Munca, martie 1959 (Anul 15, nr. 3523-3548)

1959-03-01 / nr. 3523

Pag. 1-a C­oncediu ! Care era al muncii nu-l aşteaptă cu nerăbdare. Cine dintre noi nu fi a făcut planuri — cinci, unde şi cum se va odihni? Imaginaţia cui n-a fost excitată de perspectiva atrăgătoare de a vedea locuri necunoscute, de a lega prietenii şi a culege impresii noi? Anul acesta, unul număr de peste 500.000 de muncitori, tehnicieni, ingineri şi funcţionari 11 s-au asigurat toate condiţiile pentru a-şi petrece concediul in staţiunile de odihnă şi de tratament balnear. Pentru aceasta au fost alocate importante fonduri, au fost făcute, şi se mai fac, pregătiri menite să asigure o cit mai bună deservire în ceea ce priveşte tratamentul şi cazarea. Staţiunile sunt şi acum pline de vizitatori. Mii de oameni ai muncii şi-au exprimat dorinţa să-şi petreacă în acest anotimp concediul de odihnă. Din scrisorile primite la redacţie, din însemnările făcute in condicile de sugestii din staţiuni, şi mai ales din discuţiile purtate cu acei întorşi de la odihnă, se desprinde mulţumirea faţă de condiţiile create, de cali­tatea tratamentului medical şi de mijloacele cultural - distractive puse la dispoziţie. Se dăm aici citeva impresii ale muncitorilor care şi-au petre­cut concediul in staţiunile balneo­climaterice şi semnalăm unele aspecte pozitive şi negative legate de problema odihnei şi trata­mentului. Chiar dacă iarna este In toi, lucrul acesta nu se prea simte la Herculane. Climatul dulce, lipsit de curenţi, la care se adaugă con­diţiile create, fac ca şi in acest anotimp staţiunea să fie căutată. Clişeul de alături înfăţişează un aspect de la băile Herculans n 9 c­c­st sezon PRIN STAŢIUNILE DE ODIHNĂ ŞI TRATAMENT BALNEAR Păreri, im... I­m. ( Cum aţi petrecut concediul In j [ staţiune ? Cum aţi fost primit, tra­ j f tat, cum v-aţi distrat in timpul citi f aţi stat acolo ? lată întrebări cu j j­ care ne-am adresat cltorva tova- j I răşi de la uzinele „Republica“ şi­ 1 „23 August" din Capitală carej j s-au intors recent din concediul j f petrecut în diverse staţiuni de 1 [ odihnă şi tratament balneo-clima­ j­­­tic. N-am reprodus în întregime j | convorbirile ci, din fiecare am I I extras acele părţi asupra cărora j \ interlocutorii noştri au insistat­ I mai mult — lucru ce denotă că j [faptele respective iau impresionatu­l in mod deosebit. Să le dăm cuvin- j C___ _| Bine din toate punctele de vedere Am mai fost la Singeorgiu şi anul trecut — la trei săptămini după ce am ieşit din spital in urma unei he­patite, şi apoi acum în luna ianuarie. A fost bine din toate punctele de ve­dere. Şi cazarea, şi masa, şi trata­mentul. Nu e prea plăcut să mănînci la regim, dar tovarăşii s-au străduit ca mîncarea să fie variată, bogată în vitamine şi gustoasă. Cura cu ape minerale, cataplasmele, medicamen­tele prescrise mi-au ajutat mult. Cind am plecat, după ce medicii mi-au fă­cut analizele şi un consult serios, au putut scrie pe­ fişa mea : „mult ame­liorat“. Şi intr-adevăr mă simt mult mai bine. MARIA DUMITRU miezuitoare — turnătoria de precizie, uzinele „23 August’ Numai cuvinte de mulţumire In anii din urmă am fost deseori in staţiuni atit vara cit şi iarna pen­tru a-mi trata reumatismul. Că nu-i nici o deosebire — din punct de ve­­dere al anotimpului — în ce priveşte eficacitatea, nu încape nici o îndoială. Mi se pare chiar că e mai bine iarna. Cel puţin aşa a fost în ce mă priveşte. Eu