Munca, ianuarie 1964 (Anul 20, nr. 5025-5047)
1964-01-03 / nr. 5025
Pag. 2 Privind Hunedoara în noaptea Anului Nou Norii, cei care au cernut peste munţii Retezatului fulgi de nea, se destramă, parcă pentru a da şi mai multă strălucire nopţii în care şi aici, la Hunedoara, mii de oameni îl aşteaptă cu multă veselie pe 1964. La miezul nopţii buchete de lumini multicolore au pornit să se joace, pentru un minut, pe cerul Hunedoarei. Rachetele luminoase, roşii, verzi şi aurii ţîşnesc din mai multe locuri, contopindu-şi lumina cu flăcările albastre-violete ce se înalţă deasupra marilor furnale. Şi sub lumina aceasta hunedorenii vor parcă să arate noului an sosit ceea ce ei au realizat, sub conducerea partidului, în cei 19 ani de muncă entuziastă. Pe pămîntul acestei străvechi aşezări de la poalele munţilor Poiana Ruscăi a răsărit un oraş nou. Cu mai mult de 6.000 de noi apartamente, cu furnale mecanizate şi automatizate, cu oţelării şi laminoare dintre cele mai moderne — aşa ii găseşte noul an pe siderurgiştii hunedoreni. Se văd in întunericul nopţii puzderii de lumini. In partea dinspre miază noapte a oraşului strălucesc luminile ce străbat prin ferestrele celor peste 200 de noi apartamente date în folosinţă siderurgiştilor chiar acum, în ajunul noului an. Sus paharele pentru partidul nostru şi la mulţi ani, îşi spun cu multă bucurie, în sala clubului lor muncitoresc, oţelării Gheorghe Stoica, Traian Iov, Cornel Raţ, jurnalistul Petru Cara, Alexandru Lupu, laminoriştii Dumitru Bunea şi Ion Dragotă. In momentul acesta, cînd mii de pahare se ciocnesc în cinstea harnicului nostru popor muncitor care sub conducerea partidului a înfăptuit măreţele construcţii ale socialismului, pe platforma noii oţelării topitorii salută noul an cu jerbe de foc. Topitorii din echipa condusă de oţelarul Alexandru Ciogan de la cuptorul nr. 1 slobodă acum, la ora zero, prima şarjă de metal din producţia noului an. Pesta greutatea ei planificată are în plus aproape 8 tone. Urmează cuptorul 6 al echipei lui Ilie Bleotu. Macaralele puternice ridică oalele pline cu metal incandescent, le toarnă pe rind „în pahare" de 5 tone lingou. Şi în hala oţelăriei vecine din cuptoarele topitorilor din echipele lui Vasile Ciobanu şi Simion Mărilă se revarsă în oale şuvoaie de oţel fluid. Ing. Văduva Emilian, şeful schimbului, îi felicită călduros pe cei din echipa lui Ciobanu pentru cele aproape 1.000 tone oţel pe care le-au dat peste prevederile sarcinilor avute în anul 1963. Siderurgiştii hunedoreni au dezvoltat în trimestrul patru producţia de metal corespunzător sarcinilor din acest an. In luna decembrie ei au realizat peste plan mai mult de 7.500 tone oţel, 13.000 tone fontă la secţiile I şi II furnale şi 6.000 tone laminate blumuri şi profile, garanţie a succesului îndeplinirii planului pe 1964 (Coresp. „Munca") îmbrăcaţi în hlamida iernii, Bucegii spun mii de chemări către toţi îndrăgostiţii de frumuseţile naturii. Răspunzînd acestora, numeroşi oameni ai muncii din diferite localităţi ale ţării şi-au dat întîlnire cu 1964 în cabanele tupilate sub cetină de brad sau în oraşul de la poalele muntelui — Sinaia. Această frumoasă şi pitorească staţiune a găzduit în noaptea Revelionului peste 2.000 oaspeţi