Munca, iulie 1965 (Anul 21, nr. 5489-5515)

1965-07-22 / nr. 5507

RAPORTUL CU PRIVIRE LA PROIECTUL STATUTULUI PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN prezentat de tovarăşul Gheorghe Apostol Dragi tovarăşi, Congresul al IX-lea al Partidului Comu­nist Român constituie un eveniment istoric în viaţa partidului şi a ţării. Documentele care sunt supuse dezbaterii Congresului au insuflat comuniştilor, întregului popor, noi energii, avînt şi entuziasm în lupta pentru înfăptuirea înainte de termen a planului de şase ani. Raportul Comitetului Central al partidu­lui, prezentat de la această tribună de tova­răşul Nicolae Ceauşescu, cuprinde o pro­fundă analiză ştiinţifică a dezvoltării între­gii vieţi economice, politice, social-cultu­­rale a ţării, a bogatei şi multilateralei ac­tivităţi a partidului şi statului nostru în toate domeniile construcţiei socialiste în această perioadă şi trasează liniile direc­toare ale muncii partidului, întregului po­por pentru traducerea în viaţă a minuna­tului program de înflorire socialistă a pa­triei noastre. (Aplauze puternice). în perioada de la congresul precedent pînă în prezent s-au produs transformări fundamentale în viaţa societăţii noastre , socialismul a învins definitiv la oraşe şi sate. Stăpîni pe soarta lor, oamenii mun­cii conduşi de partid au dezvoltat intr-un ritm impetuos forţele de producţie, făurind baza tehnică-materială a socialismului, în munca eroică, plină de abnegaţie, pen­tru construirea noii orînduiri, clasa munci­toare şi-a afirmat pe deplin rolul său de clasă conducătoare în stat, s-a consolidat alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea, baza de neclintit a României socialiste, s-a cimentat unitatea poporului în jurul Partidului Comunist. Rezultatele ultimilor cinci ani au confir­mat încă o dată faptul că politica de in­dustrializare socialistă a ţării constituie te­melia de nezdruncinat a progresului tutu­ror celorlalte ramuri ale economiei, a ridi­cării nivelului de trai al celor ce muncesc, a întăririi independenţei şi suveranităţii naţionale a statului nostru socialist. (Aplauze puternice). Tabloul luminos al României de azi şi-a găsit reflectarea în proiectul de Constitu­ţie, în noua denumire a statului nostru — Republica Socialistă România. (Vii a­­plauze). Aşa cum se subliniază în raportul Co­mitetului Central, partidul nostru va pune şi de acum înainte în centrul politicii sale industrializarea socialistă a ţării, acordîn­­du-se prioritate industriei grele şi îndeo­sebi industriei constructoare de maşini ; se va continua valorificarea superioară a resurselor naturale, folosirea celei mai înaintate tehnici în obiectivele ce se con­struiesc, modernizarea proceselor tehno­logice spre a fi mereu la nivelul realiză­rilor tehnico-ştiinţifice pe plan mondial. La sfîrşitul cincinalului viitor, ţara noastră va fi parcurs încă o etapă însem­nată pe calea transformării sale într-o ţară industrială înaintată, cu o agricul­tură în plină dezvoltare, cu o cultură în­floritoare. Analizînd situaţia de ansamblu pe arena mondială, raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu înfăţişează în mod clar, fundamentat din punct de vedere teoretic, poziţia partidului nostru faţă de proble­mele din mişcarea comunistă internaţio­nală, reafirmînd grija sa nestrămutată Tovarăşi. Cu deosebit interes şi cu deplină apro­bare au primit comuniştii, oamenii muncii, proiectul de Statut al Partidului Comunist Român. Prevederile din proiectul de Statut exprimă realităţi fundamentale ale României socialiste, stadiul actual al acti­vităţii partidului nostru. Noul Statut — legea de bază a Partidu­lui Comunist Român — îngăduie partidu­lui, organizaţiilor sale să ridice la un nivel superior capacitatea lor organizatorică şi politică de