Munca, iunie 1968 (Anul 24, nr. 6391-6416)

1968-06-01 / nr. 6391

Pagina a 2-a Fiecare reintilnire a pu­blicului bucureştean cu co­lectivul Teatrului din Tg. Mureş oferă prilejul unei reconfirmări : o trupă de teatru valoroasă, o formaţie omogenă, compusă din cîţiva excelenţi actori, consecventă în a prezenta un repertoriu echilibrat, ales cu inteligen­ţă şi bun gust. Ne amintim că la Festivalul naţional al teatrelor dramatice, desfă­şurat în iarnă, colectivul tea­trului din Tg. Mureş a fost distins cu o menţiune pen­tru judicioasa selecţie a pieselor prezentate in con­curs ; era vorba, atunci, de „Lovitura“ lui Sergiu Făr­­căşan şi „Petru Rareş" de Horia Lovinescu. Distincţia este onorată de calitatea re­pertoriului cu care s-au pre­zentat şi în recentul turneu din Capitală : „Familia Tot“ de Örkény István, reprezen­tant de seamă al literaturii dramatice contemporane şi „Iubirile lui Platonov“, pie­să de tinereţe a lui Cehov (scrisă la vîrsta de numai 20 de ani !) montată, la noi, pentru prima oară, de către Lucian Giurchescu la Tea­trul de comedie. „Familia Tot“ ne interme­diază cunoştinţa cu un dra­maturg modern, practicînd un teatru de inspiraţie re­alistă, pe care se grefează elemente împrumutate din­­tr-un gen foarte des abor­dat în dramaturgia contem­porană : absurdul. Piesa, o „tragicomedie" cum o nu­meşte autorul, este o para­bolă pe tema opresiunii şi a dictaturii, întruchipate în personajul maiorului, care reuşeşte, treptat, să intro­ducă un regim de teroare în viaţa liniştită a unei familii simple şi oneste, nevoită, din teamă pentru viaţa fiului aflat pe front, să suporte ca­priciile superiorului său. Cu o mai mare pondere în re­gistrul comic, piesa este o satiră la adresa stupidităţii pe care o reprezintă orice încercare de siluire prin o­­presiune a unor norme de conduită morală fireşti. O piesă agreabilă, scrisă cu meşteşug, oferind actorilor mai mult, regizorilor mai puţin, intrucît textul nu pre­tinde exerciţii de virtuozita­te ale punerii în scenă. Kovács György este un mare actor şi un regizor co­rect. Spectacolul său este curat şi echilibrat, construit cu grijă, fără momente de relaxare sau lîncezeală a ac­ţiunii, dar şi fără mari stră­luciri. „Familia Tot" este, în principal, o piesă de actori şi, aşa cum este şi firesc pentru un regizor-actor el însuşi, se insistă mai mult în spectacol asupra persona­jelor decit asupra atmosfe­rei, care rămine mai mult un fundal pentru cîţiva in­terpreţi virtuoşi, perfect dis­tribuiţi în roluri. Un cu­­vînt de laudă pentru Lo­­hinszky Loránd, care reuşeş­te în rolul maiorului o ex­celentă compoziţie, creionînd un personaj grotesc, ridicol în pretenţiile sale de dic­tator, dar deosebit de pe­riculos prin morala funestă pe care o reprezintă ; pen­tru Bartos Ede (Tot), plin de bun simţ, tipul omului de treabă, care, exasperat de pretenţiile maiorului, pen­tru a-şi salva demnitatea, a­­junge de la resemnare la crimă ; pentru Tarr László, un poştaş hîtru, plin de haz în reflecţiile sale năstruş­nice ; pentru Dukász Anna, ca întotdeauna savuroasă în rolurile „picante“ ; şi, bine­înţeles, pentru acest extra­ordinar actor care este Kovács György, fie şi în­­tr-o apariţie scurtă, de nu­mai cîteva minute, în rolul profesorului Cipriani. Un spectacol plăcut şi reconfor­tant, oferind publicului o seară de teatru de bună ca­litate. O misiune mult mai difi­cilă a avut-o traducătorul şi regizorul ,,Iubirilor lui