Munca, decembrie 1967 (Anul 23, nr. 6237-6263)

1967-12-01 / nr. 6237

i Floreasca-parc, unul din cartierele de locuinţe care îm­bogăţesc frumuseţea Capitalei Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Anul XXIII • nr. 6237 • vineri 1 XII 1967 • 4 pagini • 25 bani DEZBATEREA DOCUMENTELOR PLENAREI C. C. AL P. C. R. din 5-6 octombrie 1967 Valorificarea deplină a potenţialului tehnic al întreprinderilor Pentru creşterea randa­mentului în producţie, în lu­mina indicaţiilor plenarei C.C. al P.C.R., introducerea tehnicii noi şi mai ales folo­sirea completă a liniilor teh­nologice, a instalaţiilor şi celorlalte utilaje existente s-a dovedit a fi un element hotărîtor. O seamă de întreprinderi ieșene, de exemplu Fabrica de antibiotice, Fabrica de tricotaje „Moldova“, „Trus­tul regional de construcţii şi altele au efectuat în ulti­ma vreme investiţii masive pentru procurarea de maşini moderne şi completarea li­niilor tehnologice existente cu utilaje mai perfecţionate, însoţite, evident, şi de alte măsuri, prezenţa elemente­lor tehnicii înaintate în a­­ceste întreprinderi, ca şi în celelalte, unde acest proces s-a desfăşurat continuu, a permis creşterea neîntrerup­tă a productivităţii muncii. Dacă, în ansamblu, rezul­tatele acestei preocupări sunt pozitive, analizînd în deta­liu situația, ea prezintă încă aspecte negative. Orga­nele de control ale băncii au constatat în unele cazuri că nu se analizează cu aten­ţie eficienţa fiecărui utilaj nominalizat în proiect. Din această cauză, chiar la între­prinderile cu rezultate pozi­tive sunt disponibilităţi de utilaje. La fabrica de ulei „Unirea“-Iaşi, de exemplu, deşi întregul complex de u­­tilaje a funcţionat încă de la început la parametrii stabiliţi, s-a proiectat şi exe­cutat în anul 1982 o instala­ţie de automatizare, desti­nată secţiei „casa maşini si­loz“, în valoare de 1 120 000 lei, care nu funcţionează nici în prezent, încercările făcute de a fi pusă la punct, în scopul bunei ei folosiri, au dus la rezultate nesatisfă­cătoare, ceea ce a determi­nat organele C.T.S.­M.I.A., aceleaşi care au avizat pro­iectul, să concluzioneze ne­cesitatea înlocuirii instala­ţiei respective (aviz nr. 156/2/VIII/1967). Pentru prevenirea dispo-GEORGE MIHAIESCU directorul Băncii de investiţii, Direcţia operativă-Iaşi nibilităţilor de utilaje prove­nite din asemenea împreju­rări, preconizăm necesitatea unor măsuri care să ducă la stabilitatea documentaţiilor de proiect, de la o fază de proiectare la alta, în care scop considerăm necesar ca înainte de introducere în o­­peră, experimentările, fie și în cazurile prototipurilor, să se efectueze sub controlul proiectantului general. In întreprinderi, în faza definitivării indicatorilor de plan, se precizează cu con­cursul larg al colectivului de muncă căile şi mijloace­ ,­le de realizare a acestora, reuşita acţiunii urmînd să fie asigurată prin înfăptui­rea operativă a măsurilor tehnico-organizatorice. A­­ceasta face ca anual să se achiziţioneze un volum im­portant de utilaje din pozi­ţiile nenominalizate ale pla­nului de investiţii, care să răspundă cu efect imediat scopului propus. Dacă necesarul de utilaje izolate este atît de solicitat, cum este posibil să se cree­ze disponibilităţi, adesea chiar după o perioadă scurtă în funcţionare­a acestora ? Făcînd abstracţie de schim­bările sortimentelor de plan care, temporar, gene­rează însemnate stocuri de utilaje în conservare, orga­nele de control ale băncii au constatat că multe utilaje devin disponibile din cauză că mai există tendinţa de a fi înscrise în listele de utila­je şi de a se aproba procu­rarea lor fără un studiu ju­dicios care să aibă în vede­re necesităţile reieşite cu o­­cazia fundamentării planului de investiţii. T.R.C.