Munca, iunie 1961 (Anul 17, nr. 4221-4246)

1961-06-01 / nr. 4221

Proletari din toate ţările, uniţi-vă!­mm AL CONSILIULUI CENTRE­L SINDICATELOR DIN R. P. R. Copiii—florile noastre de preţ ...In faţa unei maternităţi un băr­bat se plimbă agitat, nerăbdător. Acuşi, acuşi o să apară soţia cu co­pilul. Cum o fi arătîmd, cu cine o fi semănînd ? Dar iată-i. Ii însoţeşte o soră care dă ultimele sfaturi tine­rei mame. Au avut aici, mama şi co­pilul, condiţii optime de îngrijire. Acum intră amîndoi în seama altor medici şi surori, a celor din circum­scripţia raională­. Nici o zi nu vor fi scăpaţi din vedere, pentru ca copi­lul să se poată dezvolta armonios, să crească voinic şi sănătos. ...O maşină înaintează cu atenţie pe stradă. Merge cu viteză redusă faţă de celelalte. Pe ea o inscripţie :­­,Atenţie — copii“. Maşina s-a oprit în dreptul unei clădiri. Un băieţel face semne prietenoase cu mina. A­­poi îşi sărută în fugă mama şi se grăbeşte să-şi ia locul printre cole­gii săi. Peste cîteva clipe toţi vor in­tra în camerele primitoare ale gră­diniţei. începe o nouă zi plină de surprize plăcute. ...O gară, un peron înţesat de lume. De la ferestrele vagoanelor copiii ascultă distraţi sfaturile părin­ţilor. Gîndurile le fug departe. Peste cîteva ore vor fi pe plaja mării cu­ nisipul ,­ei auriu, sau poate se­ vo­r desfăta privind crestele înalte ale munţilor, respirînd aerul ozonat­. Şi cite zile minunate nu vor petrece aici în tabără ! Trei imagini redate sumar, trei lucruri obişnuite azi în viaţă copii­lor din patria noastră. Dar cite al­tele nu s-ar putea prezenta! Viaţa nouă, mereu mai­ îmbelşugată ne în­găduie să oferim Copiilor tot ce-i mai bun şi mai frumos. Gîndurile noastre cele mai luminoase sínt pen­tru ei! Visurile noastre cele mai în­drăzneţe, punţile de aur pe care le aruncăm spre viitor, sînt pentru ei ! Dragostea şi grija statului nostru pentru copii începe din prima clipă a naşterii puiului de om. Realizările în domeniul ocrotirii mamei şi co­pilului reprezintă, prin amploarea lor, una din cele mai semnificative dovezi ale înaltului umanism speci­fic regimului nostru democrat-popu­lar. Codul Familiei şi alte legi apă­ră interesele mamei şi ale copilului, ajută la consolidarea familiei şi promovează dezvoltarea ei, iar Codul Muncii asigură femeilor un concediu plătit de naştere pe timp de 112 zile. Femeilor gravide cît şi celor care alăptează li se creează condiţii de muncă mai uşoare. O reţea largă de case de naştere s-a dezvoltat pe întregul cu­prins al ţării. Numai la sate sunt 1.800. Pătrunzînd în clădirile lor lu­minoase, sclipind de curăţenie, do­tate cu aparatură modernă, unde să­nătatea noilor născuţi şi a mamelor e supravegheată cu maximă grijă de un personal sanitar calificat, nu poţi să nu-ţi aminteşti, cu inima strînsă, de primitivismul de odinioară. Prin­tre „recordurile“ Romîniei burghezo­­moşiereşti, se număra şi cel de ţară cu o inspăimîntătoare mortalitate infantilă, de ţară în care, din pricina condiţiilor mizerabile de naştere, mureau anual 8.000 de mame... „Sîm­­­tem ţara de pe lume cu cea mai mare mortalitate infantilă — 18,9 la sută... — arăta profesorul dr. I. Ni­­colau în cadrul unei conferinţe ţi­nute în iulie 1942. Am pierdut în ul­timii 20 de ani 2 milioane de oa­meni... Numărul cel mai mare de de­cese din ţara noastră este dat de copii în vîrstă de la 6-14 ani...