Platonov", György Harag, care, s-o spunem din capul locului, a realizat un specta­col foarte frumos, în spiri­tul şi buna tradiţie a mon­tărilor de care se bucură Cehov pe scenele noastre. Beneficiind de admirabilul decor al Floricăi Mălureanu, Harag a creat un spectacol de delicată poezie „ceho­­viană", un spectacol de at­mosferă, crepusculară şi nostalgică, tristă şi roman­ţioasă. Lentă, dar nu mo­notonă, drama personajelor este urmărită minuţios, des­­făşurîndu-se firesc într-un sens unic, într-o curgere inevitabilă, culminind cu momentul morţii lui Plato­nov. Opţiunea regizorului şi, implicit, a interpretului principal, pleacă încă de la titlu. La Bucureşti am văzut „Un Hamlet de provincie“. Teatrul din Tg. Mureş ne oferă „Iubirile lui Platonov“. Platonov­ul lui Giurchescu- Amza Perlea era un gînditor ratat, care încerca să com­penseze prin aventuri senti­mentale eşecul său intelec­tual. Platonov­ul lui Harag- Lohinszky este numai un profesoraş oarecare, firav şi neputincios, amorez mes­chin, un mic „don Juan de provincie“, stupid şi incolor. Drama sa nici nu există, el este un nimic şi un nimeni. Un personaj pasiv şi nepu­tincios, care moare aşa cum a trăit , inconştient. Pre­tinsa lui dramă regizorul o transferă celorlalte perso­naje : graţioasei Anna Pe­trovna (tulburătoare în rol. Tanai Bella) un fel de va­riantă tînără a celei care în „Livada cu vişini“ va de­veni Ranevskaia ; soţiei lui Platonov, femeia admirabilă care ajunge din exasperare la sinucidere (Erdős Irma) ; lui Trileţki, cumnatul său, intelectual lucid, plin de o­­menie, singurul conştient de tragedia mediului în care trăieşte (din nou excelentul Tarr László) ; Sofiei Egorov­na, femeia voluntară şi im­pulsivă, care încearcă să se elibereze dintr-o lume în a­­gonie (Szamossy Kornélia). O montare inteligentă şi sensibilă, o formaţie de buni actori, scenograf remarca­bilă , iată argumentele cu care Teatrul din Tg. Mureş îşi onorează din nou frumoa­sa reputaţie de care se bucură în rîndurile publicu­lui bucureştean. PETRE RADU Reintilnire cu colectivul secţiei maghiare a teatrului din Tg. Mureş Sesiune ştiinţifica cu tema: „120 DE II DE LA REVOLUŢIA DIN 1848 IN ŢĂRILE ROMÂNE“ Vineri, in sala de festi­vităţi a Institutului peda­gogic din Tg. Mureş, a avut loc o sesiune ştiinţifică cu tema „120 de ani de la re­voluţia din 1848 in ţările române". Sesiunea a fost organizată de Centrul de istorie, filologie şi istoria artei din Tg. Mureş, al Academiei Republicii So­cialiste România, în cola­borare cu Comitetul jude­ţean pentru cultură şi ar­tă şi filiala Societăţii de ştiinţe istorice. Cu acest prilej, cadre didactice u­­niversitare, cercetători, profesori de istorie au pre­zentat 12 comunicări, în­tocmite pe baza unor do­cumente originale, comu­nicările aduc noi dovezi despre lupta desfăşurată în perioada revoluţiei din Transilvania pentru drep­tate socială şi naţională, pentru făurirea statului ro­mân, unitar şi independent. (Agerpres) P­REMIERĂ Vineri, la Opera de stat din Timişoara a avut loc premiera pe ţară a operei „Norma“ de V. Bellini. Spectacolul, la care şi-au dat concursul solişti de frunte ai operei timişore­ne, sub conducerea muzi­cală a artistului emerit Nicolae Boboc, s-a bucurat de un frumos succes. (Agerpres) „ GIOCONDA FĂRĂ SURIS Ce idee curioasă — o Giocondă fără surîs ! Ajun­să unul dintre clasicele simboluri ale misterului fe­minin, încifrat într-un zîm­­bet incitînd perpetuu la