Munca, iulie 1968 (Anul 24, nr. 6417-6442)

1968-07-01 / nr. 6417

Pagina a 2-a Cvintetul „Color 2“ este una din formaţiile de artişti amatori de la Casa de cultură din Petroşeni mult apreciată de public. Iat-o în clişeul nostru evoluînd cu prilejul unui concert-spectacol intitulat „Dansaţi cu noi“ Foto : S. ALEXANDRU MITURI ŞI ADEVĂRURI Butada lul Virgiliu „Fe­ricit acela care a putut cu­noaşte cauza lucrurilor“ ni se pare cea mai potrivită introducere pentru o carte de genul celei apărute re­cent în Editura politică, „Mituri şi adevăruri“. In­­mănunchind nu mai puţin de 16 micro-lucrări, fiecare în parte se străduieşte să dea răspunsuri la un număr de întrebări ce se pun frec­vent în activitatea de pro­pagandă ateist ştiinţifică. Sunt abordate îndeobşte în­­tr-o ordine care nu se vrea strict cronologică, dar care păstrează o logică intrinse­că, fapte istorice şi raţio­namente, care conferă lu­crării în ansamblu o certă utilitate. Dar mai presus de orice unitate de vederi, de exi­genţele cercetătorului şti­inţific avizat care, obişnuit cu elevaţia lucrărilor de specialitate, ar fi cerut lu­crării o argumentare poate mai aprofundată, „Mituri şi adevăruri“, în ciuda unor inegalităţi generate şi de varietatea stilurilor şi me­todelor de expunere, se im­pune cititorului pentru că ea serveşte acoperirii cu datele furnizate de ştiinţa modernă a unor comparti­mente spirituale domina­te de multe ori de prejude­căţi şi concepţii mistice. Astăzi, mai mult decît o­­ricînd, părerea lui Sofocle exprimată in „Antigona“ că ştiinţa este partea cea mai însemnată a fericirii capă­tă sensuri noi, potenţate de cuceririle pe care omul le-a dobîndit în lupta cu imen­sul necunoscut. O concepţie ştiinţifică despre lume, unitară, deba­rasată de tarele misticismu­lui, a prejudecăţilor şi inter­pretărilor vetuste, călă­uzeşte cu siguranţă pe drumul drept, neted, al a­­devărului paşii fiecăruia, ferindu-l de „cîntecul de sirenă“ al sloganurilor des­pre acel iluzoriu „eden“ sau fericirea „vieţii de din­colo de mormînt“. Continuînd de fapt înce­putul anunţat de volumul anterior „Adevăruri şi„­ „a­­devăruri“, culegerea de faţă adaugă noi răspunsuri la obsedantele, dar hotărî­­toarele întrebări ale căror soluţii opun, de pe poziţii i­reconciliabile, ştiinţa şi re­ligia. Culegerea de faţă înglo­bează cîteva pagini din bo­gata tradiţie a gîndirii filo­zofice şi ştiinţifice româ­neşti înaintate, pentru re­punerea în drepturile fi­reşti a adevărului îm­potriva­­misticismului, a credinţelor religioase, a for­melor de întunecare a con­ştiinţei maselor. Filoanele ateismului românesc se regăsesc în negura veacu­rilor, în cunoştinţele rea­liste acumulate de prac­tica nemijlocită a omu­lui,­­ în lupta sa cu ele­mentele oarbe ale natu­rii. Ele se îmbogăţesc pe măsură ce omul a cu­cerit pas cu pas domeniul minunat al cunoştinţelor ştiinţifice. Lucrarea îşi pro­pune să dezbată cîteva din problemele prioritare pen­tru înţelegerea lumii în perspectiva ştiinţei şi a fi­lozofiei ştiinţifice, dintre care reţinem : care este a­­devărul despre „facerea lumii“ ; confirmă oare is­toria Pămîntului , legenda creaţiei diurne?;’ lumea are o desfăşurare haotică sau e guvernată de o anu­mită ordine, de legi obiec­tive ? ; exclude oare exis­tenţa legilor obiective orice libertate umană, sau, alt­fel spus, este omul nepu­tincios în faţa legilor, silit să-şi urmeze un destin di­nainte stabilit ? ; există oare minuni, adică feno­mene care încalcă legile fi­reşti ? Ceea ce atrage într-o măsură apreciabilă citito­rul să se aplece cu îndrep­tăţită curiozitate asupra lucrării este articolul care împărtăşeşte cititorilor din concluziile ştiinţei cu pri­vire la natura şi viitorul telepatiei. Din culegere se mai pot reţine o serie de articole care încearcă să analizeze în mod critic u­­nele dogme sau „taine“ re­ligioase : sunt astfel dezbă­tute, pe baza cercetării ri­guroase a izvoarelor isto­rice, problemele „mitului lui Isus Hristos“, „taina botezului“, originea unor superstiţii legate de puterea apei, semnificaţia mistică a amuletelor etc. Tratarea larg accesibilă a temelor abordate permi­te cititorului o lejeră însu­şire a unor cunoştinţe ne­cesare pentru interpretarea de pe poziţiile ştiinţei mo­derne a fenomenelor na­turii şi societăţii, pentru îndepărtarea continuă a ho­tarelor necunoscutului şi înfrîngerea treptată a con­cepţiilor greşite şi a pre­judecăţilor. GH. MARA ­ In contentul unor posibilităţi într-una din sălile Institu­tului de arte plastice „Nico­­lae Grigorescu“ din Bucu­reşti a fost deschisă recent o­ expoziţie. 