“. Da­torită măsurilor luate de pa­rtid şi guvern, acest procent tragic al mor­talităţii infantile a scăzut de la 18,9 la sută în 1942, la 7 la sută în 1960. Pe măsură ce copilul creşte, îl aş­teaptă azi cu porţile deschise creşele, grădiniţele, şcolile. In privinţa învă­ţământului şcolar, din Romînia mo­şierilor şi capitaliştilor răzbate peste ani o cifră care nu mai necesită co­mentarii. în 1933, mai bine de un milion de copii de vîrstă şcolară, fii şi fiice ale oamenilor muncii, nu ur­mau şcoala. Din cei înscrişi nu pu­teau frecventa decit jumătate. Cau­zele­­ erau nenumărate : taxe şcolare mari, lipsa îmbrăcămintei şi încălţă­mintei, distanţe de zeci de kilometri, pînă la cea mai apropiată şcoală, costul ridicat al manualelor. Despre această din urmă cauză, ne vorbeşte scriitorul Geo Bogza intr-un repor­taj publicat în acea vreme şi intitu­lat „Abecedare“: „...5 lei înseamnă o pîine. O pîine e o zi de viaţă. Cite pîini, cite zile de viaţă, trebuie să smulgă din casele sărace preţul ma­nualelor didactice ? Oamenii gîndesc. Tăbliţa : 7 pîini. Aritmetica : 10 pîini. Geografia: 8 pîini. Abecedarul: 7 pîini. E fantastic !“ Cum putea mun­citorul, cu salariul lui de mizerie, muncitorul care era adesea şomer şi n-avea totdeauna nici bani pentru ■pîinea zilnică, să plătească cărţile şcolare ? In anii puterii populare, învăţă­­mîntul elementar a devenit obliga­toriu şi gratuit, numărul şcolilor a crescut considerabil, iar cel al şco­larilor este de circa 2.500.000. Numai în 1960 s-au tipărit pentru şcolile de cultură generală manuale într-un ti­raj de 15.400.000 de exemplare. Ele se împart gratuit elevilor din clasa I-a pînă la clasa VII-a inclusiv. Orînduirea socialistă priveşte co­piii ca viitorul ei. Grija pentru tî­­năra generaţie a devenit o lege prin­cipală a vieţii noastre. Noi vedem manifestarea ac­estei griji la fiecare pas. Numai pentru plata alocaţiilor de stat pentru copii şi ajutorului fa­milial de stat s-au plătit în 1960 fonduri în valoare de 1.698.700.000 lei. Deşi bilanţul realizărilor este măreţ şi este imposibil să vor­bim aici de toate cite s-au fă­cut, nu putem să nu amintim de sutele de tabere şi colonii de vară în care-şi petrec vacanţa zeci de mii de copii, de şcolile de muzică, de aeromodelism sau mecanică, de pa­latele şi casele pioniereşti. Ne bucură cînd răsfoim unul din milioanele de (Continuare în pag. 3-a) viteze sporite de foraj . Sondorii întreprinderii de fo­­­­raj Bascov înscriu succese de­­ seamă in întrecerea cu celelalte­­ colective de sondori din ţară. A­■­plicarea unor metode avansate, ■ cum ar fi forajul cu turbina şi­­ montarea instalaţiilor pe fundaţii­­ uşoare, i-a ajutat să îndeplineas­­­­că planul pe primele cinci luni • ale anului cu 5 zile mai devreme. ■ Totodată, ca urmare a extinderii ■ acestor metode, ei au obţinut vi­­­­teze de lucru cu mult superioare • celor planificate. Astfel, în ulti­ma lună vitezele de lucru la fo­rajul de exploatare, explorare şi de referinţă au crescut cu la/s pînă la două ori. Printre brigăzile care s-au evi­denţiat sînt cele conduse de to­varăşii Constantin Zaharia, Tu­dor Răcăşanu şi Stelian Stănciu­­cu, care prin sporirea vitezelor de lucru au redus cu peste 30 la sută timpul de dare in folosinţă a sondelor 293, 322 și 383. (Coresp. „Munca“) LAMINATE PESTE PLAN Colectivul de muncă al lamnnnoarelor de la Combinatul Metalurgic din Reşiţa ocupă în prezent locul d­intîi în întrecerea socialistă ce se desfăşoară între secţii. De la începutul anului pînă la 28 mai el ia bat peste plan 10.800 tone laminate şi a obţinut eco­nomii care totalizează peste 2 ■milioa­ne lei.