dezlegarea unei taine sor­tite să rămînă de nepătruns (poate pentru simplul mo­tiv că nu există vreuna !), Giocondă, în varianta filmi­­că românească, e programa­tic lipsită de atributul său esenţial. Intr-adevăr, curio­­să şi seducătoare idee ! Dar, mai ales, pare extrem de dificultuoasă demonstraţia pierderii surîsului, al cărei risc şi-l asumă scenarista şi regizoarea Malvina Urşiea­­nu. Pentru că, în ultimă instanţă, aceasta este esenţa filmului ei. De ce ? Cum ? — iată în­trebările care se pun şi că­rora li se răspunde. „Gio­­conda fără surîs“ este o di­­zertaţie riguros construită, cu o solidă armătură idea­tică. O dizertaţie întîmplă­­tor susţinută cu mijloacele celei de-a şaptea arte. Dacă, de pildă (exemplul e abso­lut întîmplător), „Un bărbat şi o femeie" nu putea fi de­cit film, despre „Giocondă fără surîs“ nu se poate spu­ne acelaşi lucru : tot atît de bine putea fi un bun ro­man sau o bună piesă de teatru. Observaţia nu e de­loc peiorativă : afirmaţia că filmul e încă mult îndato­rat literaturii este, evident, un truism. Rare sunt cazu­rile (în raport cu producţia) cînd nu se constată exis­tenţa unui cordon ombilical între cele două arte , oare nu acesta este efortul nou­lui val francez, al unei bune părţi din şcoala cehă sau din cea poloneză,­­ care în­cearcă­­ retezarea lui ? Şi nu e acesta sensul evolu­ţiei cinematografului ? Mai interesant e însă alt­ceva. „Giocondă fără surîs“ este un film mustind de idei, subsumate tezei enun­ţate încă din titlu. Cum ul­timele producţii româneşti numai de frecventarea idei­lor nu pot fi Învinuite, ari­­nematografismul filmului Malvinei Urşieanu trece, în cel mai bun caz, neobservat, dacă nu e convertit în tot atîtea calităţi cinematogra­fice. Pentru uzul celor inte­resaţi enumerăm cîteva : ponderea dialogului în de­trimentul imaginii, neglija­rea aportului schimbărilor de plan şi unghi, curgerea lipsită de ritm cinemato­grafic a naraţiunii, accentul exclusiv pe gest şi intona­ţie — ca în teatru etc. Dar nu pentru a diminua cum­va zona de interes a filmu­lui, ci tocmai pentru a o delimita am făcut aceste precizări — indicând tot­odată şi o posibilă sursă a erorilor de apreciere. Cum spuneam, „Giocondă fără surîs“ este o demon­straţie , o demonstraţie a rezultatelor nefaste la care duce înţelegerea (aş zice in­ginerească, dar mi-e teamă de protestul măcar al atîtor foşti colegi de liceu !), a fericirii ca „o formulă chi­mică la care mai avem încă de lucrat“. Este aici unul din pericolele seco­lului nos­tru : economicizarea civili­zaţiei nu rezolvă automat şi problemele vieţii indivi­duale. Meritul regizoarei este de a fi urmărit tehni­cizarea unui suflet în con­diţiile modului nostru de viaţă, deşi cu unele stîn­­găcii, inerente la urma ur­melor, pe care le vom ve­dea. Irina, inginera cu atît de strălucite realizări pro­fesionale, este victima unei autocenzuri pe cît de te­nace, pe atît de absurdă. A concepe viaţa In formule, a refuza să fii om pentru că aceasta ar însemna să ai şi slăbiciuni omeneşti — iată marea, grava eroare a Iri­­nei. Cu o cruzime atroce, ea îşi extinpă orice umbră de simţire omenească ; univer­sul ei predilect , compus din alcătuiri seci da beton armat, sticlă, nichel, crom. Apariţie îngheţată cînd co­boară printre oameni. Irina se regăseşte pe sine — sau crede că se regăseşte — nu­mai in biroul uriaş, mobilat cu obiecte grele şi strălu­cind rece, sugestivă exterio­rizare a interiorului ei