Munca, iunie 1968 (Anul 24, nr. 6391-6416)
1968-06-01 / nr. 6391
Pagina a 2-a Fiecare reintilnire a publicului bucureştean cu colectivul Teatrului din Tg. Mureş oferă prilejul unei reconfirmări : o trupă de teatru valoroasă, o formaţie omogenă, compusă din cîţiva excelenţi actori, consecventă în a prezenta un repertoriu echilibrat, ales cu inteligenţă şi bun gust. Ne amintim că la Festivalul naţional al teatrelor dramatice, desfăşurat în iarnă, colectivul teatrului din Tg. Mureş a fost distins cu o menţiune pentru judicioasa selecţie a pieselor prezentate in concurs ; era vorba, atunci, de „Lovitura“ lui Sergiu Fărcăşan şi „Petru Rareş" de Horia Lovinescu. Distincţia este onorată de calitatea repertoriului cu care s-au prezentat şi în recentul turneu din Capitală : „Familia Tot“ de Örkény István, reprezentant de seamă al literaturii dramatice contemporane şi „Iubirile lui Platonov“, piesă de tinereţe a lui Cehov (scrisă la vîrsta de numai 20 de ani !) montată, la noi, pentru prima oară, de către Lucian Giurchescu la Teatrul de comedie. „Familia Tot“ ne intermediază cunoştinţa cu un dramaturg modern, practicînd un teatru de inspiraţie realistă, pe care se grefează elemente împrumutate dintr-un gen foarte des abordat în dramaturgia contemporană : absurdul. Piesa, o „tragicomedie" cum o numeşte autorul, este o parabolă pe tema opresiunii şi a dictaturii, întruchipate în personajul maiorului, care reuşeşte, treptat, să introducă un regim de teroare în viaţa liniştită a unei familii simple şi oneste, nevoită, din teamă pentru viaţa fiului aflat pe front, să suporte capriciile superiorului său. Cu o mai mare pondere în registrul comic, piesa este o satiră la adresa stupidităţii pe care o reprezintă orice încercare de siluire prin opresiune a unor norme de conduită morală fireşti. O piesă agreabilă, scrisă cu meşteşug, oferind actorilor mai mult, regizorilor mai puţin, intrucît textul nu pretinde exerciţii de virtuozitate ale punerii în scenă. Kovács György este un mare actor şi un regizor corect. Spectacolul său este curat şi echilibrat, construit cu grijă, fără momente de relaxare sau lîncezeală a acţiunii, dar şi fără mari străluciri. „Familia Tot" este, în principal, o piesă de actori şi, aşa cum este şi firesc pentru un regizor-actor el însuşi, se insistă mai mult în spectacol asupra personajelor decit asupra atmosferei, care rămine mai mult un fundal pentru cîţiva interpreţi virtuoşi, perfect distribuiţi în roluri. Un cuvînt de laudă pentru Lohinszky Loránd, care reuşeşte în rolul maiorului o excelentă compoziţie, creionînd un personaj grotesc, ridicol în pretenţiile sale de dictator, dar deosebit de periculos prin morala funestă pe care o reprezintă ; pentru Bartos Ede (Tot), plin de bun simţ, tipul omului de treabă, care, exasperat de pretenţiile maiorului, pentru a-şi salva demnitatea, ajunge de la resemnare la crimă ; pentru Tarr László, un poştaş hîtru, plin de haz în reflecţiile sale năstruşnice ; pentru Dukász Anna, ca întotdeauna savuroasă în rolurile „picante“ ; şi, bineînţeles, pentru acest extraordinar actor care este Kovács György, fie şi într-o apariţie scurtă, de numai cîteva minute, în rolul profesorului Cipriani. Un spectacol plăcut şi reconfortant, oferind publicului o seară de teatru de bună calitate. O misiune mult mai dificilă a avut-o traducătorul şi regizorul ,,Iubirilor lui Platonov", György