Munca, februarie 1968 (Anul 24, nr. 6289-6313)
1968-02-01 / nr. 6289
Mecanismul complex al nutriţiei MIRCEA AUGUSTIN, doctor în medicină, medic primar Nutriţia — „ansamblu al funcţiunilor organice de transformare şi utilizare a alimentelor pentru creşterea şi activitatea unui organism viu, animal sau vegetal“, poate fi perturbată în cursul vieţii, dînd naştere unei multitudini de tulburări, de maladii. Dintre acestea, cele mai cunoscute, cele de care sînt atinse mari mase de locuitori ai planetei noastre şi pentru combaterea cărora sînt mobilizate mari resurse umane şi materiale, sînt sindromul hipoanabolic (slăbirea) şi obezitatea. Se ştie că reglarea greutăţii normale a organismului depinde de un mare număr de factori, ce ar putea fi astfel rezumaţi: cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate ; capacitatea digestivă şi reglarea ei neuro-hormonală; mecanismele neuro-psihice, corticohipotalmice şi mulţi alţi factori, inclusiv cei ereditari ce influenţează comportamentul alimentar. Toţi aceşti factori se pot uni prin adevărate „reacţii în lanţ“, iar o unică perturbare, la un anumit nivel, poate declanşa fie mecanismele homeostatice (de reechilibrare şi menţinere a funcţiei normale), fie o serie întreagă de alte perturbări funcţionale. La extremele acestor tulburări ce pot apare în nutriţie, se situează obezitatea (care poate atinge proporţii monstruoase) şi slăbirea care poate ajunge pînă la aşa-numita caşexie. Obezitatea — considerată ca un flagel al lumii civilizate — expresie a unei îndestulări economice, la nivel de populaţie (dar, în mod sigur şi expresie a ignoranţei şi delăsării la nivel de individ) este extrem de răspîndită în timpul nostru, mai cu seamă la popoarele avansate economic. Din studiile de specialitate reiese că peste 90—95 la sută cazurile de obezitate sînt datorite supraalimentaţiei, iar majoritatea din acestea se datoresc unor greşite obiceiuri alimentare. S-a dovedit că tot atît de nociv poate fi obiceiul de a „gusta“ cite ceva toată ziua (aperitive, gustări, adăugate peste mesele obişnuite), cit şi obiceiul de a mînca o singură dată în 24 de ore. Tot din obişnuinţă, mulţi obezi îngerează cantităţi ce depăşesc cu mult necesităţile organismului lor şi la care au ajuns progresiv, printr-un adevărat „antrenament“ făcut cel mai adesea în mijlocul şi împreună cu toată familia. Azi se cunosc centri ai apetitului şi ai saţietăţii, zone din diencefal ce comandă apetitul şi dau semnele de saturaţie. Orice injurie sau leziune suferite de aceşti centri, declanşează tulburări importante în reglarea ingerării de alimente. Alte cercetări asupra obezităţii executate şi în Institutul de endocrinologie din Bucureşti au demonstrat că înseşi absorbţia şi metabolizarea unor substanţe cum ar fi glucidele şi lipidele, se fac diferit la obezi, constituind una din cauzele acestei afecţiuni. Tot astfel, prin studii cu substanţe radioactive marcate, s-au putut demonstra vicii de metabolizare de diverse nivele ale metabolismelor intermediare, vicii responsabile de acumulări nedorite şi nesănătoase de ţesut adipos. Desigur, că există şi alte cauze ale obezităţii. Deşi ele sînt mult mai puţin frecvente trebuie totuşi să amintim că numeroase dereglări sau afecţiuni metabolice sau ale glandelor cu secreţie internă declanşează, întreţin sau agravează obezitatea. Astfel, afecţiuni pancreatice, tiroidiene, cortico-suprarenale sau ale gonadelor, pot fi la originea unei obezităţii. Trebuie însă accentuat că nici una din cauzele endocrine sau metabolice nu pot fi cauza directă a obezităţii, aceasta fiind datorită