Munca, iulie 1965 (Anul 21, nr. 5489-5515)

1965-07-01 / nr. 5489

Proiectele de Directive în dezbaterea maselor egiOul­­tiv IM le aptmeile Ne vorbesc: Prof. arhitect GUSTAV GUSTI vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare Oraşul socialist trebuie să îndeplinească funcţiuni noi, să ofere tuturor locuitorilor posibilitatea satisfacerii cit mai depline a unor cerinţe calitativ superioare. Să nu uităm nici un moment că restrîn­­gerile impuse în trecut în această privinţă majorităţii covîrşitoare a populaţiei urbane au dispărut cu desăvîrşire. Necesităţile oamenilor pot diferi în raport de vîrstă, profesie, înclinaţii individuale etc., dar în nici un caz nu mai stau sub semnul vreunei inegalităţi sociale pentru simplul motiv că o astfel de inegalitate nu există în socie­tatea noastră! Dezvoltarea armonioasă a centrelor populate se face conform pro­gramului amplu de construcţie a clădirilor grupate în ansambluri de locuinţe justificate ca mărime şi echipare, microraioane, cartiere, sectoare. Un astfel de ansamblu trebuie să fie o unitate închegată, complexă, să constituie un mediu optim de viaţă în sensul cel mai larg, să asigure o ambianţă plăcută celor ce-i locuiesc şi un grad sporit de confort. In zilele noastre, noţiunea „confort“ depăşeşte cu mult cadrul strict al apartamentului şi priveşte întreaga zonă încon­jurătoare, care este un fel de continuare a locuinţei propriu-zise. După cum se arată în proiectul de Directive ale Congresului al IV-lea al P. M. R. cu privire la dezvoltarea economiei naţionale, între 1966—1970, mergînd pe linia trasată de partid ln­ ultimii ani şi dez­­voltînd succesele de pînă acum, în perioada care urmează construcţia de locuinţe se va desfăşura pe ansambluri din ce în ce mai mari, în­zestrate cu dotări tehnico-utilitare, cu unităţi de comerţ, alimentaţie publică, prestaţii de servicii, şcoli, dispensare, cinematografe, garaj­e şi toate cele necesare pentru o multiplă şi complexă deservire social­­culturală. Ele vor fi înzestrate de asemenea cu zone verzi, de odihna Un accent deosebit se va pune pe coordonarea lucrărilor, astfel ca dotările menţionate să intre în funcţiune o dată cu darea în folosinţă a locuinţelor. Un obiect de studiu cu aplicaţii practice imediate trebuie să con­stituie pentru arhitecţi stabilirea celei mai raţionale corelări între numărul apartamentelor şi dispu­nerea teritorială a ansamblului pe de- o parte, şi numărul, profilul, mărimea, amplasarea dotărilor şi anexelor social-culturale şi re­creative menţionate mai sus, căi­le cele mai lesnicioase de acces la ele, pe de altă parte. Aşezările pe care le construim în anii noştri, indiferent dacă se află pe litoral sau în Maramu­reş, în Deltă sau în munţi, au un lucru esenţial comun : poartă aceleaşi trăsături ale oraşului de tip nou, socialist. Dar acest ele­ment esenţial, de conţinut, poate şi trebuie să fie realizat în con­diţiile unei arhitecturi specifice fiecărei regiuni. La baza acestei diferenţieri, a personalităţii fie­cărei aşezări se află condiţiile deosebite ale cadrului geografic şi climatic, fondul de locuinţe deja existent, valorile locale ar­tistice, ist­ et­ocăi naturale, mă­rimea şi profilul social-economic, structura industrială, tradiţia ar­hitecturală etc. Eu aş spune chiar că, numai ţinînd seama de aceşti factori obiectivi, care cer trăsă­turi arhitecturale specifice fiecă­rei regiuni şi localităţi, vom pu­tea realiza la nivelul cuvenit con­ţinutului socialist al oraşelor noastre. Cercetarea fundamentală în urbanistică se concentrează asu­pra mai multor obiective, dintre care două au o importanță deo­sebită. După cum am mai arătat, (Continuare în pag. 3-a) Prof. arhitect MARCEL LOCAR membru în C. S. C. A. S. şi vicepreşedinte al Uniunii Arhitecţilor din R. P. R. Mărturie a consecvenţei cu care se transpune în