I.A. sunt total lichidate. In anul acesta, prin eforturile întregului co­lectiv vrem să avem rezultate şi mai frumoase. Vom contribui astfel la o mai bună aprovizionare a populaţiei cu carne, la sporirea acumulărilor so­cialiste. SAVA NICA şef de secţie, VICTOR PARASCHIVESCU membru în comitetul sindical de la G.A.S. Căzănești, regiunea București MUNKA Construcţiile combinatului pentru fabricarea celulozei din stuf de la Brăila se desfăşoară în ritm vertiginos. Astfel, s-a terminat construcţia la roşu a fabricii de cartoane duplex-triplex, iar la staţia experimentală de furfuroi s-au început probele tehnologice, in prezent se lucrează intens la montarea agregatelor de la fabrica de cartoane, care va intra în pro­­ducţie în cursul acestui an. In clişeu: hala fabricii de cartoane unde se montează uriaşele maşini. Foto : Agerpres Sîmbătă 3 ianuarie 1959 — nr. 3474 I...1------11 fiit. "-TCBBggga CONSILIILE SINDICALE REGIONALE SI RAIONALE LA LUCRU Pe drumul unei rodnice activităţi Chiar de la înfiinţarea sa, Consi­liul sindical raional Giurgiu a acor­dat o atenţie deosebită problemelor majore ale muncii sindicale. In pla­nul pe care şi l-a întocmit au fost cuprinse o seamă de acţiuni care au menirea să ducă la intensificarea ac­tivităţii organelor sindicale în vede­rea creşterii producţiei şi productivi­tăţii muncii, reducerii preţului de cost al produselor şi mobilizării muncito­rilor în lupta pentru descoperirea şi folosirea rezervelor interne. Una din primele acţiuni a fost instruirea şi îndrumarea cu grijă a organelor sindicale atît din oraşul Giurgiu cît şi din mediul sătesc. Con­siliul sindical s-a preocupat şi de ex­tinderea experienţei pozitive în mun­ca sindicală. Astfel nu de mult a a­­vut loc un schimb de experienţă a că­rui temă era organizarea consfătuiri­lor de producţie. Cu acest prilej comi­tetele sindicale de la întreprinderile ,,Steagul Roşu“ şi Atelierele Navale Giurgiu au prezentat referate asupra modului cum pregătesc şi organizează ele consfătuirile de producţie. In primul din aceste referate („Steagul Roşu“) s-a arătat că în în­treprinderea respectivă consfătuirile de producţie sunt pregătite cu cîteva zile înainte. Organizatorii de grupă discută cu muncitorii, îndrumîndu-i să vină cu propuneri concrete în cadrul lor. In toate secţiile se pun la locuri vizibile afişe care anunţă consfătui­rea de producţie şi tema ei. Dacă co­lectivul întreprinderii „Steagul Roşu“ a ajuns să obţină o reducere a pre­ţului de cost, faţă de pian, de 1,98 la sută, iar prin valorificarea rezer­velor interne şi reducerea consumului de materii prime şi materiale să rea­lizeze economii de 214.000 lei, fără îndoială că la aceste succese au adus o contribuţie importantă şi consfătui­rile de producţie. Consiliul sindical consideră acţiu­nea pentru descoperirea rezervelor in­terne ca avînd caracter permanent. In planul său de muncă au fost trecute şi alte măsuri care să ducă la stimu­larea iniţiativei creatoare a muncito­rilor şi tehnicienilor, împreună cu fi­liala A.S.I.T. din oraşul Giurgiu, el va organiza un schimb de experienţă in cadrul căruia comisia de inovaţii şi raţionalizări de pe lingă comitetul de întreprindere al Atelierelor Navale Giurgiu va arăta cum şi-a desfăşurat activitatea în vederea creşterii numă­rului de inovaţii şi de inovatori. Tre­buie menţionat că în anul 1958 la A­­telierele Navale Giurgiu numărul ino­vaţiilor şi raţionalizărilor a sporit cu 30 la sută faţă de anul 1957. Schim­bul de experienţă va fi urmat de de­monstraţii practice cu diferite dispo­zitive realizate de inovatorii şi raţio­­nalizatorii din întreprindere. O altă acţiune importantă o consti­tuie organizarea consfătuirii în cadrul căreia comitetul sindical şi conduce­rea administrativă a