su­fletesc. Iar explicaţia dezu­manizării o oferă confrun­tarea cu foştii prieteni — Caius, Cosma. Aici e şi pri­mul mare punct de contact cu literatura. Se ştie că literatura ro­mână este posesoarea unei strălucite galerii de perso­naje feminine (în evidentul detriment al celor mascu­line), investite cu caractere bărbăteşti, de la Anca lui Caragiale, Mara, Vitoria Li­pan şi pînă la... Francisca lui N. Breban ! Or, trans­formarea Irinei, este, in ciu­da neobişnuitului ei, mai obişnuită la un bărbat decit la o femeie. Este cel de-al doilea element generator de interes al filmului. Dacă Irina este un personaj­­ex­cepţional servit de chipul crispat tragic al Silviei Po­­povici) excelent gîndit şi realizat, nu acelaşi lucru se poate spune despre Caius , cu toate că interpretarea lui Ion Marinescu este o strălu­cită demonstraţie actoricea­scă. Pentru că în pledoaria ei pentru ne­rigidizarea su­fletelor, Malvina Urşieanu îi opune Irinei (întreg reali­zată pe calea aleasă) un personaj acuzat de ratare, blazat şi — culpă enormă, dar stîngaci demonstrată — aparţinind altei clase ! Ri­goarea gîndirii e aici vi­ciată de schemă ; dacă ingi­nera evoluează liber, e mo­tivată prin ea Însăşi, Caius are circumstanţe, e deter­minat de cauze exterioare lui. Cu toate acestea, el este o replică vie la metali­zarea sufletului­ Irinei. Pierderea surîsului este, în filmul Malvinei Ursieanu, sinonimă cu dezumanizarea. „Giocondă fără surîs" este o analiză făcută la rece a degradării valorilor etern umane prin refuzul simplei, înălţătoarei fericiri ome­neşti. Devenită robot, Irina infioară prin glacial; dim­potrivă, Caius este cald, el simte şi trăieşte omeneşte, frămîntările i se citesc pe chip şi în gesturi, e deschis către viaţă, nu i se refuză ostentativ. Cu acest film, Malvina Urşieanu se relevă ca un artist pentru care creaţia înseamnă, în primul rind, a spune ceva, a comunica un mesaj în stare să tulbure. Teama de gratuitate a ge­nerat extrema simplificare a limbajului, ignorarea voită a specificului cinematografic. Dar ideile sînt atît de pa­sionant expuse, cu atîta forță, incit orice rezervă tinde să dispară... MIRCEA IORGULESCU 1r Din timp cadre calificate (Urmare din pag. l-a) tehnicieni, iar prin cursuri de scurtă durată vor fi pregătiţi 3 600 muncitori. Această acţiune a preo­cupat atît cele două mi­nistere cît şi, în mod deo­sebit, conducerile între­prinderilor ce urmează să fie puse în funcţiune, care au luat măsuri pe linia re­crutării, selecţionării şi ca­lificării cadrelor necesare. La Fabrica de articole de sticlărie din Bucureşti — unitate dotată cu utilaje de înaltă tehnicitate — au fost recrutaţi muncitori, maiştri, tehnicieni în ve­derea şcolarizării, iar alţii au fost specializaţi în stră­inătate şi la alte întreprin­deri din sector. Rămîne însă deschisă problema completării numărului de muncitori pînă la necesa­rul prevăzut în proiect. Un alt obiectiv de mare im­portanţă pentru economia naţională este Combinatul de articole tehnice din cauciuc — Piteşti care va fi deservit de 3 500 munci­tori şi 600 salariaţi teh­­nico-administrativi. Avînd în vedere complexitatea lui, paralel cu realizarea investiţiei, conducerea în­treprinderii a stabilit mă­suri să asigure cadrele ne­cesare punerii în funcţiune a unităţii la termenele planificate. Aceleaşi aspec­te se remarcă şi în preo­cupările existente la Fa­brica de ambalaje meta­lice şi piese de schimb. Considerăm că o contri­buţie