Harag, care, s-o spunem din capul locului, a realizat un spectacol foarte frumos, în spiritul şi buna tradiţie a montărilor de care se bucură Cehov pe scenele noastre. Beneficiind de admirabilul decor al Floricăi Mălureanu, Harag a creat un spectacol de delicată poezie „cehoviană", un spectacol de atmosferă, crepusculară şi nostalgică, tristă şi romanţioasă. Lentă, dar nu monotonă, drama personajelor este urmărită minuţios, desfăşurîndu-se firesc într-un sens unic, într-o curgere inevitabilă, culminind cu momentul morţii lui Platonov. Opţiunea regizorului şi, implicit, a interpretului principal, pleacă încă de la titlu. La Bucureşti am văzut „Un Hamlet de provincie“. Teatrul din Tg. Mureş ne oferă „Iubirile lui Platonov“. Platonovul lui Giurchescu- Amza Perlea era un gînditor ratat, care încerca să compenseze prin aventuri sentimentale eşecul său intelectual. Platonovul lui Harag- Lohinszky este numai un profesoraş oarecare, firav şi neputincios, amorez meschin, un mic „don Juan de provincie“, stupid şi incolor. Drama sa nici nu există, el este un nimic şi un nimeni. Un personaj pasiv şi neputincios, care moare aşa cum a trăit , inconştient. Pretinsa lui dramă regizorul o transferă celorlalte personaje : graţioasei Anna Petrovna (tulburătoare în rol. Tanai Bella) un fel de variantă tînără a celei care în „Livada cu vişini“ va deveni Ranevskaia ; soţiei lui Platonov, femeia admirabilă care ajunge din exasperare la sinucidere (Erdős Irma) ; lui Trileţki, cumnatul său, intelectual lucid, plin de omenie, singurul conştient de tragedia mediului în care trăieşte (din nou excelentul Tarr László) ; Sofiei Egorovna, femeia voluntară şi impulsivă, care încearcă să se elibereze dintr-o lume în agonie (Szamossy Kornélia). O montare inteligentă şi sensibilă, o formaţie de buni actori, scenograf remarcabilă , iată argumentele cu care Teatrul din Tg. Mureş îşi onorează din nou frumoasa reputaţie de care se bucură în rîndurile publicului bucureştean. PETRE RADU Reintilnire cu colectivul secţiei maghiare a teatrului din Tg. Mureş Sesiune ştiinţifica cu tema: „120 DE II DE LA REVOLUŢIA DIN 1848 IN ŢĂRILE ROMÂNE“ Vineri, in sala de festivităţi a Institutului pedagogic din Tg. Mureş, a avut loc o sesiune ştiinţifică cu tema „120 de ani de la revoluţia din 1848 in ţările române". Sesiunea a fost organizată de Centrul de istorie, filologie şi istoria artei din Tg. Mureş, al Academiei Republicii Socialiste România, în colaborare cu Comitetul judeţean pentru cultură şi artă şi filiala Societăţii de ştiinţe istorice. Cu acest prilej, cadre didactice universitare, cercetători, profesori de istorie au prezentat 12 comunicări, întocmite pe baza unor documente originale, comunicările aduc noi dovezi despre lupta desfăşurată în perioada revoluţiei din Transilvania pentru dreptate socială şi naţională, pentru făurirea statului român, unitar şi independent. (Agerpres) PREMIERĂ Vineri, la Opera de stat din Timişoara a avut loc premiera pe ţară a operei „Norma“ de V. Bellini. Spectacolul, la care şi-au dat concursul solişti de frunte ai operei timişorene, sub conducerea muzicală a artistului emerit Nicolae Boboc, s-a bucurat de un frumos succes. (Agerpres) „ GIOCONDA FĂRĂ SURIS Ce idee curioasă — o Giocondă fără surîs ! Ajunsă unul dintre clasicele simboluri ale misterului feminin, încifrat într-un zîmbet incitînd perpetuu la dezlegarea unei taine