viaţă politica partidului de ridicare a nivelului de trai al maselor largi populare, • construcţia de locuinţe capătă în ţara noastră o amploare tot mai mare. An de an se clădesc locuinţe tot mai confortabile şi mai fru­moase, corespunzător creşterii necontenite a cerinţelor oamenilor. Răspunzînd nevoilor concrete, în perioada 1966—1970 se vor con­strui un număr sporit de garsoniere, cît şi apartamente de 3 şi 4 camere care să poată adăposti familiile numeroase. Diversificarea tipurilor de apartamente se va accentua şi în cadrul celor cu acelaşi număr de camere, căci, după cum se ştie, necesităţile familiilor cu un număr egal de membri nu sunt identice. Ele diferă în raport de profesia şi gradul de rudenie al membrilor familiei, de orarul de muncă la serviciu şi cel de activitate la domiciliu, de vîrsta şi sexul copiilor şi de mulţi alţi factori. O familie ai cărei membri au regim diferit de lucru va necesita, fără îndoială, existenţa unei camere mai izolate, fără trecere prin celelalte, care să poată fi folosită ca al doilea dormitor. Pentru înfăptuirea indicaţiilor date de partid, vom studia tipu­rile de familii şi vom proiecta o gamă variată de apartamente dife­rite nu numai ca număr de încăperi, ci şi ca mărime a unora din­tre camere şi dependinţe, ca amplasare a lor şi ca structură interioară a apartamentului etc. Se va ţine seamă de funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească încăperile. De pildă, faptul că camera de zi tre­buie să fie în anumite cazuri mai spaţioasă spre a-i putea cuprinde pe toţi membrii familiei în timpul activităţii lor recreative şi distrac­tive comune, dormitoarele trebuie să fie izolate şi nicidecum încăperi de trecere etc. Treptat, se va introduce mai larg în proiectare dor­mitorul de o persoană, precum şi camera de studiu care trebuie să îndeplinească condiţii speciale (izolare, luminozitate, linişte, înde­părtarea acelor factori care ar putea distrage atenţia). O dată cu ridicarea nivelului de trai sporeşte şi dotarea fie­cărei familii cu bunuri materiale care nu sunt de uz zilnic (mobilă cu caracter sezonier , garnituri pentru balcoane, terase, obiecte cu întrebuinţare ocazională şi periodică, materialele sportive, culturale etc.). Tocmai de aceea vom avea în vedere mărirea su­prafeţelor de depozitare în apar­tamente — cămară, debara, boxă, etc. De asemenea, se vor ge­neraliza dulapurile înzidite în camere şi vestibule, ceea ce va spori confortulu­i locuinţelor prin lărgirea spaţiilor d­e depozitare şi va îmbunătăţi folosirea suprafe­ţei locuibile. O problemă de mare însemnă­tate este îmbunătăţirea finisaju­lui locuinţelor. Darea în funcţiu­ne a întreprinderilor: FANEM din Capitală şi modernizarea altor întreprinderi similare din ţară vor contribui la înzestrarea noi­lor apartamente cu echipament metalic şi armătu­ră neferoasă (broaşte, clanţe, minere metalice, baterii pentru băi etc.) de cali­tate superioară şi cu aspect mai frumos. Combinatul de industria­lizare a lemnului de la Pipera şi alte întreprinderi fie acest profil vor asigura locuinţelor tîmplărie de calitate superioară. De aseme­nea, se va lărgi folosirea tocu­rilor metalice la uşi. Producerea în cantităţi din ce în ce mai mari, de către industria noastră, a unor materiale noi, ne va da posibili­(Continuare în pag. 3-a) CONSTRUCTORII DIN BRAŞOV Constructorii de locuinţe din Braşov, de pe şantierul 501 al Trustului , construcţii-montaj, muncesc cu rîvnă în întrecerea socialistă pentru a termina şi preda curm­ă, înainte de termen, cel de-al 4 000-lea apartament pe care l-au ridicat în anii şesena­­tului. In atmosfera aceasta dinamică, însufleţită, ei au dezbătut pro­iectele de Directive ale Congresului al IV-lea al partidului. După ce a studiat proiectele de Directive, tehnicianul Ion Gheorghian s-a gîndit mult asupra posibilităţilor