însemnată în asigu­rarea cadrelor calificate noilor obiective industriale pot şi trebuie să aducă în­treprinderile cu profil si­milar care au primit sar­cina de a instrui un însem­nat număr de muncitori, precum şi de a acorda a­sistenţă tehnica noilor În­treprinderi. Biroul executiv al Co­mitetului Uniunii sindi­catelor din întreprinde­rile industriei bunuri­lor de consum a între­prins în trimestrul trecut o acţiune de sprijinire a comitetelor sindicatelor şi a conducerilor întreprinde­rilor din principalele o­­biective noi, unde — avînd în vedere existenţa unor restanţe faţă de grafice la cîteva dintre ele — a im­pus atenţiei celor în drept aspectele legate de organi­zarea muncii pe şantiere în vederea raţionalei uti­lizări a forţei de muncă, a materialelor de construc­ţii, a utilajelor, de meca­nizare a lucrărilor cu vo­lum mare de muncă neca­lificată. Concomitent cu a­­ceasta s-a insistat asupra necesităţii asigurării cadre­lor calificate indispensa­bile punerii în funcţiune a noilor obiective, sector unde se manifestă o serie de neajunsuri. Organizaţiile sindicale din întreprinderi îşi aduc o contribuţie însemnată mai ales în ceea ce priveş­te desfăşurarea cursurilor de scurtă durată pentru pregătirea muncitorilor la locul de muncă. Deoarece astfel se asigură majorita­tea muncitorilor calificaţi, Biroul executiv al comite­tului Uniunii noastre, pre­cum şi comitetele sindica­telor din întreprinderile nou construite, cît şi din fabricile care au sarcina de a califica cadre pentru ele trebuie să-şi aducă o contribuţie sporită în această direcţie. Acţiunile se vor desfăşura pe linia asigurării bazei tehnico-materiale a şcoli­lor, a verificării tematicii cursurilor, a mobilizării cursanţilor şi repartizarea lor în perioada de instru­ire pe lîngă cel mai bine pregătiţi muncitori, a spo­ririi exigenţei la examina­rea de la absolvire şi pro­movarea lor în funcţie de cunoştinţele însuşite. Alcătuirea colectivului de muncitori calificaţi, maiştri, tehnicieni şi ingi­neri, profilarea tehnico­­profesională a acestora în specificul tehnologiei şi al cunoaşterii caracteristici­lor noilor utilaje, crearea unui climat propice de muncă, dezvoltarea simţu­lui de răspundere, mai ales pentru învingerea unor greutăţi inerente începutu­lui, constituie de fapt sar­cina cea mai importantă şi, în acelaşi timp, destul de dificilă în perioada pre­mergătoare punerii în funcţiune a noilor obiec­tive industriale. In atragerea şi perma­nentizarea cadrelor, impor­tant este modul în care sunt asigurate condiţiile de muncă şi de viaţă, domeniu în care conducerile între­prinderilor şi organele sindicale trebuie să insiste pe lîngă organele în drept în vederea creării condi­ţiilor pentru asigurarea spaţiilor sociale şi locative necesare. Intrucît acţiunea de pre­gătire a cadrelor pentru noile obiective ce se con­struiesc în industria uşoară şi alimentară este în plină desfăşurare şi numărul ca­drelor necesare sporeşte an de an. Biroul executiv al Comitetului Uniunii sin­dicatelor din întreprinde­rile industriei bunurilor de consum, împreună cu con­ducerile celor două minis­tere, vor întreprinde mai multe acţiuni menite să a­­jute conducerile întreprin­derilor și comitetele sindi­catelor de a se achita de această sarcină deosebit de importantă. ISTORICE CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN — Patria (1186 2­5) — 9; 12,45; 16,30 ; 20. DRAME IADUL SFARÎMAT — Lumina (16 23 