-Iaşi, bu­năoară, a procurat la 6 mar­tie 1967, trei vibratoare de a­­dîncime pentru construcţii de poduri, fără să fi fost cerute de Grupurile de şan­tiere şi care, evident, nu se folosesc. I.C.R.S.­Iaşi a pro­curat, în acest an o staţie „Reizer" şi a dat dis­ponibil un malaxor mecanic, procurat în anul trecut, deşi acesta putea rezolva sarci­nile de producţie. Şi nu sunt singurele exemple. Urmărind evitarea unor astfel de anomalii, întreprin­derile trebuie să ţină seama la achiziţionarea utilajelor de cerinţele reale ale pro­ducţiei fundamentate la în­ceputul anului de plan şi să cunoască temeinic condiţiile de perspectivă. Progresul tehnic continuu favorizează în unele cazuri disponibilităţi de utilaje şi mecanisme. Numai la între­prinderea regională de elec­­tricitate­ Iaşi, prin schimba­rea surselor de energie la electrificările rurale, au de­venit disponibile grupuri e­­lectrogene, motoare şi alte instalaţii în valoare de peste 5 milioane lei. In aceste ca­zuri organele tehnico-eco­­nomice din întreprinderi şi forurile lor tutelare trebuie să prevadă, din timp, şi să urgenteze pe toate căile re­ducerea lor în circuitul pro­ductiv. Acest lucru este pe deplin posibil. Numai în tri­mestrul III organele de con­trol ale Băncii de investiţii, Direcţia operativă-Iaşi, în colaborare cu cele ale Di­recţiei regionale de control şi revizie-Iaşi, au analizat şi stabilit la 16 întreprinderi industriale care deţineau stocuri de 24,9 milioane lei ca fiind valorificabile utila­je în sumă de 9,4 milioane lei. Printr-o activitate con­tinuă de conlucrare cu mi­nisterele s-au readus în cir­cuitul economic, prin trans­ferare sau activizare, utila­je, maşini şi instalaţii în va­loare de 8,2 milioane lei. Rezultă, aşadar, necesita­tea existenţei unor forme organizatorice permanente care să ducă la rezolvarea concretă a problemei utila­jelor disponibile. In acest sens, considerăm util ca prin acte normative să se stabi­lească termene de soluţiona­re a cererilor de transfer între întreprinderile din ca­drul aceluiaşi minister sau între întreprinderi din ra­muri diferite pentru a se a­­sigura operativitatea nece­sară realizării în bune con­diţii a acestei acţiuni ; să se prevadă stimulente materia­le pentru persoanele sau întreprinderile care prin so­luţii tehnico-organizatorice au reuşit să valorifice pro­ductiv stocuri din asemenea utilaje ; la unităţile locale ale Direcţiei centrale de statistică s-ar putea organi­za evidenţa pe economie a u­­tilajelor disponibile, even­tual o anexă la numărul sta­tistic, care să poată fi con­sultată de către cei intere­saţi. Răspunderea materială — factor de întărire a disciplinei muncii GEORGETA FLIT­AN consilier juridic principal C.S.P.O.M.P.S. Normele juridice sunt şi ele chemate să ajute la rea­lizarea actualelor cerinţe ale economiei, să fie sin­cronizate cu acestea pen­tru a contribui la ridicarea nivelului întregii activităţi economice. De aceea, o discuţie în jurul unor îmbunătăţiri şi perfecţionări ce ar putea fi aduse Codului Muncii în problema răspunderii ma­teriale a angajaţilor tre­buie să aibă necondiţionat în vedere obiectivele poli­ticii economice a statului în actuala etapă. Hotărîrea plenarei Comi­tetului Central cu privire la îmbunătăţirea sistemu­lui de salarizare şi majo­rarea salariilor prevede că aplicarea consecventă a principiului cointeresării materiale implică atît re­tribuirea salariaţilor după cantitatea şi calitatea mun­cii, cît şi răspunderea lor materială pentru neîndepli­­nirea sarcinilor, pentru daune aduse avutului obş­tesc, intereselor societăţii din vina lor. Normele privind răspun­derea materială a salaria­ţilor sunt chemate, deci, să contribuie la înlăturarea aspectelor negative ce se întîlnesc azi în unităţi ca : gospodărirea neraţională a fondurilor materiale şi bă­neşti, consumuri specifice exagerate de materii prime, pierderi