Munca, noiembrie 1966 (Anul 22, nr. 5902-5927)

1966-11-01 / nr. 5902

Prezenţă activă în toate problemele colectivului Zilnic, mii de metri de stofă tricotată trec prin mîinile îndemînatice ale celor din atelierul de croit al Fabricii „Moldova“ din Iaşi. însufleţirea oamenilor în întrecerea socialistă este un important şi hotărîtor factor în realizarea unei producţii sporite şi de cali­tate superioară. Grija, a­­tenţia, îndemînarea sunt atribute a întregului co­lectiv. Este şi firesc să fie aşa. De activitatea lui de­pind succesele celor de la atelierul de confecţii din fabrică. Munca acestui colectiv a fost viu ilustrată în aduna­rea grupei sindicale pentru prezentarea dării de seamă şi alegeri. Aceasta a prile­juit o temeinică analiză a muncii depuse de la alege­rile trecute şi pînă în pre­zent. Din cele relatate a reieşit că sarcinile de plan pe 10 luni au fost­ depăşite cu aproape 5 la sută, că în acest an s-a remarcat o preocupare atentă pentru o calitate superioară şi în livrarea ritmică către ate­lierele de confecţii. Un succes deosebit îl consti­tuie reducerea consumului specific cu 1 480 kg stofă tricot. Rezultatele obţinute au fost reflectate şi în dis­cuţiile oamenilor. — N-au existat domenii de activitate în care biroul grupei sindicale să nu-şi fi dovedit prezenţa, în care să nu ne fi ajutat efectiv la îndeplinirea sarcinilor — spunea Ion Lobonţ, maistrul brigăzii. Urmă­rind în primul rînd ridica­rea continuă a nivelului profesional, biroul grupei a ajutat la extinderea me­todelor bune folosite de muncitoarele Eugenia O­­prea, Maria Satir şi Elena Rusu prin schimburile de experienţă organizate la locul de muncă. Biroul grupei s-a preocupat de mobilizarea muncitorilor la cursurile de ridicare a cali­ficării. Noi ne mîndrim astăzi cu multe muncitoare harnice şi pricepute. Ele încadrează raţional tipa­rele,­­ utilizează din plin lă­ţimea stofelor şi se preo­cupă de recuperarea de­şeurilor. în felul acesta s-a reuşit să economisim o cantitate apreciabilă de stofă din care se pot con­fecţiona 3 600 costume pen­tru copii. Asemenea acţiuni şi re­zultatele finalizării lor au fost subliniate şi de alţi vorbitori. Muncitoarea Ele­na Boiciuc s-a referit la asigurarea bunei întreţi­neri a maşinilor. „ Este adevărat că noi am obţinut o seamă de re­zultate bune datorită, în primul rînd, pregătirii pe care fiecare ne-a­m însuşi­t-o. Unii, puţini la număr, nu înţeleg încă acest lucru şi ne fac greutăţi în desfă­şurarea normală a fluxului tehnologic. Era necesar ca biroul grupei sindicale să fi discutat mai îndeaproape cu aceşti oameni arătîndu-le că atitudinea lor produce neajunsuri eforturilor co­lective. Muncitoarea Elena Sfichi, fruntașă în întrece­rea socialistă, a remarcat în cuvîntul său preocupa­rea biroului grupei sindi­cale în urmărirea înfăptui­rii propunerilor oamenilor. — Fabrica noastră este nouă, atelierul în care lu­crăm este spaţios şi plin de lumină, iar maşinile sunt moderne. Desigur, munca noastră în aceste condiţii s-a uşurat mult. Cu toate acestea, noi am făcut pro­puneri, în continuare, de asigurare a unor condiţii cît mai optime de muncă, iar biroul grupei a urmărit în­făptuirea lor. Cu toţii am primit halate de lucru, în atelier au fost puse la punct instalaţiile de condi­ţionare a aerului, a fost îmbunătăţit iluminatul, s-a instalat un post de prim ajutor şi difuzoare ale re­ţelei de radioamplificare. Crearea acestor condiţii a avut desigur o însemnată contribuţie la