veniţi prin O.N.T. Lucrătorii O.N.T. „Carpaţi", organizatorii tradiţionalei sărbători în staţiunile de pe Valea Prahovei, au fost şi de data aceasta la nivelul aşteptărilor. Oriunde ai fi mers în noaptea de Revelion , fie la casă de oaspeţi „Caraiman", la Cazinou sau la restaurantul „Postăvarul“, ai fi întîlnit mese întinse şi meseni veseli. La una din mesele de la restaurantul „Postăvarul", de pildă, am întîlnit cunoscuţi de la Uzina mecanică Sinaia, printre care şi pe inginerul şef adjunct Gheorghe Tiu. Oamenii închinau pentru succesele dobîndite în anul care s-a scurs şi pentru împlinirea cu prisosinţă a obiectivelor din noul an. Pe firul acestor năzuinţe tînărul inginer ne-a mărturisit că vrea să devină... milionar. Secretul ? Aplicarea în 1964 în producţie a inovaţiei „Recuperarea oţelurilor aliate de la Bucuria datoriei împlinite împodobită sărbătoreşte sala cantinei fabricii de mobilă „23 August“Tg. Mureş răsună de veselie şi rîsete. Aici îşi petrec Revelionul sute de muncitori. Printre ei se află numeroşi evidenţiaţi în întrecerea socialistă cum ar fi Herman Gheorghe, Mihai Ladislau, Bercea Viorel, Vass Francisc, Costache Gheorghe şi alţii care lună de lună şi-au menţinut acest titlu de onoare. — Atmosfera de entuziasm care domneşte în sală — spunea tovarăşul Kurta Alexandru, preşedintele comitetului sindicatului — s-a născut, în primul rînd, din sentimentul înălţător al datoriei împlinite. Harnicul nostru colectiv şi-a realizat planul producţiei globale cu 11 zile înainte de termen iar ceilalţi indicatori de plan, precum şi angajamentele luate în întrecere, au fost îndepliniţi în întregime la 29 decembrie. In sală deodată se face linişte. Sînt ultimele clipe ale anului 1963. Apoi ciocnind pahare cu vin ei se afirmă cu toţii hotărîţi de a munci şi mai bine, de a îndeplini cu cinste sarcinile ce le au pentru noul an. (Coresp. „Munca“) In mijlocul celor dragi Printre Invitaţii petrecerii marinarilor constănţeni puteau fi văzuţi şi cei din echipajul navei „Bucureşti“ , înapoiată recent dintr-o călătorie în jurul lumii, ciocnind pahare cu cei de pe alte nave. Unii dintre aceştia, în zilele următoare, vor ridica ancora pentru a străbate din nou mările şi oceanele lumii. Veselie. Bucuria firească de a fi, în aceste momente, împreună cu cei dragi. — La mulţi ani! Se înalţă pahare, se exprimă urări sincere de sănătate şi viaţă tot mai luminoasă în noul an. Voia bună, jocul, dansul au pus stăpînire pe sala în care ghirlandele multicolore, uriaşul pom de iarnă dau strălucire acestei seri. Brigada artistică de agitaţie este prezentă şi ea. Cei ce au încheiat în mod lăudabil anul 1963 sînt cinstiţi de brigadă şi stimulaţi de... „Periniţa“. Se petrece pînă în zori. ...Prin ferestrele largi răzbat scînteieri de lumini pînă departe în radă. Se zăresc, ancorate la chei, nave în jurul cărora valurile clipocesc molcom. Unele abia au venit, altele vor pleca, poate chiar mîine, în prima zi a noului an. „La mulţi ani“. Cei ce, sînt în această noapte departe de patrie transmit celor dragi tradiţionala urare de anul nou. In cabina sa operatorul de serviciu de la radio-coastă descifrează multe urări printre radiogramele sosite. Iată una dintre cele transmise de echipajul navei „Brăila“ : „Deşi sîntem departe, pe mare, în această noapte gîndurile noastre se îndreaptă către patrie, către cei dragi. Ascultăm la radio muzică din ţară. Pluguşorul de pe navă şi-a sfîrşit urarea şi noi ridicăm din nou paharele pentru cei ce ne aşteaptă, pentru noul an 1964...