Munca, decembrie 1968 (Anul 24, nr. 6548-6574)

1968-12-01 / nr. 6548

CINE FRÂNEAZA RITMUL PE ŞANTIERELE ARĂDANE? Analizînd planul de pu­nere în funcţiune a noilor capacităţi şi obiective indu­striale şi social-edilitare din judeţul Arad, Banca de investiţii a constatat că, în primele 10 luni ale aces­tui an, o bună parte din lu­crări nu s-au încadrat în graficul de execuţie şi deci, nici în termenele prevă­zute în lista de titluri şi de punere în funcţiune. Ne­­predarea la termen a noi­lor obiective şi capacităţi se datoreşte, în principal, faptului că unii beneficiari şi constructori nu urmăresc în suficientă măsură rea­lizarea ritmică a planului de investiţii, nu stabilesc măsuri corespunzătoare ca­re să ducă la accelerarea ritmului de execuţie a lu­crărilor, la înlăturarea lip­surilor ce există pe şantie­re. Este edificatoare în a­­cest sens întîrzierea pune­rii complete în funcţiune a sistemului de canalizare a oraşului Arad. Aici, sta­ţia de epurare care trebu­ia să fie gata încă de la 31 decembrie 1967, nu a fost terminată nici pînă acum deoarece au fost­ întrerup­te lucrările, atît datorită lipsei de instalatori, cît şi datorită neglijării măsuri­lor preventive, din care ca­uză săpăturile au fost inun­date. De asemenea, pe mă­sura efectuării probelor parţiale, au apărut defecţi­uni care au obligat pe con­structor — întreprinderea judeţeană de construcţii A­­rad — să-şi concentreze forţele la... remedieri. Din­tre defecţiunile mai frec­vente menţionăm necupla­­rea automată a motoarelor de la stăvilare (la creşterea debitului apelor din canali­zare), nefuncţionarea au­tomată a liniei a doua a pompelor de la denisipator şi infiltraţia de apă în ba­zinele metatancurilor. Pen­tru darea în funcţiune a în­tregului sistem, mai sunt încă de executat unele lu­crări ca releele de nivel de la pompele principale şi stăvilar, montarea a două vane electromagnetice, e­­fectuarea probelor tehno­logice la întreaga instala­ţie etc. Tot 31 decembrie 1967 a­­vea ca termen de punere în funcţiune lucrarea „cale de rulare“ de la I. I. S. „Li­bertatea“, care nici acum nu este finalizată. Pentru a­­cest an au rămas de exe­­cutat construcţii şi montaje în valoare de 170 000 de lei. Pînă la 31 octombrie a. c. se executaseră ceva mai mult de 80 000 lei, în ultime­le 2 luni ale anului, rămî­­nînd de realizat circa 90 000 lei. Dacă se face o medie lunară, se constată că în pri­mele trei trimestre valoarea producţiei este de 6 300 lei, ca să rămînă de executat în trimestrul IV o produc­ţie lunară de 37 600 lei. Deşi întreprinderea a în­­timpinat unele greutăţi (traseul pe unde va func­ţiona această cale nefiind eliberat decit în luna au­gust), subliniem că dacă e­­xista mai multă preocupa­re termenul de punere în funcţiune putea fi respec­tat. Conducerea întreprin­derii a recurs însă la altă stratagemă. Pentru a evita tragerea la răspundere pen­­­tru nerespectarea punerii în funcţiune a lucrării a­­mintite, a propus replani­­ficarea ei pe trimestrul III al anului curent. Bineînţe­les că loturile de resort n-au fost de acord. In co­­secinţă, n-au aprobat. Ne­­realizarea acestei lucrări face ca transportul buşte­nilor să se execute manu­al, ceea ce, pe lîngă efort fizic mare, conduce la ma­jorarea numărului munci­torilor auxiliari. De neînţeles este atitudi­nea constructorului şi a be­neficiarului Şcolii profesi­onale a Ministerului Indus­triei Uşoare care se reali­zează în antrepriza între­prinderii judeţene de