28 de planşe re­prezintă, într-o soluţie gra­fică excelentă, tacîmuri, vase, pahare, cupe. Deşi pensulaţia obţine din degra­­deuri şi accente expresia materialelor, de la malul lemnului la cristal şi oţel inoxidabil, nu reuşita plas­tică va fi obiectul discuţiei noastre, ci actul remarcabil al unui efort care se inte­grează cu eleganţă şi aplica­ţie într-o sferă de activitate umană, discutată intens în ultima vreme : „estetica in­dustrială“ sau mai precis „Industrial design“. Planşele prezentate sunt rezultatul unui curs experi­mental (condus de arhitectul Adrian Vişan), primul de acest fel la noi în ţară, şi înseamnă, dacă vreţi, un act de „pionierat“. Conducerea Institutului de arte plastice a avut o iniţi­ativă salutară, studenţii au lucrat cu o pasiune indiscu­tabilă, iar arh. Adrian Vişan i-a condus cu o rigoare, pe care, expoziţia prin ea însăşi o subliniază. Dar pionieratul, indiferent de calitatea lui, trebuie depăşit. La Conferinţa pe ţară a Uniunii Artiştilor Plastici, o serie de artişti, fie ei deco­ratori, ceramişti sau arhi­tecţi, au subliniat decis ne­cesitatea constituirii unei forme specifice de învăţă­­mînt, catedră de estetică in­dustrială sau mai bine, fa­cultate, care să prepare ca­dre cu o pregătire substan­ţială în acest domeniu. Efec­tul existenţei unor asemenea specialişti se va contura limpede într-o zonă de „alti­tudine maximă“ şi anume acolo unde industria se în­­tîlneşte cu comerţul, după... avatarurile avizărilor , în vi­trine. Industria modernă, expri­mată printr-o extraordina­ră capacitate de a-şi lărgi sfera producţiei, înseamnă astăzi nu numai cantitate şi serie, ci şi diversificare şi calitate. Ceea ce ieri era spe­cificul inalienabil al artiza­nului, astăzi este inclus în fluxuri tehnologice compli­cate, „elaborat“ industrial şi desfăcut în cantităţi enor­me pe piaţă. Faţă de artizan, industria are deci ascenden­tul cantităţii­ de produse pe unitatea de timp, iar prin perfecţiunnea utilajelor, asi­gurarea unor finisaje exem­plare. Dar, atît artizanul cît şi industria modernă, indis­cutabil, nu produc neutru, ci într-un scop definit, in­tr-un mod definit, în condi­ţii definite. Vechiul meşter, realizînd un scaun, spre exemplu, în­cepea prin a căuta un anu­mit material, îl tăia într-un anumit mod (pentru a evita pierderile), schiţa un anumit model, (cunoscînd gustul cli­entului), îl finisa cu o grijă nedisimulată (presimţind că amănuntul nerealizat alte­rează satisfacţia cumpără­torului), în sfîrşit, fixa un preţ rezonabil pentru client şi satisfăcător pentru el. In ecuaţie modernă, activita­tea artizanului însemna la scară redusă escaladarea atentă a unui lanţ sever de necunoscute : asigurarea cu materiale prime, eficacita­tea fluxului tehnologic, pro­iectarea produsului prin prospectarea dispoziţiei de achiziţionare a pieţei, orga­nizarea desfacerii. Industria modernă nu face altceva, cu deosebirea că par­curge aceste etape savant şi avînd asigurate resorturi specializate pentru rezolva­rea diverselor „acte“ ale naşterii şi finisării unui pro­dus. Oricînd, şi astăzi mai larg şi mai precis, cumpără­torii înţeleg să achiziţioneze un obiect îmbinînd necesita­tea propriu-zisă de a-l po­seda cu anumite accente ale obiectului respectiv : funcţi­onalitatea, simplitatea, as­pectul. Determinarea de a se cumpăra nu este o funcţie­ vagă şi globală a comerţului, ci efectul colaborării substan­ţiale dintre comerţ (cu arse­nalul său ştiinţific, de