sortite să rămînă de nepătruns (poate pentru simplul motiv că nu există vreuna !), Giocondă, în varianta filmică românească, e programatic lipsită de atributul său esenţial. Intr-adevăr, curiosă şi seducătoare idee ! Dar, mai ales, pare extrem de dificultuoasă demonstraţia pierderii surîsului, al cărei risc şi-l asumă scenarista şi regizoarea Malvina Urşieanu. Pentru că, în ultimă instanţă, aceasta este esenţa filmului ei. De ce ? Cum ? — iată întrebările care se pun şi cărora li se răspunde. „Gioconda fără surîs“ este o dizertaţie riguros construită, cu o solidă armătură ideatică. O dizertaţie întîmplător susţinută cu mijloacele celei de-a şaptea arte. Dacă, de pildă (exemplul e absolut întîmplător), „Un bărbat şi o femeie" nu putea fi decit film, despre „Giocondă fără surîs“ nu se poate spune acelaşi lucru : tot atît de bine putea fi un bun roman sau o bună piesă de teatru. Observaţia nu e deloc peiorativă : afirmaţia că filmul e încă mult îndatorat literaturii este, evident, un truism. Rare sunt cazurile (în raport cu producţia) cînd nu se constată existenţa unui cordon ombilical între cele două arte , oare nu acesta este efortul noului val francez, al unei bune părţi din şcoala cehă sau din cea poloneză, care încearcă retezarea lui ? Şi nu e acesta sensul evoluţiei cinematografului ? Mai interesant e însă altceva. „Giocondă fără surîs“ este un film mustind de idei, subsumate tezei enunţate încă din titlu. Cum ultimele producţii româneşti numai de frecventarea ideilor nu pot fi Învinuite, arinematografismul filmului Malvinei Urşieanu trece, în cel mai bun caz, neobservat, dacă nu e convertit în tot atîtea calităţi cinematografice. Pentru uzul celor interesaţi enumerăm cîteva : ponderea dialogului în detrimentul imaginii, neglijarea aportului schimbărilor de plan şi unghi, curgerea lipsită de ritm cinematografic a naraţiunii, accentul exclusiv pe gest şi intonaţie — ca în teatru etc. Dar nu pentru a diminua cumva zona de interes a filmului, ci tocmai pentru a o delimita am făcut aceste precizări — indicând totodată şi o posibilă sursă a erorilor de apreciere. Cum spuneam, „Giocondă fără surîs“ este o demonstraţie , o demonstraţie a rezultatelor nefaste la care duce înţelegerea (aş zice inginerească, dar mi-e teamă de protestul măcar al atîtor foşti colegi de liceu !), a fericirii ca „o formulă chimică la care mai avem încă de lucrat“. Este aici unul din pericolele secolului nostru : economicizarea civilizaţiei nu rezolvă automat şi problemele vieţii individuale. Meritul regizoarei este de a fi urmărit tehnicizarea unui suflet în condiţiile modului nostru de viaţă, deşi cu unele stîngăcii, inerente la urma urmelor, pe care le vom vedea. Irina, inginera cu atît de strălucite realizări profesionale, este victima unei autocenzuri pe cît de tenace, pe atît de absurdă. A concepe viaţa In formule, a refuza să fii om pentru că aceasta ar însemna să ai şi slăbiciuni omeneşti — iată marea, grava eroare a Irinei. Cu o cruzime atroce, ea îşi extinpă orice umbră de simţire omenească ; universul ei predilect , compus din alcătuiri seci da beton armat, sticlă, nichel, crom. Apariţie îngheţată cînd coboară printre oameni. Irina se regăseşte pe sine — sau crede că se regăseşte — numai in biroul uriaş, mobilat cu obiecte grele şi strălucind rece, sugestivă exteriorizare a interiorului ei sufletesc. Iar explicaţia dezumanizării o