aş recomanda celor ce au nevoie de tratament să meargă mai ales iarna. Vara eşti tentat să umbli mai mult, oboseşti, transpiri, poţi răci mai uşor. Iarna insă stai mai liniştit, dis­tracţiile sînt aproape. Aşişderea ma­sa. Şi pentru că veni vorba de masă trebuie să spun că nicăieri nu am mîncat aşa de bine ca la Băile Vic­toria. Tovarăşii de aici se îngrijesc nu numai să prepare o masă consis­tentă şi gustoasă, ci să şi fie frumos servită, ceea ce stimulează pofta de mîncare. Comportarea personalului este ireproşabilă. Voi păstra o fru­moasă amintire doctoriţei Terezia Kraţky, sorei şefă Florica (celălalt nume nu mi-l amintesc) şi ospătarilor Ferenczi Csator şi Ana Zara. ION TRIPA de la laminorul de 3 ţoli uzinele „Republica" Sinaia. Nu voi uita niciodată peisa­jul atit de variat al munţilor noştri, nici simţămîntul de mîndrie, de dra­goste pentru patria dragă, cind i-am cunoscut o parte din frumuseţi. ROMEO JURUBIŢA strungar — uzinele „Republica“ Oricind e frumos la Buziaşi O plimbare pe aleele parcului e ademeni-, toare, chit că face parte şi din cura de tratament. De ce numai vara?­ ­ I-am Intilnit pe tovarășul Ni­­­­­olae Lupu, muncitor la fabrica j§ „Tăbăcăria"-București, în ziua cind g se întorsese de la Slănic-Moldo­­­­va, unde fusese la cură. Din una §i în alta am aliat multe lucruri in­­­­teresante de la el. A locuit la o­­ vilă care, după cum afirma dîn- I sul, este „cea mai frumoasă din­­ staţiune". Ca tratament, a băut a­­ri­pă de la izvorul nr. 3, a făcut băi­­ parţiale de lumină, împachetări cu I paralină şi altele. Era mul­ţumit de feial cum a fost în­­­­grijit, de atenţia care o acordă­­ medicii şi personalul ajutător bol. I­navitor şi mai ales de faptul că H a putut beneficia de toţi factorii M curativi.­­ —Am mai fost şi anul trecut,­­ pe la sfîrşitul lunii mai, la Slă­­j­iie. Erau, ce-i drept, mai mulţi­­ oameni, dar parcă nu m-am sim- 1 fit atit de bine ca in februa­rie. Toată atenţia era indrep- “ tată asupra noastră. Tratamentul S se desfăşura fără nici o abatere. H Cu toţii eram mulţumiţi. Sunt g convins că aproape toţi ţ pentru H că mai existau unii „mofturoşi"­ g cei care am fost in această serie ş­i au plecat cu dorinţa de a veni g şi anul viitor tot in perioada de §i iarnă. Dar... ş Dar, avea tovarăşul Nicolae j§ Lupu citeva întrebări cărora nu fi le găsea răspuns. — De ce numai vara vin in sta­ § ţiune echipe artistice de amatori? g De ce la club nu sint mai multe j§ jocuri de şah, remi ? De ce g sala de cinematograf nu este g încălzită? De ce vin ziare puţine g la Slănic? De ce nu se organizea­­g ză măcar odată pe serie o seară­­ distractivă, urmată de dans?... % Cam mulţi „de ce“ și întrebăm g cum de n-a fost posibil să se re- g ducă măcar o parte din ele? După g cum spunea tovarăşul, aceste in- g trebări le-a mai pus unor per- g soane care se părea că veniseră g în control Dar măsuri de indrep- g tare n-au fost luate. Pină va veni răspunsul la in­ g trebările de mai sus sugerăm­­ Consiliului sindical regional Ba­­jg­cău să le dea atenţia cuvenită, g prin organizarea unui control g muncitoresc în această staţiune, g Cei veniţi la tratament trebuie g sa se simtă tot­atit de bine iarna , ca și vara. g M. BOLDUR I Excursii instructive Concediul meu la Sinaia a fost cum nu se poate mai plăcut. Masa a fost excelentă. Meniurile erau variate, astfel că puteai alege atit din felul intîi cit și din felul doi mîncarea