obţinerea re­zultatelor amintite. Adunarea grupei sindi­cale a analizat felul în care biroul grupei s-a achitat şi de sarcinile cultural-edu­cative, de problemele de a­­sigurări sociale etc., subli­­niindu-se aportul adus în această direcţie de munci­torii D. Spinu, Eugenia Oprea şi Gheorghe Ale­­xandrescu, care au fost realeşi in noul birou. Apreciindu-i-se munca de­pusă în producţie şi pe tă­­rîm obştesc, experienţa a­­cumulată, comportarea în mijlocul colectivului şi în societate, membrii de sin­dicat de aici au reales pe Saveta Nichita ca organi­zatoare a grupei sindicale. Este pentru a cincea oară consecutiv cînd colectivul său îi încredinţează aceas­tă muncă de răspundere. NICOL­AE GRUNZU corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Iaşi Şahiştii români continuă seria succeselor HAVANA 31 (Agerpres). — în runda a cincea a prelimi­nariilor Olimpiadei de şah de la Havana, echipa Româ­niei a terminat la egalitate: 2—2 cu selecţionata Bulga­riei. Alte rezultate din grupa a 7-a : Finlanda—Maroc 1—0 (3) , Grecia—Nicaragua 3—0 (1), Porto Rico—Columbia 2—2. Cîștigînd cu 4—0 meciul cu Porto Rico, din runda precedentă, şahiștii români totalizează acum 17,5 puncte și se află pe primul loc în cea de a 7-a grupă. Locul doi este ocupat de echipa Bulgariei cu 16,5 puncte. A­GENDĂ Cea de-a 4-a ediţie a Campionatului balcanic de baschet pentru juniori, des­făşurat în oraşul Izmir, s-a încheiat cu victoria echipei Iugoslaviei, care, în meciul decisiv, a întrecut cu scorul de 69—63 (31—29) echipa Turciei. Selecţionata junio­rilor români a învins, în ul­timul meci cu 85—59 (47—34) echipa Bulgariei şi s-a clasat pe locul trei. Iată clasamen­tul final : 1.­­ Iugoslavia ; 2. Turcia ; 3. România ; 4. Gre­cia ; 5. Bulgaria. în parcul „Trivale“ din Piteşti s-au desfăşurat fina­lele campionatelor republi­cane de cros. Cursa seniori­lor, disputată pe distanţa de 8 000 m, a revenit lui Nico­­lae Mustaţă (Dinamo Bucu­reşti) în 23'51’3/10. întrece­rea senioarelor s-a încheiat cu victoria braşovencei Vio­rica Gabor, care a parcu­rs 1 800 m în 11’52''4/10. Proba de juniori a fost cîştigată de Radu Rusu (Cluj), iar la ju­nioare pe primul loc s-a cla­sat Elisabeta Baciu (Roman). ★ Selecţionata de rugbi a ţării noastre îşi va încheia astăzi pregătirile în vederea meciului cu Italia, susţinînd un meci de verificare în compania unei combinate a echipelor Arhitectura—Con­strucţii. Din echipa repre­zentativă fac parte Penciu, Demian, M. Rusu, C. Dinu, Dragomirescu şi alţii. Meciul cu echipa Italiei se dispută la 6 noiembrie la Aquilla, în cadrul „Cupa Naţiunilor“. Selecţionata ţării noastre pleacă în Italia, vineri di­mineaţă. ★ O intervenţie spectaculoasă, dar tardivă, pentru că balo­nul va intra în plasă Foto : N. ALEXANDRU Vizita primului ministru­ al Iranului (Urmare din pag. 1-a) persoanele oficiale care în­soţesc pe înaltul oaspete. Salutînd pe premierul iranian, acad. C. Daico­­viciu, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai“, a relevat personalitatea omului de stat iranian, căruia Consi­liul ştiinţific al acestui im­portant for de învăţămînt superior al ţării noastre i-a conferit înaltul titlu de Doctor Honoris Causa. Prof. univ. Ioan Gliga, de­canul Facultăţii de drept din Cluj, a prezentat apoi raportul consiliului, în care este evidenţiată activi­tatea multilaterală desfă­şurată de primul ministru al Iranului, ca om de stat şi specialist în ştiinţe eco­nomice şi politice, precum şi