“. (Coresp. „Munca") SINAIA 1964 piesele de precizie ale aparatului de injecţie, realizată împreună cu maistrul Matei Ruec, va determina obţinerea unei economii anuale, antecalculate, de 1.500.000 lei. Profesoara Kiss Viorica de la Şcoala tehnică sanitară Oradea, aflată, la cabana Vîrfu cu Dor, împreună cu un grup de 16 eleve din anul I, secţia cultură fizică medicală, ne-a declarat că va depune o şi mai mare străduinţă pe făgaşul activităţii didactice pentru a dobîndi realizări şi mai mari. Gînduri, proiecte de viitor, năzuinţe, pentru care s-au închinat cu bucurie pahare de vin cinstind noul an. . „Pentru viaţa nouă, azi ciocnim“ îmbrăcată cu flori şi beteailă, scăldată în lumina becurilor, sala are o strălucire feerică. La mese oamenii ciocnesc paharele cu vin. Perechile se înlănţuiesc în sunetele veşnic fermecătoare ale unui vals. Sunt filatoare şi ţesătoare, muncitori, ingineri, funcţionari. Cîteva sute de persoane — salariaţi de la uzinele textile „7 Noiembrie" din Capitală — s-au adunat să petreacă împreună noaptea Revelionului. Sunetele valsului s-au stins. Oamenii au luat loc la mese. Pe scenă a apărut brigada artistică de agitaţie a uzinei, împarte răvaşe celor mai buni. Unei ţesătoare, unei filatoare... Versuri calde, care merg la inimă, amintind că în 1963 s-a muncit cu spor, şi că s-a realizat planul anual la toţi indicatorii cu 6 zile mai devreme. Iat-o pe Ioana Trandafir de la ţesătorie. Pe cît de vrednică la muncă — de luni de-a rîndul păstrează titlul de evidenţiată în întrecerea socialistă — pe atît e de veselă şi bună de glume în astă noapte. Iată-i pe Iancu Tudor, maistru filator, pe Maria Bilţ, preşedinta comitetului sindical de secţie de la ţesătorie, pe Steliana Călugăru şi Maria Postelnicu, de la ţesătorie, Niculina Oprea de la filatură, Ion Teodorescu şi Constantin Apostol de la mecanică... ...Peste sală s-a aşternut liniştea. Orologiul a început să bată grav. O bătaie, două... douăsprezece ! Lumina s-a stins pentru o clipă, apoi s-a aprins din nou. Paharele, umplute mai dinainte, s-au golit. Urările întîmpină noul an. „La mulţi ani 1964 !“ Fiecare scrutează cu privirea minţii viitorul. Ce-i va aduce oare noul an ? Şi visurile prind contururi precise în faţa ochilor. Maistrul Ilie Fluture are multe dorinţi. La una însă gîndul stăruie mai cu deosebire . Inovatorul este dornic să-şi deschidă cît mai curînd „contul" pe 1964 la cabinetul tehnic. Inovaţia cu care va face acest lucru îl preocupă de mai multă vreme. Electricianul Luca Dumitru se uită în ochii soţiei şi surîde. Nu-i nevoie să-şi vorbească. Aceeaşi dorinţă o au amîndoi. De curînd s-au mutat în casă nouă, iar în ultimele zile au colindat împreună magazinele de mobilă. Şi se pare că au căzut de acord asupra unei garnituri care se va potrivi de minune cu apartamentul lor. Ţesătoarei Elena Beznea, anul ce a trecut i-a adus un dar preţios : diploma de maturitate, rodul învăţăturii la cursurile serale