a deco­la de la studiul motivaţiilor cumpărătorului prin testare şi a ateriza cu prezentarea produsului prin reclamă im­petuos „penetrabilă“) şi capa­citatea producătorului de a oferi garanţii evidente ale exemplarei funcţionalităţi a obiectelor produse. Suma „amănuntelor“ formulează elementele echilibrului „funcţional“, dar simultan, intervin altele care consti­tuie „textul“ estetic, nu pa­ralel, ci rezultat şi întrepă­truns cu primul. Proiectarea funcţional-es­­tetică a produsului industrial este tocmai sectorul de acti­vitate ale „designeri­lor“, ar­tişti — tehnicieni — ergo­­nomi — psihologi, care lu­crează în domeniul „indus­trial design-ului“ sau, cum i se mai spune, esteticii in­dustriale. Cunoştinţele lor trebuie să fie multiple şi în mod paradoxal specialitatea lor este sudarea perfectă a unei sume de specialităţi , sunt artişti pentru că au un simţ al culorii şi formei, sunt tehnicieni pentru că trebuie să înţeleagă precis sensul şi „subsensul“ obiectului care se proiectează (automobil, fier de călcat, clanţă, stilou, televizor, furculiţă etc. etc.), ergonomi pentru că aplica­rea mîinii pe obiect trebuie să determine, optim şi lejer, funcţionarea, psihologi pen­tru că obiectul trebuie să apeleze la receptivitatea consumatorului direct şi con­vingător. Deci designerii sunt oameni de „renaştere“ într-un secol de severă spe­cializare, iar prezenţa lor în sectorul de proiectare strin­gent necesară. Căci desig­­nerul „aflînd“ ce anume se cere („motivation research“) va avea interesul să găsească materia primă care avanta­jează precis viitorul obiect, va face o economie de mate­rial știind că „fioritura“ ’ al­terează simplitatea estetică, va Proiecta, un obiect nu o maximă funcţionalitate, îl va finisa dîndu-i o anumită cu­loare „activă“ şi reconfor­tantă. Ca urmare, gospodina va utiliza un aspirator uşor (economie ...), mobil (ergo­nomie ...), plăcut ca formă (estetică ...), care nu va face zgomot (psihologie ...) şi nu va uza covorul (teh­nică ...). Dar ca obiectul să fie pro­dusul unui asemenea specia­list, acest specialist trebuie produs la rîndul său. Pentru aceasta este nevoie de un curs în învăţămîntul supe­rior, sau, mai eficace, o fa­cultate. Conferinţa Uniunii Artiş­tilor Plastici a făcut propu­neri , Institutul „Nicolae Grigorescu“ a realizat un curs experimental. Rezul­tatele cursului, aplicaţia es­teticii industriale în indus­tria uşoară, sunt remarcabile. Iniţiativa continuată, îmbo­găţită şi accentuată de cola­borarea cu Institutul de ar­hitectură, cu Facultatea de ştiinţe economice şi Faculta­tea de psihologie, va putea oferi nu foarte tirziu, desig­­­neri, pentru noi, prin inter­mediul industriei şi comer­ţului ... In felul acesta de­vin evitabile o serie de „pre­zenţe“ triste, prăfuite,­­ ino­portune care se mai întîl­­nesc în vitrine, în felul ace­sta comerţul nu va mai achiziţiona pentru că „asta i se oferă“, industria nu va mai produce „oricum", iar cumpărătorii nu vor­ mai achiziţiona, cu nostalgie, di­verse obiecte. Şi să recu­noaştem. ..frumosul" este elastic, inefabil, dar acesta nu este un motiv... ca apelul industriei să se limiteze în continuare la colaborarea în proiectarea diverselor pro­duse la artiști plastici care proiectează grosso-modo, la ingineri care din punct de vedere estetic proiectează fr­rmo-modo, ci la designerii, elaboratorii formelor mo­derne exemplare. R. BRĂDUȚ 300000000000000000000000000000000000000000ee6)6)eeeeeei£ ATENTATORI la valuta țării [Umăr* din pag. l-a) plată autentică ] ! Dăm nu­mai o pildă : pe un aseme­nea „act“ — decontat de că- t­­re serviciile respective — este desenată silueta elegan­tă a unei cunoscute țigarete străine ! Fără a încerca să facem cuiva procese de intenţie, ne întrebăm, pe bună dreptate, dacă la mijloc e numai in­competenţă, sau este vorba pe undeva şi de odiosul me­canism al „lanţului slăbiciu-r­­ilor“, soldat cu închiderea discretă din ochi, în faţa unei evidenţe pungăşii făcute în dauna avutului statului. Faţă de „isprăvile“ comise, considerăm că termenul de pungaşi este totuşi... nevi­novat. Pînă in prezent, orga­nele miliţiei economice de­ţin documente probatorii de necontestat asupra vinovă­ţiei unui însemnat număr de şoferi, aparţinînd întreprin­derii de transporturi inter­naţionale auto şi Coloanei internaţionale a Autobazei nr. 4 Filaret (I.R.T.A.). Cum anchetarea celor în cauză este încă în curs, din motive lesne de înţeles, dăm publicităţii numai unele as­pecte­ concludente insă, pen­tru proporţiile la care se ri­dică această mare escroche­rie, însuşindu-şi în modurile arătate mai sus o însemna­tă parte din valuta primi­tă, inculpaţii au reuşit în numai cîteva luni (iunie— decembrie 1967) căpătuieli greu imaginabile pentru un om onest. Astfel, Dumitru Bereţchi şi-a cumpărat în această pe­rioadă — pe lingă multe alte obiecte de valoare — un au­tomobil „Mercedes", în timp ce Constantin Baronescu şi-a procurat, cu ajutorul valutei însuşite, un „Opel Record", a cărui vînzare în ţară i-a adus în buzunar suma de 65 000 de lei. Mai „modest“ Gheorghe Gavrilă a achizi­ţionat numai un ...„Taunus“, în timp ce Dumitru Naidin şi-a investit „economiile" fă­cute într-un „Volkswagen“ . Nicolae Hrescanu a prefe­rat însă un „Fiat 2­­00“... ...şi alte „comori" ale hoţilor Trebuie să menţionăm că mulţi dintre aceştia sunt „fe­riciţii“ posesori ai unor mag­­netofoane „Grundig“ şi ,,Te­­lefunken“, frigidere, covoare persane, aparate de radio, rămase în posesia lor ori speculate cu neruşinare de soţiile, rudele sau prietenii acestora. In timpul cercetărilor efectuate de către ofiţerii miliţiei economice s-au mai găsit asupra vinovaţilor, in afară de zeci de mii de mi, importante cantităţi de valu­tă dosită în scopul procurării altor obiecte din străinătate. Aşa, de pildă, Constantin Ba­dea avea ascunse 200 mărci vest-germane, 155 schilingi din Austria, 20 dolari S.U.A., 105 cruzeiros brazilieni, pre­cum şi 23 note de plată fu­rate în modul cel mai ruşi­nos, în scopul unor viitoare „decontări“ ! De la Petre Paraschiv s-au ridicat 628 mărci vest-germa­ne şi 416 schilingi austrieci, pregătiţi pentru a-şi procura şi el o maşină. Fire mai „strîngătoare“ Ion M. Io­­nescu poseda 1032 mărci vest-germane... 5 milioane lei prejudicii, sub ochii indiferenţi ai întreprinderilor! Din declaraţiile depuse in faţa organelor de anchetă reiese că reţeaua escrocilor este mult mai cuprinzătoare. Aceştia, după relatările altor şoferi, practicau frecvent diferite metode şi procedee de atragere sau Intimidare contra celor care dădeau do­vadă de corectitudine în mî­­nuirea valutei primite. Este cazul să specificăm că cercetările întreprinse de că­tre organele miliţiei econo­mice au fost într-o oareca­re măsură facilitate de da­tele furnizate de către unii conducători auto, care, deşi au practicat aceleaşi siste­me, dîndu-şi seama de noci­vitatea actelor comise în dauna avutului obştesc şi-au recunoscut culpa, iar alţii, regretând măcar in ceasul al doisprezecelea abaterile, s-au prezentat singuri în faţa organelor de anchetă, declarînd fraudele săvîrşite de către ei şi de către cei­lalţi. Aşa se face că — după cum arată cercetările anche­tei care se desfăşoară în prezent — şoferii celor două întreprinderi (I.R.T.A. şi I.T.I.A.) care sînt implicaţi în această înşelăciune în dauna avutului obştesc au frustrat proprietatea socia­listă cu circa 5 milioane lei.­ Trebuie s-o spunem răs­picat că unii şoferi au se­sizat la momentul potrivit conducerile întreprinderilor asupra practicii încetăţenite în rîndurile lor, dar indife­renţa cu care ele au fost pri­mite a favorizat pe mai de­parte climatul infracţional. Că nu s-a acordat credit se­sizărilor venite din partea unor salariaţi animaţi de dra­goste şi grijă faţă de avutul obştesc o dovedesc din plin astăzi datele scoase la lumină de desfăşurarea anchetei. In cea mai mare măsură, substanţiala fraudă se dato­­reşte, in primu­l rînd, autori­lor ei , oameni dornici de cîştiguri nemuncite, unii din­tre ei speculanţi notorii ai