contribuţia sa deosebită la dezvoltarea bunelor relaţii dintre România şi Iran. In aplauzele asistenţei, rectorul universităţii clu­jene a înmînat oaspetelui documentul care atestă înaltul titlu universitar. A luat apoi cuvîntul pri­mul ministru al Iranului,, Amir Abbas Hoveida, care a făcut o expunere urmă­rită cu atenţie de cei pre­zenţi. Mă simt deosebit de ono­rat primind astăzi diploma de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Cluj — a spus premierul­­ iranian. Pot să vă asigur că sînt deplin conştient de impor­tanţa titlului pe care aţi binevoit să mi-1 acordaţi şi îl voi purta cu­ multă bucu­rie. Aceasta, cu atît mai mult cu cît prin mine aţi vrut, desigur, să cinstiţi Ira­nul şi poporul său. In conti­nuare primul ministru Ho­veida a relevat tradiţiile şi prosperitatea universităţii clujene şi a numeroaselor institute superioare de în­­văţămînt din localitate. Apoi, şeful guvernului iranian a subliniat că as­tăzi, mai mult ca oricînd, educaţia apare ca o cheie de boltă a progresului şi a înţelegerii între popoare, în zilele noastre, a spus, oaspetele nu mai este permis de a ignora acest a­­devăr primordial că cea mai bună şi singura şansă pentru un popor ca să se dezvolte şi-o trage din el însuşi. Iniţiativa, dinamis­mul şi într-o mare măsură succesul tuturor expe­rienţelor naţionale apar ca legate nu de imi­tarea precedentelor străine, ci de construcţia mode­lelor proprii, care ţin seama de condiţiile şi de aspiraţiile comunităţii na­ţionale. în acest sens, vorbi­torul a subliniat că, după părerea sa, un principiu e­­senţial care stă la baza dreptului modern, este dreptul popoarelor de a dispune de ele însele. Oas­petele a arătat apoi că ţara sa a pornit spre o dezvolta­re economică şi socială ra­pidă, în baza unor planuri potrivite condiţiilor şi ne­voilor poporului iranian. Diversitatea sistemelor naţionale nu împiedică de loc colaborarea între ţări, a spus oaspetele în conti­nuarea cuvîntării sale. Dimpotrivă, ea cheamă la această colaborare într-un mod cît se poate de ur­gent. Problema păcii şi re­laţiilor armonioase între popoare nu mai este mono­polul unora, a devenit o problemă a tuturor. Stabi­lind relaţii strînse de co­laborare, ţările, ori­care ar fi calea pe care au ales-o pe plan intern, ajută la dezvoltarea lor reciprocă şi la realizarea unei comu­nităţi internaţionale armo­nioase. Colaborarea inter­­­­naţională este consecinţa însăşi a independenţei şi iniţiativei naţionale. In încheiere, oaspetele şi-a exprimat încă o dată întreaga recunoştinţă pen­tru titlul acordat. După ceremonie, premie­rul iranian s-a întreţinut cordial cu conducătorii in­stituţiilor de învăţămînt superior din Cluj. La amiază, rectorul Uni­versităţii „Babeş-Bolyai" a oferit un dejun în onoarea Doctorului Honoris Causa al universităţii clujene, Amir Abbas Hoveida. In timpul dejunului, acad. C. Daicoviciu şi premierul Hoveida au rostit toasturi. In cursul după-amiezii, oaspeţii iranieni au făcut o vizită cu maşinile prin Cluj, poposind la Grădina botanică, la unele din că­minele complexului stu­denţesc şi la Sala sporturi­lor. Numeroşi locuitori ai oraşului au făcut oaspeţi­lor o caldă manifestaţie de simpatie. Seara, primul ministru al Iranului şi persoanele care îl însoţesc au plecat cu trenul special spre Bucureşti. ★ Luni după-amiază a so­sit în Capitală delegaţia economică guvernamentală iraniană, condusă de Aii Naghi Alikhani, ministrul economiei al­ Iranului. Din delegaţie­ fac parte