mobilizare a oamenilor muncii în lupta pentru înfăptuirea măreţului ideal — construirea socialismului şi co­munismului. (Vui aplauze). în proiectul de Statut se arată că Parti­dul Comunist Român este cea mai înaltă formă de organizare a clasei muncitoare, detaşamentul ei de avangardă, care uneş­te în rîndurile sale pe cei mai înaintaţi şi mai conştienţi muncitori, ţărani, intelec­tuali, funcţionari, şi slujeşte cu devota­ment interesele şi năzuinţele vitale ale poporului. Se consemnează un fapt istoric de importanţă esenţială şi anume că în construirea orînduirii socialiste un rol determinant l-a avut şi il are lupta călă­uzită de partid a clasei muncitoare, clasă conducătoare a societăţii, în strînsă ali­anţă cu ţărănimea şi în unire cu intelec­tualitatea şi cu celelalte categorii de oa­meni ai muncii, fară deosebire de naţio­nalitate. O profundă semnificaţie are adoptarea de către Congres a denumirii partidului nostru de „Partidul Comunist Român", pentru unitatea mişcării comuniste — su­prema îndatorire internaţionalistă a fie­cărui partid comunist­­, pentru promo­varea neabătută în relaţiile dintre partide a normelor marxist-leniniste. Eforturile perseverente ale tuturor partidelor pentru apropiere şi înţelegere reciprocă, pentru înfăptuirea unităţii în problemele funda­mentale ale luptei împotriva imperialis­mului, pentru pace, pentru victoria cau­zei socialismului, reprezintă o cerinţă pri­mordială a afirmării forţei şi tăriei miş­cării comuniste mondiale. (Aplauze puter­nice). în primul capitol al proiectului de Sta­tut se arată că Partidul Comunist Român întreţine, în spiritul internaţionalismului proletar, legături de colaborare cu parti­dele comuniste şi muncitoreşti frăţeşti, bazate pe principiile şi normele de relaţii marxist-leniniste ale egalităţii în drepturi, respectului reciproc, neamestecului în tre­burile interne ale altor partide. Partidul şi guvernul nostru pun în cen­trul politicii lor externe dezvoltarea rela­ţiilor de alianţă şi colaborare frăţească cu ţările socialiste, militează pentru coeziu­nea sistemului mondial socialist, sprijină mişcarea de eliberare naţională, întregul front de luptă împotriva imperialismului. Creşterea necontenită a puterii economice a României şi a bunăstării poporului, pe care ne propunem să le realizăm în viitor, vor constitui un aport efectiv al ţării noas­tre la întărirea sistemului mondial socia­list, a prestigiului şi influenţei ideilor so­cialismului în lume. România socialistă se pronunţă pentru respectarea dreptului fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta, pentru lărgirea relaţiilor cu toate statele, indiferent de orînduirea lor socială. Politica externă a statului nostru este aşezată pe temelia so­lidă a principiilor respectării independen­ţei şi suveranităţii naţionale, ale egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile in­terne, colaborării reciproc avantajoase. (Aplauze). Sîntem convinşi că respectarea neabătută a acestor principii favorizează slăbirea încordării internaţionale, mărirea încrederii între popoare, creează condiţiile unui larg schimb de valori materiale şi culturale între toate ţările. Tovarăşi, Mai puternic ca oricînd, numărînd astăzi peste 1 450 000 de membri şi candidaţi, strîns unit în jurul Comitetului său Cen­tral, indisolubil legat de mase, iubit şi urmat cu încredere de acestea, partidul nostru îşi îndeplineşte cu cinste misiunea istorică de forţă politică conducătoare a societăţii. El împleteşte elanul revoluţio­nar de luptă al clasei muncitoare cu tra­diţiile progresiste ale poporului român, fidelitatea nestrămutată faţă de marxism­­leninism cu spiritul profund creator, ba­zat pe cunoaşterea temeinică a realităţilor concrete din ţara noastră, a cerinţelor dez­voltării sociale în fiecare