obiectelor cumpărate în timpul deplasărilor peste ho­tare, cu ajutorul valutei fu­rate, urmărind în primul rînd nu exercitarea în chip onest a meseriei de conducă­tor auto, ci propria lor că­pătuială prin mijloace situa­te în afara legii. Ajunşi la limita degradă­rii morale, vehiculau cu ne­ruşinare cinica deviză : „Ai bani — eşti cineva , n-ai bani — nu te ia nimeni în seamă“. Prin eleganţa sfidătoare a membrilor familiilor, prin existenţa plină de risipă pe care o duceau, încâlcind în mod grosolan normele eticii noastre socialiste, au provo­cat indignarea legitimă a microgrupurilor sociale in care trăiau. Căci orice om cinstit aflat în apropierea lor punea în mod firesc sub semnul întrebării dubioasa provenienţă a bunăstării de peste noapte a acestora, „bunăstare" pe care cu cer­titudine nu au putut-o şi nu o pot justifica, luîndu-se in consideraţie numai venituri­le materiale legale, ce reflec­tă utilitatea muncii sociale depusă, pe măsura nivelului de pregătire profesională. Fără îndoială că o vină — şi nu de mică însemnătate — revin­e conducerilor celor două întreprinderi, care au tolerat, prin lipsa unor veri­ficări executate la vreme, punerea în practică a­ unor intenţii infracţionale din partea şoferilor plecaţi în curse. Este posibil oare ca respectivele controale finan­ciare interne să nu fi obser­vat revoltătoarele falsuri ale escrocilor ? Probabil, că în această perioadă o parte din cei cărora le revenea dato­ria de a efectua asemenea verificări au fost şi pre­miaţi... Eventualele scuze, ce ar putea fi invocate — de pil­dă de conducerea I.T.I.A. — că nu ar fi cunoscut care sunt haremurile existente pentru cazare la unele hoteluri din străinătate pot fi contrazise cu argumente incontestabile. Aşa, de pildă, în luna apri­lie a anului 1967, o delegaţie condusă de secretarul gene­ral din Departamentul pen­tru valorificarea legumelor şi fructelor, Vasile Bratu, s-a deplasat in R.F. a Ger­maniei pentru a prelua 50 autofrigidere. Cu­­această ocazie, tovară­şul Vasile Bratu a plătit el însuşi pentru cazare intre 6 şi 19 mărci, aşa cum o dovedesc notele de plată, de­contate de către el. Şi to­tuşi, a tolerat să se deconte­ze acte similare, ce înre­gistrau sume ridicate... Ba, mai mult, tovarăşul Bratu a dispus în mod abu­ziv să se plătească şoferilor sume mai mari decit diurna legală (!) precum şi acope­rirea din fondul valutar al statului a unor daune pro­vocate în urma unui accident de circulaţie de peste ho­tare săvîrşit de un şofer român. Numai în acest mod s-a adus un prejudiciu fon­dului valutar, de 9123 mărci vest-germane. Pentru moment, acestea sînt faptele. Instanţa urmea­ză să se pronunţe asupra gradului de culpabilitate al fiecărui învinuit în parte. ISTORICE CĂDEREA IMPERIULUI RO­MAN — Patria (11 86 25) — 12,45; 16,30; 20. SPARTACUS — Doina (16 35 38) 11,30; 16; 19,30. DRAME ZOLTÁN KARPATHY — Lumina (16 23 35) — 9,15-15,d­in conti­­nuare ; 18,30; 20,45. HIROȘIMA, DRAGOSTEA MEA — Central (14 12 24) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. — Doina (la grădină) — 20,45. OBSESIA — Volga (11 91 26) — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18,15; 20,45. ÎMPUȘCĂTURA — V 1 t a n (21 39 82) — 15; 17,30; 20. COMEDII NEBUNUL DIN LABORATORUL NR. 4 — Bucegi (17 05 47) — 9; 11,15; 13,30; 16,15; 18,30; 21. (la grădină) — 20,30. — Flamura (23 07 40) — 9-18 in continuare ; 18,15; 20,30. — Miorița (14 27 14) — 9,30; 11,30; 13,30; 16; 18,15; 20,30. OSCAR — Drumul Sirii (31 28 13) — 15; 17,30; 20. NUNTA LA MALINOVKA •­­Flacăra (21 35 40) — 15,30; Iff 20,30. PASĂRE­A TIMPURIE — Raho­va (23 91 00) — 15,30; (la grtfifi­­nă) — 20,30. HOCUS-POCUS — Cosmos (35 19 15) — 15,30; 18, 20,30. EU, EU, EU... ŞI CEILALŢI !