ingerării unei cantităţi de alimente ce depăşeau nevoile sau posibilităţile de bună metabolizare a organismului respectiv. Ţinînd seama de acest fapt, ca şi ritmul relativ încet în care organismul uman cîştigă în greutate, este de foarte multe ori greu de înţeles lipsa de interes pentru propria persoană de care dau dovadă numeroşi pacienţi. Intîrzierea cu care aceştia se prezintă în faţa medicului agravează starea lor şi îngreunează tratamentul. Slăbirea, pierdere ponde,rală, ce poate îmbrăca diverse forme şi poate căpăta diverse denumiri sau etichete este în ultimă instanţă expresia unei dereglări a aceloraşi mecanisme ale nutriţiei de care am vorbit mai sus. Oricare factor din cele patru grupe amintite poate fi cauza unui dezechilibru între anabolism şi catabolism, acesta din urmă predominînd. Se poate considera că slăbirea începe din moment ce pacientul pierde mai mult de 10—15 la sută din greutatea sa ideală. Este de la sine înţeles că aceasta este valabil pentru indivizi cu o constituţie medie, cu scheletul normal proporţionat. Dacă pentru obezitate se poate spune că alimentaţia — respectiv supraalimentaţia — este cauza cea mai des întîlnită, pentru sindromul de slăbire subnutriţia este cauza întîlnită mai ales la grupele mari de populaţie (regiuni întregi de pe glob cu populaţii încă subnutrite sau endemic suferind de carenţe alimentare) şi mai rar la indivizii izolaţi. Astfel, la cazurile izolate, de cele mai multe ori, catabolismul întrece un anabolism normal. Acest consum exagerat de energie poate avea diverse cauze, de la o afecţiune febrilă pînă la maladiile endocrine, cum ar fi hipertiroidismul şi multe altele. Prin studii relativ recente s-a dovedit că hormonii cunoscuţi ca somatotropul, adrenalina etc. provoacă mobilizări importante ale rezervelor de țesut gras din organism. S-a pus în evidență chiar un hormon mobilizator al grăsimilor (L.M.H.), cu un rol important în reducerea rezervelor lipidice ale organismului. Pe de altă parte , prin studii recent efectuate în Institutul de endocrinologie din Bucureşti — s-a dovedit că aceeaşi cantitate de hormoni mobilizatori ai grăsimilor produce un efect mai important la hipoanabolici sau normali, decât la obezi. De asemenea, aceleaşi studii au demonstrat că absorbţia intestinală la hipoanabolici este scăzută faţă de normali sau obezi. In orice caz, oricare ar fi cauza pierderii în greutate, mai cu seamă atunci cînd ingestia de alimente este normală, pacientul respectiv trebuie să se sesizeze. Ambele tulburări de nutriţie de care am amintit — atît obezitatea cit şi slăbirea — departe de a fi numai imaginea unei bune sau slabe alimentaţii temporare — sînt în majoritatea cazurilor expresia unor tulburări profunde, cu repercusiuni asupra întregii economii energetice a organismului şi asupra tuturor funcţiilor sale vitale. [BIOLOGLarmaza] Formaţia de dansuri populare a Casei de cultură a sindicatelor din Piatra Neamţ în plină evoluţie cu prilejul unui spectacol " Foto: EM. SIRZEA (Urmare din pag. 1-a sociere, si cărei rezultat este calitativ nou. Stabilirea acestei realităţi contemporane ne va ajuta să dăm răspunsul complet la întrebarea pe care am pus-o în articolul anterior : „Unde este locul medicului de medicină generală din industrie, în incinta întreprinderii sau într-o unitate medico-sanitară puternică ?