Safi Asfia, preşedintele Organi­zaţiei planului, R. S. Tehe­­rani,­­ministru adjunct al Economiei Iranului, consi­­lieri şi experţi­La sosire, pe aeroportul Băneasa, oaspeţii au fost salutaţi de Gheorghe Cioa­ră, ministrul comerţului exterior, Alexandru Roa­bă, ministrul petrolului, Mauriciu Novac, vicepre­şedinte al Comitetului de Stat al Planificării, repre­zentanţi ai conducerii unor ministere. Seara, în cinstea oaspeţi­lor iranieni, ministrul co­merţului exterior a oferit în saloanele Hotelului Athe­­nee Palace, un cocteil. ★ Luni după-amiază a so­sit în Capitală Mohamad Khosrovschahi, preşedintele Camerei de Comerţ din Te­heran. ★ In seara aceleiaşi zile, Mohamad Khosrovshhahi a fost primit de Victor Iones­­cu, preşedintele Camerei de Comerţ. (Agerpres) Plecarea delegaţiei C.C. al P.C.R. la lucrările Congresului Partidului Muncii din Albania (Urmare din pag. 1-a) Marin, adjunct al minis­trului afacerilor externe, activişti de partid. Erau de faţă Dhimiter Stamp, însărcinat cu afa­ceri ad-interim al R.P. Albania la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. Sosirea la Tirana în aceeaşi zi, delegaţia Partidului Comunist Ro­mân a sosit la Tirana. La aeroport a fost întîmpinată de tov. Rita Marko, mem­bru al Biroului Politic al C.C. al Partidului Muncii din Albania, Pilo Peristeri, membru supleant al Biro­ului Politic al C.C. al Par­tidului Muncii din Albania, de membri ai C.C. al Parti­dului Muncii din Albania. Au fost de faţă Manole Bodnaraş, ambasadorul Re­publicii Socialiste România la Tirana, membri ai Am­basadei, precum şi şefi ai unor misiuni diplomatice ale ţărilor socialiste la Ti­rana. FAMILIA-temelia educaţiei (Urmare din pag. 1-a­­milii de a-şi influenţa co­piii prezintă, evident, dife­renţe mari. Ceea ce în şcoa­lă ia fiinţă lesne, în virtu­tea organizării, şi anume unitatea de scop şi de me­todă a tuturor cadrelor di­dactice, adeseori se consti­tuie mai greu între mem­brii unei familii cu o pre­gătire generală şi pedago­gică foarte diversă şi foar­te neomogenă. Pornind de la aceste realităţi se impu­ne principalul obiectiv — părinţii să asigure prin ar­monia şi coeziunea fami­liei, prin climatul de res­pect reciproc, de întraju­torare, de răspundere co­mună faţă de educarea co­piilor o influenţă eficace în acest sens. In psihologie se vorbeşte despre deose­biri datorate particularită­ţilor­­înăscute, despre deo­sebiri de receptivitate, de vîrstă, de sex, de tip de ci­vilizaţie şi de tradiţii so­­cial-culturale. Prin inter­mediul şcolii, părinţii tre­buie să înţeleagă în ce mă­sură aceste elemente deter­mină de fapt caracteristi­cile individuale ale copiilor lor: randamentul activită­ţii, stilul de muncă, con­duita curentă, capacităţile generale, aptitudinile, so­ciabilitatea. — Care sunt cele mai dăunătoare atitudini ale părinţilor rezultate din necunoaşterea propriilor lor copii ? — Practica de zi cu zi a şcolii dovedeşte că există încă părinţi care supraesti­mează nivelul intelectual al copiilor lor, le acordă cu uşurinţă recompense, ca­douri inoportune, ba chiar îi ajută să se abată de la programul şcolar, într-un cuvînt fac gesturi care in­fluenţează nefavorabil atît randamentul muncii in­structive, cît mai ales com­portamentul copilului. Sînt, pe de altă parte părinţi care subestimează posibili­tăţile copiilor lor, le preiau obligaţiile şcolare, le scriu temele, totul din dorinţa ca fiii lor să primească în şcoală notele cele mai mari. Apar în această