Munca, iunie 1961 (Anul 17, nr. 4221-4246)
1961-06-01 / nr. 4221
Proletari din toate ţările, uniţi-vă!mm AL CONSILIULUI CENTREL SINDICATELOR DIN R. P. R. Copiii—florile noastre de preţ ...In faţa unei maternităţi un bărbat se plimbă agitat, nerăbdător. Acuşi, acuşi o să apară soţia cu copilul. Cum o fi arătîmd, cu cine o fi semănînd ? Dar iată-i. Ii însoţeşte o soră care dă ultimele sfaturi tinerei mame. Au avut aici, mama şi copilul, condiţii optime de îngrijire. Acum intră amîndoi în seama altor medici şi surori, a celor din circumscripţia raională. Nici o zi nu vor fi scăpaţi din vedere, pentru ca copilul să se poată dezvolta armonios, să crească voinic şi sănătos. ...O maşină înaintează cu atenţie pe stradă. Merge cu viteză redusă faţă de celelalte. Pe ea o inscripţie :,Atenţie — copii“. Maşina s-a oprit în dreptul unei clădiri. Un băieţel face semne prietenoase cu mina. Apoi îşi sărută în fugă mama şi se grăbeşte să-şi ia locul printre colegii săi. Peste cîteva clipe toţi vor intra în camerele primitoare ale grădiniţei. începe o nouă zi plină de surprize plăcute. ...O gară, un peron înţesat de lume. De la ferestrele vagoanelor copiii ascultă distraţi sfaturile părinţilor. Gîndurile le fug departe. Peste cîteva ore vor fi pe plaja mării cu nisipul ,ei auriu, sau poate se vor desfăta privind crestele înalte ale munţilor, respirînd aerul ozonat. Şi cite zile minunate nu vor petrece aici în tabără ! Trei imagini redate sumar, trei lucruri obişnuite azi în viaţă copiilor din patria noastră. Dar cite altele nu s-ar putea prezenta! Viaţa nouă, mereu mai îmbelşugată ne îngăduie să oferim Copiilor tot ce-i mai bun şi mai frumos. Gîndurile noastre cele mai luminoase sínt pentru ei! Visurile noastre cele mai îndrăzneţe, punţile de aur pe care le aruncăm spre viitor, sînt pentru ei ! Dragostea şi grija statului nostru pentru copii începe din prima clipă a naşterii puiului de om. Realizările în domeniul ocrotirii mamei şi copilului reprezintă, prin amploarea lor, una din cele mai semnificative dovezi ale înaltului umanism specific regimului nostru democrat-popular. Codul Familiei şi alte legi apără interesele mamei şi ale copilului, ajută la consolidarea familiei şi promovează dezvoltarea ei, iar Codul Muncii asigură femeilor un concediu plătit de naştere pe timp de 112 zile. Femeilor gravide cît şi celor care alăptează li se creează condiţii de muncă mai uşoare. O reţea largă de case de naştere s-a dezvoltat pe întregul cuprins al ţării. Numai la sate sunt 1.800. Pătrunzînd în clădirile lor luminoase, sclipind de curăţenie, dotate cu aparatură modernă, unde sănătatea noilor născuţi şi a mamelor e supravegheată cu maximă grijă de un personal sanitar calificat, nu poţi să nu-ţi aminteşti, cu inima strînsă, de primitivismul de odinioară. Printre „recordurile“ Romîniei burghezomoşiereşti, se număra şi cel de ţară cu o inspăimîntătoare mortalitate infantilă, de ţară în care, din pricina condiţiilor mizerabile de naştere, mureau anual 8.000 de mame... „Sîmtem ţara de pe lume cu cea mai mare mortalitate infantilă — 18,9 la sută... — arăta profesorul dr. I. Nicolau în cadrul unei conferinţe ţinute în iulie 1942. Am pierdut în ultimii 20 de ani 2 milioane de oameni... Numărul cel mai mare de decese din ţara noastră este dat de copii în vîrstă de la 6-14 ani...“. Datorită măsurilor luate de partid şi guvern, acest procent tragic al mortalităţii infantile a scăzut de la 18,9 la sută în 1942, la 7 la sută în 1960. Pe măsură ce copilul creşte, îl aşteaptă azi cu porţile deschise creşele, grădiniţele, şcolile. In privinţa învăţământului şcolar, din Romînia moşierilor şi capitaliştilor răzbate peste ani o cifră care nu mai necesită comentarii. în 1933, mai bine de un milion de copii de vîrstă şcolară, fii şi fiice ale oamenilor muncii, nu urmau şcoala. Din cei înscrişi nu puteau frecventa decit jumătate. Cauzele erau nenumărate : taxe şcolare mari, lipsa îmbrăcămintei şi încălţămintei, distanţe de zeci de kilometri, pînă la cea mai apropiată şcoală, costul ridicat al manualelor. Despre această din urmă cauză, ne vorbeşte scriitorul Geo Bogza intr-un reportaj publicat în acea vreme şi intitulat „Abecedare“: „...5 lei înseamnă o pîine. O pîine e o zi de viaţă. Cite pîini, cite zile de viaţă, trebuie să smulgă din casele sărace preţul manualelor didactice ? Oamenii gîndesc. Tăbliţa : 7 pîini. Aritmetica : 10 pîini. Geografia: 8 pîini. Abecedarul: 7 pîini. E fantastic !