“ Am stabilit, cu acel prilej, trei situaţii care impun prezenţa permanentă a medicului la locul de muncă. Astfel de situaţii, concrete şi bine individualizate, nu justifică însă generalizarea diseminării forţelor. Marea majoritate a medicilor de medicină generală din industrie îşi desfăşoară munca nu în mijlocul unor servicii medico-sanitare puternice, ci în cabinetele izolate din incinta întreprinderilor. Ei sunt privaţi, astfel, de sprijinul — esenţial, după unii — pe care ar trebui să-l constituie practica de grup a medicinii. Uzanţele prevăd ca formă de colaborare trimiterea bolnavului de către medicul de circumscripţie uzinală — cu o hârtie de însoţire — la radiolog, la specialist, la analize. Examinarea de către cei cărora li se cere părerea poartă un caracter individual, iar rezultatele ei ajung la medicul trimiţător tot pe calea unei notări scrise. — In locul unui consult colectiv, în înţelesul deplin al cuvintului, care să scoată adevărul la iveală — comstată, pe bună dreptate, doctoriţa Maria Tomozei de la întreprinderea poligrafică „13 Decembrie“ din Capitală, se creează un adevărat carusel al hirtiilor, iar rezultatele nu sînt cele aşteptate. Ba, uneori, renunţăm chiar şi la acest aspect formal al colaborării, încercînd să rezolvăm noi singuri marea majoritate a cazurilor, fără nici un ajutor... Iată-ne, aşadar, întorşi prin forţa împrejurărilor la o etapă depăşită în medicină, etapa practicii individuale. Cum se răsfrînge aceasta asupra medicilor în cauză ? Lipsa contactului creator cu un colectiv al profesiei respective duce la plafonare, la stagnare in dezvoltarea profesională. De aici provine sentimentul de neajutorare, de nesiguranță de care ne vorbea medicul de la una din întreprinderile de aparatură de precizie din București. Iar pînă la pierderea încrederii în capacitatea personală nu mai e decit un pas... — Fără a generaliza — ne spune tovarăşul Adam Ţîşcă, membru în biroul executiv al Consiliului regional Banat al U.G.S.R. — se constată la destui medici din întreprinderi tendinţa de a expedia spre rezolvare policlinicilor cazurile obişnuite, a căror diagnosticare şi indicare de tratament ar putea şi ar trebui să o facă la faţa locului... Făcînd aceeaşi constatare, dr. Valentin Zarea, medic inspector la Secţia sănătate a regiunii Bacău, ne mărturiseşte că un număr de circumscripţii uzinale din întreprinderile regiunii s-au transformat în simple servicii de triaj, care expediază bolnavii specialiştilor din policlinici. Existenţa unui mare număr de cabinete, care fiinţează în întreprinderi, izolat, are şi alte repercusiuni, ce privesc asigurarea acestora cu personal şi dotarea cu utilaje. Fără îndoială că fluctuaţia de personal constatată pe alocuri — la Fabrica de confecţii din Bacău s-au perindat în decurs de cîteva luni 15 cadre medii ! — grevează asupra activităţii acestor cabinete, după cum şi aparatura învechită, necorespunzătoare, cu care sînt înzestrate o parte din ele le stînjeneşte activitatea. Investigaţiile întreprinse în 1967 au găsit o serie de cabinete fără aparate de luat tensiunea sau cu ele stricate, ceea ce face de neconceput desfăşurarea unei consultaţii în bune condiţiuni. Care este calea prin care se poate asigura îmbunătăţirea asistenţei medico-sanitare a muncitorilor din întreprinderile industriale, prin întronarea principiului modern al practicii de grup în medicină și la nivelul acestei verigi ? Un mare număr de persoane cu care am stat de vorbă — medici, activiști sindicali — socotesc că aceasta se poate realiza prin comasarea puzderiei de cabinete izolate (cu excepţia situaţiilor speciale de care ne-am ocupat în articolul precedent, apărut la 17 ianuarie) şi înfiinţarea unor unităţi mari, puternice, care să dispună de un număr mai mare de medici, inclusiv specialişti, de laboratoare şi o bază materială corespunzătoare pentru