de reducere a cheltuielilor construcţiilor, în condiţiile ridicării nivelului lor cali­tativ, de realizarea acestora în termene mai scurte. In acest scop a venit cu propunerea de a se studia posibilitatea ca lucrările de construcţii-montaj să fie preluate de un singur minister — Mi­nisterul Industriei Construcţiilor­­ care să execute pe baza cerin­ţelor economiei naţionale şi a planului de construcţii. De asemenea, el a propus să se reducă raza de activitate a trusturilor la numai 1­2 regiuni administrative, deoarece în prezent se efectuează mari cheltuieli .pentru transportul materialelor, al utilajelor şi al oa­menilor repartizaţi în regiuni îndepărtate cum sunt, de pildă, Cri­­şana, Maramureş şi altele, pe care trustul respectiv le deserveşte. O atenţie deosebită a fost acordată găsirii unor mijloace mai eficiente pentru calificarea şi specializarea muncitorilor construc­tori. In această direcţie mai mulţi vorbitori, printre care maistrul Matei Petre, şeful de echipă Ion Csorik, ing. Maria Galasz, au propus să se studieze şi să se găsească metoda cea mai potrivită pentru ca ucenicii din şcolile profesionale din domeniul construc­ţiilor să-şi însuşească mai multe meserii înrudite şi, paralel, în ca­drul şantierului să se organizeze cursuri în acelaşi scop. Din numărul mare de propuneri care s-au făcut, lucru ce scoate în evidenţă răspunderea cu care constructorii de locuinţe din Braşov se îngrijesc să creeze încă de pe acum condițiile pentru (Continuare în pag. 3-a) în cinstea Congresului Partidului Angajamentele devin fapte Puternic însufleţite de perspecti­vele luminoase pe care le deschid în faţa poporului nostru planurile partidului, colectivele de muncă ale întreprinderilor din raionul Rădăuţi raportează înfăptuirea înainte de termen a angajamentelor luate în întrecerea socialistă pe primul se­mestru. Astfel, la producţia globală s-a realizat o depăşire de 6 817 000 lei faţă de 6 520 000 lei cît era angaja­mentul, iar la cea marfă 5 108 000 lei (angajament : 4 970 000 lei). S-au obţinut, de asemenea, prin reducerea preţului de cost, economii mai mari decît angajamentul. De asemenea, a fost îmbunătăţită calitatea produ­selor. O contribuţie însemnată la dobîn­­direa acestor succese au adus-o muncitorii, tehnicienii şi inginerii de la IPROFIL, Fabrica de spirt, întreprinderea forestieră Rădăuţi şi altele. (Coresp. „Munca") Apropiatul Congres al partidului însufleţeşte şi dă un avînt tot mai mare întrecerii socialiste pe care o desfăşoară colectivul Uzinelor „In­dustria strmii“ din Cîmpia Turzii. Drept mărturie stau în această pri­vinţă cele 2 600 tone laminate, 520 tone oţel de calitate, 570 tone elec­trozi de sudură şi alte produse date peste prevederile planului. In pe­rioada scursă din acest an, harnicul colectiv a sporit productivitatea muncii cu 2,2 la sută, a realizat 360 000 lei economii la preţul de cost şi mai bine de 400 000 lei beneficii, depăşindu-şi angajamentele luate. ION BARA corespondent voluntar Desfăşurînd o susţinută activitate pe linia realizării sarcinilor de plan şi angajamentelor luate în între­cerea socialistă, lucrătorii forestieri din cadrul Direcţiei regionale de ex­ploatare forestieră din Galaţi întîm­­pină cel de-al IV-lea Congres al P.M.R. cu noi succese. Ca urmare a creşterii gradului de mecanizare, a extinderii metodelor de lucru în bri­găzi complexe cu plata în acord glo­bal, indicii de utilizare a masei lem­noase au sporit, realizîndu-se pînă în prezent o depăşire de 2 100 000 lei la valoarea producţiei globale, o creştere a productivităţii muncii de 4,1 la sută, 277 000 lei economii la preţul de cost şi 386 000 lei beneficii peste plan. Colectivele de muncă din cadrul Direcţiei regionale de exploa­tare forestieră au raportat astfel îndeplinirea angajamentelor luate în cinstea Congresului. întrecerea