si­tuaţie două mari primej­dii : prima — tolerarea unei lipse de onestitate faţă de şcoală, nemaivorbind de iresponsabilitatea faţă de proprii copii ; a doua im­plicată de cealaltă, pierde­rea treptată a prestigiului, a autorităţii părinţilor faţă de copii. Asemenea părinţi, în loc să fie un model de comportare şi de ţinută morală, devin de-a dreptul exemple negative pentru copiii lor. — In cadrul colaboră­rii dintre şcoală şi fa­milie, care este, după o­­pinia dumneavoastră, factorul cel mai impor­tant ? — In aceste relaţii com­plexe de colaborare, fami­lia primeşte din partea şco­lii date informative în le­gătură cu dezvoltarea inte­lectuală şi morală a elevi­lor, cu ritmul însuşirii cu­noştinţelor, cu fenomenele care apar ; la rîndul lor părinţii transmit şcolii — prin intermediul profeso­rului diriginte — informa­ţii despre interesele, apti­tudinile şi preocupările co­pilului. Aceste constatări trebuie înscrise cu grijă în fişa personală a fiecărui e­­lev. Discutate şi confrunta­­te, aceste observaţii sunt în cele din urmă sintetizate de către profesorul dirigin­te, cel mai în­ măsură să-l cunoască pe elev, să cu­noască mediul în care a­­cesta trăieşte şi învaţă, să-i cunoască părinţii şi priete­nii. Avînd în vedere răs­punderile sporite ale pro­fesorului diriginte, în lite­ratura de specialitate se face simţită necesitatea a­­pariţiei unor lucrări cu ca­racter metodic referitoare la modalitatea în care di­­riginţii pot colabora cu cei­lalţi profesori şi cu famili­ile elevilor. Consider, că prin importanţa ei, legătu­ra dintre şcoală şi familie poate face obiectul unor dezbateri, atît în şcoli cît şi în presă, la care să par­ticipe psihologi, pedagogi, medici, părinţi. Aceste dez­bateri pot căpăta o deose­bită valoare în găsirea mij­loacelor de educare cores­punzătoare etapei actuale de dezvoltare a învăţămîn­­tului în ţara noastră, circulaţie pentru un ca­mion al schelei. De mai bine de două săptămîni se poartă discuţii între I.R.T.A. şi conducerea schelei fără să se ajungă la un, punct de înţelegere comun. Călătorii beneficiari foar­te constanţi ai autobazelor I.R.T.A.-Ploieşti, Cîmpina, Filipeştii de Pădure sunt lăsaţi în staţii tocmai la orele începerii programu­lui de serviciu. Şi întîrzie­­rile curg... Pe alte trasee circulă autobuze neamena­jate pentru sezonul rece (cu geamuri sparte, uşi care nu se închid). Iată sesizări juste ce trebuie să-şi afle o rezol­vare promptă din partea Direcţiei regionale de transporturi auto-Ploieşti. Critici, trebuie adresate şi conducerii unor schele deţinătoare de mijloace proprii de transport. Cu toate că timpul s-a răcit, o parte din camioanele schelelor Boldeşti, Urlaţi, Tîrgovişte, Moreni circulă, în special dimineaţa şi sea­ra, fără prelate. Altora le lipsesc băncile sau acestea sînt murdare de ulei şi ţi­ţei. Parcă n-ar fi destinate transportului oamenilor. După ce aştepţi cîte una sau două ore pînă să vină maşinile — aşa cum se în­­tîmplă cu navetiştii de la Gura Ocniţei — să mai că­lătoreşti şi în picioare într-un autocamion desco­perit şi murdar nu-i de loc plăcut ! Peste toate aceste defi­cienţe serioase trec cu multă uşurinţă cei care au datoria să le înlăture. Şi-atunci ne-am putea în­treba , în ultimă instanţă, care-i datoria Direcţiei re­gionale de transporturi auto-Ploieşti. Să facă pe n-aude, n-a vede ? Situaţiile semnalate mai sus scot în evidenţă nece­sitatea eliminării practicii indiferenţei, a tărăgănării unor măsuri de organizare