- Farcul Herăstrău — 20,30. AVENTURI VICONTELE PLĂTEŞTE PO­­LIŢ­A — Republica (11 03 72) — 9,15; 11,30; 14; 16,15; 18,45; 21,15. — Griviţa (17 08 50) ■— 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. — Melo­dia (12 06 88) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 20,45. — Stadionul Di­­namo — 20,30. ALEGERE DE ASASINI­­• Luceafărul (15 87 67) — 8,15; 10,30; 12,45; 15; 17,30; 20,15. — Festival (15 63 84) — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,30; 21. (la grădină) — 20,45. — Circul de Stat — 9,30; 13; 17,30; 20,30. PRIN KURDISTANUL SĂL­BATIC — București (15 61 54) — 8, 10; 12,15; 14,30; 16,45; 19, 21,15. — Feroviar (16 22 73) — 9,45; 12; 14,15; 10,30; 18,45; 21. — Excel­sior (18 10 88) — 8,45; 11; 13,15; 15,30; 17,45; 20. — Gloria (22 44 01) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15. — Arenele Libertăţii — 20,30. DE NOAPTE, BĂIEŢI­I — Vic­toria (16 28 79) — 8,45; 11; 13,15; 15,45; 18,15; 20,45. BOMBA DE LA ORA 10 ȘI 10' — Union (13 49 04) — 15,30; 18, 20,30 SFINTUL LA PINDA — înfrăți­rea (17 31 64) — 15,30; 17,45; 20. DIRIJABILUL FURAT — Ru­seşti (15 62 79) — 15,30; 18; (la grădină) — 20,30. SFIRSITUL AGENTULUI W 4 C — Unirea (17 10 21) — 15,30; 18; (la grădină) — 20,30. FREDDY, LOVEȘTE TU ÎNTII ! — Lira (31 71 71) — 15; 17,15; 19,30; (la grădină) — 20,30. — Progresul (23 94 10) — 15,30; 18, 20,30. UN DOLAR GĂURIT — Giulești (17 55 46) — 10; 15,30; 18. — Tomis (21 49 46) — 9 ; 15,45 ; In continuare­ , 18,15; (la grădină) — 20,30. — Aurora (35 04 66) ■— 8,30; 10,45; 13; 15,15; 17,45; 20,15; la grădină — 20,30. EDDIE SCHAPMANN, AGENT SECRET — Pacea (31 32 52) — 15; 17,45; 20,30 EL DORADO — Viitorul (11 48 03) _ 15,30; 18; 20,30. BLESTEMUL RUBINULUI NE­GRU — Popular (35 15 17) — 15,30 — 18; 20,30; răpirea fecioarelor — Progresul parc — 20,30. PENTRU CITIVA DOLARI IN PLUS — Munca (21 50 97) — 9,30; 12, 15; 17,45; 20,15. MUMIA INTERVINE — Feren­tari (23 17 50) — 15,30; 18; 20,30. TOPKAPI — Cringaşi (17 38 81) — 15,30; 18; 20,30. MUZICALE DOMNIŞOARELE DIN ROCHE­FORT — Capitol (16 29 17) — 11, 14; 17, 20; (la grădină) — 20,30. — Expoziția — 20,30. SAMBA — Dacia (18 26 10) — 8—16,30 In continuare ; 10*45 ; 21. INIMA NEBUNA .. NEBUNA DE LEGAT - Floreasca (33 29 71) — 9, 11,15; 3,30- 16; 18.15; 20.30. — Moșilor (12 52 03) — 15,30; 18; 20.30 ; (la grădină) - 20.30. -Arta (21 31 06) — 9,15-16 în con­tinuare ; 18,15; (la grădină) — 20,30 EA VA RIDE - Cotroceni (13 62 56) - 15,30; 18; 20,30 CÎND TU NU EŞTI - Vitan (la gradină) — 20,30. DOCUMENTARE PAŞI IN LUMEA PRUMOSULUI; ORIZONT ŞTIINŢIFIC NR 5 ; AR­HITECTURA VECHE A CUBEI ; SCIŢII ; 1848 TN tarile roma­ne - Timpuri Noi (15 61 10) — 9-21 în continuare. ATENŢIUNE, PĂRINŢI » Nu sînt recomandate pentru co­pil următoarele filme : „Zoltán Karpathy" , „Hiroşima, dragostea mea", „Un dolar găurit", „Pentru cîţiva dolari în plus". MUNKA Dupâ decernarea „Pelicanilor" IMPRESII DESPRE FESTIVAL O dată cu decernarea premiilor s-a încheiat cel de-al II-lea Festival inter­naţional al filmului de ani­maţie „Mamaia 68“. Sub egida Pelicanului alb cele 100 de filme prezentate ju­riului şi publicului specta­tor au constituit o intere­santă confruntare a virtuo­zităţilor artistice ale nu­meroşilor creatori din di­verse ţări ale lumii, a do­vedit din plin largile posi­bilităţi de afirmare a idei­lor generoase şi a formu­lelor stilistice originale pe care le oferă filmul de animaţie. Cîteva declaraţii culese după încheierea fes­tivalului ni s-au părut semnificative. Nguyen Hoai Giang­­ (R.D. Vietnam), realizatorul filmului „Cîntec epic gra­vat în piatră“, cărui i s-a decernat premiul Asocia­ţiei cineaştilor din România. — Este pentru prima dată cînd particip la un festival internaţional al filmului de animaţie şi im­presiile sunt încă foarte pu­ternice pentru a le putea comunica în cîteva cuvinte. Colectivul nostru face efor­turi deosebite pentru a de­păşi prin entuziasmul şi abnegaţia sa condiţiile grele, dificile în care sun­tem­ nevoiţi să lucrăm. Apa­ratura noastră veche şi condiţiile grele provocate de război nu ne permit să facem filme multe sau experimente deosebite. Vrem numai ca şi în acest context tulbure şi aspru să oferim copiilor noştri lucrări apropiate de viaţa şi de preocupările lor. A fost o mare bucurie pentru noi să