întreprinderii Căi Navigabile din Giurgiu vor arăta mo­dul cum au reuşit să mobilizeze pe muncitori, tehnicieni şi ingineri la realizarea planului pe 1958 în numai 10 luni. O atenţie deosebită a fost acordată şi organelor sindicale din mediul să­tesc. Comitetele comunale mixte au fost îndrumate şi ajutate să-şi întoc­mească planul de muncă, prevăzînd în el acţiuni concrete. Datorită acestui fapt, comitetele sindicale din nume­roase comune au trecut la organiza­rea unor formaţii artistice şi a unor colective de conferenţiari din rîndu­­­rile membrilor de sindicat (ingineri, tehnicieni, medici, învăţători), la îmbi­narea activităţii culturale a membri­lor de sindicat cu cea a căminelor culturale. Un exemplu grăitor în a­­ceastă privinţă îl constituie comitetul sindical din comuna Vlaşina. Aici, membrii de sindicat au format 15 cercuri de citit, în cadrul cărora se ci­tesc în faţa ţăranilor muncitori lu­crări despre roadele lucrării pămîntu­­lui în comun cu mijloace mecanizate, despre necesitatea cultivării pe scară largă a sfeclei de zahăr şi a florii soarelui. Comitetul sindical comunal din co­­muna Cacaleţi (preşedinte Marin Ie­pure) a organizat recenzii asupra unor romane cu subiecte din viaţa sa­tului. Dar în activitatea Consiliului sin­dical raional există şi unele lipsuri. Dacă în comune s-a acordat o aten­ţie deosebită muncii cultural-educati­ve, nu tot aşa stau lucrurile în Între­prinderile din oraşul Giurgiu. Nume­roase formaţii artistice şi ca deose­bire brigăzile artistice de agitaţie nu au programe legate strîns de viaţa în­treprinderilor în care activează. Grăi­tor în acest sens este ultimul program al brigăzii artistice de agitaţie de la „Steagul Roşu“, care a fost axat pe unele deficienţe din oraş, în loc să se ocupe cu precădere de realizările­­ şi lipsurile din cadrul propriei întreprin­deri. O altă lipsă a Consiliului sin­dical raional se vădeşte în domeniul muncii educative prin conferinţe. El nu a luat încă legătura cu S.R.S.C. pentru organizarea unor acţiuni co­mune, pentru formarea unui colectiv de conferenţiari care să ţină prelegeri în faţa oamenilor muncii din dife­rite întreprinderi asupra unor pro­bleme de producţie şi ştiinţific*. Lipsurile arătate pot fi lichidate In scurt timp. In oraşul Giurgiu există forţe calificate pentru a fi atrase ca să sprijine desfăşurarea unei puternice activităţi cultural-educative, forţe pe care C.S.R. trebuie să le folosească din plin. A. MUNT corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Bucureşti CARNET PLASTIC Bienala republicană a artiştilor amatori Casa Prieteniei Romîno-Sovietice găzduieşte prima expoziţie bienală re­publicană de artă plastică a artişti­lor amatori din ţara noastră. Aci sunt în­mănunchiate cele mai valoroase lucrări ale creatorilor din şcolile populare de artă plastică, casele de cultură, cluburi şi cercurile de artă plastică din întreprinderi. Artiştii a­­matori şi-au propus de astă dată — mai mult ca oricînd — să aducă în pictură, sculptură şi grafică, omul cu faptele sale, să înfăţişeze frumu­seţile patriei, presajul nou in­­dustrial al regiunilor în care lo­cuiesc. Au încercat să transfi­gureze artistic ceea ce fac în munca lor zilnic, au făcut eforturi pentru a exprima în imagini artistice bogăţia sentimentelor lor. Abordînd în mod curajos genul compoziţional şi axîndu-se pe o tea­mă din trecutul de luptă al minerilor Vasile Viorel în lucrarea sa „Greva de la Lupeni 1929“, se străduieşte să redea starea psihologică a greviştilor aflaţi în bătaia gloanţelor: ura îm­­pletită cu dîrzenia, unitatea de acţiu­ne şi astea de răzbunare pentru cei căzuţi. O încercare pe această temă face şi Meseşan Iosif în pînza „Şe­­dinţa ilegală". Dragostea artiştilor plastici ama­tori care expun