ale şcolii medii. Acum închide ochii pentru cîteva momente şi se vede în băncile facultăţii. Acest lucru se va întâmpla negreşit, căci se pregăteşte de pe acum pentru examenul de admitere. Visuri, visuri nenumărate... Anul 1964 va aduce fără îndoială împlinirea lor. Muzica invită din nou perechile la dans. Pe scenă se perindă soliştii amatori. In faţa microfonului îşi face apariţia şi un oaspete. Este solistul de muzică uşoară George Bunea de la Teatrul de Estradă. Prin melodiile pe care le interpretează îi încântă pe ascultători. ...Zorile au apărut, Paharele se umplu şi se golesc pentru ultima oară. Prieteni, hai să ridicăm paharul In cinstea fericirii ce-o trăim Şi să-i sorbim pînă la fund nectarul, Căci pentru viaţa nouă azi ciocnim ! C. ALEXANDRU Revelion, bucurie, petrecere, la Fabrica de confecţii şi tricotaje — Bucureşti Printre viitoarele cadre de specialişti ...Sala mare a cantinei, dată recent în folosinţă, a fost dominată de animaţia veselă a aproape 750 studenţi ai facultăţilor de ştiinţe naturale, economice şi juridice din Iaşi. In sală se aflau şi numeroase cadre didactice ale acestor facultăţi care au ţinut să sărbătorească revelionul împreună cu studenţii. Programul distractiv organizat special de artiştii amatori ai acestor facultăţi, s-a bucurat de mult succes. Au venit în sală „urătorii" îmbrăcaţi în frumoase costume naţionale. A urmat apoi brigada artistică — cu programul de cuplete şi cîntece. Miezul nopţii. Prorectorul universităţii, prof. univ. Elena Jeanrenaud, rosteşte o urare călduroasă celor de faţă. Se ridică paharele pentru noul an care trebuie să fie şi mai rodnic în învăţătură. Studenţii Petrea Cornel şi Delea Floreşteanu, de la naturale, Gheorghe Lămătic, de la facultatea de ştiinţe economice, Aurel Fleşcaru şi Aurel Radu, de la ştiinţele juridice, şi mulţi colegi de-ai lor, fruntaşi la învăţătură, întregul tineret din sală, se întreabă, în aceste clipe cu o atmosferă veselă, entuziastă, ce a însemnat pentru ei anul 1963? O întrebare cu răspunsuri pline de miez, greu de cuprins în scurtul răgaz al clipelor care au şi început să se alunge una pe alta. Anul care a trecut a fost plin de succese la învăţătură. Tineretului studios ieşan i-au fost create condiţii tot mai bune de trai şi învăţătură. Clădirile universităţii s-au mărit cu încă o aripă nouă, bine utilată, cu laboratoare şi săli moderne de curs, cu biblioteci. Nou este de asemenea şi complexul social al universităţii, alcătuit din cele 4 cămine şi cantină, dat în folosinţă odată cu începerea cursurilor anului de învăţămînt 1963—1964. Pentru viaţa nouă, pentru viitorul mereu nou şi înflorit al patriei au ciocnit paharele cu vin studenţii, viitoarele cadre de specialişti. N. GRUNZU I. ALEXANDRESCU Cei din Săcuieni, ştiu să petreacă! Harnicii lucrători ai gospodăriei agricole de stat Săcuieni, regiunea Crişana, ştiu să petreacă. Comitetul sindicatului s-a îngrijit pentru cît mai buna organizare a Revelionului. în bucătărie, în tigăi şi cuptoare, se prăjesc zeci de kilograme de cîrnaţi, fripturi rumene şi prăjituri pufoase. Din altă încăpere maistrul Szabó, pivnicerul, dirijează solemn circulaţia sticlelor cu vin chihlimbariu. E miezul nopţii. Clinchet voios de pahare. Sănătate, noroc