socialistă desfăşurată în cinstea celui de al IV-lea Con­gres al partidului de către minerii de la exploatările Motru şi Rovi­­nari a făcut ca pînă la finele pri­mului semestru să fie înregistrată o depăşire a producţiei planificate pe trustul minier Oltenia cu 16 249 tone lignit, 359 tone antracit şi 46 tone grafit concentrat. La preţul de cost au fost obţinute, numai în primele 5 luni, economii peste plan în va­loare de 1 200 000 lei, fiind depăşit astfel cu 100 000 lei angajamentul luat în cinstea Congresului partidu­lui. (Coresp. „Munca") Intr-o secţie a Uzinelor de utilaj chimic Ploieşti lin nou obiectiv industrial in probe tehnologice Uzina de aluminiu de la Slatina De la trimisul nostru special GHEORGHE FI­MON Miercuri, la uzina de la Slati­na s-a produs prima șarjă de a­­luminiu. Această nouă realizare, înfăptuită în cinstea celui de-al IV-lea Congres al partidului, marchează apariţia unei noi ra­muri în peisajul industrial al ţă­rii — industria aluminiului. ...cohorte de maşini, roată lingă roa­­tă. Şi bărbaţi înverşunaţi, umăr la u­­măr. Vuietul cutremură cerul greu de praf şi fum. Oţelul infruntă focul şi focul su­şie nopţile... Suntem­ pe Olt, pe unul din frontu­rile aluminiului. Asediul de doi ani e aproape de capăt. Memorabile bătălii au cucerit metalul alb nucleu cu nucleu, in Apu­seni, la Pădurea Craiului, a şi fost scos din cetăţi cuaternare şi trimis, ferecat, in jurul staţiei de preparare a bauxitei de la Dobreşti. Şi pe Criş a închinat steagul, aliindu-se dezghio­­cat, prefăcut un colb de alumină. In lunca Oltului se dă ultimul asalt. Copleşitoare intcrincenare de forte. Insă totul, coloşii metalici şi grăun­tele de nisip, se mişcă strategic. Stă mărturie harta statului major întinsă in baraca unde şi-a aşezat organizaţia comuniştilor sediul încă de la prima muşcătură de excavator. Steguleţe, prinse in ace, indică stadiul fiecă­rei poziţii. Trei fronturi mari, obiecti­vele din macheta uzinei, fabrica de anozi, electroliza, turnătoria. Prin uşile deschise, ziua şi noaptea se vîntură dogoarea verii cu miros de muşeţel şi pulberea difuză, atotcu­prinzătoare, din şantier. Telefoanele nu contenesc. Dialogurile sînt scurte. Vin şi pleacă oameni grăbiţi, in salo­pete prăfuite, decolorate de sarea sudoarei. — Ai un chibrit ? — Poftim ! Aprinde, trage un fum cu nesaţ și pleacă zimbind peste cîmpul in a­­murg. Alergi ca să-l ajungi și apoi să-i ții pas. E atras, aureolat, de focu­rile spre care se îndreaptă. Pălălaiele fac joc de umbre cu statura-i înaltă, ascund și dezvăluie o fată osoasă cu ochi care radiază. — Cui îi zimbeşti ? — Eu? Aşa, mie. Gindurilor. Am fost la partid. — Am văzut. — Am raportat. Azi s-au dat anozi la capacitatea proiectată, înţelegi ? Dacă un butuc de cărbune, anodul, e minun­at ca o fiinţă, înţelegi. Pri­veşti ciclopul care-l naşte şi împărtă­şeşti afecţiunea omului care a trăit in­tensitatea alcătuirii lui de la primul şurub, solemnitatea momentului. Ano­zii trec sobri pe banda rulantă. Mai­strul Nicolae Crăciunescu, îl cheamă, primeşte ca un crainic parada. Iluştrii in haine negre de cocs şi smoală au o istorie a lor, făurită in laboratoare, in halele de montaj şi mai ales in inimi înflăcărate. Doi ani cu zile pli­ne, cu multe nopţi albe şi cu şi mai multe victorii. Ultima a fost repurtată împotriva unui transportor elicoidal „încăpăţînat ca un catir“. E drept că reprezentantul firmei străine care l-a furnizat era de faţă şi că el avea, la urma urmei, obligaţia şi consecinţele probei in termen. Insă oameni ca Cră­ciunescu privesc dincolo de raportul marfă-bani. O legătură infinit mai pu­ternică, poate indescifrabilă pentru partenerul de comerţ, l-a purtat pe maistru de la desen la strung, la fre­ză, la aparatul de sudat, ziua şi noap­tea... Nu s-a liniştit pînă nu l-a văzut bun cu mult înainte de termenele