putem participa la acest festival şi am fost uimiţi de excepţionalul ni­vel la care s-a ajuns în do­meniul animaţiei. Am vizi­tat, la Bucureşti, cu această ocazie Studioul „Anima­­film" şi am cunoscut cîţiva regizori români de presti­giu ca Ion Popescu-Gopo, Bob Călinescu şi peste tot ne-a înconjurat o evidentă simpatie. Am stabilit chiar o colaborare mai strînsă. — Attila Dargay (R.P. Ungară), realizatorul filmului „Variaţiuni pe tema unui dragon“, premiat cu Pelicanul de argint. „Particip cu această ocazie a doua oară la un festiva­l internaţional după cel de la Annecy şi mi se confir­­mă o părere deja formată şi anume că la ora actuală ţările socialiste deţin întî­­ietatea valorică în dome­niul animaţiei. Viitorul, cred eu, în virtutea acestei experienţe cîştigate le a­­parţine cu atît mai mult cu cît au intuit perfect ne­cesitatea unei sinteze între plastica modernă (linie, cu­loare) şi aviditatea de idei a secolului. Căutările mul­tor artişti din ţările socia­liste (România, Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia, Iu­goslavia) sunt geneza unei arte adevărate. Orice festi­val are menirea de a sta­bili cu obiectivitate nivelul artistic atins la un moment dat, ceea ce determină pen­tru fiecare creator în parte o soluţionare a relaţiei sale cu ceilalţi şi cu arta în sine. Schimbul general de ve­deri, de concepţii de la Ma­maia nu se soldează cu in­fluenţe stricte ci cu acea contaminare pozitivă de atmosferă şi de entuziasm, de căutări şi reflecţii atît de utilă pentru un artist. Cu cît în asemenea com­petiţii concurenţa este foar­te strînsă, cu atît rolul ei este mai substanţial. Scopul festivalurilor nu este sa ne creăm nişte idoli, ci de a ridica nivelul de înţele­gere şi comunicare cu pu­blicul care a rămas, intr-un fel, în urma ritmului dez­voltării filmului. Publicul nu trebuie subapreciat şi ceea ce vreau să spun acum nu încearcă acest lucru, el trebuie învăţat din nou sau se apropie de filmul de ani­maţie pe care cîteva gene­raţii tinere l-au ignorat din pricina unui slab contact practic cu el. De la gene­raţiile care au crescut sub influenţa şcolii lui Walt Disney au trecut ani în care filmul d­e animaţie şi-a pierdut funcţia comu­nicativă directă, rămînînd fără public. Situaţia tre­buie acum recuperată. Fil­mele noastre pot fi sau nu premiate, nu le creăm pen­tru premiu, dar ele trebuie să ajungă la public și să-l impresioneze. Interviu consemnat de DANA DUMITRIU Mării 2 iulie 1968 ALEGEM. MS CE? y Producţia săptămînală a micului ecran nu este 4 ► desigur edificatoare pentru o televiziune. Pen- 4 ► tru că avem simţul măsurii şi o simpatie antici- * , pată pentru posibilităţile redactorilor televiziu- 4 ► nii nu evităm transcrierea unei axiome de„tra- , ► diţie : cît timp micul ecran a fost o minune, a < , tehnicii în primul rînd, torentul de imagini se 4 ► putea succeda gospodăreşte, fără prea mari pre-­­ ► tenţii. Era epoca „ocheanului cu cristale" şi noi­­ ► toţi digeram ce ni se oferea. De atunci, au trecut 4­4 cîţiva ani buni, ecranele şi-au mărit suprafeţele, ş J televiziunea şi-a înmulţit numărul redactorilor, n­u al obiectivelor, spaţiilor, în timp ce noi am deve- J ► nit mai dificili, mai aspri, mai lucizi. Evident, , J această de temut perfecţionare în masă a spiri-­­ ► tului critic este o medalie a... televiziunii. In-­­ ► seamnă că am urmărit şi emisiuni excelente şi 4 ► acomodîndu-ne spontan şi adine cu ele nu mai * ► suportăm, pur şi simplu, producţia ternă, anos- › ► tă, rarefiată. › y Săptămîna trecută ecranul a fost un deşert e- , i gal cu el însuşi cu cîteva oaze indigene şi de ¤ ► import şi ele inegale. Orice televiziune trebuie 4 y să prezinte filme şi filme s-au prezentat intr-­­ ► adevăr. Unul, „Ciocîrlia“, derulat la limita din- 4 ► tre onestitate şi ambiţia unui meşteşug „cît-de- 4 y cit“. Un altul, excepţionalul, tulburătorul „Cléo­n ► de la 5 la 7", turul de forţă al unui fotograf cu- u­l treierat de fluxuri poetice. Foarte pură şi în a- 4 y celaşi timp cu un voltaj înalt această peliculă,­­ ► care decorează cu mult peste simpla „sensibili- t­a tate feminină“, aşa cum o fixează pe Agnes 4 y Varda cronicarii cinematografici, din prezenta-­­ ► rea ei doctorală la televiziune. Pe teren propriu, l­­ „Transfocatorul“ în special şi „Reflectorul" ln J ► general, au devenit, fără ostentaţie, dar cu apli- , ► caţii incontestabile, zona nervoasă, comprimată, 4 y ardentă a televiziunii. Ultimul „Transfocator« a J y vizat, prin acuitate şi structura expresiei, altitu-­­ ► dinea documentarului artistic, al pamfletului d­- 4 y nematografic. 