­­ L-am rugat pe inginerul Gheorghe Savu, şeful laminorului liniei mijlocii, sector care a adus cea mai mare con­tribuţie la succesul secţiei, să ne­ explice secretul realizărilor obţinute. — De la început , ne-a , răspuns el — aş dori să vorbesc despre una din metodele cele mai valoroase folosită de colectivul nostru, anume acea a laminării profi­lelor între toleranţele admise de plus şi minus, în aşa fel incit să obţinem o cît mai mare depă­şire de plan şi totodată economii importante de metal. Noţiunea de plus şi minus a devenit uzuală în cadrul activităţii colectivului nostru. E vorba de alegerea unei laminări precise în cîmpul de toleranţe stabilite de nor­mele tehnice în vigoare.­­ Puteţi să exemplificaţi . - Desigur, la linia noastră mijlocie, în cadrul laminării unui profil rotund de 50 mm, normele tehnice prevăd un cîmp de toleranţe de plus 0,8 şi minus un mm. Pentru a lucra economic şi a obţine o calitate superioară, noi ale­gem o laminare precis stabilită intre dimensiunea de 49 — 50 mm, adică în cîmpul de toleranţe negativ. La o cantitate de 100 tone metal laminată in condiţiile arătate economisim 4.000 kg. de metal. Folosirea la un nu­măr cît mai mare de profile a metodei de laminare la toleranţe negative, alături de orga­nizarea mai judicioasă a procesului tehnologic, iată cheia succeselor noastre în întrecere. Numai la linia mijlocie ca produs de la începutul anului pînă în prezent cca. 3.600 tone laminată peste plan. Din întreaga cantitate, 50 la sută a fost laminată la toleranțe negative. Economia rezultată prin folosirea metodei respective se ridică la 90 tone. (Coresp. „Munca") Constructorii de tractoare raportează A cincea lună a a­­cestui an a fost înche­iată de colectivul uzi­nelor de tractoare „Ernst Thälmann“ din Braşov cu un bilanţ bogat. Continuind cu însufleţire întrecerea socialistă, el a reuşit să îndeplinească preve­derile planului pe luna mai, ieri în jurul orei 13. Acest important succes este urmarea directă a creşterii pro­ductivităţii muncii da­torită extinderii teh­nicii şi tehnologiei înaintate. Concomitent, harnicii constructori de tractoare au redus consumurile specifice cu cca. 140 tone me­tal. De la începutul anului pînă în prezent, s-a economisit metal echivalent cu cantita­tea necesară pentru fabricarea a 160 de tractoare. Cele mai bune rezultate le-au obţinut secţiile for­jă, turnătorie, motor şi oţelărie. (Coresp. „Munca“) DE PE OGOARE Muncesc cu avînt sporit Colectivele de muncă din cadrul G.A.S.-urilor din raionul Buzău, fo­losind la maximum timpul prielnic, au obţinut frumoase realizări în campania de primăvară. Paralel cu activitatea desfăşurată în cadrul campaniei de primăvară, aici au fost luate măsurile necesare pentru re­vizuirea şi punerea în funcţiune a utilajului necesar în campania de vară. Printre G.A.S.