oferă confruntarea cu foştii prieteni — Caius, Cosma. Aici e şi primul mare punct de contact cu literatura. Se ştie că literatura română este posesoarea unei strălucite galerii de personaje feminine (în evidentul detriment al celor masculine), investite cu caractere bărbăteşti, de la Anca lui Caragiale, Mara, Vitoria Lipan şi pînă la... Francisca lui N. Breban ! Or, transformarea Irinei, este, in ciuda neobişnuitului ei, mai obişnuită la un bărbat decit la o femeie. Este cel de-al doilea element generator de interes al filmului. Dacă Irina este un personajexcepţional servit de chipul crispat tragic al Silviei Popovici) excelent gîndit şi realizat, nu acelaşi lucru se poate spune despre Caius , cu toate că interpretarea lui Ion Marinescu este o strălucită demonstraţie actoricească. Pentru că în pledoaria ei pentru nerigidizarea sufletelor, Malvina Urşieanu îi opune Irinei (întreg realizată pe calea aleasă) un personaj acuzat de ratare, blazat şi — culpă enormă, dar stîngaci demonstrată — aparţinind altei clase ! Rigoarea gîndirii e aici viciată de schemă ; dacă inginera evoluează liber, e motivată prin ea Însăşi, Caius are circumstanţe, e determinat de cauze exterioare lui. Cu toate acestea, el este o replică vie la metalizarea sufletului Irinei. Pierderea surîsului este, în filmul Malvinei Ursieanu, sinonimă cu dezumanizarea. „Giocondă fără surîs" este o analiză făcută la rece a degradării valorilor etern umane prin refuzul simplei, înălţătoarei fericiri omeneşti. Devenită robot, Irina infioară prin glacial; dimpotrivă, Caius este cald, el simte şi trăieşte omeneşte, frămîntările i se citesc pe chip şi în gesturi, e deschis către viaţă, nu i se refuză ostentativ. Cu acest film, Malvina Urşieanu se relevă ca un artist pentru care creaţia înseamnă, în primul rind, a spune ceva, a comunica un mesaj în stare să tulbure. Teama de gratuitate a generat extrema simplificare a limbajului, ignorarea voită a specificului cinematografic. Dar ideile sînt atît de pasionant expuse, cu atîta forță, incit orice rezervă tinde să dispară... MIRCEA IORGULESCU 1r Din timp cadre calificate (Urmare din pag. l-a) tehnicieni, iar prin cursuri de scurtă durată vor fi pregătiţi 3 600 muncitori. Această acţiune a preocupat atît cele două ministere cît şi, în mod deosebit, conducerile întreprinderilor ce urmează să fie puse în funcţiune, care au luat măsuri pe linia recrutării, selecţionării şi calificării cadrelor necesare. La Fabrica de articole de sticlărie din Bucureşti — unitate dotată cu utilaje de înaltă tehnicitate — au fost recrutaţi muncitori, maiştri, tehnicieni în vederea şcolarizării, iar alţii au fost specializaţi în străinătate şi la alte întreprinderi din sector. Rămîne însă deschisă problema completării numărului de muncitori pînă la necesarul prevăzut în proiect. Un alt obiectiv de mare importanţă pentru economia naţională este Combinatul de articole tehnice din cauciuc — Piteşti care va fi deservit de 3 500 muncitori şi 600 salariaţi tehnico-administrativi. Avînd în vedere complexitatea lui, paralel cu realizarea investiţiei, conducerea întreprinderii a stabilit măsuri să asigure cadrele necesare punerii în funcţiune a unităţii la termenele planificate. Aceleaşi aspecte se remarcă şi în preocupările existente la Fabrica de ambalaje metalice şi piese de schimb. Considerăm că o contribuţie însemnată în asigurarea cadrelor