“ Cum putea muncitorul, cu salariul lui de mizerie, muncitorul care era adesea şomer şi n-avea totdeauna nici bani pentru ■pîinea zilnică, să plătească cărţile şcolare ? In anii puterii populare, învăţămîntul elementar a devenit obligatoriu şi gratuit, numărul şcolilor a crescut considerabil, iar cel al şcolarilor este de circa 2.500.000. Numai în 1960 s-au tipărit pentru şcolile de cultură generală manuale într-un tiraj de 15.400.000 de exemplare. Ele se împart gratuit elevilor din clasa I-a pînă la clasa VII-a inclusiv. Orînduirea socialistă priveşte copiii ca viitorul ei. Grija pentru tînăra generaţie a devenit o lege principală a vieţii noastre. Noi vedem manifestarea acestei griji la fiecare pas. Numai pentru plata alocaţiilor de stat pentru copii şi ajutorului familial de stat s-au plătit în 1960 fonduri în valoare de 1.698.700.000 lei. Deşi bilanţul realizărilor este măreţ şi este imposibil să vorbim aici de toate cite s-au făcut, nu putem să nu amintim de sutele de tabere şi colonii de vară în care-şi petrec vacanţa zeci de mii de copii, de şcolile de muzică, de aeromodelism sau mecanică, de palatele şi casele pioniereşti. Ne bucură cînd răsfoim unul din milioanele de (Continuare în pag. 3-a) viteze sporite de foraj . Sondorii întreprinderii de foraj Bascov înscriu succese de seamă in întrecerea cu celelalte colective de sondori din ţară. A■plicarea unor metode avansate, ■ cum ar fi forajul cu turbina şi montarea instalaţiilor pe fundaţii uşoare, i-a ajutat să îndeplinească planul pe primele cinci luni • ale anului cu 5 zile mai devreme. ■ Totodată, ca urmare a extinderii ■ acestor metode, ei au obţinut viteze de lucru cu mult superioare • celor planificate. Astfel, în ultima lună vitezele de lucru la forajul de exploatare, explorare şi de referinţă au crescut cu la/s pînă la două ori. Printre brigăzile care s-au evidenţiat sînt cele conduse de tovarăşii Constantin Zaharia, Tudor Răcăşanu şi Stelian Stănciucu, care prin sporirea vitezelor de lucru au redus cu peste 30 la sută timpul de dare in folosinţă a sondelor 293, 322 și 383. (Coresp. „Munca“) LAMINATE PESTE PLAN Colectivul de muncă al lamnnnoarelor de la Combinatul Metalurgic din Reşiţa ocupă în prezent locul dintîi în întrecerea socialistă ce se desfăşoară între secţii. De la începutul anului pînă la 28 mai el ia bat peste plan 10.800 tone laminate şi a obţinut economii care totalizează peste 2 ■milioane lei. L-am rugat pe inginerul Gheorghe Savu, şeful laminorului liniei mijlocii, sector care a adus cea mai mare contribuţie la succesul secţiei, să ne explice secretul realizărilor obţinute. — De la început , ne-a , răspuns el — aş dori să vorbesc despre una din metodele cele mai valoroase folosită de colectivul nostru, anume acea a laminării profilelor între toleranţele admise de plus şi minus, în aşa fel incit să obţinem o cît mai mare depăşire de plan şi totodată economii importante de metal. Noţiunea de plus şi minus a devenit uzuală în cadrul activităţii colectivului nostru. E vorba de alegerea unei laminări precise în cîmpul de toleranţe stabilite de normele tehnice în vigoare. Puteţi să exemplificaţi . - Desigur, la linia noastră mijlocie, în cadrul laminării unui profil rotund de 50 mm, normele tehnice prevăd un cîmp de toleranţe de plus 0,8 şi minus un mm. Pentru a lucra economic şi a obţine o calitate superioară, noi alegem o laminare precis stabilită intre dimensiunea de 49 — 50 mm, adică în cîmpul de toleranţe negativ. La o cantitate de 100 tone metal laminată in condiţiile arătate economisim 4.000 kg. de metal. Folosirea la un număr cît mai mare de profile a metodei de laminare la