a transportului petroliştilor ploieşteni. Nici comitetul sindicatului de aici, nici cele din schele nu merită laude pentru atitudinea lor de expectativă. Autobuze­le I.R.T.A. şi schelele de extracţie dispun de un parc cu maşini de tipuri noi, bune, încăpătoare. Să fie folosite din plin pentru asigurarea transportului muncitorilor, fără nici un fel de hopuri birocratice. Rute cu hopuri... (Urmare din pag. 1­ a) Tîrgovişte sunt abonaţi ai autobuzelor I.R.T.A., care fac curse pe zece trasee. Dacă stai de vorbă cu cei care răspund de bunul mers al transportului, eşti asigurat că totul merge ca „pe roate“. Pornind însă pe trasee, constaţi şi o droaie de... hopuri. Cei care locuiesc în comunele de pe ruta Bilciureşti -­­­Comişani — Tîrgovişte au la dispoziţie un autobuz I.R.T.A. Dar pasagerii aflaţi în drum spre serviciu sînt daţi jos din maşină la mijlocul traseului, rămînînd ca o distanţă de 2—3 km să o parcurgă cu mijloace oca­zionale. Ore pierdute în za­dar din cauza autobazei I.R.T.A. Tîrgovişte, care re­fuză prelungirea traseului pe motivul nerentabilităţii. Este o justificare fără nici o acoperire, de vreme ce foarte mulţi călători sunt interesaţi să meargă pînă la capătul drumului. O situaţie de-a dreptul bizară am întîlnit pe ruta Gura Ocniţei — Tîrgovişte. Pentru transportul zilnic al unui număr de 40 me­canici, lăcătuşi şi strun­gari, transferaţi în inte­resul producţiei de la ate­lierele Gorgoteni la ate­lierele centrale ale schelei Tîrgovişte s-a apelat la autobaza I.R.T.A. căreia i s-a cerut un autobuz sau cel puţin o autorizaţie de Semnrea unei convenţii Luni a avut loc semna­rea Convenţiei de colabo­rare în domeniul Radiote­leviziunii între Comitetul de Radiodifuziune şi tele­viziune de pe lingă Consi­liul de Miniştri al Republi­cii Socialiste România şi Radiodifuziunea şi Televi­ziunea Regatului Maroc. COCTEIL Cu prilejul Zilei forțelor armate italiene, atașatul militar aero și naval al Ita­liei la București, colonel Achille Amico, a oferit luni un cocteil în saloanele am­basadei. Prieteni.. PROIECTUL LEGII PENSIILOR Senti­mentul utili­tăţii (Urmare din pag. 1-a) să. Prezenţa lor, în conti­nuare, în mijlocul nostru, ne bucură. Şi aş spune că o socotim ca o necesitate. O necesitate morală şi mate­rială. Sunt bucuros că înşişi dumnealor, „bătrînii noştri“, se simt mulţumiţi să mai stea alături de noi. — Da, da, Ioane, a ţinut să completeze cu o explica­ţie Mihai Pricop. Să fim de folos, pentru că grija vremii cînd vom fi la pensie nu o mai avem. Eu mi-am făcut chiar o socoteală : la sala­riul meu de 1 165 de lei, mi se cuvine, pentru minimum de vechime în muncă, un procent de bază de 85 la sută. Adăugind procentele cuvenite pentru vechimea ce depăşeşte minimul prevăzut de lege, precum şi sporul de 10 la sută pentru continuita­te, pensia va fi egală cu sa­lariul meu tarifar actual. In plus, voi avea dreptul şi la o pensie suplimentară de 81 lei lunar din contribuţia de 2 la sută din salariu, pe care o voi plăti şi eu timp de doi ani şi ceva de-acum înainte. Pensie bună ! Şi ea ne arată marea grijă pe care parti­dul, statul nostru, o poartă fiecăruia în parte. Mulţi au luat cuvîntul în adunarea activului sindical. Metalurgişti cu vechime, ca Petre Moraru, turnătorul Ion Rădulescu, forjorul Ion Sco­­beanu, au făcut şi propuneri ca : La stabilirea vechimii în muncă să se considere şi anii de ucenicie în care uce­nicii munceau efectiv în producţie, alături de munci­torii calificaţi, sau