investigaţii şi tratamente complexe. Fiecare unitate de acest fel ar urma să asigure asistenţa medicală muncitorilor din mai multe întreprinderi. Păstrîndu-şi profilul său, medicul de circumscripţie uzinală şi-ar avea sediul în incinta marii unităţi medicale. Aceasta este opinia tovarăşei Rozalia Pop, membru în biroul executiv al C.L.S. Timişoara, a dr. Dan Rădoi de la I.O.R. din Capitală, dr Viorica Ionescu, directorul policlinicii raionale de adulţi „Tudor Vladimirescu“ din Bucureşti, dr. Sofia Mirea Paşcanu de la Rafinăria Teleajen din Ploieşti, dr. Maria Bistriceanu de la Bacău şi a multor altora. In viziunea tovarăşilor respectivi, în incinta întreprinderilor ar urma să rămînă un punct sanitar cu un cadru mediu, pentru a asigura asistenţa în cazurile de urgenţă şi a efectua unele tratamente. — Un asistent medical cu bună pregătire — susţine dr. Dan Rădoi de la 1.0 R. — ar putea răspunde cu succes necesităţilor de la faţa locului din întreprinderea noastră. Desigur, problema configuraţiei pe care trebuie s-o aibă aceste unităţi medicosanitare puternice, la care ne-am referit în rîndurile de față, nu este chiar atît de simplă și ea suscită pe alocuri discuții aprinse. Dar despre aceasta vom vorbi într-un articol viitor... Caraselai hîrtiitor și plafonarea medicilor DRAME CAPCANA — Patria (11 86 25) — 9 ; 11,30 ; 14 ; 16,30 ; 19 ; 21,15. ÎNCERCUIREA — Victoria (16 28 79) - 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE — Capitol (16 29 17) — 9,15; 11,30*; 13,45 ; 16 ; 18,30 ; 21. DRAGOSTEA UNEI BLONDE — Lumina (16 23 35) — 9,15 ; 16,30 in continuare 18,45 ; 20,45. — Moşilor (12 52 93) — 15,30; 18; 20,30. RĂZBOI ŞI PACE (seriile I şi II) — Feroviar (16 22 73) — 9,30 ; 14 ; 18,30. — Excelsior (18 10 88) — 9,39 ; 14 ; 18,30. ZOSIA — DOI — Buzeşti (15 62 79) — 15,30 ; 18 ; 20,30. UN NABAB MAGHIAR — Gloria (22 44 01) - 9 ; 11,15; 13,30; 16 ; 18,15 ; 20,30. — Modern (23 71 01) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. SERVUS, VERA I — Tomis (21 49 46) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; IB în continuare 18,15 ; 20,30. — Flamura (23 07 40) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. UN TAXI PENTRU TOBRUK — FlacAra (21 35 40) — 15,30 ; 18 ; 20 30. CEA MAI LUNGA NOAPTE — Viitorul (11 48 03) — 15,30 ; 18 ; 20,30. OCOLUL — Crîngaşi (17 38 81) — 15,30 ; 18 ; 20,30. CINE VA DESCHIDE UŞA ? — Colentina (35 07 09) — 16 ; 18 ; 20. ROMANŢA PENTRU TROMPETA — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 ; 20,30. COMEDIT DE TREI ORI BUCUREŞTI — Republica (11 0.3 72) — 9,30; 11,45; 14 ; 16,30 ; 18,45 ; 21. 101 DALMAȚIENI — Union (13 49 04) — 14,30 ; 16,30 ; 18,30 ; 20,30. — Aurora (35 04 66) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. ESCROC FĂRĂ VOIE — Giuleşti (17 55 46) - 15,30 ; 18 ; 20,30. — Mioriţa (14 27 14) — 9,30 ; 11,45 ; 14 ; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. — Volga (119126) — 10, 12 , 14 ; în continuare 16,15 ; 18,30 ; 20,45. MARTIN SOLDAT - înfrățirea (17 31 64) — 10.30; 16; 18,15; 20,30. — Pacea (31 32 52) — 16 , 18 , 20. MARELE RESTAURANT — Unirea (17 10 21) - 16 ; 18,15 ; 20,30. CORIGENTA DOMNULUI PROFESOR — Arta (21 31 86) — 9,30 ; 11,30 ; 13,30 ; 15,30 ; 18,15 ; 20,30. — Melodia (12 06 88) — 9 ; 11,15 ; 12,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. PROFESORUL DISTRAT — Clubul uzinelor Republica (rulează sîmbăta și duminica). BILLY MINCINOSUL — Central (14 12 24) — 9 , 11 ; 13,15 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. AVENTURI LOANA — Progresul (23 94 10) — 15,30 ; 18 ; 20,30. CONTELE BOBBY, SPAIMA VESTULUI