etapă istorică. Partidul se înfăţişează la acest Congres ca o forţă monolită şi viguroasă, capabilă şi hotărîtă să traducă în fapt importantele obiective ale anilor viitori, să călăuzească poporul român spre noi trepte ale progre­sului şi civilizaţiei. (Aplauze puternice, în­delungate). Prin această schimbare a denumirii se pune în concordanţă titulatura cu rolul şi conţinutul activităţii partidului în etapa desăvîrşirii construcţiei socialismului, etapă de înaintare spre ţelul final , con­struirea societăţii fără clase, societatea comunistă. (Aplauze puternice). Denumirea de „Partid Comunist“, scumpă celor ce muncesc, a fost dată de Marx şi Engels partidului revoluţionar al clasei muncitoare. Partidul Comunist Ro­mân, născut în focul marilor bătălii de clasă de la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului nostru, are rădăcini adinei în istoria mişcării muncitoreşti re­voluţionare din România ; el a continuat şi ridicat pe o treaptă superioară tradiţii­le de luptă ale poporului român pentru eliberare socială şi naţională. Cele mai importante evenimente din istoria lupte­lor clasei muncitoare pentru cucerirea puterii politice, lichidarea exploatării omului de către om­ și construirea Socia­lismului, sunt legate de numele Partidului Comunist Român. (Aplauze prelungite). în întreaga sa activitate, Partidul Co­munist Român a fost purtătorul ideii de unitate politică şi organizatorică a clasei muncitoare, a mişcării muncitoreşti, mi­­litînd consecvent pentru înfăptuirea aces­teia. Rezultat al unirii Partidului Comunist Român cu Partidul Social-Democrat, — unire înfăptuită pe temeiul învăţăturii revoluţionare despre partid , Partidul Muncitoresc Român a acţionat întotdeauna ca un partid marxist-leninist. Pentru oa­menii muncii, titlul de comunist a întru­chipat şi întruchipează devotamentul ne­mărginit faţă de patrie, fidelitatea faţă de cauza poporului, faţă de cauza socia­lismului şi a internaţionalismului pro­letar. (Aplauze). Hotărîrea adoptată ca partidul nostru să poarte denumirea de Partidul Comu­nist Român, iar actualul Congres să fie Tovarăşi. Actuala etapă de dezvoltare a ţării, vas­ta muncă politică şi organizatorică pe care o va desfăşura partidul nostru în anii care vin pentru înfăptuirea măreţu­lui program de înflorire economică şi culturală a patriei pun în faţa comunişti­lor cerinţe tot mai mari, reflectate în prevederile noului Statut referitoare la îndatoririle membrilor de partid. Pe primul plan al acestor îndatoriri se află lupta neostenită pentru înfăptuirea politicii partidului, slujirea cu devota­ment a patriei socialiste. în acest scop, partidul cere membrilor săi să-şi îndepli­nească în mod exemplar sarcinile politi­ce, profesionale şi obşteşti. Una dintre cele mai de seamă îndato­riri ale comuniştilor este apărarea cu fermitate a unităţii şi purităţii rîndurilor partidului.Tăria de nezdruncinat a parti­dului nostru, întemeiată pe unitatea şi coeziunea indisolubilă a rîndurilor sale, pe puternicul spirit de disciplină care animă pe membrii săi a constituit condiţia esen­ţială a învingerii greutăţilor de tot felul, ivite în cale, chezăşuind marile victorii cucerite pînă în prezent şi mersul conti­nuu ascendent al patriei noastre pe dru­mul bunăstării şi fericirii poporului. (Aplauze puternice). Proiectul noului Statut, precizînd drep­turile membrilor de partid, punem un ac­cent deosebit pe contribuţia fiecărui co­munist la elaborarea hotărîrilor şi la stabi­lirea măsurilor pentru aplicarea lor. în fe­lul acesta se consfinţeşte o practică înce­tăţenită în viaţa partidului nostru — aceea de a asigura participarea largă a tuturor comuniştilor la dezbaterea problemelor politicii partidului, exprimarea liberă a părerilor şi punctelor de vedere în scopul îmbunătăţirii muncii. Un