preferată (se prepară două feluri din fiecare mîncare) iar încălzirea încă­perilor cred că a satisfăcut şi pe cei mai friguroşi. De fapt pe mine asta m-a interesat mai puţin, căci fiind mare amator de excursii am stat puţin în casă. Şi posibilităţi am avut destule. Zilnic s-au organizat ex­cursii in locurile cele mai diferite. Am vizitat Muzeul Pereş, Doftana, casa-muzeu a pictorului N. Grigores­­cu din Cimpina, unde am putut să-mi îmbogăţesc cunoştinţele. A fost fru­moasă şi excursia de la Buşteni, unde am vizitat grădina zoologică şi apoi cascada Urlătoarea. Dar din toate, cel mai mult mi-a plăcut excursia de o zi şi jumătate pe care am făcut-o pe traseul: Stîna Republicii, Piatra Arsă, Caraiman, Babele, Peștera, Vîr­­ful cu Dor, Cota 1500, Cota 1400. MULTE După un popas la casa de primire din Mediaş, oaspeţii noi ai staţiunii Bazna s-au urcat cu bagaje cu tot în autobuzul care a pornit de îndată, poate pentru a recupera întîrzierea cu care a sosit oboseala drumului făcut cu trenul, enervarea aşteptării sunt repede uitate. Acum ochii urmă­resc cu nesaţ priveliştile ce li se în­făţişează de o parte şi de alta a ser­pentinei asfaltate. — Parcă i un şarpe mare, aşa se-ncolăceşte împrejurul dealurilor —se minunează un călător. — După vorbă pari moldovean, de unde eşti ? — Păi din Mihăleşeni, regiunea Suceava, îs pensionar, n-am mai fost pe-aici niciodată, da­ i tare frumos. — Ei, să vezi cind vom ajunge vei avea şi mai multe de admirat — îl in­formează o femeie, cunoscătoare a locurilor. Staţiunea e chiar în pădure. Mai discutînd, mai întoreîndu-se cind într-o parte cind in alta pentru a admira peisajul, oaspeţii au poposit curînd la Bazna Şi pentru că era ora mesei, primul contact, după biroul de cazare, l-au luat cu cantina. După ce s-au ospătat din supa gus­toasă şi friptura cu garnitură de car­tofi şi au savurat cornurile pufoase, pensionarul Ion Ciobanu din regiunea Suceava, Ana Costiug, muncitoare la fabrica de porţelan din Cluj, pensio­narul Angliei Ciocan din comuna Rîi­­chiţele (Piteşti) şi ceilalţi proaspeţi oaspeţi ai Baznei au avut timp, în drum spre vilele unde au fost reparti­zaţi, să se convingă că într -adevăr e tare frumos aici. Ce-i drept, pădu­rea nu mai poartă podoaba frunzelor, dar ca o compensaţie. Iarna a îmbră­cat crengile copacilor cu promoroacă, dîndu-le un aspect feeric. Cind au ajuns în camerele bine încălzite de sobiţe şi s-au uitat pe fereastră, pri­veliştile li s-au părut şi mai fru­moase. Dar oamenii au venit să-şi­ caute sănătatea şi, de a doua zi, după ce medicul i-a văzut şi le-a prescris tra­tamentul, au intrat în grija băieşiţe­­lor, a masezelor, a surorilor de la e­­lectroterapie, a instructoarei de gim­nastică etc. Multe s-au făcut în Bazna în ultima vreme pentru a se îmbunătăţi condi­ţiile de tratament. Anul trecut au fost reamenajate pavilioanele de băi, s-au adus vane de faianţă, secţia de cultură fizică medicală a fost mutată într-o încăpere mai frumoasă şi do­tată cu aparatele necesare. Electrote­­rapia a fost şi ea mutată într-o sală adecvată, dîndu-se posibilitate tot­odată să se mărească spaţiul de ca­zare pentru ginecologie. Au fost pa­vate căile de acces, s-a îmbunătăţit în oarecare măsură iluminatul etc. In pavilioanele de băi e cald, curat. Personalul de aici se străduieşte să mulţumească pe fiecare, pentru ca toţi să plece cu starea sănătăţii ame­liorată. Şi dovada că reuşesc în efor­turile