SĂLBATIC — Dacia (16 26 10) — 8—21 în continuare. — Cosmos (35 19 15) — 14,30 ; 16,30 ; 18,30 ; 20,30 JOCURI NESCHIMBATE — Bucegi (17 05 47) -- 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. ZECE NEGRI MITITEI — Vitan (21 39 82) — 15,30 ; 18; 20,30. LORDUL DIN ALEXANDERPLATZ — Popular (35 15 17) — 15,30 ; 18 ; 20,30. FANTOMAS CONTRA SCOTLAND YARD — Munca (21 50 97) — 14 ; 16,15 ; 18,15 ; 20,30. DOSARUL XII — Rahova (23 91 00) — 15,30 ; 18 ; 20,30. — Lira (31 71 71) — 15,30 ; 18; 20,30. REÎNTOARCEREA LUI SURCOUF — Drumul Sării (31 28 13) — 15 ; 17,30 , 20. MUZICALE CĂUTAȚI IDOLUL — Luceafărul (15 87 67) — 9; 11,15 ; 13,30; 16,15 ; 18,30 ; 20,45. — București (15 61 54) — 9 ; 11 ; 13 ; 15 ; 17 ; 19 ; 21. CÎND TU NU EȘTI — Doina (16 35 38) — 11,30 ; 13,45; 16; 18 15 ; 20,30. O FATĂ FERICITĂ — Floreasca (33 29 71) — 9 ; 11,15; 13,30; 16 ; 18,15 ; 20,30. ISTORICE SPARTACUS {ambele serii) — Grivita (17 08 58) — 9 ; 12,30 16 , 20. DOCUMENTARE VULCANUL INTERZIS, GĂTEALA CAPULUI, ATENŢIE, TREZIREA — Timpuri Noi (15 61 10) — 9—21 în continuare. ATENŢIUNE, PĂRINŢI! Nil sînt recomandate pentru copii următoarele filme : „Un bărbat si o femeie", „Dragostea unei blonde", „Loana". (filla 3 HHiag) JOI 1 FEBRUARIE 1968 17.30 — Curs de limba germană 17.58 — Sumarul zilei 18.00 — Emisiune economică. Competenţă, promptitudine, exigenţă ! 18.30 — STUDIOUL PIONIERILOR — „Cînd voi fi mare“ 19.00 — „Mult e dulce şi frumoasă" — emisiune de limbă română 19.30 — Telejurnalul de seară. 20.00 — Film serial : IVANHOE 20,26 — Reportaj '68 : Prometei contemporani 20,50 — Teleglob — emisiune de călătorii geografice 21,15 — „Rita" — operă comică într-un act. Transmisiune de la Sofia 22,00 — De la Giotto la Brâncuşi 22,20 — Seară de romanţe 22,45 — Telejurnalul de noapte. CANDOARE ŞI VOCAŢIE O sută patruzeci de copii au dat dovadă de o deosebită hărnicie şi de un incontestabil talent obţinind, duminică dimineaţă, cele mai bune aprecieri la toate cele şaptesprezece probe ale unui dificil, dar cu atît mai edificator examen. E vorba de performanţa şcolarilor, ce alcătuiesc Corul de copii al Radioteleviziunii, care au dat, în sala de concerte a instituţiei ce îi patronează, un recital demn de toată lauda. Vocile lor curate şi omogene, destinate parcă anume a se înfrăţi într-o superbă amplificare, au răsunat ca un singur instrument mînuit de nişte mîini vrăjite. Copiii au cîntat, precum păsările, din necesitate şi nu din veleitate. In ansamblul lor nu s-a cuibărit încă microbul carierismului, ci domneşte spiritul vocaţiei. Arta lor răzbeşte de aceea nemijlocit în inima ascultătorului şi se impune de la sine. Repertoriul corului este bogat şi cuprinde stiluri variate. Mănunchiul celor şaptesprezece piese prezentate în recital l-a rezumat cît se poate de bine. Un loc de frunte îl ocupă — şi ţinem să subliniem acest lucru — creaţia compozitorilor noştri. Cităm printre lucrările interpretate, cîntecele : „Puiul mamei, pui“ de D. Stancu, (solistă Mihaela Căpriţă), „Şcoală nouă-n ţară nouă" de Liviu Ionescu (pe valsuri — parcă anume scrise ca să fie cîntate — de Ion Brad), „Cucuie, peană galbenă" de Timotei Popovici, „Şantierul" de Niculae Oancea (pe versuri — foarte adecvate lumii infantile — de Cicerone Theodorescu), „Săniuţa“ de Nelu Ionescu „Acceleratul“ de Constantin Bobescu. Toate aceste lucrări (şi nu numai cele citate), scrise pentru copii, capătă în interpretarea lor un potenţial emoţional sporit. In acest sens s-ar cuveni să ne referim ceva mai pe larg la cîntecul lui C. Bobescu care a constituit, într-un fel, punctul culminant al concertului. Scris pe