con­strucţii Arad. Termen de punere în funcţiune a fost 30 septembrie 1968, dar o­­biectul — extindere corp şcoală,­­cu o valoare de 156 000 lei — nu e finali­zat. Constructorul, în loc să urgenteze lucrările şi să recupereze rămînerile în urmă, a retras muncitorii de pe şantier la data de 20 iulie 1968, transferîndu-i în alte locuri de muncă, asfel că acest obiectiv a fost lăsat pur şi simplu în părăsire. Curios nici be­neficiarul nu a ripostat... Curată enigmă ! Au trecut 4 luni de cind trebuia să intre în funcţiu­ne hotelul „Astoria“ din o­­raşul Arad şi, după cum înaintează lucrările, credem că obiectivul nu va fi gata nici pînă la sfîrşitul anului. Cum poate fi posibil un re­viriment de vreme ce con­structorul (întreprinderea judeţeană Arad) îşi planifi­că să realizeze într-o lună (septembrie) producţie în valoare de 885 000 şi­­abia ajunge la... 100 000 ! Nu­mitorul comun al acestei stări de lucruri rezidă în slaba organizare şi pregă­tire a lucrărilor pe şantie­re. De remarcat că între­prinderea n-a urmărit, în suficientă măsură, livrarea materialelor la timp de că- DUMITRU SÎRBU Inspector principal, Banca de Investiţii, Sucursala ju­deţeană Arad. (Continuare în pag. 3-a) Noi fabrici intrate in funcţiune In cursul acestui an, în industria alimentară au fost date în funcţiune noi fabrici, secţii de pro­ducţie şi linii tehnologice. Printre întreprinderile care au început să producă în anul 1968, amintim fabricile de pîine de la Timişoara, Suceava, Sina­ia, cele de conserve de legume de la Caracal şi Feteşti, abatorul de la Turnu Severin şi Fabrica de ambalaje metalice de la Buftea. Utilajele şi instalaţiile din dotarea acestor uni­tăţi sunt realizate în proporţie de 70 la sută de industria noastră constructoare de maşini, ele asigurînd mecanizarea, și în parte automatizarea proceselor tehnologice. Noul centru de televi­ziune Dacă viitoarea clădire a Teatrului Naţional evocă parfumul trecutului, înce­­pînd cu domniţa Ralu şi scena de la Cişmeaua Roşie, centrul de televiziune aflat acum în construcţie nu are o istorie mai adîncă decit pilonii săi de beton. Pentru bucureşteni clădi­rile centrului de televiziune au început să devină fami­liare, ele prinzînd în fie­care zi noi contururi, defi­­nindu-şi înfăţişarea arhi­tectonică. Cum va arăta acest nou edificiu cultural ? Iată întrebarea care ne-a prilejuit o discuţie cu arhi­tecţii Tiberiu Ricci şi Teo­dor Iacoban de la Institu­tul de proiectări din Bucu­reşti, autorii proiectului. Centrul de televiziune —­ ne-au spus interlocutorii noştri — a fost creat pentru a înlocui pe cel actual, im­propriu atît ca suprafaţă cît şi ca funcţionalitate. Cen­trul aflat în construcţie a fost elaborat la nivelul ac-A. LUSCALOV (Continuare în pag. 5-a) Macheta Centrului de televiziune Proletari din toate fdrile, uni­ti-va­l ORGAN CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMANIA Anul XXIV nr. 6548 duminică 1 XII 1968 6 pagini 30 bani Anul viitor la Combinatul de îngrăşăminte Tr. Măgurele vor intra in funcţiune fa­bricile de amoniac, acid azotic, azotat de amoniu şi uree în Editura­­politică a apărut: NICOLAE CEAUŞESCU Expunere la şedinţa jubiliară a Marii Adu­nări Naţionale consa­crată sărbătoririi se­micentenarului unirii Transilvaniei cu Ro­mânia. 