toleranţe negative, alături de organizarea mai judicioasă a procesului tehnologic, iată cheia succeselor noastre în întrecere. Numai la linia mijlocie ca produs de la începutul anului pînă în prezent cca. 3.600 tone laminată peste plan. Din întreaga cantitate, 50 la sută a fost laminată la toleranțe negative. Economia rezultată prin folosirea metodei respective se ridică la 90 tone. (Coresp. „Munca") Constructorii de tractoare raportează A cincea lună a acestui an a fost încheiată de colectivul uzinelor de tractoare „Ernst Thälmann“ din Braşov cu un bilanţ bogat. Continuind cu însufleţire întrecerea socialistă, el a reuşit să îndeplinească prevederile planului pe luna mai, ieri în jurul orei 13. Acest important succes este urmarea directă a creşterii productivităţii muncii datorită extinderii tehnicii şi tehnologiei înaintate. Concomitent, harnicii constructori de tractoare au redus consumurile specifice cu cca. 140 tone metal. De la începutul anului pînă în prezent, s-a economisit metal echivalent cu cantitatea necesară pentru fabricarea a 160 de tractoare. Cele mai bune rezultate le-au obţinut secţiile forjă, turnătorie, motor şi oţelărie. (Coresp. „Munca“) DE PE OGOARE Muncesc cu avînt sporit Colectivele de muncă din cadrul G.A.S.-urilor din raionul Buzău, folosind la maximum timpul prielnic, au obţinut frumoase realizări în campania de primăvară. Paralel cu activitatea desfăşurată în cadrul campaniei de primăvară, aici au fost luate măsurile necesare pentru revizuirea şi punerea în funcţiune a utilajului necesar în campania de vară. Printre G.A.S.-urile fruntaşe din raionul Buzău se află şi G.A.S. Stîlpu, care a terminat reparaţiile utilajului cu mult mai devreme faţă de termenul planificat. Acest lucru se datoreşte efortului depus de mecanizatori şi de mecanicii de atelier Costea Anton, Virgil Chivulescu care au acordat o deosebită atenţie calităţii reparaţiilor. Rezultate asemănătoare au fost obţinute şi de G.A.S. Buzău şi Poşta Cilnău. C. Niculescu membru în comisia de presă de pe lingă C.D.S- Buzău Anul XVII —Nr 4221 JOI 1 IUNIE 1961 4 pagini 20 bani Au terminat prima prafila la porumb In numeroase gospodării agricole de stat din regiunea Banat, printre care Bulgăruş, Ciala, Teremia Mare şi Jimbolia s-a terminat prima praşilă la porumb, iar cea de-a doua a fost executată pe mai mult de 50 la sută din suprafeţele cultivate. Gospodăriile agricole de stat din această regiune au efectuat prima praşilă la porumb în proporție de 70 la sută. Sosirea în Capitală a dr. Sukarno, preşedintele Republicii Indonezia Preşedintele Republicii Indonezia, dr. Sukarno, a sosit miercuri în Capitală, înaltul oaspete face o vizită de prietenie în ţara noastră. Preşedintele Indoneziei este însoţit de miniştri şi alte persoane oficiale, de ziarişti. La ora 12, avionul cu care călătoreşte preşedintele dr. Sukarno, escortat de avioane cu reacţie româneşti, şi-a făcut apariţia deasupra aeroportului Otopeni. Numeroşi bucureşteni au venit să salute pe înaltul oaspete. Pe aeroport erau arborate drapelele de stat ale R. P. Romíné şi Republicii Indonezia. Alături, de portretele preşedintelui Republicii Indonezia, dr. Sukarno, şi preşedintelui Consiliului de Stat al R. P. Romíné, Gheorghe Gheorghiu-Dej, era scrisă în limbile indoneziană şi română urarea „Trăiască prietenia între poporul Indonezian şi poporul romín !". In întîmpinarea preşedintelui dr. Sukarno pe aeroport se aflau tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, preşedintele Consiliului de Stat al R. P. Romíné, Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Romíné, Gheorghe Apostol, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Ştefan Voitec şi Avram Bunaciu, vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat, general de armată Leontin Sălăjan, ministrul Forţelor Armate, Corneliu Mănescu, ministrul Afacerilor Externe, şi alte persoane oficiale. Au fost de faţă Sukrisno, ambasadorul Republicii Indonezia la Bucureşti, şi membrii ambasadei, tineri indonezieni care studiază în ţara noastră, precum