35) — 9,15; 11,30; 13,45; 16 ; 18,30 ; 20,45. ZOLTÁN KÁRPÁTI — Festival (15 63 84) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 18 ; 18,30 ; 21. — Dinamo — 20. NOTRE DAME DE PARIS — Festival (la grădină) 20. STATORNICIA RATIUNII — Grivița (17 08 58) — 9 ; 11,15; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. GIOCONDA FARA SURIS — Buzesti ;15 62 79) — 15,30 ; 18 , 20,30. CLIMATE — Lira (31 71 71) — 15 ; 17,45 ; 20,30. ULTIMA NOAPTE A COPILĂ­RIEI — Central (14 12 24) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. OBSESIA — Aurora (35 04 66) — 9; 11,30; 14; 16,30; 19,30; (la grădină — 20,15. Tomis (21 49 10) —9—15,45 in continuare — 18,15 (la grădină) — 20,15. EROII DE LA TEICEMARK — Pacea (31 32 52) — 15,30 ; 18 , 20,30. CAPCANA — Parcul Herăs­trău — 20. COMEDII PASAREA TIMPURIE — Lucea­fărul (15 87 67) — 8,15 ; 10,45 ; 13,15 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. Capi­tol (18 29 17) — 8,30 ; 11; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. — (la gră­dină) — 20. Feroviar (16 22 73) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 18 ; 18,30 ; 21. — Excelsior (18 10 88) — 9,45 ; 12,15 ; 17,30 ; 20. — Doina (la grădină) — 20 FATA CU BALONUL — Doina (16 35 38) — 9 , 11 ; 13 , 16 ; 18,15 ; 20.30. BALUL DE SIMBATA SEARĂ — înfrăţirea Intre popoare (17 31 64) — 15,30 ; 18 ; 20,30. — Drumul sării (31 28 13) — 15 ; 17,30 ; 20. ZILE DE VARA — Unirea (17 10 21) — 11 ; 15,30 ; 18. R. O. - Givileşti (17 55 46) — 15.30 ; 18 ; 20,30. EU, EU, EU ŞI... CEILALŢI — Cotroceni (13 62 56) — 14,30 ; 17,30 ; 20,30. OSCAR — Melodia (12 06 88) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. Gloria 122 41 01) — 9 ; 11,15; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. — Fla­mura (23 07 40) — 9 ; 11,15 ; 13,30; 16 ; 18;15 ; 20,30. MARELE RESTAURANT — Ra­hova (23 91 00) — 15,30 ; 18 ; 20,45 SUNT ȘI EU NUMAI O FEMEIE — Popular (35 15 17) — 15,30 ; 18 ; 20,30. ESCROC PARA VOIE — Cos­mos (35 19 15) — 15,30 ; 18 ; 20,30. O LUME NEBUNA, NEBUNA, NEBUNA — Flacăra (22 35 40) — 15,30 ; 19. ESCROCII LA MINASTIRE — Progresul parc — 20. MUZICALE O FATĂ FERICITĂ — Dacia (18 26 10) — 8—15,30 In continua­­re ; 18 ; 20,30. EA VA RIDE — Bucegi (17 05 47) — 9—13 în continuare ; 16 , 18,15; 20,30. — (la grădină) — 20. — Arta (21 31 80) — 9,15—15,45 în continuare ; 18,15 ; 20,30. — (la grădină) — 20 CAUTATI IDOLUL — Unirea (la grădină) — 20,15. SAMBA — Buzești (la grădi­nă) — 20. AVENTURI PREDY LOVESTE TU ÎNTII — Republica (11 03 72) — 9,15 ! 11,30) 14 ; 18,30 ; 10,45 ; 21,15. — Bucu­reşti (15 81 54) — 9 ; 11,15 ; 13,30 | 18,30 ) 18,45 ; 21. — Grădina Fes­tival — 20. DE NOAPTE, BĂIEŢI ! — Mo­dern (23 71 00) — 9 ; 11,15 ) 13,30 ; 16 ! 18,30 ; 21. — Arenele Liber­tăţii — 20 . Expoziţia — 20. EDDIE CHAPMAN, AGENT SE­CRET — Victoria (16 28 79) — 9 ; 12 ; 15 ; 18 ; 21. — Moşilor (12 52 93) — 15,30 ; 16 ; 20,30. (la grădină) — 20. TOPKAPI — Union (13 49 04) — 15.30 ; 18 ; 20,30 — Munca (21 50 97) — 15,30 ; 18 ; 20,30. EL DORADO — Floreasca (33 29 71) — 9,30 ; 12 ; 15,30 ; 18 ; 20,30. DOUA BILETE LA MATINEU­­* Crîngari (17 38 81) — 15,30 ; 18 ; 20,30. SFÎRȘITUL AGENTULUI W4C — Progresul (23 94 10) — 15,30 ; 18 , 20,30. RĂZBUNAREA HAIDUCILOR — Volga (11 91 26) — 9,30 ; 11,30 ; 13,30 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. — Mio­riţa (14 27 14) - 9,15 ; 11,30; 13,45 ; 16 ; 18,30 ; 20,45. LOANA — Vitan (21 39 82) — 15,30 ; 18 ; 20,30. PENTRU UN