29 noiembrie 1968 Lucrarea a fost pu­blicată într-un tiraj de masă. PARAZITISMUL — O BOALA INCURABILA? Conferind muncii însuşirea de datorie de onoare şi con­sfinţind retribuirea în func­ţie de calitatea lucrului pres­tat, socialismul instaurează principiile echităţii şi stabi­leşte deopotrivă un climat armonios de convieţuire, prin angajarea în cîmpul c vast al activităţilor cu utili- ‘­tate socială a tuturor forţe­lor apte să contribuie la edi­ficarea societăţii noastre contemporane. Posibilităţile de manifestare diurnă în oricare dintre domenii sunt multiple şi fructificate pe măsura disponibilităţilor. Tocmai de aceea excepţiile pe care le constituie aşa-zi­­şii oam­eni „fără ocupaţie“, cazurile izolate de parazitism social contrastează flagrant că spiritul epocii, cu confi­gurarea societăţii noastre. Un raid-anchetă, efectuat în Capitală, aduce în reflec­tor cîteva „prototipuri“. Precupeţi de haine vechi ...Cel ce strigă „Haine vechi cumpăr“ este bine îm­brăcat şi ţine sub braţ un pachet. In urma lui la vreo cîţiva paşi, al doilea îi a­­coperă spatele, ţinîndu-i „şase“, ca nu cumva să fie prins. Scena se petrece nu mai departe decit pe strada Pitar Moş. Insistînd să le oferim ceva spre cumpărare, cei doi ne copleşesc cu in­discreţia. „Guristul" se cheamă Nicolae Grancea, str. Sub Tei nr. 23, sectorul 2, în vîrstă de 35 de ani, ta­tăl unui copil, celălalt „geambaşul“ — Tudor Nae din str. M. Vasile Tei nr. 80 A, ceva mai în etate — 44 de ani — familia lui este mai numeroasă — cinci su­flete (cu soţia, şi trei copii). Meseria practicată de ei ? — Vindem haine vechi la „Taica­­ Lazăr“ (înţelegînd prin „Taica Lazăr“ — coo­perativa „Sporul“ de pe Bă­­răţiei). Cîştigăm şi noi o pîi­ne — a­parat spontan Tu­dor Nae. — Sînteţi angajaţii coope­rativei ? — Nu, că pe noi nu ne-a angajat şefu’, dar ne cum­pără tot ce-i ducem. — Bine, dar de ce nu vreţi să vă încadraţi undeva, să aveţi un serviciu stabil?^ — Dar cum credeţi că o să muncim noi, cind neam de neamul nostru n-a vîn­­dut de­cît haine vechi ? Da’ ce, să mă duc la fabrică, să fiu la 6 la ceas şi să ies la 3, ce sunt nebun ? . — se burzuluieşte la rîndul lui Grancea. Impertinenţa răspunsuri­lor, precum şi felul în care privesc aceşti indivizi viaţa sunt revelatoare. Cum pot oare să mai existe astfel de oameni pentru care munca productivă reprezintă o „ne­bunie“ ? Aceştia solicită „în­ţelegere“ de la societate pentru care nu cheltuiesc nici un dram de efort, pro­­fitînd de indulgenţa legilor şi nu rareori de indiferenţa trecătorilor. Astfel într-una din zilele trecute, la amiază, Piaţa Amzei se transformase în­tr-un adevărat talcioc. Am căutat să stăm de vorbă cu doi dintre „talciocari“, dar împrejur s-au strîns, ca din pămînt, vreo 15—20 de indi­vizi, care au început să dia­logheze. Toate răspunsurile veneau să „lămurească“ că ei nu sînt făcuţi să muncească, ci doar să trăiască din cîştiguri dobîndite cît mai uşor po­sibil. Important este că nici unul dintre „precupeţi“ nu poseda asupra lui acte de identitate. Şi încă ceva : fiecare are o familie, însă ei nu se gîndesc la asigura­rea viitorului propriilor co­pii. Mentalitatea grupului de curioşi anonimi, adunaţi ciorchine în jurul „talcioca­­rilor“, învederează faptul că opinia publică nu reacţio­­nează cu suficientă prompti­tudine şi fermitate pretu­tindeni unde este necesar, evitînd din comoditate să se „bage“, să-şi „facă de trea­bă“, contribuind nemijlocit la menţinerea unor aseme­nea stări de lucruri. La vîrsta dragostei... Lido, Ambasador, Athenée Palace... Tinere frumoase, amabile, care nu se sfiesc la I. VICTOR ȘT. GĂNESCU (Continuare în pag 4­a) Primirea de către tovarăşul Mae Ceauşescu a