să se pre­vadă posibilitatea pensionă­rii la cerere, indiferent de vîrstă, a celor care au mun­cit fără nici o întrerupere timp de 40 de ani în aceeaşi întreprindere. Toţi vorbitorii însă, indi­ferent de vîrstă, s-au anga­jat, acolo, în adunare, să răs­pundă grijii partidului prin fapte în munca lor de zi cu zi. Unii mai purtau pe po­meţii obrajilor şi pe salo­pete pulberea fină cu izuri de răşină de la gatere şi circulare; alţii aveau în glas ceva din ecourile pă­durii. Cu toţii aveau privi­rile senine şi, în drum spre sala de şedinţe, discutau cu însufleţire despre proiectul legii pensiilor. La adunarea activului sindical de la I. F. Gura Humorului pentru dezbate­rea proiectului legii pensii­lor au participat forestieri cu state vechi de serviciu, ca tehnicianul Vespasian Vasilescu, care are 38 de ani de muncă, tineri ca Oc­­tavian Florişteanu, femei şi chiar cîţiva dintre vete­ranii întreprinderii, acum pensionari. Toţi cei care au luat cuvîntul şi-au expri­mat în unanimitate recu­noştinţa pentru grija ce le-o poartă partidul şi sta­tul nostru socialist şi care străbate din toate prevede­rile acestei legislaţii. ...„— Noi, cei vîrstnici, spunea tovarăşul Vespa­sian Vasilescu, ne dăm mai bine seama de ceea ce în­seamnă prevederile din proiectul noii legi a pensi­ilor, ce înseamnă să ai sigu­ranţă nu numai în­ ziua de azi şi în cea de mîine, cînd puterile te-au lăsat şi mijlo­cul principal de exis­tenţă este doar pensia. Mi-amintesc, în trecut, cu cîtă nelinişte, frică aş putea spune, aşteptau muncitorii venirea pensio­nării. Şi pe drept cuvînt. Puţini din ei căpătau pen­sie, iar aceasta era atît de mică, că de-abia îţi ajun­gea să-ţi ţii zilele. Pe cînd astăzi, altfel stau lucrurile. Eu am 38 de ani de muncă şi peste şapte luni împli­nesc vîrstă de pensionare. După socoteala ce am fă­cut, pensia pe care o voi primi va fi aproape cît sa­lariul meu actual. Ce îţi poţi dori mai mult după o viaţă de muncă decît bă­­trîneţile asigurate ? Iată de ce, în timpul ce a mai rămas pînă la pensionare voi munci tinereşte, cău­­tînd, totodată, să las în locul meu oameni de nă­dejde, căci avuţia patriei înseamnă bunăstarea pen­tru fiecare în parte. — Am citit cu atenţie deosebită recenta hotărîre a partidului şi proiectul noii legi a pensiilor, spunea tovarăşa Artemiza Plă­cintă, membru în Comitetul sindicatului și responsabila Comisiei de femei. N-am cuvinte să preţuiesc toate­ aceste măsuri. Ele sunt o nouă dovadă a respectului de care se bucură munca, a grijii partidului și statului nostru pentru ridicarea necontenită a bunăstării materiale a tuturor oame­nilor muncii. Numeroşi alţi vorbitori, printre care muncitoarea Viorica Scriba, mecanicul Aurel Lehaci, muncitorul Vasile Isopescu şi alţii, au subliniat în cuvîntul lor satisfacţia faţă de avanta­jele de care vor beneficia la pensionare cei care au o vechime mai îndelun­gată. Şi acestea reprezintă — spunea, de pildă, meca­nicul Aurel Lehaci, — un stimulent puternic pentru stabilitatea cadrelor şi ridi­carea calificării profesio­nale. Cu prilejul dezbaterilor, mulţi participanţi la dis­cuţii au făcut şi propuneri de îmbunătăţire a unor ar­ticole din proiect. Tovară­şul Bolohan, de pildă, de la Fabrica de cherestea Gura Humorului, a propus ca la pensionare să se ţină seama de cei care au pres­tat timp îndelungat muncă nenormată şi de cei care au muncit la schimburile de noapte. Subliniind că proiectul noii legislaţii a pensiilor se înscrie pe linia