1 ► Dar dacă asemenea pastile-şoc pot formula 4 ► faima unei seri, ele nu pot atenua un program­­ d­in ansamblu. Dintre exemplele regretabile ale a-­­ y cestei săptămîni reţinem cea mai proaspătă: 4 ► „Oglinzile... operetei", emisiune muzical-core- 4 4 grafică lungă ca un vis urît. S-au adunat între a- , a­ceste „oglinzi“ o sumă rotundă de voci de ope- 4 ► ră, operetă și muzică ușoară, s-a adunat un corp­­ ► de balet copios care s-a produs în contra-timp 4 [ și în dispersie, intre pereţii gri ai studioului, ca 4 , un Pompei in ultimele sale clipe, asfixiat sub 4 4 lava unei delicate lipse de inspiraţie. N-a costat ,­­ mult emisiunea al cărei decor esenţial a fost un 4 , domestic reflector stins, în schimb i-a costat pe 4 4 Constanţa Cîmpeanu şi Tony Burach­i, care au , I trebuit să întreprindă un maraton de grimase şi 4 , zîmbete, ca prezentatori muţi. Autorii nu i-au s ► pus să spună ceva, ci să facă figuraţie ca nişte ‘­I fantome agreabile prin... distanţă. Singurul lor­­ ► duet, real, a umplut ultimele minute ale emisiu- 1 4 nii, aşa cum Orfeul de aur şi mai ales Gondola I ! de aur au umplut sfîrşitul săptămînii, trăgind „ ► o cortină turistică pe bara muzicală care a le-­­ 4 gat Sofia de Piaţa San Marco din Veneţia. Am 4 I ascultat mulţi interpreţi, mai puţină muzică ade- J ► vărată, dar în sfîrşit, am urmărit în direct arca-­­4 de şi pilaştri şi un dans lent spectacular şi se- ] i cular, al gondolelor. Şi totuşi vrem mai mult, . ► vrem mai bine, cu atît mai mult, cu cît joia şi , * duminica sintem­ anunţaţi cu o impecabilă die- ‘ , ţie şi cu o tenacitate subtil maternă, că de la , ► ora 20 trebuie să ştim (şi ştim !) că televiziunea s­e emite pe două canale şi că putem alege... ] ► RADU BUDEANU . MARŢI 2 IULIE 1968 17.30 Pentru cei mici. 18.00 TV pentru specialiştii diin industrie. 18.30 Curs de limba engleză (lecţia a 23-a). 19.00 TV pentru şcolari . 1001 întrebări. „Yoga şi me­­dicina" 19.30 Telejurnalul de seară. 19.50 buletinul meteorologic. 20.00 Film serial : Thierry la Fronde.­­ 20,26 Opinia dumneavoastră... Implicaţiile indiferenţei. 20,45 Scara de teatru : „OA­MENI ŞI ŞOARECI“. Interpretează un colectiv al Teatrului Naţional ,,I. L. Caragiale". In pauză : Filmul docu­mentar „La toate lati­tudinile“ 23.00 Telejurnalul de noapte MIERCURI 3 IULIE 1968 17.30 Pentru cei mici 18.00 Telecronica economică 18.30 Curs de limba germană (lecţia 20-a) 19.00­­Şezătoarea celor trei generaţii" 19.30 Telejurnalul de seară 19.50 Buletinul meteorologic 20.00 „Cîntec dulce româ­nesc" 20.15 Transfocator 20.45 Muzică pentru micul e­­cran. Melodii de muzică ușoară românească 21,05 Avanpremiera 21,25 Telecinemateca : „Focuri in noapte". Film artistic cu Edward G. Robin­son 22,45 Telejurnalul de noapte TIMPUL PROBAB îL INSTITUTUL METEO­ROLOGIC CENTRAL co­munică timpul probabil pentru 24 de ore în Bucu­reşti : vremea se menţine frumoasă, cu cerul varia­bil, mai mult senin noap­tea, sînt potrivit din sec­torul nordic. Temperatura minimă va fi cuprinsă în­tre 11 şi 13 grade, iar ma­xima între 27 şi 29 de gra­de. Pentru următoarele trei zile în ţară , vremea se menţine în general frumoa­să, cu cerul variabil. In­­norări mai accentuate se vor produce în jumătatea de vest a ţării, unde vor cădea ploi locale către sfir­­şitul intervalului. Vînt po­trivit. Temperatura în Tes­tere : minimele vor fi cu­prinse între 6 şi 16 grade, iar maximele între 21 şi 31 de grade.

Next