Munca, decembrie 1968 (Anul 24, nr. 6548-6574)
1968-12-01 / nr. 6548
CINE FRÂNEAZA RITMUL PE ŞANTIERELE ARĂDANE? Analizînd planul de punere în funcţiune a noilor capacităţi şi obiective industriale şi social-edilitare din judeţul Arad, Banca de investiţii a constatat că, în primele 10 luni ale acestui an, o bună parte din lucrări nu s-au încadrat în graficul de execuţie şi deci, nici în termenele prevăzute în lista de titluri şi de punere în funcţiune. Nepredarea la termen a noilor obiective şi capacităţi se datoreşte, în principal, faptului că unii beneficiari şi constructori nu urmăresc în suficientă măsură realizarea ritmică a planului de investiţii, nu stabilesc măsuri corespunzătoare care să ducă la accelerarea ritmului de execuţie a lucrărilor, la înlăturarea lipsurilor ce există pe şantiere. Este edificatoare în acest sens întîrzierea punerii complete în funcţiune a sistemului de canalizare a oraşului Arad. Aici, staţia de epurare care trebuia să fie gata încă de la 31 decembrie 1967, nu a fost terminată nici pînă acum deoarece au fost întrerupte lucrările, atît datorită lipsei de instalatori, cît şi datorită neglijării măsurilor preventive, din care cauză săpăturile au fost inundate. De asemenea, pe măsura efectuării probelor parţiale, au apărut defecţiuni care au obligat pe constructor — întreprinderea judeţeană de construcţii Arad — să-şi concentreze forţele la... remedieri. Dintre defecţiunile mai frecvente menţionăm necuplarea automată a motoarelor de la stăvilare (la creşterea debitului apelor din canalizare), nefuncţionarea automată a liniei a doua a pompelor de la denisipator şi infiltraţia de apă în bazinele metatancurilor. Pentru darea în funcţiune a întregului sistem, mai sunt încă de executat unele lucrări ca releele de nivel de la pompele principale şi stăvilar, montarea a două vane electromagnetice, efectuarea probelor tehnologice la întreaga instalaţie etc. Tot 31 decembrie 1967 avea ca termen de punere în funcţiune lucrarea „cale de rulare“ de la I. I. S. „Libertatea“, care nici acum nu este finalizată. Pentru acest an au rămas de executat construcţii şi montaje în valoare de 170 000 de lei. Pînă la 31 octombrie a. c. se executaseră ceva mai mult de 80 000 lei, în ultimele 2 luni ale anului, rămînînd de realizat circa 90 000 lei. Dacă se face o medie lunară, se constată că în primele trei trimestre valoarea producţiei este de 6 300 lei, ca să rămînă de executat în trimestrul IV o producţie lunară de 37 600 lei. Deşi întreprinderea a întimpinat unele greutăţi (traseul pe unde va funcţiona această cale nefiind eliberat decit în luna august), subliniem că dacă exista mai multă preocupare termenul de punere în funcţiune putea fi respectat. Conducerea întreprinderii a recurs însă la altă stratagemă. Pentru a evita tragerea la răspundere pentru nerespectarea punerii în funcţiune a lucrării amintite, a propus replanificarea ei pe trimestrul III al anului curent. Bineînţeles că loturile de resort n-au fost de acord. In cosecinţă, n-au aprobat. Nerealizarea acestei lucrări face ca transportul buştenilor să se execute manual, ceea ce, pe lîngă efort fizic mare, conduce la majorarea numărului muncitorilor auxiliari. De neînţeles este atitudinea constructorului şi a beneficiarului Şcolii profesionale a Ministerului Industriei Uşoare care se realizează în antrepriza întreprinderii judeţene de construcţii Arad. Termen de punere în funcţiune a fost 30 septembrie 1968, dar obiectul — extindere corp şcoală,cu o valoare de 156 000 lei — nu e finalizat. Constructorul, în loc să urgenteze lucrările şi să recupereze rămînerile în urmă, a retras muncitorii de pe şantier la data de 20 iulie 1968, transferîndu-i în alte locuri de muncă, asfel că acest obiectiv a fost lăsat pur şi simplu în părăsire. Curios nici beneficiarul nu a ripostat... Curată enigmă ! Au trecut 4 luni de cind trebuia să intre în funcţiune hotelul „Astoria“ din oraşul Arad şi, după cum înaintează lucrările, credem că obiectivul nu va fi gata nici pînă la sfîrşitul anului. Cum poate fi posibil un reviriment de vreme ce constructorul (întreprinderea judeţeană Arad) îşi planifică să realizeze într-o lună (septembrie) producţie în valoare de 885 000 şiabia ajunge