şi Pavel Silard, ambasadorul R. P. Romíno la Djakarta. In aplauzele celor prezenţi, înaltul oaspete a fost întimpinat la coborirea din avion de conducătorii statului nostru. Preşedintele dr. Sukarno se salută cordial cu tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ion Gheorghe Maurer. Comandantul gărzii de onoare aliniate pe aeroport a prezentat raportul preşedintelui dr. Sukarno. Au fost intonate imnurile de stat ale Republicii Indonezia şi R. P. Romíne. Preşedintele dr. Sukarno, împreună cu tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, au trecut apoi în revistă garda de onoare. După ce oaspetelui i-au fost prezentate persoanele oficiale venite în întîmpinarea sa, cei prezenţi au primit defilarea gărzii de onoare. Un grup de pionieri au înconjurat pe înaltul oaspete şi persoanele care îl însoţesc, oferindu-le flori. Apoi, dr. Sukamo a luat loc în maşină, împreună cu tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ion Gheorghe Maurer. Coloana de maşini, însoţită de o escortă de motociclişti, s-a îndreptat spre reşedinţa rezervată înaltului oaspete. Pe traseu numeroşi bucureşteni au salutat pe preşedintele Indoneziei. (Agerpres) La sosire pe aeroportul Otopeni Concursul pe ţară pentru îmbunătăţirea calităţii plinii Această pline pe care o examinează cu atenţie gospodina Maria Constantin, din raionul Lenin, degustător in cadrul concursului, va primi diferite calificative la gust, prospeţime, formă, elasticitate etc. Deocamdată nu se ştie cărei echipe aparține. După ce va primi insă calificativele, echipa va fi identificată după numărul pe care-l poartă pline. JKVnd hainile iscusite Nu de puţine ori In memorie îţi revin Intîmplări din copilărie, cînd aşteptai nerăbdător Ia gura cuptorului ca mama să scoată plinea. Degetele se frigeau de coaja rumenă şi totuşi tentaţia era mare. O rupeai şi mîncai cu poftă. Această imagine mi-a venit in minte cînd am intrat în atelierul de pe şoseaua Vitan din Capitală, unde lucrează gospodine din diferite regiuni, participante la concursul pe ţară pentru îmbunătăţirea calităţii plinii. ■ Echipa din regiunea Braşov tocmai plămădea aluatul unei plini cu carton. Şint două gospodine care reprezintă această regiune: Aurelia Moşoiu, colectivistă din Hălchiu, şi Maria Mocanu, colectivistă din Viştea de Jos. Şi una şi cealaltă folosesc acelaşi procedeu. De aceea lucrează cot la cot. — Treizeci şi unu grade — anunţă laboranta Elena Badea, scoţînd termometrul din aluatul gata plămădit. Tovarăşa inginer Maria Crişan îşi notează în caiet... Economista Zoia Rădulescu calculează cantităţile de material. Trebuie arătat că în acest atelier s-a amenajat un mic laborator, pentru a se înregistra toate datele tehnice ale procesului de producţie de la fiecare echipă. Tocmai admiram o pîine mare, rotundă şi pufoasă, cînd tovarăşa inginer interveni: — Este făcută de aproape trei zile de tovarăşa Maria Mărcuşan, colectivistă din Pecica, care reprezintă regiunea Banat. Procesul tehnologiceste comun cu cei din celelalte regiuni, cu unele mici modificări în ce priveşte adaosurile de materiale auxiliare şi formă. Principaladeosebire constă însă în preparatul maielei, la care se adaugă, în afară de făină, apă, drojdie, şi o emulsie strecurată de prospătură sau acritură, cum ii mai spunem: "Aceasta este compusă din 0,5kg tărîțe de griu, l. kg aluat vechi și 0,5 litri apă. Toate se amestecă la un loc, se lasă să se odihnească o jumătate de oră, apoi se fărîmițează şi se pune la uscat timp de 2—3 zile într-un coş de nuiele. După aceea se folosește în raport cu cantitatea de pîine pe care vrea s-o facă gospodina. Proporţiile arătate mai sus sînt pentru 24 kg pîine. Tovarăşa Mărcuşan a venit cu acest preparat făcut gata de acasă. — Da, eu am învățat să fac aşa pîinea încă de la bunică-mea — spune colectivista Mărcuşan. 