lor sunt înseşi spusele bolnavi­lor. Sofia Micuşan, muncitoare la fa­brica de ţigarete din Cluj, cind a ve­nit se simţea destul de rău. Numai după citeva zile de tratament era mult mai bine. Pensionara Emilia Bleka nu se mai plîngea nici ea de durerea aceea ascuţită la picioare Zeci de astfel de mărturii poţi auzi de te muncitorii şi pensionarii care au fost în luna februarie la Bazna­ Alte aprecieri favorabile poţi găsi şi în caietele de sugestii de pe cabine­tele medicale sau de la cantina sta­ţiunii. Oamenii sunt mulţumiţi şi de distrac­ţiile ce le oferă clubul. Aşezaţi în jurul unei măsuţe, funcţionara Matil­da Zamfir de la I.F.E.T.-Sibiu, tracto­­ristul Gh Botezan de la G.A.S.­Con­stanţa, muncitorul Petre Herescu de la uzinele „23 August“ din Bucureşti şi casieriţa Elena Ficiuc de la O.C.L. .Alimentara“ din Iaşi — patru oa­meni din tot atîtea colţuri ale ţării — dispută o partidă de romi, îşi îm­părtăşesc impresii, fac glume. S-au împrietenit aici şi doi amatori de şah — lăcătuşul Cornel Popescu de la uzinele „Tudor Vladimirescu“ din Bucureşti şi Vasile Şerban, muncitor la întreprinderea „Valea Teleajenuiii“ (regiunea Ploeşti). Sunt apreciate şi transmisiunile de cîntece de cerere, serile literare, concursurile pe diverse teme, filmele etc, tineretul, bineînţe­les, apreciază mult muzica de dans. Mai sînt şi unele nemulţumiri. E vorba de faptul că sunt zile cinci tre­buie aşteptat pentru a intra în baie, apa n­efiind destul de caldă şi de aceea băile se prelungesc pină seara tîrziu. Care e cauza ? Despre asta te infor­mează, oftînd ca de o mare greutate ce-i apasă, administratorul staţiunii, Petre Nicolae. Cazanele de băi sunt destul de vechi. Acum doi ani Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale a­ „dotat“ sta­ţiunea cu un cazan „nod“ pe care cei de la Govora îl predaseră la D A.C. Oamenii din staţiune l-au cîrpit cum s-au priceput şi o bucată de vreme a funcţionat Acum citeva zile el s-a defectat însă. „Ghinionul“ a făcut ca şi un alt cazan să se defecteze. La reparaţia cazanului, pe lingă munci­torii cooperativei din Tg. Mureş, au lucrat şi cei aileţi în staţiune, de di­mineaţa pînă seara tîrziu. In perioada reparaţiilor personalul băilor a fost împărţit să lucreze, în două schim­buri pentru ca cei veniţi la tratament să nu piardă băile. Situaţia se va îndrepta acum. Dar pentru cît timp ? Cazanele sînt totuşi cîrpite şi „ghi­nioanele“ se pot ivi oricind! Ar mai fi de spus cîte ceva şi despre apa potabilă, despre staţia de pompare care nici ea nu funcţionează mulţumi­tor. Sunt lucruri pe care Direcţia bal­­neo-climatică din Ministerul Sănă­tăţii şi Prevederilor Sociale le cunoa­şte dar nu se grăbeşte să le rezolve. O fi pentru că e vorba de o staţiune mai mică ? Pe unii tovarăşi din di­recţia amintită, care au vizitat în vară Bazna i-a supărat rău faptul că nu toate clădirile din staţiune erau vopsite în aceeaşi nuanţă şi au făcut mult tapaj pe această chestiune, dar ceea ce era esenţial — condiţiile de tratament — se vede că i-a preocu­pat mai puţin. La Bazna vin să-şi caute sănătatea oameni ai muncii din toate colţurile ţării. Socotim că Direcţia balneo-cli­­matică din cadrul Ministerului Să­nătăţii şi Prevederilor Sociale ar tre­bui să manifeste aceeaşi preocupare pentru toate staţiunile. De ce Bazna să rămînă un copil vitreg şi să nu i se dea atenţia pe care o merită, pentru ca cei veniţi aici la tratament să gă­sească