calificate noilor obiective industriale pot şi trebuie să aducă întreprinderile cu profil similar care au primit sarcina de a instrui un însemnat număr de muncitori, precum şi de a acorda asistenţă tehnica noilor Întreprinderi. Biroul executiv al Comitetului Uniunii sindicatelor din întreprinderile industriei bunurilor de consum a întreprins în trimestrul trecut o acţiune de sprijinire a comitetelor sindicatelor şi a conducerilor întreprinderilor din principalele obiective noi, unde — avînd în vedere existenţa unor restanţe faţă de grafice la cîteva dintre ele — a impus atenţiei celor în drept aspectele legate de organizarea muncii pe şantiere în vederea raţionalei utilizări a forţei de muncă, a materialelor de construcţii, a utilajelor, de mecanizare a lucrărilor cu volum mare de muncă necalificată. Concomitent cu aceasta s-a insistat asupra necesităţii asigurării cadrelor calificate indispensabile punerii în funcţiune a noilor obiective, sector unde se manifestă o serie de neajunsuri. Organizaţiile sindicale din întreprinderi îşi aduc o contribuţie însemnată mai ales în ceea ce priveşte desfăşurarea cursurilor de scurtă durată pentru pregătirea muncitorilor la locul de muncă. Deoarece astfel se asigură majoritatea muncitorilor calificaţi, Biroul executiv al comitetului Uniunii noastre, precum şi comitetele sindicatelor din întreprinderile nou construite, cît şi din fabricile care au sarcina de a califica cadre pentru ele trebuie să-şi aducă o contribuţie sporită în această direcţie. Acţiunile se vor desfăşura pe linia asigurării bazei tehnico-materiale a şcolilor, a verificării tematicii cursurilor, a mobilizării cursanţilor şi repartizarea lor în perioada de instruire pe lîngă cel mai bine pregătiţi muncitori, a sporirii exigenţei la examinarea de la absolvire şi promovarea lor în funcţie de cunoştinţele însuşite. Alcătuirea colectivului de muncitori calificaţi, maiştri, tehnicieni şi ingineri, profilarea tehnicoprofesională a acestora în specificul tehnologiei şi al cunoaşterii caracteristicilor noilor utilaje, crearea unui climat propice de muncă, dezvoltarea simţului de răspundere, mai ales pentru învingerea unor greutăţi inerente începutului, constituie de fapt sarcina cea mai importantă şi, în acelaşi timp, destul de dificilă în perioada premergătoare punerii în funcţiune a noilor obiective industriale. In atragerea şi permanentizarea cadrelor, important este modul în care sunt asigurate condiţiile de muncă şi de viaţă, domeniu în care conducerile întreprinderilor şi organele sindicale trebuie să insiste pe lîngă organele în drept în vederea creării condiţiilor pentru asigurarea spaţiilor sociale şi locative necesare. Intrucît acţiunea de pregătire a cadrelor pentru noile obiective ce se construiesc în industria uşoară şi alimentară este în plină desfăşurare şi numărul cadrelor necesare sporeşte an de an. Biroul executiv al Comitetului Uniunii sindicatelor din întreprinderile industriei bunurilor de consum, împreună cu conducerile celor două ministere, vor întreprinde mai multe acţiuni menite să ajute conducerile întreprinderilor și comitetele sindicatelor de a se achita de această sarcină deosebit de importantă. ISTORICE CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN — Patria (1186 25) — 9; 12,45; 16,30 ; 20. DRAME IADUL SFARÎMAT — Lumina (16 23 35) — 9,15; 11,30; 13,45; 16 ; 18,30 ; 20,45. ZOLTÁN