-urile fruntaşe din raionul Buzău se află şi G.A.S. Stîlpu, care a terminat reparaţiile utilajului cu mult mai devreme faţă de termenul planificat. Acest lucru se datoreşte efortului depus de me­canizatori şi de mecanicii de atelier Costea Anton, Virgil Chivulescu ca­re au acordat o deosebită atenţie calităţii reparaţiilor. Rezultate ase­mănătoare au fost obţinute şi de G.A.S. Buzău şi Poşta Cilnău. C. Niculescu membru în comisia de presă de pe lingă C.D.S- Buzău Anul XVII —Nr 4221 JOI 1 IUNIE 1961 4 pagini 20 bani Au terminat prima prafila la porumb In numeroase gospodării agricole de stat din regiunea Banat, printre care Bulgăruş, Ciala, Teremia Mare şi Jimbolia s-a terminat prima pra­­şilă la porumb, iar cea de-a doua a fost executată pe mai mult de 50 la sută din suprafeţele cultivate. Gospodăriile agricole de stat din această regiune au efectuat prima praşilă la porumb în proporție de 70 la sută. Sosirea în Capitală a dr. Sukarno, preşedintele Republicii Indonezia Preşedintele Republicii Indonezia, dr. Sukarno, a sosit miercuri în Ca­pitală, înaltul oaspete face o vizită de prietenie în ţara noastră. Preşedintele Indoneziei este însoţit de miniştri şi alte persoane oficiale, de ziarişti. La ora 12, avionul cu care călă­toreşte preşedintele dr. Sukarno, es­cortat de avioane cu reacţie româ­neşti,­ şi-a făcut apariţia deasupra aeroportului Otopeni. Numeroşi bucureşteni au venit să salute pe înaltul oaspete. Pe aero­port erau arborate drapelele de stat ale R. P. Romíné şi Republicii In­donezia. Alături, de portretele pre­şedintelui Republicii Indonezia, dr. Sukarno, şi preşedintelui Consiliului de Stat al R. P. Romíné, Gheorghe Gheorghiu-Dej, era scrisă în limbile indoneziană şi română urarea „Tră­iască prietenia între poporul Indo­nezian şi poporul romín !". In întîmpinarea preşedintelui dr. Sukarno pe aeroport se aflau tova­răşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, pre­şedintele Consiliului de Stat al R. P. Romíné, Ion Gheorghe Maurer, pre­şedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Romíné, Gheorghe Apostol, prim-vicepreşedin­te al Consiliului de Miniştri, Ştefan Voitec şi Avram Bunaciu, vicepreşedinţi ai Consiliu­lui de­ Stat, general de arm­ată Leon­­tin Sălăjan, ministrul Forţelor Ar­mate, Corneliu Mănescu, ministrul Afacerilor Externe, şi alte persoane oficiale. Au fost de faţă Sukrisno, amba­sadorul Republicii Indonezia la Bucu­reşti, şi membrii ambasadei, tineri indonezieni care studiază în ţara noastră, precum şi Pavel S­ilard, am­basadorul R. P. Romíno la Djakarta. In a­plauzele celor prezenţi, înal­tul oaspete a fost întimpinat la co­borirea din avion de conducătorii statului nostru. Preşedintele dr. Sukarno se salută cordial cu tova­răşii Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ion Gheorghe Maurer. Comandantul gărzii de onoare ali­niate pe aeroport a prezentat rapor­tul preşedintelui dr. Sukarno. Au fost intonate imnurile de stat ale Republicii Indonezia şi R. P. Romíne. Preşedintele dr. Sukarno, împreu­nă cu tovarăşul Gheorghe Gheor­ghiu-Dej, au trecut apoi în revistă garda de onoare. După ce oaspetelui i-au fost pre­zentate persoanele oficiale venite în întîmpinarea sa, cei prezenţi au pri­mit defilarea gărzii de onoare. Un grup de pionieri au înconjurat­ pe înaltul oaspete şi persoanele care îl însoţesc, oferindu-le flori. Apoi, dr. Sukamo a luat loc în maşină, împreună cu tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ion Gheorghe Maurer. Coloana de maşini, însoţită de o escortă de motociclişti, s-a îndreptat spre reşedinţa rezervată înaltului oaspete. Pe traseu numeroşi bucureşteni au salutat pe preşedin­tele Indoneziei. (Agerpres) La sosire pe aeroportul Otopeni Concursul pe ţară pentru îmbunătăţirea calităţii plinii Această pline pe care o examinea­ză cu atenţie gos­podina Maria Con­stantin, din