şi fericire, la mulţi ani! — urările răsună, oamenii se felicită, se îmbrăţişează. Ioan Fehér, directorul gospodăriei, toastează pentru noi succese în anul 1964. Prin munca harnică a întregului colectiv al gospodăriei, anul trecut a fost darnic şi bogat. De pildă, s-au livrat cu 1.450 hl lapte mai mult decît prevedea planul, iar beneficiile date în plus trec de 1 milion lei. Marea majoritate a celor care au dat viaţă cifrelor de mai sus erau în sală. Şi tractoriştii Iuliu Covaci sau Rus Martin şi îngrijitorul Alexandru Ceh sau brigadierul Iosif Maior, au ciocnit împreună un pahar cu vin şi şi-au disputat, la tombolă, tradiţionalul purcel. MIRCEA SUCIU MUNKA I HeYdlsoaiail I inaBierii^r | 55 Sute de mineri, ingineri și teh-to «nicieni de la Săsar-Baia Mare,55 « împreună cu familiile lor, s-au« «întrunit ca într-o mare familie« «pentru ca așa cum împreună au 55 «cules roadele bogate ale anului)) 5)1963, să întîmpine tot împreună,« «cu bucurie și cupe pline, tînărul SS 55 an 1964 şi să-şi ureze reciproc)) 5) noi victorii şi noi bucurii. « « Veselia petrecerii lor le-a fost »5 55 întregită de cîntece. Orchestra şi)) «soliştii — Aurel Păşcui, Elena« «Dan, Zorica Marieş, Rodica Ma-55 55rieş — au cîntat, pe rînd, din)) «cele mai frumoase melodii popu-« «lare şi de muzică uşoară. (( 55 La una din mese minerul Pe-)5 «tru Hogea şi-a aşezat familia)) «compusă din 5 persoane, la alta,55 55 în vecini, ceva mai mare, s-au 55 «aşezat cei trei fraţi Şandor, toţi)) «trei mineri evidenţiaţi în între-« «cerea socialistă, împreună cu fa-« «miliile lor și inginerii mineri Du-)) «mitru Vraciu și Constantin Gîl-« 55 că, apoi minerii Petru Batin, Vic-55 «tor Pop, maistrul Anton Habina,)) 55 ing. Aurel Juda, șeful exploata-« 55rii miniere, loan Popa, secretarul 55 «comitetului de partid. )) 55 Anul nou minerii de la Săsar« 55 l-au întîmpinat, după datină, cu«« «paharele pline. Plină de bucurie)) 55 era și inima fiecăruia. Au trecut« 55 pragul anului nou lăsînd în urmă« «victoriile deosebite în lupta lor)) «de fiecare zi pentru plan, econo-55 55 misind peste 17 milioane lei. 55 55 (Coresp. „Munca“) 55 După o plăcută noapte de revelion, petrecerea continuă în minunatul decor alpin înveşmîntat de mantia albă a zăpezii. (Un grup de excursionişti participanţi la revelionul organizat de O.N.T. „Carpaţi" la cabana „Poiana Pietrei arse“ din masivul Bucegilor) Foto : EM. SIRZEA Nr. 5025 La masa laminoriştilor Lampioane, ghirlande colorate şi flori, împodobesc, ca de bal, sala mare a clubului uzinei „Republica" din Capitală. Pe albul imaculat al feţelor de masă cupele mari de cristal aşteaptă să fie golite cu urări de bine şi fericire întru mulţi ani. Alături, în sala de marmură destinată dansului, candelabrele uriaşe îşi revarsăfeeric lumina. Orchestra e gata... de atac ! Fripturile mari, piftiile, tradiţionalele sărmăluţe şi tot... „antre“-ul, — după spusele bucătarului şef Ionescu — au fost pregătite cu multă răbdare. Toate aceste bunătăţi vor fi „stropite" din belşug cu ţuică şi vin de Buzău. Ce mai aşteptăm ?... Invitaţii. Iată-i, îşi fac apariţia în grupuri, se felicită, se îmbrăţişează, rid, şi în ochii lor citeşti numai fericire, mulţumire şi satisfacţie. Gheorghe Bucurei, şeful brigăzii I de la laminorul de 6 ţoli (evidenţiată lună de lună în întrecerea socialistă), se îndreaptă cu paşi legănaţi şi uşori spre masă. Membrii brigăzii îl înconjoară, iar conversaţia se leagă uşor. Un interviu scurt, nu strică. (Deh, curiozitatea profesională...). — Cît am dat peste plan ?... 