PUMN DE DO­LARI , PENTRU CITIVA DOLARI IN PLUS — Viitorul (11 48 03) — 15,15 ; 19,30. SFINTUL LA PINDA — Feren­tari (23 17 50) — 15,30 ; 18 , 20,30. COMPARTIMENTUL UCIGAŞI­LOR — Vitan (la grădină) — 20. ATENŢIUNE, PĂRINŢI ! Nu sunt recomandata pentru co­pii următoarele filme : ,,Zoltán Kárpáti“, ,,Climate", Pentru un pumn de dolari“, Pentru cîțiva dolari in plus“ „Loans", „Un băr­bat $i o femeie“, „Escrocii la mlnăstire*. MUNKA Restaurante sau baze sportive­­ Aradul a fost şi este socotit drept unul din­tre oraşele-şcoală ale sportului românesc. Printre asociaţiile cu re­zultate remarcabile, care activează In această lo­calitate, se numără atit U.T.A., cit şi „Cons­tructorul". Ambele işi trimit echipele intr-o multitudine de competi­ţii, pun accent pe creş­terea neîncetată de tine­re talente, işi dezvolta o frumoasă şi utilă ba­ză materială, contribuie din Plin la Înflorirea sportului arfician. — Succesele noastre, sublinia preşedintele a­­sociaţiei sportive U.T.A., Nicolae Bretoteanu, le datorăm şi lărgirii neîn­cetate a spaţiilor desti­nate competiţiilor şi an­trenamentelor. Terenu­rile, mai ales cele ame­najate cu eforturi deo­sebite pe malul Mure­şului, au atras către sport, spre diferite dis­cipline sportive, sute de tineri talentaţi. De c­u­­rînd, însă m-am trezit cu imixtiunea I.A.P.L.-ului pe terenurile noastre... Părerea de mai sus a fost susţinută şi de pre­şedintele asociaţiei spor­tive „Constructorul“, Ghenadie Popa : „ Ne-am străduit să dezvoltăm baza materia­lă a sportului, am rea­lizat două complexe u­­tile, noi şi cei de la U.T.A. Acum, pe neaş­teptate, vedem o muncă irosită... Sensul acestor ultime cuvinte, umbrite de in­dignare, îl găsim în următoarea situaţie. Consiliul popular provi­zoriu al municipiului A­­rad a indicat comerţu­lui să amenajeze două grădini-restaurant pe malul Mureşului. IAPR a „rechiziţionat“ spaţii din incinta celor două terenuri aparţinind de U.T.A. şi „Construc­torul", transformîndu-le în „bufetul" Transilva­nia şi „grădina" Izvorul Rece. Nimeni nu a ce­rut asentimentul aso­ciaţiilor, care, evident nu ar fi fost de acord cu introducerea băuturi­lor alcoolice pe supra­feţele destinate activi­tăţii sportive. Ceea ce ni se pare mult mai grav ţine de încălcarea Ho­­tărîrii Consiliului de Mi­niştri privind unele mă­suri pentru aplicarea le­gii nr. 29 din 29 decem­brie 1967 cu privire la dezvoltarea activităţii de educaţie fizică şi sport, măsuri venite tocmai în scopul ocrotirii şi dez­voltării bazelor sportive. Deci aşteptăm din par­tea Consiliului popular provizoriu Arad să de­cidă scoaterea intruşilor de pe bazele sportive U.T.A. şi „Constructo­rul", repunind cele două asociaţii în drepturile ce li se cuvin. ȘTEFAN ALBESCU SIMBATA­­ IUNIE 1968 17,3« — Pentru cel mic) . Lanterna magică 18,0« _ Mult e dulce şi frumoasă — emisiune de limbă română 18,3« — Pentru pionieri şi şcolari . „Noile aventuri ale echi­pajului Val-Vîrtej" 18,08 — Aspecte de la turneul fina] al Campionatului nati«* nal de box 10,5« — Telejurnalul de seară 19,50 — Buletinul meteorologic 20,00 — Lumea copiilor. O călătorie muzicală in care Mihae­­la, micuţa prietenă a copiilor, călătoreşte în lumea basmelor cunoscute şi îndrăgite de copii. Hai la joc, la joc, la joc ! 