KÁRPÁTI — Festival (15 63 84) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 18 ; 18,30 ; 21. — Dinamo — 20. NOTRE DAME DE PARIS — Festival (la grădină) 20. STATORNICIA RATIUNII — Grivița (17 08 58) — 9 ; 11,15; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. GIOCONDA FARA SURIS — Buzesti ;15 62 79) — 15,30 ; 18 , 20,30. CLIMATE — Lira (31 71 71) — 15 ; 17,45 ; 20,30. ULTIMA NOAPTE A COPILĂRIEI — Central (14 12 24) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. OBSESIA — Aurora (35 04 66) — 9; 11,30; 14; 16,30; 19,30; (la grădină — 20,15. Tomis (21 49 10) —9—15,45 in continuare — 18,15 (la grădină) — 20,15. EROII DE LA TEICEMARK — Pacea (31 32 52) — 15,30 ; 18 , 20,30. CAPCANA — Parcul Herăstrău — 20. COMEDII PASAREA TIMPURIE — Luceafărul (15 87 67) — 8,15 ; 10,45 ; 13,15 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. Capitol (18 29 17) — 8,30 ; 11; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. — (la grădină) — 20. Feroviar (16 22 73) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 18 ; 18,30 ; 21. — Excelsior (18 10 88) — 9,45 ; 12,15 ; 17,30 ; 20. — Doina (la grădină) — 20 FATA CU BALONUL — Doina (16 35 38) — 9 , 11 ; 13 , 16 ; 18,15 ; 20.30. BALUL DE SIMBATA SEARĂ — înfrăţirea Intre popoare (17 31 64) — 15,30 ; 18 ; 20,30. — Drumul sării (31 28 13) — 15 ; 17,30 ; 20. ZILE DE VARA — Unirea (17 10 21) — 11 ; 15,30 ; 18. R. O. - Givileşti (17 55 46) — 15.30 ; 18 ; 20,30. EU, EU, EU ŞI... CEILALŢI — Cotroceni (13 62 56) — 14,30 ; 17,30 ; 20,30. OSCAR — Melodia (12 06 88) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. Gloria 122 41 01) — 9 ; 11,15; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. — Flamura (23 07 40) — 9 ; 11,15 ; 13,30; 16 ; 18;15 ; 20,30. MARELE RESTAURANT — Rahova (23 91 00) — 15,30 ; 18 ; 20,45 SUNT ȘI EU NUMAI O FEMEIE — Popular (35 15 17) — 15,30 ; 18 ; 20,30. ESCROC PARA VOIE — Cosmos (35 19 15) — 15,30 ; 18 ; 20,30. O LUME NEBUNA, NEBUNA, NEBUNA — Flacăra (22 35 40) — 15,30 ; 19. ESCROCII LA MINASTIRE — Progresul parc — 20. MUZICALE O FATĂ FERICITĂ — Dacia (18 26 10) — 8—15,30 In continuare ; 18 ; 20,30. EA VA RIDE — Bucegi (17 05 47) — 9—13 în continuare ; 16 , 18,15; 20,30. — (la grădină) — 20. — Arta (21 31 80) — 9,15—15,45 în continuare ; 18,15 ; 20,30. — (la grădină) — 20 CAUTATI IDOLUL — Unirea (la grădină) — 20,15. SAMBA — Buzești (la grădină) — 20. AVENTURI PREDY LOVESTE TU ÎNTII — Republica (11 03 72) — 9,15 ! 11,30) 14 ; 18,30 ; 10,45 ; 21,15. — Bucureşti (15 81 54) — 9 ; 11,15 ; 13,30 | 18,30 ) 18,45 ; 21. — Grădina Festival — 20. DE NOAPTE, BĂIEŢI ! — Modern (23 71 00) — 9 ; 11,15 ) 13,30 ; 16 ! 18,30 ; 21. — Arenele Libertăţii — 20 . Expoziţia — 20. EDDIE CHAPMAN, AGENT SECRET — Victoria (16 28 79) — 9 ; 12 ; 15 ; 18 ; 21. — Moşilor (12 52 93) — 15,30 ; 16 ; 20,30. (la grădină) — 20. TOPKAPI — Union (13 49 04) — 15.30 ; 18 ; 20,30 — Munca (21 50 97) — 15,30 ; 18 ; 20,30. EL DORADO — Floreasca (33 29 71) — 9,30 ; 12 ; 15,30 ; 18 ; 20,30. DOUA BILETE LA MATINEU* Crîngari (17 38 81) — 15,30 ; 18 ; 20,30. SFÎRȘITUL AGENTULUI W4C — Progresul (23 94 10) — 15,30 ; 18 , 20,30. RĂZBUNAREA HAIDUCILOR — Volga (11 91 26) — 9,30 ; 11,30 ; 13,30 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. — Mioriţa (14 27 14) - 9,15 ; 11,30; 13,45 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. LOANA — Vitan (21 39 82) — 15,30 ; 18 ; 20,30. PENTRU