condiţii la fel de bune ca şi în staţiunile mari ? E. DIMITRIU STRĂDUINŢE şi o atitudine de părinţi vitregi MUNKA Am crezut că intru într-un palat E prima dată că am mers într-o staţiune şi la plecarea din Bucureşti aveam unele indoieli — ca orice om care se duce într-un joc necunoscut. Cind am intrat în pavilionul 2 din staţiunea Olăneşti, unde am fost ca­zat, am crezut că intru într-un palat. Am rămas foarte mulţumit de cu­răţenia exemplară ce domneşte aici. Pretutindeni flori, mobilier frumos. Totul mi-a plăcut, mai ales că pe lin­gă tratament m-am­ distrat şi mi-am îmbogăţit cunoştinţele. Aş avea de făcut două recoman­dări conducerii staţiunii. In primul rind să procure scrumiere, căci e pă­cat să fie folosite de către fumători glastrele de flori de pe coridoare. Apoi cred că ar fi bine ca oamenii mai în vîrstă să fie cazaţi în pavilio­nul 1, pentru a le fi mai aproape can­tina şi băile. ENACHE STAN vopsitor — secţia vagoane a uzinelor „23 August“ Din scrisorile primite de staţiune Păstrez o plăcută amintire Poate nici n-o să vă aduceţi a­­minte de mine, că doar atîta lu­me se perindă în fiecare serie prin staţiunea Ocna Sibiului. Eu însă şi toţi cei care am fost acolo nu vom uita staţiunea şi pe nici unul din cei ce ne-au îngrijit. Drept să­ vă spun, pierind de acasă aveam unele îndoieli. Oare fiind iarnă n-o fi frig în camere? Tratamentul o fi destul de eficace ? La venire mă simţeam destul de prost cu sănă­tatea. Acum nu mai simt durerile atit de acut. Am ajuns acasă cu sănătatea refăcută şi asta datori­tă îngrijirii bune de care m-am bucurat. Atenţia cu care am fost înconjurat, chiar de la sosire, din partea tuturor celor care muncesc acolo — de la tovarăşele care fac curăţenie şi asigură căldura, pină la medicii şi surorile care ne-au tratat —­ merită toată recunoştin­ţa. Păstrez o plăcută amintire şi despre după-amiezele petrecute în sala de lectură sau la club. Vă rog pe dumneavoastră, tovarăşe director al staţiunii, să transmiteţi mulţumirile mele medicilor, surorilor de la ca­binele 5 şi 8 care muncesc a­­tît de conştiincios şi se poartă fru­mos cu cei suferinzi. De asemenea, bucătarului care pregăteşte mîncă­­ruri atit de gustoase şi consistente, precum şi ospătarelor care servesc masa repede şi civilizat. 1OAN HENIC pensionar din Iaşi — str. Elena Doamna nr. 45 Grijă pentru oaspeţi înainte de a ajunge în staţiune Pină să ajungi la Borsec ai de stră­bătut cale lungă. Cind am plecat eram oarecum îngrijorat. La Topliţa oare vom găsi repede autobuzul ? Cit vom avea de aşteptat şi unde vom sta în timpul acesta ? Dar nici n-am coborît bine din tren că mi-am dat seama cit de neîntemeiate mi-au fost temerile. In gară ne aştepta un to­varăş care ne-a îndrumat spre casa de primire, unde ni s-a servit un ceai fierbinte. Maşina a venit curînd. O­­dată ajunşi în staţiune s-au îngrijit alţii de noi şi că mi-a mers bine s-a văzut la plecare — cind cîntarul mi-a arătat că ant.4 kg. în plus. IORDAN TORNEI cu rai'! tor — turnătoria de oțel a uzinelor' „â3 August" «if Duminică 1 martie 1959 — nr. 8ffS3 Asta poate face orice activist sindical In calitatea mea de membru al co­mitetului de întreprindere şi responsa­bil al comisiei de asigurări sociale par­ticip uneori la diferite şedinţe, fie la Consiliul Sindical Orăşenesc, fie în altă parte — şi mă prinde mirarea cînd aud şi acum dîndu-se exemple de unele în­treprinderi care, în lunile de iarnă, restituie bilete de odihnă sau trata­ment, pe motiv că n-ar avea solicitanţi. A invoca scuze de acest fel este cu totul nejustificat. Este drept că pină acum cîţiva ani aşa procedam şi eu. Mi se repartizau un număr de bilete pe care căutam să le plasez, dar oamenii le refuzau deseori, mai ales în trimes­­trele I și IV. „E frig — spuneau unii — cum să merg iarna la băi, mai rău o să-mi facă !