pentru locul de muncă — fabrică, şantier, ogor — bucuria ce au simţit-o, văzînd cum se schimbă înfăţişarea acestora sub privirile lor, s-au străduit s-o împărtăşească şi al­tora în tablourile de muncă şi în pei­­sajele industriale­­Prin cîteva linii ce conturează siluieta fabricii, gustul cu care a ales şi felul cum a pus culoa­rea, inginerul Traian Ionescu, a reu­şit să transmită sentimentele sale. Dragostea pentru omul care con­struieşte ne transmits şi Gheorghe Brădăţeanu în lucrarea sa „Construc­­tori“. El aduce omul pe primul plan, surprinzîndu-i mişcările caracteristice. Un alt tablou pe tema construcţiei, este şi cel al Adelei Monferato. Lucrat în culori ce degajă mult op­timism îţi dă imaginea noului ce se înalţă. Rusu Constantin în schiţele sale fără a insista asupra desenului lasă să întrezărim realele sale posibi­lităţi în domeniul compoziţiei. Dintre lucrările în ulei, compoziţia „Oţelari“ a lui Meingast Elza.Reşiţa reţine de asemenea atenţia vizitatorilor. Cu­­noscînd bine viaţa oţelarilor, creatoa­­rea reuşeşte să redea atmosfera spe­­cifică muncii oţelarilor. Efortul colec­tiv, dorinţa lor de a da şarje de bună calitate sunt sugerate prin mişcarea, încordarea şi atenţia cu care lucrea­ză oţelarii. Urmărind lucrările compoziţionale, vizitatorul găseşte şi altele, , in­teresante, atît prin tematica cît şi prin modul de exprimare. In general însă se constată că artiştii amatori aduc în lucrările lor mai mult tipo­logia muncitorului şi mai puţin psiho­­logia lui. Neajunsurile acestea se simt în scenele de muncă, in care există tendinţa înfăţişării mai mult a proce­sului tehni­c. („Macaragista“ de Ga­briela Ungureanu, „Aspect din uzină“ de Marin Constantin). Evident că pro­blema reflectării artistice, a trăirilor interioare, este una din laturile cel mai greu de exprimat. De aceea crea­torii se îndreaptă cu atenţie şi grijă către asemenea teme. Cutezanţa şi îndrăzneala cu care artiştii amatori au atacat de astă dată acest gen, sunt lăudabile şi merită sprijinite. Rămîne să insiste asupra adâncirii studiului şi găsirii mijloacelor de ex­­primare artistică a ceea ce este mai esenţial: psihologia omului, mîndria muncitorului, bucuria reuşitei sale. Peisajul — în ulei sau acuarelă — este de asemenea bine reprezentat. Executate cu sensibilitate, într-o co­­loristică nuanţată şi discretă lucră­­rile lui Fenyeş Gheorghe, Butnaru A­­urel, Coclitu Gheorghe şi Gamenzi Zoltán degajă mult optimism, expri­mă sentimentul de dragoste al crea­torilor pentru locurile în care trăiesc sau pe care le-au vizitat. Gravura este prezentă prin lino­­gravurile lui Viorel Vasile, Sculy Felicia, Ţîrca Ion, din cercul de artă plastică de la Lu­peni. In ciuda lim­bajului sgîrcit, specific gravurii, crea­­torii lucrărilor „In abataj“, „Azi dăm peste plan“ şi „Sondorii“ au reuşit să înfăţişeze destul de expresiv chi­pul muncitorului înaintat, dovedind astfel realele lor calităţi artistice. Lu­crările ar fi putut cîştiga şi mai mult dacă exprimau mai multă mobilitate, mişcare, acţiune. Litografiile lui Constantin Găvenea-Tulcea, „Des­cărcatul peştilor“ şi „Pescari In Deltă" sunt două lucrări pe temă de muncă din faţa cărora vizitatorul pleacă plăcut impresionat. De­şi nu face parte din grafică, me­rită a fi citată şi lucrarea lui Radosa­­vlevici Nicola „Minerii“, nu pentru meşteşugul cu care a reliefat în lemn, ci pentru ideea care vrea să ne-o comunice: „Lupta pentru cărbune“. Redînd specificul mişcărilor în mină, înfăţişîndu-i pe mineri în poziţii caracteristice muncii subterane, creat­­torul a mărit autenticitatea lucrării, reuşind să sugereze intensitatea efor­­tului minerilor în lupta cu cărbunele. Puţinele lucrări de sculptură, ne dau totuşi posibilitatea să apreciem eforturile depuse