UN PUMN DE DOLARI , PENTRU CITIVA DOLARI IN PLUS — Viitorul (11 48 03) — 15,15 ; 19,30. SFINTUL LA PINDA — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 , 20,30. COMPARTIMENTUL UCIGAŞILOR — Vitan (la grădină) — 20. ATENŢIUNE, PĂRINŢI ! Nu sunt recomandata pentru copii următoarele filme : ,,Zoltán Kárpáti“, ,,Climate", Pentru un pumn de dolari“, Pentru cîțiva dolari in plus“ „Loans", „Un bărbat $i o femeie“, „Escrocii la mlnăstire*. MUNKA Restaurante sau baze sportive Aradul a fost şi este socotit drept unul dintre oraşele-şcoală ale sportului românesc. Printre asociaţiile cu rezultate remarcabile, care activează In această localitate, se numără atit U.T.A., cit şi „Constructorul". Ambele işi trimit echipele intr-o multitudine de competiţii, pun accent pe creşterea neîncetată de tinere talente, işi dezvolta o frumoasă şi utilă bază materială, contribuie din Plin la Înflorirea sportului arfician. — Succesele noastre, sublinia preşedintele asociaţiei sportive U.T.A., Nicolae Bretoteanu, le datorăm şi lărgirii neîncetate a spaţiilor destinate competiţiilor şi antrenamentelor. Terenurile, mai ales cele amenajate cu eforturi deosebite pe malul Mureşului, au atras către sport, spre diferite discipline sportive, sute de tineri talentaţi. De curînd, însă m-am trezit cu imixtiunea I.A.P.L.-ului pe terenurile noastre... Părerea de mai sus a fost susţinută şi de preşedintele asociaţiei sportive „Constructorul“, Ghenadie Popa : „ Ne-am străduit să dezvoltăm baza materială a sportului, am realizat două complexe utile, noi şi cei de la U.T.A. Acum, pe neaşteptate, vedem o muncă irosită... Sensul acestor ultime cuvinte, umbrite de indignare, îl găsim în următoarea situaţie. Consiliul popular provizoriu al municipiului Arad a indicat comerţului să amenajeze două grădini-restaurant pe malul Mureşului. IAPR a „rechiziţionat“ spaţii din incinta celor două terenuri aparţinind de U.T.A. şi „Constructorul", transformîndu-le în „bufetul" Transilvania şi „grădina" Izvorul Rece. Nimeni nu a cerut asentimentul asociaţiilor, care, evident nu ar fi fost de acord cu introducerea băuturilor alcoolice pe suprafeţele destinate activităţii sportive. Ceea ce ni se pare mult mai grav ţine de încălcarea Hotărîrii Consiliului de Miniştri privind unele măsuri pentru aplicarea legii nr. 29 din 29 decembrie 1967 cu privire la dezvoltarea activităţii de educaţie fizică şi sport, măsuri venite tocmai în scopul ocrotirii şi dezvoltării bazelor sportive. Deci aşteptăm din partea Consiliului popular provizoriu Arad să decidă scoaterea intruşilor de pe bazele sportive U.T.A. şi „Constructorul", repunind cele două asociaţii în drepturile ce li se cuvin. ȘTEFAN ALBESCU SIMBATA IUNIE 1968 17,3« — Pentru cel mic) . Lanterna magică 18,0« _ Mult e dulce şi frumoasă — emisiune de limbă română 18,3« — Pentru pionieri şi şcolari . „Noile aventuri ale echipajului Val-Vîrtej" 18,08 — Aspecte de la turneul fina] al Campionatului nati«* nal de box 10,5« — Telejurnalul de seară 19,50 — Buletinul meteorologic 20,00 — Lumea copiilor. O călătorie muzicală in care Mihaela, micuţa prietenă a copiilor, călătoreşte în lumea basmelor cunoscute şi îndrăgite de copii. Hai la joc, la joc, la joc ! 