delegaţiei Partidului Comunist Mexican Sîmbătă dimineaţa, tova­răşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., împreună cu tova­răşul Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a primit delega­ţia P.C. Mexican, formată din tovarăşii Marta Bor­­quez, membru al Prezidiu­lui C.C. al P.C.M., şi Enri­que Semo, membru al C.C. al P.C. Mexican, care face o vizită în ţara noastră. A participat tovarăşa Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. In cadrul discuţiilor care au avut loc cu acest prilej, desfăşurate într-o atmosferă tovărăşească, de caldă prie­tenie, s-a efectuat un schimb de vederi privind unele probleme ale mişcării co­muniste şi muncitoreşti in­ternaţionale, precum şi în legătură cu dezvoltarea în continuare a relaţiilor fră­ţeşti dintre cele două partide. •­ In cursul vizitei în ţara noastră, delegaţia P.C. Me­xican a avut o întîlnire la C.C. al P.C.R. cu tovarăşii Paul Niculescu-Mizil, mem­bru al Comitetului Execu­tiv, al Prezidiului Perma­nent, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass şi Al­­dea Militaru, membri ai C.C. al P.C.R., care a pri­lejuit o informare recipro­că asupra activităţii şi pre­ocupărilor actuale ale celor două partide. Delegaţia a vizitat Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a miş­cării revoluţionare şi de­mocratice din România, Fa­brica de confecţii şi trico­taje Bucureşti şi s-a întîlnit cu reprezentanţi ai Acade­miei de ştiinţe social-poli­­tice de pe lîngă C.C. al P.C.R. şi cu conducerea Consiliului Naţional al Fe­meilor. (Agerpres) TELEGRAMĂ Stimatului tovarăş NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste Stimate tovarăşe preşedinte, Permiteţi-mi să vă transmit felicitări cordiale cu pri­lejul alegerii dumneavoastră în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. Sunt încredinţat că între Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste din România şi Comitetul Central al Frontului Naţional din Republica Socialistă Cehoslovacă se va dezvolta o colaborare avantajoasă, care va duce la o lărgire şi adîncire a prieteniei şi a cunoaşterii reciproce dintre popoarele României şi Cehoslovaciei. Vă urez multe succese în această importantă funcţie a dumneavoastră. Cu salutări cordiale, tovărăşeşti, EVZEN ERBAN,­­ preşedintele Comitetului Central al Frontului Naţional al Republicii Socialiste Cehoslovace în întimpinarea Adunării generale _a compozitorilor şi muzicologilor PUBLICUL - MARELE CRITIC Aş exagera dacă aş afirma că omul ar alege — în cazul în care i s-ar propune o se­lecţie a lucrurilor adezive fiinţei sale — lîngă aer, pîine şi apă, cărţile şi mu­zica ? Sînt convinsă că nu. Pentru că mai mult decît adezive, acestea din urmă sunt în el. Receptivitatea la elementele sonore ale naturii, care nu o dată sînt asemuite cu o muzică, necesitatea de exteriorizare a unei stări su­fleteşti prin cîntec sau prin audiţie, au însoţit şi au defi­nit pe omul tuturor timpu­rilor. Iar genurile muzicale reprezintă fiecare, invariabil, rolul unui reactiv al unei a­­nume şi singure stări sufle­teşti şi al unei altitudini de trăire intelectual afectivă. Că omul are nevoie de muzică, este un adevăr primar, dar de ce fel de muzică anume, bine­înţeles, se ştie mai puţin ca oricînd. Mă surprinde că opinia publicului mare, con­sumatorul de muzică, ocupă un spaţiu... vacant în atenţia specialiştilor. Se poate ca pe creator să nu-l intereseze reacţia pro­dusă în rîndul publicului, de către creaţia sa ? Or, cind dezinteresul apare evident, atunci nu se expun aceştia susceptibilităţii şi dubiului ? Anchete ample făcute de muzicologi, compozitori, psi­hologi şi sociologi, despre comutaţiile produse în sen­sibilitatea omului societăţii moderne, despre noile sale necesităţi spirituale în raport de noul său mod şi ritm de viaţă, şi mai departe, despre genul de muzică la care aderă, pînă unde merge în­ţelegerea sa, şi ce posibili­tăţi de receptare la feno­menul muzical îi dictează aceasta, cred că ar aduce fapte interesante, de mare folos, în primul rînd creato­rilor de muzică. Fără a avea proporţiile şi faza de desfăşurare mai sus-aminti­­te, ancheta de faţă intenţio­nează să reproducă filmul opiniilor unui însemnat nu­măr de oameni ai muncii de diferite profesiuni şi vîrste, discuţii purtate în jurul mu­zicii româneşti contempora­ne. Acum, în preajma Adunării generale a compozitorilor şi muzicologilor din România, atenţia unanimă cu care sunt urmărite problemele muzicii şi creaţiile înseşi, ne-a favo­rizat vehicularea întrebărilor în rîndul oamenilor muncii. Pentru că nu trebuie să uităm nici o clipă că totuşi publicul, marea necunoscută a artistului, va hotărî soarta muzicii, va consacra sau va înlătura, sentința sa fiind ireversibilă. ALINA POPOVICI (Continuare în pag. 2­ a) VIRTUŢILE DEMON­STRAŢIEI „PE VIU " Coloane, cilindri în di­mensiuni miniaturale, re­torte din metal argintiu montate pe platforme de... sticlă dau primei întîlniri cu „rafinăria“ — evident redusă la scară — o notă de veridic. Crearea unei asemenea impresii a şi stat de altfel în intenţia organi­zatorilor cabinetului de protecţie a muncii al Rafi­năriei Brazi, realizare de dată relativ recentă, mai mult decît meritorie a con­ducerii întreprinderii. Va trebui să precizăm însă un fapt esenţial­­ că decorul acesta de mare efect nu a fost făcut în sco­puri pur publicitare, ci pentru a sprijini o activi­tate de conţinut slujind deprinderii salariaţilor cu problemele de securitate a muncii. Am mai văzut cabinete de protecţie a muncii. Dar, în pofida dotării şi a unor manifestări de profil (con­ferinţe şi din cind în cînd filme cu tematică adec­vată), marea majoritate nu au reuşit să depăşească vir­tuţile unei expoziţii cu ca­racter informativ. Este limpede că doar simpla prezenţă a unui cadru de­corativ nu poate sluji sco­pului propus chiar dacă, a­­şezaţi cuminţi în scaune, muncitorii pot afla cîteo­­dată şi cum... „A murit un om“ (titlul unui film de protecţie a muncii — n.a.). La Rafinăria Brazi, orga­nizatorii au fost preocupaţi de funcţionalitate. întreba­rea : ce urmărim şi cum putem obţine efectele scontate ? — a primit răs­puns , explicînd foarte sin­cer, clar şi direct la ce a­­nume se expun cei care nu respectă principiile securităţii muncii. Pentru asta omul, în special noul MARIANA CHIŢU (Continuare în pag. 5-a) TELEGRAMĂ Excelenţei Sale GENERAL JEAN-BEDEL BOKASSA Preşedintele Republicii Africa Centrală BANGUI Cu prilejul celei de-a X-a aniversări a proclamării republicii, adresez Excelenţei Voastre, în numele Con­siliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, felicitări cordiale împreună cu cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, de prosperitate şi progres poporului­ Republi­cii Africa Centrală, îmi exprim convingerea că relaţiile dintre ţările noas­tre se vor dezvolta continuu în interesul celor două popoare şi al păcii în lume. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România

Next