con­tractuale. Sunt satisfacţii ce izvorăsc din pasi­unea pentru tehnică. Cea de faţă are altă natură. Maistrul întrerupe o clipă discuţia şi caută un telefon. — Alo, pleci acasă, vecine ? Spu­­ne-i nevesti-mi că mai inu­rzii niţel. Povesteşte-i, o să se bucure... O să se bucure. Nu încape îndoială. După cum se întristează la necazurile bărbatului cu care cutreieră de zece ani şantierele chimiei. Govora, Ci­ne­şti, Borzeşti. Viaţă. Necazurile pă­lesc la flacăra împlinirilor. Calupii negri defilează prin faţa maistrului. Liniari, semeţi, personifică mindrna, certitudinea, din glasul care afirmă: „O să trimitem o probă de aluminiu Congresului !“. încă nu ştim cum o să le zică ziariş­tii oamenilor de la Uzina de aluminiu cind vor scrie despre succesele lor. Analogia nu e posibilă. Chimişti, me­­talurgişti sau pur şi simplu aluminişti. O mie o să fie. Ştefan Ghefi are min­dria de a fi primul dintre cei o mie care a lucrat, a produs efectiv. E mum­(Continuare în pag. 2­ a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR DIN R. P. R. Anul XXI — nr 5489 Joi 1 iulie 1965 4 pagini 25 bani O­­NALTĂ PREŢUIRE ACORDATĂ SLUJITORILOR ŞCOLII Miercuri a avut loc la Consiliul de Stat solemnitatea înmînării unor înalte titluri şi ordine cu prilejul Zilei învăţătorului. în sala de mar­mură se aflau învăţători şi profe­sori care s-au distins în nobila lor muncă de instruire şi educare a ti­nerei generaţii, cadre didactice care au contribuit la dezvoltarea învă­­ţămîntului în ţara noastră. Cei prezenţi au salutat cu înde­lungi şi puternice aplauze pe tova­răşii Chivu Stoica, Gheorghe Apos­tol, Ştefan Voitec, Paul Niculescu- Mizil. Erau de faţă tovarăşii Avram Bu­­naciu, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, Grigore Geamănu, secreta­rul Consiliului de Stat, Constanţa Crăciun, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Ştefan Bălan, ministrul învăţămintulu­i, Ion Teoreanu, şeful secţiei de învăţă­­mînt şi sănătate a C.C. al P.M.R. S-a dat citire decretelor privind conferirea titlului de „învăţător E­­merit al Republicii Populare Româ­ne“, „Profesor Emerit al Republi­cii Populare Române“, „Ordinul Muncii“, clasa a IlI-a, unor învăţă­tori şi profesori din învăţămîntul de cultură generală şi din învăţămîn­tul profesional şi tehnic. Preşedinte­le Consiliului de Stat a înmînat a­­poi înaltele distincţii acordate. Luînd cuvîntul, tovarăşul Chivu Stoica, în numele Comitetului Cen­tral al Partidului Muncitoresc Ro­mân, al Consiliului de Stat şi al Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române a adresat învăţă­torilor şi profesorilor participanţi la solemnitate un călduros salut cu prilejul tradiţionalei sărbători a „Zilei învăţătorului“ şi i-a felicitat pentru rezultatele bogate obţinute în activitatea de educare şi formare a tinerei generaţii. „Partidul şi gu­vernul nostru, ca şi întregul popor, a spus tovarăşul Chivu Stoica, dau înaltă preţuire activităţii neobosite pe care o desfăşoară învăţătorii şi profesorii — important detaşament al intelectualităţii noastre — pentru propăşirea şcolii, îndrumarea tinere­tului pe calea ştiinţei şi culturii înaintate, educarea acestuia în spi­ritul dragostei fierbinţi faţă de mun­că, de popor, de patria noastră so­cialistă, de Partidul Muncitoresc Ro­mân“. Arătînd că anii care au trecut au adăugat măreţelor realizări ale po­porului român în domeniul indus­triei şi agriculturii, al întregii eco­nomii, noi cuceriri în domeniul în­­văţămîntului, ştiinţei şi culturii, vorbitorul a spus că „aceste cuce­riri sunt consfinţite în proiectul de Constituţie al Republicii Socialiste (Continuare în pag. 3-a) In timpul solemnității de la Consiliul de Stat PIRUL COOTIINILI, expresia marilor noastre cuceriri Realitatea zilelor de azi Poporul nostru a dovedit că forţa sa este inepuizabilă şi este capabil de fapte