Munca, aprilie 1968 (Anul 24, nr. 6341-6365)

1968-04-02 / nr. 6341

Anul XXIV nr. 0841 marti­e 2 W 1068 6 pagini 80 bani Mecanizatorii de la întreprinderea agricolă de stat Puchenii Mari, judeţul Prahova, pregătesc terenul in vederea însămînţări cu porumb Foto ! C. PETRE Acţiunea de rentabilizare - întreprinderea de prefabricate-Galaţi O EXPERIENŢĂ CARE PLE­DEAZĂ ÎN FAVOAREA EFORTULUI PROPRIU După cum se ştie, concep­ţia greşită potrivit căreia menţinerea unor întreprin­deri sau produse nerentabile ar fi o „particularitate“ a socialismului, o „manifesta­re" a grijii faţă de om, a dus la slăbirea simţului de iniţiativă şi răspundere al unor cadre de conducere din întreprinderi şi din ministe-e­re, a transformat unele în­treprinderi în „bugetivore“, diminuînd cu sute de milioa­ne de lei anual fondurile care s-ar fi putut folosi toc­mai pentru creşterea nivelu­lui de trai al oamenilor muncii.­­ „Stimulată" de această concepţie, ÎNTREPRINDE­REA DE PREFABRICATE DIN BETON — GALAŢI, ani de-a rîndul a lucrat cu pier­deri planificate, primind do­taţii de la bugetul statului în valoare de zeci de milioane, care se repercutau negativ asupra eficienţei întregii ei activităţi economice. Din e­­videnţele existente rezultă că majoritatea produselor se realizau cu cheltuieli mai mari decit preţul de vînzare cu ridicata, că fondul de sa­larii se depăşea cu regulari­tate, iar uneori cheltuielile de regie întreceau numai ele paloarea ce se încasa prin vînzarea producţiei. Numai la sortimentul „elemente de chesoane", spre exemplu, în­treprinderea aceasta pierdea cîte 150 lei la fiecare metru cub. Cauzele menţinerii a­­cestei situaţii cu totul ne­corespunzătoare au fost mul­tiple, la timpul lor fiind cu­noscute şi analizate atît de întreprindere cît şi de Direc­ţia generală de specialitate din Ministerul Industriei Construcţiilor. Măsurile luate nu au fost însă de la început eficiente. Secţia de prefabri­cate din Galaţi a pierdut pe parcursul mai multor ani a­­proape zece milioane lei. Cauzele : producţia realizată era prea mică comparativ cu cheltuielile de regie, iar în unele perioade, cum a fost iarna, producţia se reducea aproape complet. Ce obse­rvăm ? Nu numai că în fiecare an cheltuielile de producţie la mia lei pro­ducţie marfă întreceau cu mult încasările prin vînzare, dar şi faptul că şi în anul 1967 întreprinderea a planifi­cat să piardă 1 100 000 lei. Aşa s-au petrecut faptele Să ne oprim puţin asupra cifrelor din tabelul de mai jos , însă numai sub aspectul pla­nului în anul 1967. Spunem NICOLAE NICHITA controlor revizor principal îin Direcţia teritorială de control şi revizie Galaţi (Continuare în pag. 3-a) . . Cheltuieli la Pierderi In Anul : 1000 lei prod. marfă mii lei 1965 (realizări) 1117,10 / 5 S22 1966 (realizări) 1027,00 1­058 1967 (planificat) 1021,70 1100 . ....... . ■ --- . ■ ---------------------| Mai multă atenţie rezolvării scrisorilor şi sesizărilor oamenilor muncii Multilaterală, strîns lega­tă de nevoile şi cerinţele oamenilor muncii, activita­tea sindicatelor răspunde u­­nor probleme de viaţă de stringentă actualitate. Ani­maţi de încredere, oamenii muncii li se adresează cu diferite probleme, de interes general sau personal, con­vinsi ca vor găsi în sindicat un sprijin, c° păsul lor va avea aici ecou, că proble­mele ridicate își vor găsi re­zolvare. Conștiente de în­semnătatea acestei munci, sindicatele privesc ca o în­datorire din cele mai im­portante rezolvarea cu com­petenţă şi operativitate a scrisorilor şi sesizărilor oa­menilor muncii. Traducînd în viaţă preve­derile planului de măsuri e­­laborat de Consiliul Central al U.G.S.R., sindicatele au luat în ultima perioadă mă­suri judicioase care să ducă la o creştere calitativă a activităţii în acest domeniu. Multe organe sindicale te­ritoriale au format colecti­ve obşteşti pentru a le spri­jini în această muncă. Ana­liza