20,40 — Tele-enciclopedia 21.40 — Film serial : „Campionii" 22.30 — Intermezzo. Emisiune muzical-coregrafică 23.15 — Parada vedetelor — Rita Pavone. Film realizat de Studioul de Televiziune 23.30 — Telejurnalul de noapte 23.40 — închiderea emisiunii. Institutul Meteorologic Central comunică timpul probabil pentru următoarele 24 de ore în Bucureşti : vreme instabilă, cerul va fi variabil mai mult noros, temporar ploaie, vînt potrivit cu Intensificări de scurtă durată, temperatura în uşoară scădere. Temperatura minimă va fi cuprinsă între 10 şi 12 grade, iar maxima între 20 şi 22 grade. Pentru următoarele 3 zile în ţară , vreme uşor instabilă cu cerul schimbător, vor cădea ploi locale de scurtă durată, vînt potrivit, temperatura în creştere uşoară şi treptată. Temperatura minimă va fi cuprinsă între 6 şi 16 grade, iar maxima între 17 și 27 grade, local mai ridicată. Limbáta 1 iunie 7968 Almeria, un orăşel de coastă cu cca 90 090 de locuitori, înconjurat de deşertul cu acelaşi nume din Andaluzia, trăia cufundat intr-o anostă mediocritate. Nu era nici măcar o staţiune turistică prea cunoscută. Pînă nu de mult, cînd cineaşti americani şi europeni au descoperit în ea o nouă Californie. În 1957, Andre Cayatte a filmat, la vreo 30 de kilometri de oraș, exterioarele la „Ochi pentru ochi“. In 1961, Denys de la Patteliere a realizat „Un taxi pentru Tobruk", în anul următor David Lean a filmat „Lawrence al Arabiei“, urmat de Sergio Leone cu „Pentru un pumn de dolari“. Acum însă e o adevărată năvală de cineaşti, a căror prezenţă a ridicat orăşelul la o nesperată prosperitate. Trei echipe filmează concomitent westernul „Shalako“ cu Brigitte Bardot şi Sean Connary, un alt western de esenţă... shakespeareană, O fringhie, un colţ“ cu Robert Hossein şi Michéle Mercier şi „Piaţa comună“ cu Stephen Boyd. Regizori, operatori, producători, tehnicieni, figuranţi şi strălucite vedete internaţionale populează Almeria şi se vorbeşte din ce în ce mai frecvent de faptul că... şi Hollywoodul a început la fel. Va deveni oare, intr-adevăr, orășelul spaniol o nouă „cetate a filmului International" ! Un critic american afirma, nu de mult despre prea discutatul cineast francez : „Godard face filme cu un buget care n-ar fi ajuns nici la plata orei pentru manichiura figurantelor din „Cleopatra"... O ironie care ascunde, de fapt, mai mult decit un omagiu... După un turneu triumfal în Statele Unite, după ce mii de spectatori l-au aplaudat, seară de seară, în sala Carnegie Hall din New York, lui Enrico Marias, casa de discuri „Pathé" i-a expediat o telegramă de calde felicitări. Dar telegrama s-a întors la Paris cu stupefianta mențiune : „Enrico Marias necunoscut la Carnegie Hall...". Cît de efemeră poate fi gloria... De curînd a apărut simultan la New York, Paris şi Londra primul roman poliţist al cunoscutei scriitoare franceze Franţoise Sagan — „La garde du coeur“. De 13 ani, numele Luciei Rose, vedeta filmelor „Nu-i pace sub măslini“ şi „Moartea unui ciclist“, nu a mai apărut pe genericul nici unei creaţii cinematografice. Frumoasa Lucia renunţase la cariera ei din dragoste pentru nu mai puţin celebrul toreador spaniol Luis Miguel Dominguin. Dar fericirea lor luminată de prezenţa a trei copii fermecători, s-a risipit. (Nimic nu-i veşnic pe pămînt) Şi iată că Lucia înfruntă din nou camerele de luat vederi şi reflectoarele platourilor de filmare. „Mă simt mai matură, mai sigură de mine şi... chiar mai frumoasă“ — declară Lucia Rose, asigurîndu-i însă pe toți că nu-şi reia cariera decit dacă-i poate păstra alături pe copiii săi.