drept important şi, totodată, orato­rie a comuniştilor este de a folosi în în­treaga lor activitate critica şi autocritica, factor de seamă al dezvoltării societăţii noastre. Critica principială, pătrunsă de spirit constructiv faţă de neajunsuri, faţă de lipsurile şi greşelile oricărui membru de partid, îngăduie o confruntare permanen­tă cu viaţa, cu părerile oamenilor, stimu­lează puternic mersul înainte şi garantează îmbunătăţirea muncii de partid. Trebuie să subliniem, în acelaşi timp, că autocritica sinceră, cinstită, analiza a­­profundată a propriilor lipsuri şi­ greşeli, reprezintă o mărturie convingătoare a conştiinţei ridicate a comunistului, consti­tuie o premisă importantă de prevenire şi înlăturare a slăbiciunilor şi deficienţelor, de dezvoltare a spiritului de răspundere, de descătuşare a iniţiativei şi entuziasmu­lui, de valorificare a întregii energii în slujba îndeplinirii sarcinilor încredinţate. (Aplauze). Este o obligaţie de mare însemnătate a organelor şi organizaţiilor de partid să ve­gheze cu grijă neabătută la respectarea dreptului comuniştilor de a-şi spune des­chis părerea în adunările şi presa de par­tid, să nu admită nici o încălcare sau ştir­bire a acestui drept. Nu e în firea comu­niştilor să se împace cu o atmosferă căl­duţă, de îngăduinţă reciprocă, de cocolo­­şire a lipsurilor, care duce la stagnare, la considerat al IX-lea Congres al P.C.R. constituie şi un omagiu adus luptei eroi­ce a comuniştilor pentru lichidarea asu­pririi şi exploatării capitaliste, pentru victoria socialismului pe întinsul patriei noastre, Republica Socialistă România. (Vii aplauze). frînarea iniţiativei. O atmosferă sănătoa­să, în care punctul de vedere al fiecărui membru de partid este luat în seamă, în care orice părere sau propunere ce con­tribuie la îmbunătăţirea muncii este pre­ţuită, asigură mobilizarea tuturor forţelor organizaţiei respective la înfăptuirea hotă­rîrilor şi directivelor partidului. Autoritatea comunistului în faţa celor­lalţi oameni ai muncii trebuie să se bi­­zuie nu numai pe marele prestigiu al par­tidului, ci şi pe activitatea personală de fiecare zi în uzină, pe ogor, în laborator, la birou, pe faptele mai mari sau mai mă­runte care îi definesc, în ochii celor din jur, profilul politic şi moral. Grija pentru întărirea familiei, a bazelor ei morale este o permanentă sarcină de partid, parte in­tegrantă a eticii comuniste. Prin întreaga sa viaţă, comunistul opune moralei bur­gheze o ţinută demnă, o atitudine modestă, o deplină concordanţă între vorbe şi fapte, înalta concepţie a partidului nostru despre fizionomia moral-politică a comunistului, despre trăsăturile care trebuie să caracte­rizeze toate laturile activităţii şi vieţii sale, se oglindeşte în noua prevedere din Statut, care cere fiecărui membru de par­tid „să fie exemplu de corectitudine şi conduită morală în familie şi societate“. (Aplauze). Partidul nostru a reuşit, printr-o muncă stăruitoare, tenace, de fiecare zi, să ridice nivelul de conştiinţă al membrilor săi, să întărească rolul lor în viaţa societăţii, ast­fel că astăzi marea majoritate a membrilor de partid sunt cunoscuţi şi apreciaţi, acolo unde lucrează, ca oameni cu o bună pregă­tire politică şi calificare profesională, care îşi pun toate aptitudinile, întreaga lor ca­pacitate, în slujba bunului mers al muncii, constituind adevărate exemple pentru cei din jurul lor. Puterea partidului se întemeiază pe munca conştientă, entuziastă, a fiecăruia dintre membrii săi. Calitatea de membru al detaşamentului de avangardă al clasei muncitoare este justificată pe deplin nu­mai cînd te consideri — indiferent de locul unde muncești — un activist obştesc, un militant pentru triumful ideologiei şi poli­ticii partidului. Capacitatea de a lupta pentru aplicarea