periodică a felului cum se desfăşoară munca cu scrisorile oamenilor muncii a devenit şi ea o metodă în­cetăţenită în activitatea ma­rii majorităţi a birourilor executive ale consiliilor sin­dicale. S-a îmbunătăţit şi e­­vidența scrisorilor primite, ceea ce înlesneşte conside­rabil controlul asupra re­zolvării lor cu operativitate şi competenţă. Nenumărate exemple pot fi date pentru a ilustra pre­ocuparea atentă a organe­lor sindicale faţă de scriso­rile şi sesizările oamenilor muncii pentru a ajuta pe cei ce li se adresează, să-şi rezolve o serie de proble­me personale, contribuţia adusă de ele la dezvoltarea în întreprinderi şi instituţii a unui climat propice de disciplină şi respect faţă de legislaţia muncii. Bunăoa­ră, la Oficiul C.C.A. — Bo­toşani, interpretîndu-se gre­şit actele normative, s-a sis­tat plata sporului de toxici­tate la care aveau dreptul muncitorii de aci. Sesizat printr-o scrisoare, Consi­liul judeţean al sindicatelor, constatînd ilegalitatea mă­surii, a intervenit operativ pentru înlăturarea ei şi repunerea în drepturi a muncitorilor. Dar aria în care se face simţită pre­zenţa organelor sindicale este mult mai vastă. De alt­fel, important în munca de rezolvare a scrisorilor este ca, depăşind caracterul sin­gular, particular al fiecărui caz, să se sesizeze și ceea ce este general, ceea ce se repetă. Din acest punct de vedere scrisorile, cu bogatul material faptic — informa­ B. SEBASTIAN (Continuare în pag. 5-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL Al UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA OPINIA PUBLICĂ — fermentul accelerator al afirmării personalităţii Dimensiunea u­­mană se măsoară totdeauna pe verti­cală : firul cu plumb indică ne­greşit axa valorilor. Nu întîmplător se spune : „înaltă ţi­nută morală", „a fi la înălţime", „înal­te aspiraţii şi rea­lizări" etc. Strîm­­barea propriei co­loane vertebrale întinde pe orizon­tală umbra mucedă a servilismului. Din unghere depă­şite de timp, aceas­ta se lăţeşte şi su­grumă viaţa socia­lă ori de cîte ori lipsesc „temerarii", oamenii egali cu ei înşişi, în rela­ţiile sociale. Să fii egal cu tine însuţi! Mate­matic nu este po­sibil. In fiecare clipă sîntem alţii, pentru că sistemul de referinţă este mereu altul. La lo­cul de muncă sîn­tem colegi cu co­legii noştri, subal­terni in raport cu şefii ierarhici şi, eventual, şefi faţă de o parte mai mică sau mai mare din personalul în­treprinderii sau instituţiei unde lucrăm. Nu încetăm în­să nici o clipă să ne com­portăm ca bărbaţi (sau fe­mei) în raporturile cu băr­baţii şi­ femeile, ca tineri (sau vîrstnici) în raporturile cu tinerii şi vîrstnicii, care, la rîndul lor, pot fi subalternii, colegii sau şefii noştri, băr­baţi sau femei. In ţesătura relaţiilor sociale, ocupăm deci un anumit loc, avem un anu­mit statut­ social bine deter­minat, care, asociat cu pres­tigiul acordat de societate fiecăruia, impune, pentru a confirma dreptul la statutul dobîndit, un ansamblu de comportamente privitoare la sine şi la alţii, impune însu­şirea unor „modele cultura­le" — într-un cuvînt — ne fixează un rol, pe care tre­buie să-l personificăm, să-l dăm viaţă. Rolul, ca aspect din anime, al statului, prin rigorile lui, ne scuteşte de a improviza comportamente; ele ne sînt prescrise de că­tre societate. Aşadar, din punct d­e vedere social, a fi egal cu tine însuţi, înseam­nă a fi egal cu modelul de comportament prescris pen­tru fiecare rol social. Comportarea demnă la lo­cul de muncă nu constituie altceva decît încadrarea per­fectă în rol şi respectarea riguroasă a sistemului de sta­tuie existent în activitatea de producţie. Orice abatere, orice ieşire din rol duc la perturbarea vieţii sociale a microgrupelor şi a colective­lor. în aceste cazuri, struc-SEPTIMIU CHELCEA — cercetător ştiinţific — (Continuare în pag. 2­ a) Vizita preşedintelui Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, în