“ In loc să stau de voi­, bă cu ei, să caut să ie explic că nu au dreptate, eu mă lăsam convins de ar­gumentele lor și retumnam biletele ne­folosite. Aşa se făcea că din întreprin­­derea noastră, deşi exploatarea capita­listă şi-a lăsat urme în sănătatea mun­citorilor, beneficiau prea puţini oa­­meni de odihnă şi tratament într-un an de zile. In tot anul 1955 nu am trimis decit 75 de tovarăşi la trata­ment şi 80 la odihnă. Nu-i vorbă că am fost criticat pentru asta şi atunci am căutat să învăţ din prac­tica altor organizaţii sindicale, care foloseau mai bine biletele repartizate şi să aplic experienţa lor. Acum situa­­ţia s-a schimbat. Oamenii s-au convins că iarna, nu numai că nu-s condiţii rele în staţiuni, dar din unele puncte de vedere, e chiar mai bine. Cit des­­pre efectele tratamentelor, toată lumea e de acord că sunt aceleaşi în anotim­pul rece ca şi în cel cald. Pentru a putea satisface cerinţele, noi am cerut de la Consiliul Sindical Orăşenesc pen­­tru trimestrul I al acestui an şi am ob­ţinut un număr de bilete în plus. Cum am procedat noi ? Nu e nici un secret şi asta o poate face orice co­mitet de întreprindere, orice activist care lucrează în domeniul asigurărilor sociale şi care se interesează serios de sănătatea oamenilor din Întreprinderea respectivă. In primul rînd ne-am asigurat spri­jinul medicilor de la S.M.S. Atit medi­­cul-şef Horomniceanu, cît, mai ales, doctorul Eugen Manolescu care se o­­cupă direct de cei ce au nevoie de tratamente, au fost bucuroşi să ne aju­­te. Medicul-şef vorbeşte săptămînal la staţia de radio-amplificare în cadrul emisiunii „Sfatul medicului“. Deseori el consacră unele emisiuni problemei odihnei şi tratamentelor în staţiuni, ex­­plicind necesitatea acestora, eficacita­tea lor în tot cursul anului. Doctorul Eugen Manolescu, în convorbirile cu pacienţii, nu uită să arate că valoarea curativă a apelor şi efectel­e celorlalte tratamente sunt aceleaşi iarna ca şi vara. La rîndul lor, activiştii cu asigurările sociale — responsabili în comitetele de secţie, sau delegaţii din grupele sindi­­cale stau de vorbă cu oamenii. Marin Olteanu, de la secţia manua­lă, a fost în decembrie 1958 intentat in spital. Medicii de acolo i-au reco­mandat o cură la Căchilata. Revenit in fabrică, medicul i-a spus că i-ar prii mult dacă ar pleca imediat pentru­­­,­şi face cura în continuarea tratamentului din spital. Comisia de asigurări sociale i-a dat un bilet şi la 30 decembrie el a plecat. S-a întors către sfîrşitul lui ianuarie refăcut şi cu forţe de muncă sporite. Floren Grosu avea concediu în ia­nuarie. Cind i-am întrebat ce are de gind să facă în concediu, ne-a răspuns că vrea să stea acasă. Bine, i-am spus noi, dar d-ta eşti suferind. Nu ar fi mai bine să mergi într-o staţiune ? Acolo vei fi tratat, îngrijit şi o să te simţi mai bine. Florea Grosu ne-a ascultat şi a fost mulţumit. A avut desigur efect şi panoul alcă­­tuit cu vederi primite de la cei plecaţi la tratament, scrisorile unora din ei pu­blicate la gazeta de