1.800 de tone de ţeavă — răspunde Bucurei mulţumit. în sală îşi face apariţia şi şeful brigăzii a II-a, tot de la „şase ţoii", Gheorghe Alexandru. Iată-i şi pe maistrul Nicolae Chirnoagă, iată-i şi pe laminoriştii Ion Bădescu, Ion Păvălucă şi mulţi, mulţi alţii. Aproape 300 de invitaţi. Sala e plină şi in atmosfera ei se simte bucuria pentru succesele obţinute pe întregul an. Uitasem să vă spun. Aici, 1964 a venit încă de la 14 decembrie. Deci,* cuvine-se de două ori paharele închinate ( s-au închinat multe pahare). Harnicii laminorişti au dat patriei peste plan 5.500 tone produse finite şi economii la preţul de cost de peste 5.500.000 lei... ... Din difuzoare se revarsă melodie după melodie. Iată însă că s-a făcut tăcere. Surpriză ? Da . „Pluguşorul". In pocnete de bice şi zurgălăi, cu un „aho" prelung, brigada artistică de agitaţie urează tuturor : Ne-ntrecuţi laminatori. Lăcătuşi, trefilatori. Filatori, retezatori Şi voi toţi care munciţi. Cît îi planul de bogat Pe tot l-aţi realizat..." ^ Se veselesc oamenii şi aplaudă. Apoi directorul uzinei, tovarăşul Matei Nicolae, a toastat urînd la mulţi ani tuturor Cu cîteva minute înainte de ora 24 petrecerea se întrerupe pentru a fi ascultată cuvîntarea rostită de tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio. Cuvinte care umplu de bucurie inimile oamenilor, cuvinte în care laminoriştii au văzut exprimate năzuinţele şi succesele obţinute. Veselia continuă. La reuşita petrecerii şi-au dat concursul şi cîntăreţele Roxana Matei şi Sorina Dan. Se urează la mulţi ani, se închină’ pahare cu vin, se joacă „Periniţa” şi se dansează uşor şi lin ca într-un vis în lumina candelabrelor uriaşe. La mulţi ani, făuritori, de tărie şi belşug, ai socialismului ! C. ANDREI CASA NOUĂ Cel mai nou cartier al oraşului Galaţi — Ţiglina — a „întîmpinat" sosirea lui ’64 cu luminile sutelor de apartamente noi, cu voia bună, belşugul şi veselia oamenilor muncii, ale locatarilor care au ţinut să sărbătorească aşa cum se cuvine bilanţul unui an de frumoase realizări... Blocul D4. Unul dintre cele mai recente blocuri date în folosinţă. Prin ferestrele luminate ale celor 80 de apartamente răzbat frînturi de melodii, clinchete de pahare şi tradiţionalul „La mulţi ani“, căci majoritatea locatarilor sărbătoreau seara de revelion in casă nouă. Am întîlnit aici pe Gheorghe Irimia de la Uzina de reparaţii, Ion Şchiopu de la I.C.O.R. Galaţi, Aurelian Grecu de la staţia C.F.R. Brateş, Nicu Macovei de la Şantierul Naval Galaţi, pe Mihai Bostan de la laminorul de tablă subţire. ... Ultimele minute înaintea miezului nopţii în casa şoferului Dumitru Stamate. In jurul mesei, încărcată cu toate bunătăţile, stau membrii familiei. Alături de ei au fost invitaţi maistrul constructor Teodor Boţea şi Constantin Tudor de la I.C.O.R. Dumitru Stamate îi invitase ca să le mulţumească pentru strădania lor în construirea interioarelor plăcute. Intr-un colţ, sub un