de amatori, pentru a pătrundă tainele acestui gen al ar­tei plastice. Figura omenească stă în atenţia sculptorilor amatori. Pentru realizarea lucrărilor „Sudorul“, (Rusu Vasile) „Lev Tolstoi", (Holman Artur), „Cap de băiat“ (Glas Ingo), „Cap de bărbat" (Carmen Hristescu), creato­rii au modelat astfel gipsul incit fie­care „cap“ oglindeşte lumea sa lă­untrică. Meritul lor constă în faptul, că au ştiut să reliefeze acele trăsă­­turi, care pun în valoare tot ce are mai bun „modelul“. „Sudorul" expri­mă inteligenţă, demnitate şi mîndria conştientă ce i-o dă titlul ce-l poartă : „Lev Tolstoi“ privirea adîncă, pro­fund căutătoare a „titanului literatu­­rii ruse". In faţa vitrinelor cu obiecte de ar­tă decorativă aplicată, vizitatorul în­­cearcă un sentiment de admiraţie. La cea mai mare parte a exponatelor, se împleteşte talentul cu măiestria celor care le-au creat. Noul nu încetează să se afirme nici aici. In ceramica in­dustrială desenatoarea Simon Lenke, promovează cu succes motive din ar­ta populară secuiască. Cartea de pro­porţii reduse , sculptată în plută de Ion Slasomeanu, pe coperta cănsia este înfăţişat Mihail Eminescu, amin­­teşte vizitatorului de talentul, măie­stria şi răbdarea artiştilor chinezi. Lucrările citate sunt doar o parte din cele multe care merită a fi men­­ţionate, în afara ideilor care ţi le co­munică toate exprimă setea de cul­tură a omului nou, educat şi crescut în spiritul muncii şi al frumosului. Exprimă condiţiile de viaţă de astăzi, eliberarea omului de grija zilei de mîine şi acordarea posibilităţilor de a dărui timpul liber unor astfel de pre­ocupări nobile. De aceea muncitorul, funcţionarul, ţăranul muncitor care a dezlegat tainele culorilor, ale desenu­lui şi a înţeles arta încearcă să-şi ex­prime cu sinceritate bucuria de a trăi şi a munci­i îşi arată de fapt sensul existenţei sale , se străduieşte să-şi exprime şi pe plan artistic adeziunea sa la lupta pentru triumful cauzei so­­cialiste. Părăsirea temelor minore şi abordarea cu curaj a temelor de mun­că şi de viaţă, este semnificativă în acest sens. De ace­ea se impune ca şi pe viitor să se acorde toată atenţia îndrumării creatorilor amatori, atît pe planul însuşirii meşteşugului, pentru a putea transpune artistic gîn­­durile, sentimentele lor , cît şi pe plan politico,ideologic — pentru a putea înţelege mai bine sensul acti­vităţii omului în orînduirea noastră socialistă şi a-l înfăţişa ca atare. De mare folos pot fi artiştii profe­sionişti, care recent au luat iniţiativa de a se deplasa în comune, sate şi în centrele muncitoreşti. Prezenţa celor mai valoroşi artişti plastici tre­buie folosită din plin. Sfatul şi în­drumarea lor de înaltă calificare pot fi de mare folos artiştilor amatori. Muncind cu grijă, cu răbdare vom re­­uşi ca lucrările artiştilor amatori, ce le vom expune în viitoarele expoziţii bienale, să fie la un nivel artistic şi mai înalt şi să exprime un conţinut bogat de idei- A. GRIGORE in clişeu : fanfara minerilor din Gomăneşti la repetiţie. (Foto: Agerpres) Ajutor concret şi eficient încă din luna octombrie 1958 Con­siliul Sindical Regional Bucureşti a iniţiat împreună cu consiliile sindi­­cale raionale şi în colaborare cu Insti­tutul de Protecţia Muncii al C.C.S., un control asupra felului cum se ocupă organele sindicale şi conducerile admi­nistrative de aplicarea măsurilor de tehnica securităţii şi protecţia muncii în întreprinderile din raioanele regiu­nii Bucureşti. Controlul s-a făcut pînă în prezent în raioanele Giurgiu, Urzi­­ceni, Roşiorii de Vede, Videle şi Alexandria. Cu această ocazie s-a con­statat că organele sindicale şi condu­cerile administrative, în general, se în­grijesc de crearea unor condiţii bune de muncă pentru salariaţi şi de respec­tarea