liniei politice generale a partidului, de a explica maselor politica partidului, de a le organiza şi mobiliza în înfăptuirea ei este strîns legată de efortul continuu şi perse­verent al comunistului pentru ridicarea nivelului său politic şi ideologic, însuşirea învăţăturii marxist-leniniste, a hotărîrilor şi directivelor partidului, lărgirea orizon­tului cultural. Un membru de partid nu trebuie să se mulţumească o dată pentru totdeauna cu cunoştinţele politico-ideolo­­gice pe care le-a dobîndit ; mai devreme sau mai tîrziu, aceasta se reflectă negativ şi în activitatea lui practică. Este dovedit faptul că poţi să explici şi să aplici în mod just politica partidului numai atunci cînd te străduieşti să fii în permanenţă la cu­rent cu problemele cele mai actuale ale construcţiei socialiste. Tovarăşi,­­ atenţia deosebită acordă proiectul de Statut întăririi rîndurilor partidului, sub­liniind înalta exigenţă de care se cere să fie călăuzite organizaţiile de bază la pri­mirea noilor membri de partid, „în Parti­dul Comunist Român — arată proiectul — sunt primiţi cei mai înaintaţi şi mai activi oameni ai muncii, care prin calităţile mo­­ral-politice şi prin întreaga lor activitate se dovedesc demni de înaltul titlu de co­munist“. Ca o mărturie a tăriei partidului nostru, a creşterii maturităţii politice şi organiza­torice, spiritului de răspundere şi capaci­tăţii de discerbămînt a organizaţiilor de bază este apreciată de către membrii de partid desfiinţarea stagiului de candidat. Renunţarea la stagiul de candidatură este determinată de un şir de noi condiţii spe­cifice activităţii actuale a organelor şi or­ganizaţiilor noastre de partid. în prezent, clasa muncitoare şi-a consolidat poziţia de clasă conducătoare a societăţii, ţărănimea a pornit hotărît pe făgaşul de viaţă al so­cialismului, intelectualitatea s-a integrat organic în efortul întregului popor pentru construirea noii orînduiri. Astăzi, în fieca­re întreprindere, instituţie, unitate socia­listă din agricultură există organizaţii de partid, care desfăşoară o intensă muncă politico-educativă în rîndurile maselor ; în jurul organizaţiilor de bază funcţionează un larg activ fără de partid, care consti­tuie un sprijin de nădejde în activitatea lor pentru înfăptuirea sarcinilor multiple ce le revin. De asemenea, merită să rele­văm şi faptul că majoritatea covârşitoare a celor primiţi în partid provin din rîndu­rile U.T.C.-ului şi ale activului fără de partid. In lumina celor arătate mai sus, organi­zaţiile de bază au condiţii să cunoască şi să aprecieze, în practica muncii de zi cu zi, calităţile moral-politice, nivelul de pre­gătire profesională al celor ce solicită pri­mirea în partid ; astfel, existenţa în con­tinuare a stagiului de candidat nu se mai dovedeşte necesară. în proiectul de Statut se prevede că toţi oamenii muncii care solicită intrarea în rîndurile membrilor de partid, indiferent de categoria socială din care fac parte, pre­zintă acelaşi număr de recomandări. Fie­care comunist este dator să-şi spună des­chis părerea asupra calităţilor şi lipsurilor celui ce solicită primirea în partid. O mare răspundere revine celui care dă recoman­darea, ceea ce implică o cunoaştere temei­nică a activităţii şi a vieţii celui recoman­dat, o apreciere judicioasă a însuşirilor care îl îndreptăţesc să merite titlul de membru de partid. Organizaţiile de bază, comitetele raionale şi orăşeneşti de partid trebuie să dea dovadă de un înalt simţ de răspundere, examinînd cu grijă şi atenţie, în mod individual, fiecare cerere de pri­mire în partid, călăuzite fiind de grija neabătută pentru puritatea şi tăria rîndu­rilor partidului. (Aplauze). Cu satisfacţie au primit comuniştii noua prevedere din Statut, potrivit căreia mem­brii de partid pensionaţi pe motive de