versurile înaripate ale lui George Topîrceanu, el evocă prin mijloace variate și deplin adecvate, (dovedind înaltul meşterU al compozitorului) un amplu tablou al naturii, în care ţîşneşte năluca grăbită a trenului. Prin intermediul glasurilor de copii cîntecul te poartă de-a dreptul spre fericire ! Alături de lucrările româneşti, trebuie menţionate cele di literatura universală, prin care s-a completat în mod inspirat programul recitalului. Am remarcat, astfel, pentru a cita cîteva dintre ele : „Dimineaţa“ de Orlandoasso, „Seara“ de Robert Schumann, pastelurile „Iarna albă“ şi „Dimineaţă de primăvară“ de Cesar Cui, „Cîntec dulce“ de Serghei Prokofiev şi „Două jocuri de copii“ de Vasiimir Nikolovski. Reuşita concertului se datoreşte, înainte de toate, muncii unei inimoase promovatoare, a acestui gen muzical, dirijoarei Elena Vicică, care exercită de ani de zile o excelentă activitate pedagogică-artistică în fruntea corului de copii al Radioteleviziunii O bună apreciere se cuvine pianistei Martha Joja, care aacompaniat cu discreţie şi dăruire. Şi acum o întrebare adresată Televiziunii. De vreme ce corul acesta este întrucîtva şi al ei, n-ar fi oare cazul , avindu-se în vedere înaltul său nivel artistic şi necesitatea de a se realiza programe variate pe micul ecran — să-l programeze în emisiunile sale ? O asigurăm că telespectatorii (şi nu numai cei. .mici) ar aplauda o asemenea iniţiativă. NESTOR GHEORGHIU / ICOMCECOOPM: || ANGAJEAZĂ URGENT || « tipograf categoria VII, fotozincograf categoria VI, §|| ții și fotocopist tipograf categoria ■§ \ Relații la 31.08.10 | mmmm smmrm mimkjii I mmm Revista „Clubul", editată de Consiliul Central al U.G.S.R., a avut lăudabila iniţiativă de a organiza o sesiune ştiinţifică pe tema „Munca cultural-educativă de masă In etapa actuală", în cadrul căreia s-au prezentat 15 comunicări şi referate de către cercetători şi cadre universitare, care lucrează în domeniul ştiinţei pedagogiei adultului, pozalisi, psihologiei, precum şi de către activişti ai sindicatelor. Lucrările au fost conduse de prof. univ. H. V. Stahl, de la catedra de sociologie a Universitâţii din Bucureşti, căruia i-am solicitat opinia în legătură cu organizarea acestei acţiuni, desfăşurată sub egida revistei „Clubul : „Organizarea acestei dezbateri, la care au asistat şi şi-au afirmat părerea specialişti şi activişti culturali din Bucureşti şi alte oraşe, a izvorît din nevoia de perfecţiune, vădită în căutarea sinceră a unor mijloace capabile să acţioneze, în etapa actuală, cu eficienţă în rîndul oamenilor muncii. Pentru aceasta s-a făcut apel la toate institutele de cercetări din domeniul vieţii sociale: institutele de filozofie, de cercetări pedagogice, psihologice, Academia de ştiinţe sociale „Ştefan Gheorghiu", catedrele de sociologie ale Universităţilor din Bucureşti şi Cluj... A fost o dezbatere teoretică, de incontestabilă valoare ştiinţifică şi, demn de menţionat că toţi referenţii şi-au susţinut concluziile pe baza unor cercetări prealabile, îndelungate, în întreprinderi şi instituţii culturale. — Au existat, desigur, puncte de vedere diferite ? — Dimpotrivă. A existat acordul unanim că pentru a stimula oamenii muncii să participe la manifestările culturale, e necesar ca, prin conţinutul şi forma lor de prezentare, acestea să corespundă intereselor, gusturilor şi preferinţelor lor, care trebuie însă cunoscute. In acest scop s-au preconizat anchete, convorbiri nemijlocite cu oamenii... Acţiunile culturale trebuie diversificate, ţinînd seama depsihologia oamenilor, de vîrsta şi profesia lor. Se impune o continuă