la... 100 000 ! Numitorul comun al acestei stări de lucruri rezidă în slaba organizare şi pregătire a lucrărilor pe şantiere. De remarcat că întreprinderea n-a urmărit, în suficientă măsură, livrarea materialelor la timp de că- DUMITRU SÎRBU Inspector principal, Banca de Investiţii, Sucursala judeţeană Arad. (Continuare în pag. 3-a) Noi fabrici intrate in funcţiune In cursul acestui an, în industria alimentară au fost date în funcţiune noi fabrici, secţii de producţie şi linii tehnologice. Printre întreprinderile care au început să producă în anul 1968, amintim fabricile de pîine de la Timişoara, Suceava, Sinaia, cele de conserve de legume de la Caracal şi Feteşti, abatorul de la Turnu Severin şi Fabrica de ambalaje metalice de la Buftea. Utilajele şi instalaţiile din dotarea acestor unităţi sunt realizate în proporţie de 70 la sută de industria noastră constructoare de maşini, ele asigurînd mecanizarea, și în parte automatizarea proceselor tehnologice. Noul centru de televiziune Dacă viitoarea clădire a Teatrului Naţional evocă parfumul trecutului, începînd cu domniţa Ralu şi scena de la Cişmeaua Roşie, centrul de televiziune aflat acum în construcţie nu are o istorie mai adîncă decit pilonii săi de beton. Pentru bucureşteni clădirile centrului de televiziune au început să devină familiare, ele prinzînd în fiecare zi noi contururi, definindu-şi înfăţişarea arhitectonică. Cum va arăta acest nou edificiu cultural ? Iată întrebarea care ne-a prilejuit o discuţie cu arhitecţii Tiberiu Ricci şi Teodor Iacoban de la Institutul de proiectări din Bucureşti, autorii proiectului. Centrul de televiziune — ne-au spus interlocutorii noştri — a fost creat pentru a înlocui pe cel actual, impropriu atît ca suprafaţă cît şi ca funcţionalitate. Centrul aflat în construcţie a fost elaborat la nivelul ac-A. LUSCALOV (Continuare în pag. 5-a) Macheta Centrului de televiziune Proletari din toate fdrile, uniti-val ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA Anul XXIV nr. 6548 duminică 1 XII 1968 6 pagini 30 bani Anul viitor la Combinatul de îngrăşăminte Tr. Măgurele vor intra in funcţiune fabricile de amoniac, acid azotic, azotat de amoniu şi uree în Editurapolitică a apărut: NICOLAE CEAUŞESCU Expunere la şedinţa jubiliară a Marii Adunări Naţionale consacrată sărbătoririi semicentenarului unirii Transilvaniei cu România. 29 noiembrie 1968 Lucrarea a fost publicată într-un tiraj de masă. PARAZITISMUL — O BOALA INCURABILA? Conferind muncii însuşirea de datorie de onoare şi consfinţind retribuirea în funcţie de calitatea lucrului prestat, socialismul instaurează principiile echităţii şi stabileşte deopotrivă un climat armonios de convieţuire, prin angajarea în cîmpul c vast al activităţilor cu utili- ‘tate socială a tuturor forţelor apte să contribuie la edificarea societăţii noastre contemporane. Posibilităţile de manifestare diurnă în oricare dintre domenii sunt multiple şi fructificate pe măsura disponibilităţilor. Tocmai de aceea excepţiile pe care le constituie aşa-zişii oameni „fără ocupaţie“, cazurile izolate de parazitism social contrastează flagrant că spiritul epocii, cu configurarea societăţii noastre. Un raid-anchetă, efectuat în Capitală, aduce în reflector cîteva „prototipuri“. Precupeţi de haine vechi ...Cel ce strigă „Haine vechi cumpăr“ este bine îmbrăcat şi ţine sub braţ un pachet. In urma lui la vreo cîţiva paşi, al doilea îi acoperă spatele, ţinîndu-i „şase“, ca nu cumva să fie prins. Scena se petrece nu mai departe decit pe strada Pitar Moş. Insistînd să le oferim ceva spre cumpărare, cei doi ne copleşesc cu indiscreţia. „Guristul" se cheamă Nicolae Grancea, str. Sub Tei nr. 23, sectorul 2, în vîrstă de 35 de ani, tatăl unui copil, celălalt „geambaşul“ — Tudor Nae din str. M. Vasile Tei nr. 80 A, ceva mai în etate — 44 de ani — familia lui este mai numeroasă — cinci suflete (cu soţia, şi trei copii). Meseria practicată de ei ? — Vindem haine vechi la „Taica Lazăr“ (înţelegînd prin „Taica Lazăr“ — cooperativa „Sporul“ de pe Bărăţiei). Cîştigăm şi noi o pîine — aparat spontan Tudor Nae. — Sînteţi angajaţii cooperativei ? — Nu, că pe noi nu ne-a angajat şefu’, dar ne cumpără tot ce-i ducem. — Bine, dar de ce nu vreţi să vă încadraţi undeva, să aveţi un serviciu stabil?