provocate de re­buturi, lipsuri şi nereguli în gestiuni etc. Desigur că în lupta îm­potriva acestor manifestări ce frînează mersul nostru înainte este necesar să se utilizeze — în primul rînd — calea educării şi con­vingerii în scopul prevenirii încălcării normelor. In ca­zul încălcărilor însă, tre­buie folosită şi metoda con­strângerii, adică a reparării pagubelor cauzate, căci ni­mănui nu-i este îngăduit să aducă atingeri patrimoniu­lui unităţii în care lucrea­ză. Aşa cum se precizează şi în Hotărîrea C.C. al P.C.R. cu privire la îmbu­nătăţirea sistemului de sa­larizare şi de majorare a salariilor, „salariaţii poartă răspunderea materială pen­tru pagubele de orice na­ (Continuare în pag. 3-a) TELEGRAMĂ Comitetului Central al Partidului Muncitore­sc Socialist Ungar Guvernului Revoluţionar Muncitoresc-Ţarănesc Ungar BUDAPESTA In legătură cu încetarea din viaţă a dr. Münnich Fe­renc, militant de seamă al mişcării muncitoreşti şi om de stat al Republicii Populare Ungare, Comitetul Cen­tral al Partidului Comunist Român şi Consiliul de Mi­niştri al Republicii Socialiste România exprimă pro­funde condoleanţe Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, Guvernului Revoluţionar Muncitoresc-Ţărănesc Ungar şi familiei îndoliate. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN CONSILIUL DE MINIȘTRI AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Cetatea Neamţului Dincolo de Tîrgu Neamţ, de renumita mahala a Cîndrenilor, despărţită de nu mai puţin renumitul sat Hu­­muleşti de firul pîriu­­lui Neamţ, ori Ozana, cum apare în scrierile lui Creangă, ţi se ofe­ră, drept călăuză, un drum străbun, urcin­­du-te molcom pe dea­lul înnobilat de zidurile Cetăţii Neamţului. Momentul întîlnirii e solemn. Cetăţile, de alt­fel, au in sinea lor ceva sfînt. Ele au fost ridi­cate nu pentru cuceriri, ci pentru a proteja viaţa, omul in faţa stihiilor războinice. Familiile de viteji,la nevoie, se re­trăgeau între ziduri ma­sive, porţile erau ghin­tuite şi ferecate cu meş­teşug. Femeile, copiii primeau pavăza unor tu­­nele subterane, bărbaţii urcau pe metereze, îşi pregăteau armele de a­­părare şi aşteptau mi­­şelnicul atac. Alături de ei, bătrînii, înţelepţii dintotdeauna ai lumii, puneau la îndemîna fii-ŞTEFAN GHEORGHIU (Continuare în pag. 2-a) Finala concursului pe ţara al artiştilor amatori Relaţia dintre strădanii, posibilităţi şi... realizări Mişcarea artistică de a­­matori, privită nu numai în ansamblu, pe plan republi­can, ci mai ales la nivelul regiunilor sau oraşelor ţării cunoaşte — în continua ei dezvoltare cantitativă şi calitativă — etape de flux şi reflux, ale căror efecte ies în evidenţă­ cu prilejul periodicelor întreceri pe ţară ale formaţiilor de di­ferite genuri şi cu osebire în ultima fază a acestora. In comparaţie cu ultimii ani, activitatea desfăşurată de formaţiile artistice de amatori ale sindicatelor din regiunea Iaşi s-a îm­bogăţit şi diversificat con­siderabil. Consiliul regio­nal Iaşi al U.G.S.R. (mem­bru în biroul executiv cu problemele culturale, Basil Cucu) a acordat o atenţie sporită muncii artiştilor amatori, determinînd sin­dicatele să găsească cele mai potrivite mijloace în vederea organizării unor formaţii viabile, capabile să ofere permanent specta­cole publicului din diferitele oraşe ale regiunii, activita­tea neîntreruptă consti­tuind o garanţie a evoluţiei lor calitative. încă de la începutul a­­cestui concurs, sindicatele au fost îndrumate să ma­nifeste o continuă preocu­pare pentru pregătirea sis­tematică a formaţiilor par­ticipante, începînd de la judicioasa alcătuire a re­pertoriului acestora şi pînă la crearea condiţiilor nece­sare asigurării unei calităţi artistice superioare. Pe parcursul desfăşurării con­cursului, juriile au dovedit exigenţă în selecţionare, afirmînd cu intransigenţă primatul