adaptare a programului cultural la modalităţile concrete din oraşe, din întreprinderi, din sectoare şi secţii de producţie. Oamenii trebuie abordaţi şi înţeleşi în contextul vieţii lor sociale. Aceasta nu înseamnă o atitudine indulgentă şi exclusivă faţă de cerinţele lor, dar cunoscîndu-le (psihologie socială) putem acţiona captîndu-le interesul, direcţionînd delicat preferinţele lor către o continuă perfecţionare profesională. Două sînt de altfel problemele de bază care trebuie să preocupe într-o întreprindere, stabilindu-se şi corelaţiile dintre ele : problemele de producţie şi viaţa socială a întreprinderii — relaţiile dintre oameni, viaţa lor de familie, universul de preocupări... — Cum consideraţi că e posibilă o amplă investigare ştiinţifica în sectorul culturii de masă ? — Prin înfiinţarea unor laboratoare de cercetări interdisciplinare, unde să activeze sociologi, psihologi, pedagogi... (Idee argumentată suficient în timpul dezbaterilor). Aceştia trebuie să de şi activişti culturali, după cum activiştii culturali trebuie să fie informaţi, la rîndul lor, în ştiinţa sociologiei, a pedagogiei adultului, psihologiei industriale.. Altfel se ajunge la formalism şi şablonism, vacile întîlnite acum frecvent în activitatea culturală. Vorbind despre relaţiile interdisciplinare cred că nu pot fi ignorate şi aspectele de igiena şi protecţia muncii, probleme de prevederi sociale. Depinde cum acceptăm noţiunea de cultură... Nu numai ca pe o înmagazinare de informaţii, nu numai ca şcoală pentru adulţi, ci in sensul larg de ridicare a standardului de civilizaţie şi de trai. — In încheiere ? — începutul făcut de revista „Clubul" e un cîştig semnificativ. S-a depăşit o calmă inerţie, care ajunsese să incomodeze. Trebuie insă ca asemenea acţiunii să capete periodicitate şi perspectivă, urmărindu-se eficienţă lor, rezultatele pracuce în activitatea culturală, interviu luat de OCTAVIAN NICA O populară sărbătoare a cărţii • Peste 11 milioane cărţi difuzate la sate în 1967. • 8 000 focare de răspîndire a producţiei editoriale • Cartea prin poştă şi cei 50 000 abonaţi permanenţi • Cărţi în valoare de 75 000 000 lei difuzate la sate în 1967. A devenit o tradiţie ca în fiecare an în luna februarie, să se instituie pe întreg cuprinsul ţării „Luna cărţii la sate“. Simplă acţiune pentru o desfacere sporită de carte în mediul rural ? Nu ! Semnificaţiile acestei sărbători a cărţi româneşti sînt adinei şi multiple. Evoluînd către un nivel de trai tot mai înalt, către preocupări legate de numeroasele cuceriri ale civilizaţiei, locuitorii satelor sînt tot mai interesaţi să afle şi să-şi însuşească tot mai multe din cele pe care pagina tipărită le oferă cu generozitate. Prestigiul cărţii în lumea satelor este în plină creştere ; ea îşi găseşte tot mai mulţi adepţi statornici. Ar fi de neînchipuit azi absenta raftului cu cărţi din casa lucrătorului ogoarelor. Si ca întotdeauna cifrele oferă mărturii elocvente in acest sens. In anul care a trecut librăriile şi standurile săteşti au fost aprovizionate cu peste 14 milioane de cărţi şi broşuri. Dintre acestea un procent considerabil l-a înregistrat literatura politică, al cărei rol în făurirea conştiinţei socialiste a ţăranilor cooperatori este deosebit de important. Dintre cărţile de acest gen, foarte solicitate în 1967, putem cita lucrarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu despre „Rolul conducător al partidului în etapa desăvîrşirii construcţiei socialismului“ (135 000 ex.) „Personalitatea comunistului“ de Gh. Năstase (25 000 ex.) „Războiul pentru independenţa naţională a României“ de N. Adăniloaiei şi C. Cupşa (10 000 ex.) etc. Tot mai frecvent poate fi găsită pe masa ţăranului cooperatist cartea de agrozootehnie, atît de necesară consolidării şi aprofundării unor cunoştinţe teoretice şi practice, care să poată fi puse în slujba unei agriculturi moderne. In anul 1967 acest gen de literatură a pătruns în mediul rural reprezentată în peste 100 de titluri, într-un tiraj de 300 000 exemplare. Dintre lucrările care s-au bucurat de o mare popularitate cităm : V. Popovici — „Organizarea şi retribuirea muncii în C.A.P.“ —, „Producţia vegetală“ (23 000 ex.), O. Mihăescu — „Măsuri sanitare veterinare în fermele animale“ (21000 ex.), „Manualul inginerului agronom“ (8 500 ex.) etc. O pondere importantă în producţia editorială pentru sate o are literatura de popularizare a ştiinţei, culturii şi tehnicii. Ea deschide orizonturi noi ştiinţifice, combătînd vederile vechi, înapoiate superstiţiile şi misticismul, răspunzînd în acelaşi timp preocupărilor ţărănimii cooperatiste. Astfel, în 1967, au fost difuzate la sate, într-un tiraj de circa 350 000 exemplare, peste 35 de titluri apărute în colecţiile „Cunoştinţe folositoare“ şi „Orizonturi“, editate de Consiliul pentru răspîndirea cunoştinţelor cultural-ştiinţifice. Din literatura română o serie de cărţi au întrunit sufragiul unanim al cititorilor, cunoscînd repetate ediţii şi reeditări, de fiecare dată tiraje importante fiind difuzate la sate. Luna cărţii la sate este în acelaşi timp o trecere în revistă a realizărilor obţinute de lucrătorii cooperaţiei de consum în activitatea de răspîndire a cărţii la sate. In mediul rural funcţionează astazi peste 800 de librării, circa 7 000 puncte de librărie în magazinele universale şi mixte şi 18 autocaravane librării. In afară de aceasta există librăria republicană „Cartea prin poştă“ — organism central de difuzare a producţiei editoriale precum şi un număr de 15 secţii regionale. Astăzi prin librăria republicană „Cartea prin poştă“ se expediază cărţi direct la domiciliu la aproape 50 000 locuitori ai satelor. Ea a difuzat în 1967 cărţi în valoare de 4 100 000 lei. Pe aceste căi multiple valoarea globală a cărţii difuzate la sate în 1967 se ridică la peste 100 milioane lei. Un rol important în acţiunea de mare însemnătate a răspîndirii cărţii la sate l-au jucat în afara librăriilor cei peste 10 000 difuzori voluntari de carte recrutaţi dintre cadrele didactice, bibliotecari şi alţi activişti obşteşti, aceştia conferind un caracter de masa muncii nobile de răspîndire a cărţii. Pe lingă manifestările tradiţionale ale „Lunii cărţii la sate“ cu care au fost obişnuiţi locuitorii satelor şi anume : intilniri cu scriitori din Capitală şi de la filialele din ţară ale Uniunii Scriitorilor, consfătuiri cu redactorii din edituri, seri literare, şezători, expuneri pe teme de ştiinţă popularizată şi recenzii literare etc. cea de a 8-a ediţie prevede şi cîteva acţiuni inedite ca : organizarea „zilelor cărţii pentru gospodine“ iniţierea de către Editura politică a unui concurs cu premii ..Cine citeşte cîştigă“ programată să se desfăşoare în 10 localităţi din regiunile Bucureşti, Dobrogea, Banat, Suceava şi Maramureş, precum şi concursul „Cel mai activ difuzor de carte de la sate“, care are menirea să stimuleze activitatea celor 10 000 difuzori de carte existenţi. Toate aceste manifestări şi multe altele sînt expresie vie a grijii mereu mai atente pe care partidul şi statul nostru o manifestă pentru ridicarea continuă a nivelului ideologic şi cultural al ţărănimii cooperatiste. HARALAMBIE LEREA (A 8-a ediție a „Lunii cărţii la sate")