pom de iarnă, cei doi copii ai lui Stamate nu reuşeau să se mai descurce între atîtea daruri aduse de Moş Gerilă. Ultimele minute ale vechiului an. Din aparatul de radio se aud cuvintele tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, urările sale de bine, de succes, de fericire pentru întregul nostru popor. Este un moment solemn. întreaga familie împreună cu invitaţii în picioare se pregătesc să ciocnească primul pahar pe 1964. Emilian Nicolae, pensionar de la uzinele „11 iunie" ridică încet paharul şi spune rar : — Eu zic să închinăm acest pahar partidului nostru drag, că lui îi datorăm totul. (Coresp. „Munca“) LA MULŢI ANI! Printr-un tunel săpat în mormanele de „zăpadă“ — de vină este natura că nămeţii erau de carton ! — cei peste 450 de invitaţi la Revelion au pătruns în sălile Casei de cultură a tineretului din raionul „30 Decembrie", veseli şi dornici să petreacă cît se poate mai bine. Şi, cum zice proverbul: „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă“, toţi, încă de la orele 21, aveau certitudinea că va fi un Revelion plăcut. Argumente erau suficiente: muzica şi luminile care inundau sălile, serpentinele multicolore atîrnate de candelabre, pomul de iarnă, mare şi sclipitor de-ţi lua ochii, mesele frumos aranjate şi promiţătoare de sarmale şi vin bun, băieţii în costume de seară şi fetele elegante... Intr-adevăr, iată că miezul nopţii s-a apropiat grabnic şi pe neobservate, în atmosfera aceasta „încărcată“ cu veselie şi zîmbete. Dar au avut grijă băieţii să vestească sosirea noului an : buzunarele erau doar încărcate cu... pocnitori! De la radio vocea conducătorului iubit urează întregului popor „La mulţi ani“ şi fericire şi toţi ascultă in linişte, emoţionaţi. Apoi un „Ura“ prelungit şi de clinchetele de pahare a cuprins întreaga clădire şi din nou muzica înlănţuie în piruete perechile, din nou glumele circulă de la o masă la alta, din nou toasturi rostite cu căldură şi sinceritate stîrnesc ropote de aplauze... Lingă estradă, mulţi tineri ascultă melodii interpretate de cîntăreţii Jeni Săndulescu, Lidia Demenko, Rodica Caban, Rodion Hodovanski, Biţă Rădulescu, Trio Caban, de artiştii amatori Marian Dumitrescu, Aurelia Oaidă şi Olga Bacu. La o masă, două perechi discută. Se vede că abia s-au cunoscut: Ion Ionescu, lăcătuş la depoul „Ilie Pintilie“ şi soţia sa, Ortansa, filatoare, s-au împrietenit cu soţii Font. Ada Font este tehnician chimist la întreprinderea „Fiola“ iar soţul ei, a sosit tocmai de la Iaşi ca să petreacă Revelionul cu ea. Amîndoi sunt studenţi în anul al V-lea la Facultatea de chimie industrială de la Iaşi, el la zi, ea la fără frecvenţă şi de aici a început căsnicia lorîn seara aceasta s-a lansat şi o „modă“ a Revelionului: ea cerea la toţi invitaţii să poarte confete un păr şi serpentine colorate, asortate cu culoarea părului, a ochilor, a hainelor pe care se înfăşoară. Revelionul acesta al tineretului a fost cît se poate de frumos! OLGA ŢICLEANU EMIL COJOCARU — Aho ! Aho ! Copil şi fraţi... La Casa de cultura a studenţilor din Bucureşti tradiţionalul „Pluguşor" a răsunat cu voioşie şi entuziasm tineresc Foto ! Studenţi ai Institutului pedagogic din Baia Mare petrecînd în noaptea anului nou Foto : FRANCISC SZABÓ