calităţii. Cunoscînd toate acestea, am aşteptat cu nerăbdare evoluţia formaţiilor artisti­ce ale sindicatelor din re­giunea Iaşi, în etapa finală a concursului pe ţară, cu certitudinea că ea va de­monstra evidenta etapă de flux din activitatea artiş­tilor amatori. Trebuie afirmat de la bun început că, în ansam­blu privind lucrurile, con­vingerea noastră şi-a aflat, în mare măsură, o confir­mare îmbucurătoare. Am remarcat o incontestabilă diversificare a genurilor de formaţii promovate în fi­nală, apreciabilă mai ales prin abordarea unor genuri noi cum sunt opereta şi es­trada, pe lingă cele tradi­ţionale (cor, dansuri, taraf, LUCIA BOGDAN (Continuare în pag. 2­ a) Mai frumos, mai ospitalier La aeroportul Con­stanţei— Mihail Ko­­gălniceanu — au în­ceput lucrările de extindere a aerogă­rii. Clădirea nouă va adăposti saloane, ho­luri şi săli de aştep­tare pentru călători, diferite servicii, uni­tăţi comerciale, ghi­şee de schimb valu­tar etc. Au început, de asemenea, lucră­rile de sporire a ca­pacităţii căminului­­restaurant pentru e­­chipajele aeronave­lor cu incă 200 de locuri. (Agerpres) Din fondurile de sindicate Uniunea Generală a Sin­dicatelor alocă an.­­ de an importante fonduri pentru dezvoltarea continuă a ba­zei tehnico-materiale a ac­tivităţii cultural-educative de masă. Numai pentru construirea unor noi case de cultură au fost cheltuiţi în anul­­ 1967, din bugetele sindicatelor, peste 15 mili­oane lei. La cele 11 case de cultură ale sindicatelor e­­xistente înr unele centre muncitoreşti li se va mai a­­dăuga în acest an una în o­­raşul Gheorghe Gheorghiu- Dej. De asemenea, se află­­în construcţie în diferite stadii de execuţie noi case de cultură în oraşele Ga­laţi, Baia Mare, Piteşti şi Suceava, şi un club­­în ora­şul Mediaş, cu termen de dare în folosinţă în anul viitor. Aceste obiective culturale, avînd o linie mo­dernă de execuţie, sunt prevăzute­ cu săli de spec­tacole, biblioteci spaţioa­se, săli de lectură şi alte încăperi pentru diferite ac­tivităţi cultural-artistice. In acelaşi timp a crescut continuu reţeaua­­ clubu­rilor şi a bibliotecilor din, întreprinderi şi in­stituţii prin diferite a­­menajări. Numărul cărţilor cu care sunt dotate bibliote­cile sindicale se ridică în prezent la peste 11 milioa­ne de volume. Valoarea ma­terialelor cultural-artistice — aparate de proiecţie, de luat vederi, televizoare, magnetofoane,­­costume şi instrumente pentru forma­ţiile artistice de­ amatori — cu care au fost dotate ca­sele de cultură şi cluburile în acest an totalizează circa 23 milioane lei. Cheltuieli însemnate din bugetele sindicatelor au fost prevăzute pentru lărgi­rea bazei materiale în sta­ţiunile balneo-climaterice. De pildă, în staţiunea Ama­ra, regiunea Bucureşti, a început construirea unui modern complex sanatorial cu o capacitate de 1 000 de locuri, iar la băile Felix, re­giunea Crişa­na, s-a trecut la organizarea şantierului noului complex sanatorial, care la terminare va avea o capacitate de 950 de locuri. La Năvodari se află în con­strucţie o tabără de copii cu o capacitate, în prima etapă, de 3000 de locuri, iar în final de­­6 000 de locuri. Valoarea acestor obiective se ridică la peste 200 milioane lei. Alte 40 de milioane lei sunt alocate anual din fon­durile de asigurări sociale pentru îmbunătăţirea con­diţiilor, de odihnă şi trata­ment ale oamenilor muncii. Tot în anul 1967 sindica­tele au participat la con­struirea unor­­stadioane şi săli de sport, bazine de înot, extinderea ş­i moderni­zarea celor existente, dota­rea asociaţiilor cu material sportiv etc., cheltuind în a­­cest scop 75 milioane lei, iar pentru trimiterea şco­larilor în tabere şi­ colonii au fost alocaţi peste 40 milioane lei.