vîrstă sau sănătate au dreptul să rămînă în Organizaţia de bază din care au făcut parte la data pensionării. Această preve­dere arată aprecierea de care se bucură membrii de partid cu un stagiu­ îndelungat de activitate profesională şi politică, iar atrticarea ei va ajuta la valorificarea în continuare a experienţei de viaţă şi de muncă a comuniştilor vîrstnici, la rezolva­rea justă, cu maturitate şi pricepere, a sar­cinilor multiple care stau în faţa organi­zaţiilor de bază. Aşa cum s-a arătat în Raportul C.C. prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, miilor de revoluţionari comunişti, care în anii ilegalităţii, fără să fi fost atunci membri de partid, au luptat în organiza­ţiile de masă conduse de P.C.R. şi au avut o comportare demnă în faţa duş­manului de clasă, li se va recunoaşte ve­chimea în partid din momentul intrării lor în mişcarea revoluţionară. (Vii şi puternice aplauze). Sub crunta teroa­re a regimului burghezo-moşieresc, a­­ceşti tovarăşi şi-au pus de multe ori în primejdie liberatea şi viaţa pentru a asi­gura organizaţiilor de partid, tipografiilor presei ilegale adăposturi sigure, ferite de ochii siguranţei. Prin mulţi dintre aceştia care activau în organizaţii legale sau semilegale, Partidul Comunist răspândea ideile şi lozincile sale de luptă, întărea influenţa politicii sale în rîndurile mun­citorilor, ţăranilor, intelectualilor. Prin asemenea mii şi mii de fire, partidul a menţinut şi dezvoltat legături strînse, indisolubile, cu masele muncitoare, a reu­şit să le mobilizeze în marile bătălii de clasă, îndreptate împotriva fascismului şi războiului, pentru eliberarea patriei şi asigurarea unui viitor luminos poporului român. (Vii aplauze). Trebuie subliniat, de asemenea, că pe baza altei propuneri a Comitetului Cen­tral al Partidului, membrilor de partid proveniți din fostele partide social­­democrat și socialist, li se va recunoaște vechimea de la data înscrierii lor în a­­ceste partide. Astfel, prin adoptarea ce­lor două propuneri menţionate, se va da o binemeritată preţuire celor aproape 13 mii de militanţi revoluţionari care au participat la lupta pentru doborîrea regi­mului burghezo-moşieresc, instaurarea orînduirii democrat-populare şi făurirea noii societăţi socialiste. (Aplauze îndelun­gate). . Tovarăși, Un accent deosebit pune proiectul de Statut — în pasajele privind măsurile disciplinare — pe caracterul educativ al sancțiunii de partid, în munca tumul­tuoasă pentru înfăptuirea politicii parti­dului, apar în activitatea unor membri de partid şi unele deficienţe şi greşeli; ele pot fi evitate, dacă organizaţiile de partid desfăşoară o intensă activitate educativă de prevenire a lipsurilor şi abaterilor, de întărire a disciplinei şi moralei de partid, de stimulare a unei critici şi autocritici principiale, în proiectul de Statut nu s-au mai in­­­trodus unele măsuri disciplinare care şi-au pierdut valabilitatea. Bunăoară, după cum ştiţi, în vechiul statut se stabi­lea că pentru neplata cotizaţiei timp de trei luni, organizaţiile de bază puteau să adopte o hotărîre prin care cel în cauză înceta să mai fie membru de partid. Această prevedere nu mai are nici un sens, deoarece în partidul nostru, de ani de zile, 99,5 la sută, în medie, din mem­brii de partid îşi achită cu regularitate, lună de lună, cotizaţia de partid. (Aplauze). Renunţarea la această sancţiune prevăzută de vechiul statut, precum şi la prevederea privind retragerea calităţii de membru de partid pentru inactivitate a fost determi­nată de dispariţia cauzelor care le făceau necesare şi constituie încă o dovadă eloc­ventă a creşterii maturităţii şi nivelului de conştiinţă al comuniştilor, a înaltului spirit de disciplină şi simţ de răspundere, caracteristice organizaţiilor şi membrilor partidului