perete, povestirile celor întorşi din staţiunile de odihnă şi tratament. Un lucru îi supără pe oameni. Anun­ţarea în ultimul moment a plecării în staţiune, sau trimiterea în staţiune cu întîrziere. Şi au dreptate. Asta înseam­­nă să nu le laşi timp să se pregătească, să piardă zile de tratament etc. Noi ne îngrijim să nu se întîmple aseme­­nea lucruri. Cind primim biletele le şi repartizăm pe comitete de secţie. Res­­ponsabilii cu asigurări sociale din ca­drul acestora iau legătură cu medicul, care pregăteşte din vreme analizele şi fişele celor ce urmează să plece. Efectele muncii noastre s-au văzut. Noi ne străduim acum să satisfacem cît mai bine cerinţele tuturor. IOAN DIMA responsabilul comisiei de asigurări sociale de la fabrica „Kirov“ din Capitală -OOP­Cind apa de Căciulata se asociază cu licoarea lui Bacchus indicaţii ale medicului şi — atunci cind nu există vreo oprelişte din par­tea acestuia — să nu întreacă măsura. Fotografia de mai sus a fost făcută la restaurantul din oraşul Călimă­­neşti. ,JEroii" sunt bolnavi veniţi la tratament şi care sub nici o formă nu aveau voie să consume alcool, m­ai ales in timpul curei prescrise. Nu ştim dacă careva dintre ei s-a întrebat: cum oare acţionează apa de Căciulata aso­ciată cu bere, vin ori rom, în tratarea unor afecţiuni ale ficatului, ale tubu­lui digestiv sau renale? Adevărul e că acţionează tocmai invers de cum se aşteaptă ei, adică cu tulburări mai accentuate cărora bolnavul le dă, chi­purile, şi explicaţia: „Apele îşi fac e­­fectul !" Asta ar fi un aspect. Alţii Insă, după ce întrec orice măsură au chef de ceartă. Aşa s-a intimplat cu Cornel Nicoară de la D.G .M.S.I.-Bucureşti, atit cit a stat in staţiune, pentru că după citeva zile a fost trimis acasă. El se îmbăta mai in fiecare zi şi după aceea făcea şi scandal, insulta perso­nalul medical ele. Aceeaşi meteahnă o avea şi Nicolae Nedelcu de la uzinele „23 August". Dumnealui, după ce con­suma alcool, obişnuia să lovească, aşa cum a încercat să facă cu sora de la sectorul de parafină. Au fost şi unii (N. Tudorache, achizitor la spitalul nr. 2 din Galaţi, Florea Blaj, magazioner­­ la fabrica „Kirov“ din Capitala), care- e­ra datorită comportării lor, li s-a în­trerupt tratamentul. Toţi aceşti tovarăşi au dovedit o to­tală lipsă de răspundere faţă de sănă­tatea lor şi de respect faţă de persona­lul staţiunii care s-a străduit să-i aju­­te. Oricită strădanie am depune, nu vom reuşi să ameliorăm cit de cit su­ferinţele unor astfel de „pacienţi". Pe noi medicii din staţiunea Călimăneşti ne mihneşte faptul că suntem­ puşi uneori in situaţia să luăm măsuri ca cele arătate mai sus. O facem numai pentru că este in interesul colectivităţii. Organizaţiile sindicale cărora apar­ţin tovarăşii amintiţi aici au datoria să-i educe. Este in însuşi intere­sul colectivelor lor să o facă. Asa cum de datoria medicilor este să discute mai mult cu fiecare bolnav in parte asupra comportării ce trebuie să o aibă şi a regulilor pe care trebuie să le respecte in timpul curei balneare. Dr. VASILE BRADU directorul staţiunii Călimăneştii Căciulata Priviţi această fotografie. Ce ne arată ea decit că un mic grup s-a intilnit la o halbă de bere „botezată" cu niţel rom ? E ceva rău in asta ? Nu, veţi zice. Ce-ar putea dăuna? Desigur, aveţi dreptate. O halbă de bere, un păhărel de vin sau ţuică, nu strică din cind in cind. Cu con­diția insă să nu contravină unor

Next