­ **­­• La cele 11 case de cultură existente se vor adăuga altele in con­strucţie • Creşte reţeaua cluburilor şi a bibliote­cilor* Se lărgeşte baza materială în staţiunile balneo-climaterice Acum 11 ani strungarul Nicolae Cinezean a absolvit şcoala profesională a uzinei „Independenţa“ din Sibiu. Apoi, ca muncitor in uzină, au urmat ani de strădanii, o nouă şcoală — a muncii — şi Nicolae a ajuns unul dintre oamenii stimaţi şi preţuiţi de colectiv. Tocmai de aceea, în grija lui au fost încredinţaţi şi elevi ai şcolii profesionale. Ca exemplu, Ilie Calefaru (anul 2 strungărie). Foto : ST. ALBESCU Cum v­a fi pregătit pentru iarnă ? Ultimele zile, mereu mai friguroase, a­­nunţă cu insistenţă apropiata venire a ier­nii. Soarele a ajuns doar un motiv de nos­talgie, amintind fie de trecuta vreme a ni­sipului încins şi a valurilor, fie de frumu­seţea unei toamne lungi, cu sfîşietoarea agonie roşcată a frunzelor. Aceasta este or­dinea firească, a cărei neglijare atrage apa­riţia unor dificultăţi, a căror remediere pre­supune un efort mai mare decit cel nece­sitat de prevederea lor din timp. O trecere prin cîteva întreprinderi bucureştene este un potrivit prilej de acordare a unei note la obiectul „bună gospodărire“. Aşadar... ... uzinele „Timpuri Noi“, primul popas. Ne întîmpi­­nă o declaraţie entuziastă : „Anul acesta stăm mai bine ca niciodată. încă din luna august am stabilit un plan privind măsurile pentru întîmpinarea iernii, pentru că în 1966—1967 am avut destule greutăţi, ce nu mai puteau fi tolerate. Am avut 18 obiective principale, printre care, de mai mare importanţă : montarea a două noi cazane pentru căldură şi apă, instalarea unor noi duşuri şi băi cu apă caldă, revizuirea insta­laţiilor de încălzire din hale, precum şi a arzătoa­relor şi duşurilor existente, a instalaţiei de iluminare. Au fost reparate acoperişu­rile, s-au luat măsuri pen­tru completarea geamuri­lor sparte“ , spune Ion Breazu, vicepreşedintele comitetului sindicatului Mecanicul-şef, ing. Vari­­lav Lucaci, căruia îi revine direct sarcina pregătirilor pentru anotimpul hibernal, după ce aminteşte în trea­căt că a fost în concediu (pînă la 15 octombrie !) se arată mai rezervat : „Pla­nul e îndeplinit în propor­ţie de 90 la sută. E adevă­rat că lucrurile mari, de anvergură, au fost făcute. Aş mai adăuga, la cele ară­tate de tovarăşul Breazu, că a fost modificată scur­gerea la acoperişul atelie­rului de neferoase, unde ploua, că au fost înlocuite geamurile sparte. La maga­zia centrală s-au construit nişte ziduri noi, pentru e­­tanşeizarea lor şi s-au luat măsuri pentru îmbunătăţi­rea iluminatului. Au mai ră­mas unele mărunţişuri, pînă la 1 decembrie se rezolvă". Avea, într-adevăr, toate motivele să fie mai circum­spect în evaluarea stadiului atins. Pentru că, ne îndoim că acel — după dînsul — insignifiant 10 la sută „se va rezolva“ pînă la 1 de­cembrie. Faptul că nu s-a putut găsi­­— die toate efor­turile, însoţite apoi de scu­zele de rigoare — planul global al pregătirilor pen­tru iarnă, prezentîndu-se un plan pe luna în curs, cu numeroase termene stabili­te la 30 noiembrie, nu este decît un îndemn în plus să socotim artificial entuzias­mul vicepreşedintelui sin­dicatului, îndemn căruia i se adaugă­­cîteva sumare, dar elocvente constatări, făcute la trecerea prin uzi­nă. La secţia turnătorie — o mulţime de geamuri sparte — şi nu de curând, cum ne sugera mecanicul­­şef, ci se vedea bine că in­trau în lucrările restante ; tot aici, nu s-au montat încă panouri protectoare la uşile exterioare ; la o in­trare pentru maşini trebuie instalată o gură de aer cald. La magazia centrală, pereţii noi construiţi au ră­mas netencuiţi, instalaţia electrică este încă incom­pletă. Geamuri lipsesc şi la atelierul de turnătorie ne­feroase ; la acoperişul sec­ţiilor de prelucrătorie şi turnătorie se mai lucrează încă. Nu era chiar atît de I. MIRCEA (Continuare în pag. 3-a)

Next