raio­­nul Lenin, degus­tător in cadrul concursului, va primi diferite ca­lificative la gust, prospeţime, formă, elasticitate etc. Deocamdată nu se ştie cărei echipe aparține. După ce va primi insă ca­lificativele, echipa va fi identificată după numărul pe care-l poartă pli­ne­. JKVnd­ haini­le iscusite Nu de puţine ori In memorie îţi revin Intîmplări din copilărie, cînd aşteptai nerăbdător Ia gura cup­torului ca mama să scoată plinea. Degetele se frigeau de coaja ru­menă şi totuşi tentaţia era mare. O rupeai şi mîncai cu poftă. A­­ceastă imagine mi-a venit in minte cînd am intrat în atelierul de pe şoseaua Vitan din Capitală, unde lucrează gospodine din diferite regiuni, participante la concursul pe ţară pentru îmbunătăţirea ca­lităţii plinii. ■ Echipa din regiunea Braşov toc­mai plămădea aluatul unei plini cu carton­. Şint două gospodine care reprezintă această regiune: Aurelia Moşoiu, colectivistă din Hălchiu, şi Maria Mocanu, colec­tivistă din Viştea de Jos. Şi una şi cealaltă folosesc acelaşi proce­deu. De aceea lucrează cot la cot. — Treizeci şi unu grade — a­­nunţă laboranta Elena Badea, sco­­ţînd termometrul din aluatul gata plămădit. Tovarăşa inginer Maria Crişan îşi notează în caiet... Economista Zoia Rădulescu calculează canti­tăţile de material. Trebuie arătat că în acest atelier s-a amenajat un mic laborator, pentru a se în­registra toate datele tehnice ale procesului de producţie de la fie­care echipă. Tocmai admiram o pîine mare, rotundă şi pufoasă, cînd tovarăşa inginer interveni: — Este făcută de aproape trei zile de tovarăşa Maria Mărcuşan, colectivistă din Pecica, care re­prezintă regiunea Banat. Procesul tehnologic­­este comun cu cei din celelalte regiuni, cu unele mici modificări în ce priveşte adaosu­rile de materiale auxiliare şi for­mă. Principala­­deosebire constă însă în preparatul maielei, la care se adaugă, în afară de făină, apă, drojdie, şi o emulsie strecurată de prospătură sau acritură, cum ii mai spunem: "Aceasta este compu­să din 0,5­­kg tărîțe de griu, l. kg aluat vechi și 0,5 litri apă. Toate se amestecă la un loc, se lasă să se odihnească o jumătate de oră, apoi se fărîmițează şi se pune la uscat timp de 2—3 zile într-un coş de nuiele. După aceea se folosește în raport cu cantitatea de pîine pe care vrea s-o facă gospodina. Proporţiile arătate mai sus sînt pentru 24 kg pîine. Tovarăşa Măr­cuşan a venit cu acest preparat făcut gata de acasă. — Da, eu am învățat să fac aşa pîinea încă de la bunică-mea — spune colectivista Mărcuşan. 19. altfel la noi, la Pecica, toate gos­podinele o fac la iei... S-au adunat la acest concurs gospodine din toate regiunile­­fi­rii. Ele îşi împărtăşesc cu dragoste experienţa acumulată în prepara­rea plinii. Colectivistele Iuliana Kaiser din Şimand şi Elena Stanciu din Grănicer reprezintă regiunea­­ Crişana. Prima are 55 de ani, cea­laltă doar 22 de ani. Amîndouă însă folosesc aceleaşi metode, şi este firesc să lucreze împreună. Demn de relevat este faptul că fiecare echipă lucrează pîinea după specificul regiunii. Ida Szász din comuna Ploieşti, regiunea Cluj, face pîine cu cartofi raşi şi cu car­tofi cruzi. Gospodinele Elena Cos­tea şi Elena Bendea din Tg. Mu­reş o fac cu pastă de cartofi. Ele­na Vişinovschi, care reprezintă re­giunea Iaşi, îşi arată măiestria fă­­cînd pîine intermediară cu cartofi şi pîine albă împletită. Doar prin­tre gospodinele din regiunea Su­ceava s-a ivit