Finlanda * Duminică la amiază a pă­răsit Capitala, plecînd spre Helsinki, preşedintele Consi­liului de Miniştri al Republi­cii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, care, în­soţit de ministrul afacerilor externe, Corneliu Mănescu, va face o vizită oficială în Finlanda, la invitaţia guver­nului finlandez. La plecare, pe aeroportul Băneasa, erau prezenţi tova­răşii Ilie Verdeţ, prim-vice­preşedinte ai Consiliului de Miniştri, Alexandru Drăghici, Janos Fazekas, Gheorghe Ră­­dulescu, Vasile Vîlcu, Iosif Banc, Mihai Gere, Petre Lu­­pu, Manea Mănescu, Gheor­ghe Gaston Marin, membri ai guvernului şi alte per­soane oficiale. A fost de faţă Seppo Olavi Ainamo, însărcinat cu afa­ceri ad-interim al Finlandei la Bucureşti. ★ HELSINKI 31. — Trimişii speciali Agerpres, Nicolae Ionescu şi Mircea S. Ionescu, transmit : După un zbor de aproximativ patru ore, avio­nul special, la bordul căruia se aflau perşedintele Cosiliu­­lui de Miniştri al Republicii Socialiste Ron­ânia, Ion Gheorghe Maurer, şi minis­trul afacerilor externe, Cor­neliu Mănescu, a aterizat pe aeroportul Seutula. Dominat de maiestuoase păduri prin care şi-a răsfirat pistele, a­eroportul capitalei finlandeze şi-a primit oaspeţii într-o at­mosferă sărbătorească — ex­presie a relaţiilor de stimă şi prietenie ce s-au dezvoltat în zilele­ noastre între Româ­nia şi Finlanda. Arborate pe frontispiciul aerogării, se profilau pe fundalul cerului nordic drapelele de stat ale României şi Finlandei. La coborîrea din avion, oaspeţii români au fost salu­taţi cu căldură de preşedinte­le Consiliului de Miniştri al Finlandei, Mauio Koivisto, şi de ministrul afacerilor ext­­erne, Ahti Karjalainen. Premierul finlandez a pre­zentat apoi oaspeţilor cele­lalte persoane oficiale venite in întîmpinare : Aarje Simo­nen, ministrul justiţiei, Vaino Leskinen, ministrul comer­ţului şi­ industriei, Arjeo Keinonen, comandantul şef al armatei, Teuvo Aura, pre­şedintele Consiliului munici­pal al oraşului Helsinki, Lauri Aho, primarul oraşu­lui Helsinki, precum şi alte personalităţi ale vieţii poli­tice finlandeze. Au fost de faţă Nicolai Ioan Vancea, ambasadorul României la Helsinki, mem­bri ai ambasadei şi ai agen­ţiei economice a ţării noas­tre în Finlanda, precum şi Kaarlo Veikko Makela, am­basadorul Finlandei la Bu­cureşti. Erau, de asemenea, pre­zenţi numeroşi ziarişti fin­landezi şi corespondenţi ai presei străine. O companie de elită a for­ţelor armate finlandeze a prezentat onorul. După into­narea imnurilor de stat ale celor două ţări, premierii României şi Finlandei au trecut în revistă garda de o­­noare. Primii miniştri ai celor două state, precum şi cele­lalte personalităţi au luat a­­poi loc în maşinile oficiale, îndreptîndu-se spre reşedinţa rezervată oaspeţilor români, în marele hotel Marski. La reşedinţă, premierul Mauio Koivisto şi ministrul afacerilor externe, Ahil Karjalainen, s-au întreţinut cordial, la o cupă de şampa­nie, cu preşedintele Consi­liului de Miniştri, Ion Gheor­ghe Maurer, şi ministrul afa­cerilor externe, Corneliu Mănescu. ★ In timpul zborului deasu­pra teritoriului Uniunii So­vietice, preşedintele Cosiliu­­lui de Miniştri al României, Ion Gheorghe Mauer, a adre­sat de la bordul avionului o telegramă de salut preşedin­telui Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., Alexei Kosîghim. In pag. a VI-a : începerea convorbirilor oficiale. Dineu oferit In onoarea oaspeţilor români. Primii miniştri ai celor două ţări pe aeroportul din Helsinki în numărul de azi: Perspectiva liceelor de specialitate în pag. a 2-a ♦ Cum am rezolvat dilema repartizării fondului de organizare a șantierelor în pag. a 3-a ♦ S­PORT în pag. a 4-a imnw­rmiii i "i iiiiimrrrr"””13"- EXISTĂ POSIBILITĂŢI PENTRU A ASIGURA O ASISTENŢĂ MEDICALĂ CORESPUNZĂ­TOARE LA DOMICILIU? îmbunătăţirea asistenţei medicale spita­liceşti şi