nostru. Scoţînd în evidenţă că excluderea este suprema sancţiune de partid, care se a­­plică numai în cazul unor abateri grave, proiectul atrage atenţia organizaţiilor de partid asupra necesităţii de a cerceta cu grijă tovărăşească şi simţ de răspundere temeinicia învinuirilor aduse membrului de partid. Fiecare caz în parte trebuie analizat cu profunzime, în lumina fapte­lor şi a împrejurărilor care l-au generat şi ţinînd seama de ceea ce caracterizează întreaga activitate a membrului de partid respectiv, în situaţiile cînd se impune luarea unei hotărîri privind calitatea de membru de partid, uşurinţa este la fel de dăună­toare, atît în ce priveşte excluderea fără motive temeinice, cit şi tolerarea neprin­cipială a încălcărilor şi abaterilor de la prevederile Statutului, de la politica partidului. Organizaţiei de partid nu-i poate fi indi­ferent ce se întîmplă cu membrul de partid care a fost sancţionat, ea nu-l poate lăsa să se îndrepte de la sine, însuşi caracterul educativ al sancţiunii, relevat de proiec­tul Statutului, impune organizaţiilor de partid obligaţia de a urmări cu atenţie activitatea celui sancţionat, de a-i da sarcini concrete şi a-l ajuta să le ducă la îndeplinire. Faţă de acei dintre ex­cluşi care dovedesc că muncesc cinstit pentru traducerea în viaţă a hotărîrilor şi directivelor partidului, este necesară, de asemenea, o atitudine tovărăşească, dîndu-li-se posibilitatea să se reabiliteze prin întreaga lor muncă şi comportare. Trebuie spus că o perioadă îndelun­gată, unele organe conducătoare de partid nu au acordat atenţia cuvenită acestei cerinţe, n-au urmărit cu destulă grijă munca şi comportarea celor sancţionaţi, întîrziind fără justificare, în anumite cazuri, in luarea hotărîrilor de ridicare a sancţiunilor. Organele şi organizaţiile de partid au obligaţia să manifeste iniţia­tivă în ridicarea sancţiunilor de partid, la acei­ tovarăşi care au dovedit prin în­treaga lor activitate că regretă sincer abaterile săvîrşite, că muncesc cu hotă­rîre pentru înfăptuirea politicii partidului. I.­ ORGANIZATORUL ȘI CONDUCĂTORUL POPORULUI IN LUPTA PENTRU CONSTRUIREA SOCIALISMULUI II- MEMBRII DE PARTID, ÎNDATORIRILE ȘI DREPTURILE LOR IN­­ STRUCTURA PARTIDULUI, CENTRALISMUL DEMOCRATIC, ORGANELE SUPERIOARE ŞI LOCALE ALE PARTIDULUI Tovarăşi, în cursul dezvoltării sale, partidul nos­tru a ştiut să-şi adapteze cu clarviziune şi supleţe formele organizatorice şi me­todele de muncă sarcinilor şi obiectivelor concrete ale fiecărei perioade istorice. Dar, întotdeauna, principiul călăuzitor al structurii organizatorice şi al activităţii sale a fost centralismul democratic, care asigură conducerea unitară şi mobiliza­rea tuturor forţelor partidului la apli­carea liniei sale politice. (Aplauze). Edificiul organizatoric al partidului, construit pe principiul teritorial şi al locului de producţie, îi dă posibilitatea să cuprindă în raza sa de activitate şi de înrâurire toate domeniile­ vieţii poli­tice, economice şi social-culturale ale ţării, în proiectul de Statut al P.C.R. este descris cu claritate şi precizie modul de organizare şi de conducere­­ de la organizaţia de bază pînă la întregul partid. Democratismul profund care caracteri­zează partidul nostru este oglindit în pre­vederile proiectului de Statut referitoare la eligibilitatea tuturor organelor condu­cătoare de partid, la faptul că hotărîrile unui organ de partid sunt valabile numai dacă sunt adoptate cu majoritatea voturi­lor membrilor săi Principiul suprem al conducerii de par­tid — întruchipare fidelă a democraţiei interne — este principiul muncii şi condu­cerii colective, pe care își întemeiază ac­tivitatea organele conducătoare ale parti­dului nostru, de jos şi pînă sus. Practica construcţiei socialiste, a muncii (Continuare în pag. 3-a)

Next