un diferend — da­­că-l putem numi așa — prin faptul că metodele tovarăşei Min­tina Cîmpan din comuna Mihoveni nu se potrivesc cu cele ale Silviei La­­zurcă din Calafindești. De aceea, conform regulamentului, fiecare lu­crează aparte. Grăitor este faptul că, cu prile­jul concursului, între gospodinele participante s-au legat strinse prie­tenii. Tovarăşa Elena Costea din Tg. Mureş şi-a notat adresele tutu­ror celorlalte gospodine pentru a coresponda cu ele. Colectivista Maria Mărcuşan arată cu plăcere o fotografie de la Tîrgul Moşilor, unde s-au pozat toate participan­tele, „spre amintire". MUni harnice şi iscusite. Ele fac plinea gustoasă. Toate aceste femei lucrează in gospodăria pro­prie sau cea colectivă. Ele au a­­dunat o bogată experienţă, care astăzi este valorificată. H. VALENTIN Vizitele preşedintelui Republicii Indonezia, dr. Sukarno Miercuri după-amiază preşedintele Indoneziei, dr. Sukarno, împreună cu persoanele oficiale indoneziene care îl însoţesc, a făcut o vizită prin Bucureşti. înaltul oaspete a fost însoţit de to­varăşii Avram Bunaciu, vicepreşedin­te al Consiliului de Stat al R. P. Româno, Ilie Murgulescu, ministrul învăţământului şi Culturii, Aurel Mălnăşan, adjunct al ministrului A­­facerilor Externe, Nicolae Bădescu, preşedintele Comitetului de Stat pen­tru construcţii, arhitectură şi sistema­tizare, Vasile Lixandru, vicepreşedin­te al Sfatului Popular al Capitalei, şi alte persoane oficiale. De asemenea oaspeţii au fost în­soţiţi de Sukrisno, ambasadorul In­doneziei la Bucureşti, şi Pavel Si­­lard, ambasadorul R. P. Romíno la Djakarta. După o plimbare prin noul cartier Floreasca, dr. Sukarno, împreună cu persoanele care îl însoţesc, a vizi­tat sala Palatului R.P. Romíno, Arh. D. Farb, directorul Institutului „Pro­­iect“-Bucureşti, a dat oaspeţilor ex­plicaţii despre arhitectura sălii şi a prezentat instalaţiile cu care este înzestrată. In continuare oaspeţii au vizitat sala de concerte a Radio­­televiziunii şi clădirea Consiliului de Miniştri. In cursul vizitei pre­şedintele Indoneziei s-a interesat îndeaproape de arhitectura con­strucţiilor. Dr. Sukarno şi persoanele care îl însoţesc au fost salutaţi călduros de numeroşi bucureşteni. (Agerpres) Dineul oferit de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej Preşedintele Consiliului de Stat al R. P. Romine, Gheorghe Gheorghiu- Dej, a oferit miercuri seara, la Pa­latul R. P. Romíne, un dineu în cinstea preşedintelui Republicii In­donezia, dr. Sukarno. Au luat parte miniştri şi alte, per­soane oficiale indoneziene care înso­ţesc pe preşedintele Indoneziei în vi­zita pe care o face în ţara noastră. Au participat Ion Gheorghe Mau­rer, preşedintele Consiliului de Mi­niştri al R. P. Româno, Gheorghe Apostol, prim-vicepreşedinte al Con­siliului de Miniştri, Ştefan Voitec şi Avram Bunaciu, vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat, general de ar­mată Leontin Sălăjan, ministrul Forţelor Arm­ate, Corneliu Mănes­cu, ministrul Afacerilor Externe, miniştri şi alte persoane oficiale. Au luat parte, de asemenea, Sukrisno, ambasadorul Republicii Indonezia la Bucureşti, precum şi Pavel Silard, ambasadorul R. P. Ro­míne la Djakarta, în timpul dineului preşedintele Consiliului de Stat al R. P. Romine, Gheorghe Gheorghiu-De­i, şi pre­şedintele Republicii Indonezia, dr. Sukarno, au rostit toasturi. Dineul s-a desfăşurat într-o at­mosferă cordială. (Agerpres)

Next