ambulatorii, cu multiplele faţete pe care le prezintă această problemă, con­stituie un obiect de preocupare eferves­centă în cercurile medico-sanitare. Această preocupare se soldează cu numeroase pro­puneri şi puncte de vedere, care — socotim noi — merită a fi larg cunoscute. Publicăm în articolul de faţă convorbirea pe care am avut-o cu tov. dr. ALEXANDRU PESCA­­RU de la Direcţia Sănătate a municipiului Bucureşti. Spitalul ocupă un loc cen­tral în ansamblul mijloace­lor de ocrotire a sănătăţii, el reprezentînd instituţia capa­bilă să asigure o formă de asistenţă medicală intensivă, destinată unei categorii spe­ciale de bolnavi caracteri­zaţi printr-un stadiu avan­sat, uneori grav, al bolii. In condiţiile gratuităţii şi ac­cesibilităţii largi, unităţile medicale cu paturi prezintă un grad înalt de utilizare, fapt care — prin el însuşi — nu poate fi considerat nega­­tiv. Din păcate, aşa după cum a subliniat şi conferen­ţiarul dr. Coroi, în ziarul „Munca", acest indice de u­­tilizare este, uneori, umflat în mod artificial, datorită u­­nor deficienţe în organizarea reţelei medico-sanitare. In prezent, spitalizarea a ajuns să rezolve nu numai cazuri­le grave, care reclamă ne­apărat internarea. O seamă de bolnavi cronici, cu o a­­numită reducere a capacită­ţii de muncă, apelează de asemenea la îngrijirile spita­liceşti. In felul acesta apare o solicitare excesivă a fon­dului de paturi existent, iar spitalele sunt nevoite, une­ori, să-i refuze pe cei ce au neapărată nevoie de interna­­­re şi să-i programeze pen­tru date îndepărtate d­e mo­mentul prezentării lor. — Dacă judecăm lucrurile din punctul de vedere al bolnavului cronic sau care ALEXANDRU CONU (Continuare în pag. 6-a) Vedere din oraşul minier Bălan din judeţul Harghita Foto, P. «302»A OMUL CARE A ÎNVINS TIMPUL Şi m-am oprit mi­rat. Cum, anii nu mai lasă urme ? Atunci cum râmîne cu înţe­lepciunea cuprinsă în versul lui Virgiliu : „Fugit irreparabile tempus" ? Sau, poate, el, Mircea Rusu, son­dorul podar de in­­tervenfie, de la Schela Boldeşti, a găsit un remediu ca să fixeze timpul ? Altfel cum de a rămas aproape neschimbat din 1953, de cînd lucrează la intervenie, și pînă a­­cum ? „N-am avut timp să îmbătrînesc ! — glumește. Mereu am fost prins de treburi, așa că..." Prins de treburi — expresie a unei intense dă­ruiri, a dragostei sale față de meserie. Munca lui nu are spectaculozitatea individualizării. Ea nu se poate desfășura decît în cadrul unei echipe, ca o rotiță fină într-un complex angrenaj. Dar toc­mai precizia cu care se încadrează în acest angre­naj dă măsura priceperii sale, a calificării pe care experiența celor 15 ani de „intervenţii" i-au cizelat-o. Pare un paradox — identificarea cu e­­chipa subliniază, în cazul acesta, personalitatea individului. Personalitatea sondorului Mircea Rusu are însă cîteva puncte de reper precise. Ca podar, el are în seamă asigurarea echipei cu scule. O muncă de răspundere — ea determină activitatea de intervenţie a întregii echipe şi poate de aceea, ceilalţi îi recunosc partea substanţială în realiză­rile comune. „Este un lucru important. Nu iei sculele de la magazie şi gata ! Pentru că sondă cu sondă nu seamănă şi de aceea trebuie să ştii ce ceri — alt­fel faci naveta între şantier şi magazie. Timp, nervi, sonde inactive..." explică şeful echipei, Vic­tor Ceangu. „Mai exagerează şi dumnealui — nu este, to­tuşi, cine ştie ce — caută să repună lucrurile în­tr-o lumină pe care o consideră exactă, Mircea Rusu. Totul este să cunoşti structura stratului, conformaţia sondei, în funcfie de asta să ceri scule". Simplifică. Abia însă după o astfel de „sim­plificare" complexitatea meseriei sale devine mai evidentă. Ea se adînceşte, atinge tărîmurile vaste ale­­ mineralogiei stratigrafiei, ale efectelor me­canice. O meserie cu implicaţii nebănuite, struc- M. COLESIU L. BĂRBIERI (Continuare în pag. 5-a)

Next