19. altfel la noi, la Pecica, toate gospodinele o fac la iei... S-au adunat la acest concurs gospodine din toate regiunilefirii. Ele îşi împărtăşesc cu dragoste experienţa acumulată în prepararea plinii. Colectivistele Iuliana Kaiser din Şimand şi Elena Stanciu din Grănicer reprezintă regiunea Crişana. Prima are 55 de ani, cealaltă doar 22 de ani. Amîndouă însă folosesc aceleaşi metode, şi este firesc să lucreze împreună. Demn de relevat este faptul că fiecare echipă lucrează pîinea după specificul regiunii. Ida Szász din comuna Ploieşti, regiunea Cluj, face pîine cu cartofi raşi şi cu cartofi cruzi. Gospodinele Elena Costea şi Elena Bendea din Tg. Mureş o fac cu pastă de cartofi. Elena Vişinovschi, care reprezintă regiunea Iaşi, îşi arată măiestria făcînd pîine intermediară cu cartofi şi pîine albă împletită. Doar printre gospodinele din regiunea Suceava s-a ivit un diferend — dacă-l putem numi așa — prin faptul că metodele tovarăşei Mintina Cîmpan din comuna Mihoveni nu se potrivesc cu cele ale Silviei Lazurcă din Calafindești. De aceea, conform regulamentului, fiecare lucrează aparte. Grăitor este faptul că, cu prilejul concursului, între gospodinele participante s-au legat strinse prietenii. Tovarăşa Elena Costea din Tg. Mureş şi-a notat adresele tuturor celorlalte gospodine pentru a coresponda cu ele. Colectivista Maria Mărcuşan arată cu plăcere o fotografie de la Tîrgul Moşilor, unde s-au pozat toate participantele, „spre amintire". MUni harnice şi iscusite. Ele fac plinea gustoasă. Toate aceste femei lucrează in gospodăria proprie sau cea colectivă. Ele au adunat o bogată experienţă, care astăzi este valorificată. H. VALENTIN Vizitele preşedintelui Republicii Indonezia, dr. Sukarno Miercuri după-amiază preşedintele Indoneziei, dr. Sukarno, împreună cu persoanele oficiale indoneziene care îl însoţesc, a făcut o vizită prin Bucureşti. înaltul oaspete a fost însoţit de tovarăşii Avram Bunaciu, vicepreşedinte al Consiliului de Stat al R. P. Româno, Ilie Murgulescu, ministrul învăţământului şi Culturii, Aurel Mălnăşan, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, Nicolae Bădescu, preşedintele Comitetului de Stat pentru construcţii, arhitectură şi sistematizare, Vasile Lixandru, vicepreşedinte al Sfatului Popular al Capitalei, şi alte persoane oficiale. De asemenea oaspeţii au fost însoţiţi de Sukrisno, ambasadorul Indoneziei la Bucureşti, şi Pavel Silard, ambasadorul R. P. Romíno la Djakarta. După o plimbare prin noul cartier Floreasca, dr. Sukarno, împreună cu persoanele care îl însoţesc, a vizitat sala Palatului R.P. Romíno, Arh. D. Farb, directorul Institutului „Proiect“-Bucureşti, a dat oaspeţilor explicaţii despre arhitectura sălii şi a prezentat instalaţiile cu care este înzestrată. In continuare oaspeţii au vizitat sala de concerte a Radioteleviziunii şi clădirea Consiliului de Miniştri. In cursul vizitei preşedintele Indoneziei s-a interesat îndeaproape de arhitectura construcţiilor. Dr. Sukarno şi persoanele care îl însoţesc au fost salutaţi călduros de numeroşi bucureşteni. (Agerpres) Dineul oferit de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej Preşedintele Consiliului de Stat al R. P. Romine, Gheorghe Gheorghiu- Dej, a oferit miercuri seara, la Palatul R. P. Romíne, un dineu în cinstea preşedintelui Republicii Indonezia, dr. Sukarno. Au luat parte miniştri şi alte, persoane oficiale indoneziene care însoţesc pe preşedintele Indoneziei în vizita pe care o face în ţara noastră. Au participat Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Româno, Gheorghe Apostol, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Ştefan Voitec şi Avram Bunaciu, vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat, general de armată Leontin Sălăjan, ministrul Forţelor Armate, Corneliu Mănescu, ministrul Afacerilor Externe, miniştri şi alte persoane oficiale. Au luat parte, de asemenea, Sukrisno, ambasadorul Republicii Indonezia la Bucureşti, precum şi Pavel Silard, ambasadorul R. P. Romíne la Djakarta, în timpul dineului preşedintele Consiliului de Stat al R. P. Romine, Gheorghe Gheorghiu-Dei, şi preşedintele Republicii Indonezia, dr. Sukarno, au rostit toasturi. Dineul s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială. (Agerpres)