20,40 — Tele-enciclopedia 21.40 — Film serial : „Campionii" 22.30 — Intermezzo. Emisiune muzical-coregrafică 23.15 — Parada vedetelor — Rita Pavone. Film realizat de Studioul de Televiziune 23.30 — Telejurnalul de noapte 23.40 — închiderea emisiunii. Institutul Meteorologic Central comunică timpul probabil pentru următoarele 24 de ore în Bucureşti : vre­me instabilă, cerul va fi va­riabil mai mult noros, tem­porar ploaie, vînt potrivit cu Intensificări de scurtă durată, temperatura în uşoa­ră scădere. Temperatura mi­nimă va fi cuprinsă în­tre 10 şi 12 grade, iar maxima în­tre 20 şi 22 grade. Pentru următoarele 3 zile în ţară , vreme uşor instabi­lă cu cerul schimbător, vor cădea ploi locale de scurtă durată, vînt potrivit, tempe­ratura în creştere uşoară şi treptată. Temperatura mini­mă va fi cuprinsă între 6 şi 16 grade, iar maxima între 17 și 27 grade, local mai ri­dicată. Limbáta 1 iunie 7968 Almeria, un orăşel de coastă cu cca 90 090 de locuitori, înconjurat de deşertul cu acelaşi nume din Andaluzia, trăia cu­fundat intr-o anostă me­diocritate. Nu era nici măcar o staţiune turis­tică prea cunoscută. Pînă nu de mult, cînd cineaşti americani şi europeni au descoperit în ea o nouă Californie. În 1957, Andre Cayatte a filmat, la vreo 30 de kilometri de oraș, exterioarele la „Ochi pen­tru ochi“. In 1961, Denys de la Patteliere a reali­zat „Un taxi pentru To­bruk", în anul următor David Lean a filmat­­ „Lawrence al Arabiei“, urmat de Sergio Leone cu „Pentru un pumn de dolari“. Acum însă e o adevărată năvală de ci­neaşti, a căror prezenţă a ridicat orăşelul la o nes­perată prosperitate. Trei echipe filmează concomi­tent westernul „Shalako“ cu Brigitte Bardot şi Sean Connary, un alt western de esenţă... sha­­kespeareană, O fringhie, un colţ“ cu Robert Hos­sein şi Michéle Mercier şi „Piaţa comună“ cu Stephen Boyd. Regizori, operatori, producători, tehnicieni, figuranţi şi strălucite vedete interna­ţionale populează Alme­ria şi se vorbeşte din ce în ce mai frecvent de faptul că... şi Hollywood­ul a început la fel. Va deveni oare, intr-adevăr, orășelul spaniol o nouă „cetate a filmului Inter­national" ! Un critic american a­­firma, nu de mult despre prea discutatul cineast francez : „Godard face filme cu un buget care n-ar fi ajuns nici la plata orei pentru manichiura figurantelor din „Cleopa­tra"... O ironie care as­cunde, de fapt, mai mult decit un omagiu... După un turneu trium­fal în Statele Unite, după ce mii de spectatori l-au aplaudat, seară de seară, în sala Carnegie Hall din New York, lui Enrico Marias, casa de discuri „Pathé" i-a expediat o telegramă de calde felici­tări. Dar telegrama s-a întors la Paris cu stupe­fianta mențiune : „Enrico Marias necunoscut la Carnegie Hall...". Cît de efemeră poate fi gloria... De curînd a apărut si­multan la New York, Pa­ris şi Londra primul ro­man poliţist al cunoscutei scriitoare franceze Fran­­ţoise Sagan — „La garde du coeur“. De 13 ani, numele Lu­ciei Rose, vedeta filme­lor „Nu-i pace sub măs­lini“ şi „Moartea unui ci­clist“, nu a mai apărut pe genericul nici unei creaţii cinematografice. Frumoasa Lucia renun­ţase la cariera ei din dra­goste pentru nu mai pu­ţin celebrul toreador spa­niol Luis Miguel Domin­­guin. Dar fericirea lor luminată de prezenţa a trei copii fermecători, s-a risipit. (Nimic nu-i veşnic pe pămînt) Şi iată că Lu­cia înfruntă din nou ca­merele de luat vederi şi reflectoarele platourilor de filmare. „Mă simt mai matură, mai sigură de mine şi... chiar mai fru­moasă“ — declară Lucia Rose, asigurîndu-i însă pe toți că nu-şi reia ca­riera decit dacă-i poate păstra alături pe copiii săi.

Next