^ — Dar cum credeţi că o să muncim noi, cind neam de neamul nostru n-a vîndut decît haine vechi ? Da’ ce, să mă duc la fabrică, să fiu la 6 la ceas şi să ies la 3, ce sunt nebun ? . — se burzuluieşte la rîndul lui Grancea. Impertinenţa răspunsurilor, precum şi felul în care privesc aceşti indivizi viaţa sunt revelatoare. Cum pot oare să mai existe astfel de oameni pentru care munca productivă reprezintă o „nebunie“ ? Aceştia solicită „înţelegere“ de la societate pentru care nu cheltuiesc nici un dram de efort, profitînd de indulgenţa legilor şi nu rareori de indiferenţa trecătorilor. Astfel într-una din zilele trecute, la amiază, Piaţa Amzei se transformase într-un adevărat talcioc. Am căutat să stăm de vorbă cu doi dintre „talciocari“, dar împrejur s-au strîns, ca din pămînt, vreo 15—20 de indivizi, care au început să dialogheze. Toate răspunsurile veneau să „lămurească“ că ei nu sînt făcuţi să muncească, ci doar să trăiască din cîştiguri dobîndite cît mai uşor posibil. Important este că nici unul dintre „precupeţi“ nu poseda asupra lui acte de identitate. Şi încă ceva : fiecare are o familie, însă ei nu se gîndesc la asigurarea viitorului propriilor copii. Mentalitatea grupului de curioşi anonimi, adunaţi ciorchine în jurul „talciocarilor“, învederează faptul că opinia publică nu reacţionează cu suficientă promptitudine şi fermitate pretutindeni unde este necesar, evitînd din comoditate să se „bage“, să-şi „facă de treabă“, contribuind nemijlocit la menţinerea unor asemenea stări de lucruri. La vîrsta dragostei... Lido, Ambasador, Athenée Palace... Tinere frumoase, amabile, care nu se sfiesc la I. VICTOR ȘT. GĂNESCU (Continuare în pag 4a) Primirea de către tovarăşul Mae Ceauşescu a delegaţiei Partidului Comunist Mexican Sîmbătă dimineaţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., împreună cu tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a primit delegaţia P.C. Mexican, formată din tovarăşii Marta Borquez, membru al Prezidiului C.C. al P.C.M., şi Enrique Semo, membru al C.C. al P.C. Mexican, care face o vizită în ţara noastră. A participat tovarăşa Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. In cadrul discuţiilor care au avut loc cu acest prilej, desfăşurate într-o atmosferă tovărăşească, de caldă prietenie, s-a efectuat un schimb de vederi privind unele probleme ale mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, precum şi în legătură cu dezvoltarea în continuare a relaţiilor frăţeşti dintre cele două partide. • In cursul vizitei în ţara noastră, delegaţia P.C. Mexican a avut o întîlnire la C.C. al P.C.R. cu tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass şi Aldea Militaru, membri ai C.C. al P.C.R., care a prilejuit o informare reciprocă asupra activităţii şi preocupărilor actuale ale celor două partide. Delegaţia a vizitat Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România, Fabrica de confecţii şi tricotaje Bucureşti şi s-a întîlnit cu reprezentanţi ai Academiei de ştiinţe social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R. şi cu conducerea Consiliului Naţional al Femeilor. (Agerpres) TELEGRAMĂ Stimatului tovarăş NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste Stimate tovarăşe preşedinte, Permiteţi-mi să vă transmit felicitări cordiale cu prilejul alegerii dumneavoastră în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. Sunt încredinţat că între Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste din România şi Comitetul Central al Frontului Naţional din Republica Socialistă Cehoslovacă se va dezvolta o colaborare avantajoasă, care va duce la o lărgire şi adîncire a prieteniei şi a cunoaşterii reciproce dintre popoarele României şi Cehoslovaciei. Vă urez multe succese în această importantă funcţie a dumneavoastră. Cu salutări cordiale, tovărăşeşti, EVZEN ERBAN, preşedintele Comitetului Central al Frontului Naţional al Republicii Socialiste Cehoslovace în întimpinarea Adunării generale _a compozitorilor şi muzicologilor PUBLICUL - MARELE CRITIC Aş exagera dacă aş afirma că omul ar alege — în cazul în care i s-ar propune o selecţie a lucrurilor adezive fiinţei sale — lîngă aer, pîine şi apă, cărţile şi muzica ? Sînt convinsă că nu. Pentru că mai mult decît adezive, acestea din urmă sunt în el. Receptivitatea la elementele sonore ale naturii, care nu o dată sînt asemuite cu o muzică, necesitatea de exteriorizare a unei stări sufleteşti prin cîntec sau prin audiţie, au însoţit şi au definit pe omul tuturor timpurilor. Iar genurile muzicale reprezintă fiecare, invariabil, rolul unui reactiv al unei anume şi singure stări sufleteşti şi al unei altitudini de trăire intelectual afectivă. Că omul are nevoie de muzică, este un adevăr primar, dar de ce fel de muzică anume, bineînţeles, se ştie mai puţin ca oricînd. Mă surprinde că opinia publicului mare, consumatorul de muzică, ocupă un spaţiu... vacant în atenţia specialiştilor. Se poate ca pe creator să nu-l intereseze reacţia produsă în rîndul publicului, de către creaţia sa ? Or, cind dezinteresul apare evident, atunci nu se expun aceştia susceptibilităţii şi dubiului ? Anchete ample făcute de muzicologi, compozitori, psihologi şi sociologi, despre comutaţiile produse în sensibilitatea omului societăţii moderne, despre noile sale necesităţi spirituale în raport de noul său mod şi ritm de viaţă, şi mai departe, despre genul de muzică la care aderă, pînă unde merge înţelegerea sa, şi ce posibilităţi de receptare la fenomenul muzical îi dictează aceasta, cred că ar aduce fapte interesante, de mare folos, în primul rînd creatorilor de muzică. Fără a avea proporţiile şi faza de desfăşurare mai sus-amintite, ancheta de faţă intenţionează să reproducă filmul opiniilor unui însemnat număr de oameni ai muncii de diferite profesiuni şi vîrste, discuţii purtate în jurul muzicii româneşti contemporane. Acum, în preajma Adunării generale a compozitorilor şi muzicologilor din România, atenţia unanimă cu care sunt urmărite problemele muzicii şi creaţiile înseşi, ne-a favorizat vehicularea întrebărilor în rîndul oamenilor muncii. Pentru că nu trebuie să uităm nici o clipă că totuşi publicul, marea necunoscută a artistului, va hotărî soarta muzicii, va consacra sau va înlătura, sentința sa fiind ireversibilă. ALINA POPOVICI (Continuare în pag. 2 a) VIRTUŢILE DEMONSTRAŢIEI „PE VIU " Coloane, cilindri în dimensiuni miniaturale, retorte din metal argintiu montate pe platforme de... sticlă dau primei întîlniri cu „rafinăria“ — evident redusă la scară — o notă de veridic. Crearea unei asemenea impresii a şi stat de altfel în intenţia organizatorilor cabinetului de protecţie a muncii al Rafinăriei Brazi, realizare de dată relativ recentă, mai mult decît meritorie a conducerii întreprinderii. Va trebui să precizăm însă un fapt esenţial că decorul acesta de mare efect nu a fost făcut în scopuri pur publicitare, ci pentru a sprijini o activitate de conţinut slujind deprinderii salariaţilor cu problemele de securitate a muncii. Am mai văzut cabinete de protecţie a muncii. Dar, în pofida dotării şi a unor manifestări de profil (conferinţe şi din cind în cînd filme cu tematică adecvată), marea majoritate nu au reuşit să depăşească virtuţile unei expoziţii cu caracter informativ. Este limpede că doar simpla prezenţă a unui cadru decorativ nu poate sluji scopului propus chiar dacă, aşezaţi cuminţi în scaune, muncitorii pot afla cîteodată şi cum... „A murit un om“ (titlul unui film de protecţie a muncii — n.a.). La Rafinăria Brazi, organizatorii au fost preocupaţi de funcţionalitate. întrebarea : ce urmărim şi cum putem obţine efectele scontate ? — a primit răspuns , explicînd foarte sincer, clar şi direct la ce anume se expun cei care nu respectă principiile securităţii muncii. Pentru asta omul, în special noul MARIANA CHIŢU (Continuare în pag. 5-a) TELEGRAMĂ Excelenţei Sale GENERAL JEAN-BEDEL BOKASSA Preşedintele Republicii Africa Centrală BANGUI Cu prilejul celei de-a X-a aniversări a proclamării republicii, adresez Excelenţei Voastre, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, felicitări cordiale împreună cu cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, de prosperitate şi progres poporului Republicii Africa Centrală, îmi exprim convingerea că relaţiile dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu în interesul celor două popoare şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România