măsuri­lor izvorâte din hotărîrile celui de al IX-lea Congres al partidului privind creş­terea potenţialului econo­mic al ţării şi, pe această bază, a condiţiilor de muncă şi viaţă, forestierii humoreni s-au angajat să muncească şi pe mai de­parte spornic pentru a va­lorifica superior masa lem­noasă. MIHAI ŢINTAR La baza bunăstării viitoare stă munca noastră de azi Ieri s-a înapoiat în Ca­pitală delegaţia Consiliului Central al Uniunii Gene­rale a Sindicatelor din Ro­mânia, condusă de tovară­şul Anderco Iosif, secretar al Consiliului Central, care a participat la lucră­rile celui de-al IX-lea Con­gres al sindicatelor din Republica Populară Mon­golă. La sosire, delegaţia a fost întîmpinată de tovarăşa Larisa Munteanu, secretar al Consiliului Central al U.G.S.R., de activişti ai Consiliului Central al U.G.S.R. ★ Sîmbătă s-a înapoiat din R. P. Bulgaria delegaţia Uniunii Sindicatelor din întreprinderile industriei metalurgice şi construcţii­lor de maşini din ţara noastră, condusă de tova­răşul Nicolae Moraru, pre­şedintele Comitetului Uni­unii, care a participat la lucrările celei de-a V-a Conferinţe profesionale in­ternaţionale a sindicatelor din industriile metalurgice şi mecanice ce a avut loc la Sofia în perioada 18—23 octombrie a.c. ★ Duminică a plecat la Alger tovarăşul Coliţă De­­cebal, membru al Comite­tului Executiv al Consiliu­lui Central al U.G.S.R., care la invitaţia Uniunii Generale a Oamenilor Muncii Algerieni, va parti­cipa la festivităţile cu pri­lejul sărbătoririi celei de-a 12-a aniversări a începerii revoluţiei algeriene, Ziua naţională — 1 Noiembrie. In perioada 22—31 oc­tombrie a.c., la invitaţia Comitetului Uniunii Sindi­catelor din întreprinderile şi instituţiile agricole, a vi­zitat Republica Socialistă România o delegaţie a C.C. al Sindicatului lucrătorilor agricoli din R. P. Polonă pentru un schimb de expe­rienţă în domeniul activi­tăţii sindicatelor din uinită­­ţile agricole. In timpul şederii în ţara noastră, delegaţia a vizitat uzinele „Tractorul“ , din Braşov şi „Semănătoarea“ din.. Bucureşti, Gospodări­ile Agricole de Stat din Băicoi şi Odobeşti,­­ C.A.P. Ceacu, S.M.T. Cuza-Vodă, centrul şcolar agricol Si­biu. In încheierea vizitei, de­legaţia a fost primită la Biroul Executiv al Comite­tului Uniunii Sindicatelor din întreprinderile şi­­ In­stituţiile Agricole. ★ Luni, a avut loc o con­ferinţă de presă cu profe­sorii italieni care au parti­cipat la întîlnirea interuni­­versitară româno-italiană pe probleme agricole, des­făşurată recent la Bucu­reşti. Transferarea la cerere şi continuitatea (Urmare din pag. l-a) îmbunătăţiri substan­ţiale faţă de actuala legislaţie a pensiilor. Aş dori totuşi să fac o propunere în legă­tură cu continuitatea in muncă in aceeaşi unitate. Nu puţine sunt cazurile in­­ care un salariat este transferat în interes de serviciu în altă lo­calitate. In mode fir­­esc, soţia lui, şi ea salariată, este nevoi­tă să ceară, la rîndu-i, transferul. Acest­a din urmă insă fiind efec­tuat la cerere, ar în­semna că persoana In cauză să nu poată beneficia la pensio­nare de avantajele a­­cordate pentru conti­nuitate în muncă in aceeaşi unitate. Cred că ar fi nece­sar ca la capitolul care reglementează continuitatea in mun­că să se includă și prevederea în sensul că trecerea la o altă unitate, în împreju­rarea cînd acest lu­cru se face pentru a urma soţul, transfe­rat în interes de şer­piei în altă localita­te, nu afectează con­tinuitatea în muncă.

Next