măreţe. Tocmai de aceea am primit cu deosebită satisfacţie proiectul Constituţiei Republicii So­cialiste România care, reflectînd pu­ternic interesele poporului, consti­tuie un nou şi puternic imbold de a dobîndi noi victorii pe drumul desă­­vîrşirii construcţiei socialiste. De la un capăt la altul al său, pro­iectul de Constituţie oglindeşte reali­tatea zilelor noastre, paşii mari fă­cuţi pe drumul revoluţionar pe care ne conduce partidul. In titlul 2 al acestui proiect, visurile părinţilor noştri şi ale celor mai vîrstnici din­tre noi care au trăit sub regimul burghezo-moşieresc se găseşte o dată în plus, consfinţit prin lege — drep­tul la muncă, la odihnă, la asistenţă medicală, la asigurarea materială în caz de bătrîneţe, boală sau incapa­citate de muncă, pun în afara ori­căror griji ale zilei de mîine pe ce­tăţenii patriei noastre. In studierea proiectului de Con­stituţie m-am oprit îndelung asupra drepturilor la asistenţa medicală. Pentru ce ? Pentru că lipsa aproape totală a acestora, sub regimul bur­ghezo-moşieresc, a făcut ravagii în rîndul oamenilor muncii din Hune­doara, soldîndu-se cu victime fără de număr. Azi, prin simpla confrun­tare a prevederilor din proiectul de Constituţie cu realitatea, apare in­tr-o puternică lumină grija partidu­lui şi guvernului pentru ocrotirea sănătăţii celor ce muncesc. Astfel, pe raza oraşului şi regiunii Hunedoara au fost construite în anii noştri şi funcţionează 14 circum­scripţii teritoriale, 17 circumscripţii de întreprinderi, două policlinici şi 3 spitale cu un număr de 735 paturi, în timp ce un medic revine azi la 630 locuitori, faţă de un medic la 3 000 locuitori, cît era în 1944. Nu­mai în anul trecut, pentru dotarea şi întreţinerea unităţilor medico-sa­­nitare s-au cheltuit 40 000 000 lei la care se mai adaugă şi suma de 72 000 000 lei alocată de stat pentru construirea unui complex spitalicesc modern cu o capacitate de 700 de paturi. Iată doar un singur exem­plu. Ştim cu toţii însă că fiecare ar­ticol din proiectul de Constituţie îşi justifică valabilitatea prin zecile şi sutele de asemenea exemple luate din viaţa noastră. Este explicabilă deci satisfacţia şi bucuria cu care noi primim aceste documente isto­rice, hotărîrea de a munci fără pre­get pentru ca năzuinţele poporului nostru să se transforme pe deplin în realitate. LIPSA PETRU prim-jurnalist la secţia a II-a Jurnale din Combinatul siderur­gic Hunedoara Mari drepturi, mari îndatoriri Am citit cu emoţie proiectul de Constituţie al Republicii Socialiste România care reflectă profundele înnoiri, petrecute în viaţa patriei, în viaţa noastră a tuturor. Sunt fiică de ţăran cooperator. Am învăţat mese­rie la şcoala profesională, şi de 8 ani lucrez ca operator la instalaţia de fracţionare a gazolinei, una din cele mai moderne din rafinăria noastră, care produce, printre altele, propan o materie primă pentru fa­bricarea polietilenei. In aceşti ani, mi-am completat studiile de cultură generală. Acum mă pregătesc pen­tru examenul de admitere la Insti­tutul de petrol şi gaze. Constituţia României Socialiste ne acordă nouă, femeilor, drepturi e­­gale cu ale bărbaţilor , dreptul la muncă, la învăţătură, la odihnă, li­bertatea cuvîntului, dreptul de a alege şi a fi alese. Nu ne rămîne de­cît să răspundem în mod demn la această încredere, pe care o vedem consfinţită în proiectul de Consti­tuţie. Scriu aceste rînduri, convinsă că denumirea de Republica Socialistă România, atît de scumpă cetăţenilor din ţara noastră şi mie personal, confirmă succesele obţinute de oa­menii muncii din patria noastră, sub conducerea înţeleaptă a partidului. Mă voi strădui să-mi ridic mereu nivelul de pregătire profesională şi cultură generală pentru a deveni şi mai folositoare Republicii Socialiste România. GEORGETA CHIRICUJA operator la prelucrare — Rafinăria Ploieşti

Next