legislaţiei­­privitoare la protecţia muncii. De pildă, la ţesătoria „Teleorman" şi La centrul mecanic din Roşiorii de Vede, la topitoria de cînepă şi la moara „8 Mai“ din raionul Alexandria s.a constatat că există preocupare pentru tehnica securităţii şi protecţia muncii, în sensul că s-a acordat o atenţie deo­sebită instruirii muncitorilor şi aplicării pe scară largă a dispozitivelor de pro­tecţie şi a micii mecanizări ceea ce a contribuit la uşurarea efortului fizic, la reducerea simţitoare a cauzelor de generare a accidentelor şi în consecinţă a zilelor de incapacitate temporară de muncă faţă de anul 1957. Astfel, la topitoria de cîn­epă din Alexandria, s-au mecanizat o serie de operaţiuni care înainte se făceau manual, cum ar fi balotarea fibrelor la presă. De aseme­­nea, cei ce lucrează la meliţe nu mai sunt expuşi îmbolnăvirilor, deoarece puzderia din­ spatele meliţelor şi pra­ful se elimină acum cu ajutorul a două exhaustoare. Şi la moara „8 Mai“ din comuna Brînceni şi la S.M.T. Nanov, precum şi în alte părţi, datorită măsu­rilor luate, anul trecut nu s-a produs nici un accident de muncă sau vreun caz de boală profesională. Trebuie arătat însă că, cu prilejul controlului efectuat au reieşit şi unele deficienţe care dovedesc slaba preocu­pare a conducerilor administrative şi a organelor sindicale respective pentru protecţia muncii. Să luăm de exeres S.M.T. Brînceni, fabrica „Izlazu"WW G.A.S. Vităneşti — toate di­n raionul Alexandria — unităţi în care adminis­traţiile şi organizaţiile sindicale nu se ocupă în suficientă măsură de această problemă. Aici instruirea privind nor­mele de tehnica securităţii se face for­mal. Fişele de instructaj uneori sunt semnate fără ca omul respectiv să fi fost instruit. Un alt aspect este acela, că instalaţiile electrice din aceste în­treprinderi nu sunt făcute reglementar aşa cum prevăd normele de tehnica securităţii. Nu toate motoarele electri­ce au legătura de scurgere la pă­­mint, iar unele fire electrice nu sînt izolate. Ca urmare a acestui control organi­zat de C.S.R. Bucureşti, inspecţia teh­­nică a încheiat prescripţii în care sînt consemnate deficienţele constatate dîn­­du-se termene pentru remediere, iar împreună cu consiliile sindicale raio­­nale au fost organizate şedinţe de a­­naliză la care au participat conducerile administrative şi organele sinicale care muncesc în domeniul muncii, Sanepidul, procuratura­ţia sanitară a raionului respectiv. Ra­poartele prezentate cu acest prilej de către Inspecţia tehnică au oglindit unele aspecte găsite în întreprin­derile controlate. Astfel, în şedinţa de analiză ţinută în raionul Alexan­dria, s-a arătat că aici instruirea mun­citorilor se face defectuos şi că nu toate instalaţiile electrice prezintă si­guranţă. Cu această ocazie Institutul de Protecţia Muncii al C.C.S. a pre­zentat filmul documentar „Electrose­­curitatea în întreprinderi“, în care se poate vedea cum se produc accidente­le prin electrocutare şi ce măsuri tre­­buie luate pentru evitarea lor. La cîteva săptămîni după control s-au făcut şi unele sondaje în urma cărora s-a constatat că munca în domeniul teh­nicii securităţii şi protecţiei muncii s-a îmbunătăţit, datorită faptului că con­ducerile administrative şi organele sin­dicale pun în practică prevederile prescripţiilor încheiate şi fac o instrui­re temeinică a muncitorilor. Măsurile luate au dus la scăderea numărului zi­lelor de incapacitate temporară de muncă. Acest control şi şedinţele comune de analiză făcute cu acest prilej au con­stituit un valoros schimb de experien­ţă, în domeniul protecţiei muncii între conducerile administrative şi organele sindicale. Analize asemănătoare vor avea loc şi în celelalte raioane ale regiunii Bu­cureşti. I. DOROBANŢU

Next