Munca, aprilie 1969 (Anul 25, nr. 6651-6676)

1969-04-01 / nr. 6651

Pagina a 2-a Ca gen aparte al artei co­regrafice, dansul modern şi-a găsit interpreţi pasionaţi în formaţiile coregrafice de a­­matori, care, întrezărind gama largă a posibilităţilor sale de expresie, l-au abor­dat la început cu timiditate, dar pînă la urmă şi l-au a­­propiat, făcîndu-l să se afir­me cu prilejul concursurilor republicane. Acest tînăr vlăstar al artei dansului, tînăr nu prin faptul că prezenţa sa apare de la cel de-al Vll-lea concurs, înre­­gistrînd o creştere calitativă şi numerică în concursul următor, ci prin noutatea sa ca gen coregrafic, s-a dezvol­tat la rîndul său într-o mul­titudine de forme, care, une­ori, sub acelaşi nume, re­prezintă categorii diferite. Sînt necesare deci cîteva precizări care să încerce a-i defini specificul, să-i contu­reze personalitatea coregrafi­că, deoarece, în acest dome­niu, interferenţa formelor şi confundarea lor apare evi­dentă. Dacă dansul clasic a apărut din sublimarea excep­ţională a dansurilor populare, baletul modern a luat naştere sub ochii noştri, cînd maeştri ai dansului caută noi posibi­lităţi de expresie, cînd limi­tele convenţionale ale baletu­lui clasic devin incomode, mărginind şi uniformizînd puterea creatoare a artistului într-un limbaj convenţional devenit insuficient. Acest ba­let al noului are tradiţii în trecut, expresioniştii şi şcolile dansului liber căutînd mai de mult făgaşul artistic. Era însă vorba atunci de a găsi alte modalităţi pentru a ex­prima ideea, mesajul artistic, cu posibilităţi minore ce­lor ce existau în tehnica clasică ; azi se caută tehnica în stare să îmbrace intr-un limbaj pe măsură ideea, cel existent devenind insuficient. Poate tocmai de aceea ba­letul modern găseşte, ca sur­să de inspiraţie, în căutările sale de existenţă, familiile coregrafice ale dansului a­­frican şi latino-american, pli­ne de temperament, sau ale dansului oriental, ajuns şi el în aria sa geografică sublimat în forme de puritate clasică, desigur orientală, cristalizate mult înaintea dansului clasic european. Se întîlnesc astfel mişcări inspirate din dansul tradiţional indo-asiatic sau din dansul mitologic oriental, care au ajuns la interesante sintetizări şi la o largă gamă de expresie-Deoarece toată această „grefă“ s-a făcut pe fondul existent al tehnicii clasice, baza pregătirii profesionale fiind dansul clasic, varieta­tea mişcării a devenit imen­să , de la gestul energic, de la mişcarea agilă, aproape felină, din folclorul negru. la expresivitatea şi puterea de transpunere coregrafică a celor mai sensibile stări su­fleteşti, baletul devenind din forma cea mai pură de miş­care, prin contopirea cu ele­mentele arătate, cea mai „expresivă“ şi mai „cuprin­zătoare“ formă coregrafică. Formaţii şi şcoli de balet din Europa şi America au contribuit cu experienţa şi rezultatele lor la conturarea, mai bine zis la întrezărirea coordonatelor noului balet. Nu vom vorbi aici de trupele lui Bejart, Petit sau Gra­ham, dar căutările lor au a­­juns adeseori la realizări ex­cepţionale, adevărate pietre de încercare ale genului. A­­ceastă formă a artei dansu­lui apare în plinătatea ei numai în ambianţa pe care o poate oferi unitatea ele­mentelor constituante ale spectacolului coregrafic — muzică,, decor, costumaţie — care vin să îmbrace perfect elementul fundamental, dan­sul. Muzica aduce uneori dan­sul pe făgaşul apropierii imi­nente de sursa folclorică de care este legat suportul mu­zical. Gama posibilităţilor de expresie nu se ridică pînă la cea a baletului modern, nici pregătirea nu implică aseme­nea exigenţe. Legată mai a­­proape de folclorul de origină al bucăţii muzicale (latino-a­merican, negru, spaniol, gre­cesc ş.a.m.d.), opera core­grafică foloseşte un limbaj specific bine conturat, pre­­zentînd în forme stilizate e­­lementele de folclor caracte­ristice. Revista şi opereta, urmînd tradiţiile dobîndite în mai multe ţări, şi-au consacrat un gen propriu coregrafic, inspirat din folclorul de ori­gină, şi peste care s-au su­prapus ritmul şi tenta core­grafică specifice acestui fel de spectacol. Genul s-a de­finit în coordonate oarecum precise, prezent în multe co­medii muzicale transpuse şi pe ecran. Limitele coregra­fice ale acestui gen de spec­tacol sunt evidente. Intr-o ast­fel de revistă a fost prezent „charlestonul“ în anul 1922 la „New Amsterdam Theatre“ din New York în tabloul „Charleston in Charleston“. Dansul provine din folclorul coregrafic al negrilor, care de altfel erau interpreţii a­­cestuia şi în revista respecti­vă. Succesul de care s-a bu­curat numărul a făcut ca dansul de pe scenă să apară în saloanele de dans, creîn­­du-şi în scurt timp o popu­laritate deosebită şi ca dans de parchet. De la charleston şi step, care rămîne clasic al genu­lui, legat de numele unor in­terpreţi celebri, ca de pildă Fred Astaire, pînă­ la core­grafia de o factură nouă, im­presionistă prin puterea ei de sugestie, prin forţa şi am­ploarea gestului, prin nouta­tea şi sensul profund al miş­cării din West Side Story a­­cest gen îşi întinde aria. To­tuşi între coregrafia subor­donată scenariului de specta­col, prezentă mai ales ca di­vertisment în coktailul în­tregului spectacol, pînă la scenele de virtuozitate core­grafică realizate de Jerome Robins este un imens spaţiu, pe care acesta din urmă l-a parcurs, ducînd dansul la semnificaţii, trecîndu-l astfel pe planul principal al ac­ţiunii. Fără îndoială, sub denu­mirea de dans modern, se în­ţeleg şi manifestările oca­zionale, momentele de des­tindere ale omului, din care dansul este nelipsit. Urmînd o tradiţie veche, care a făcut din dansurile populare dan­suri de curte sau de bal în secolele trecute, şi azi fol­clorul este sursa nesecată a dansurilor moderne. Este su­ficient să amintim fox-trot­­t-ul, ienkca din folclorul eu­ropean sau samba, cha­­cha-ul, rumba, tangoul in­spirate din folclorul latino­­american, care au devenit foarte cunoscute şi nelipsite din repertoriul orchestrelor de dans, şi bineînţeles, al o­­caziilor de dans. Ar fi mult mai potrivit să numim acest gen dans de societate, nu numai pentru că unele din aceste dansuri „moderne“ au o vechime considerabilă (val­sul a fost la modă încă din sec. XIX, tangoul a apărut în 1910, iar samba în 1922), dar şi pentru a preciza mai bine funcţia sa. Am făcut această trecere în revistă a categoriilor co­regrafice distincte, care une­ori îşi confundă sensurile, dar care — ceea ce e mai neplăcut — călăuzesc uneori coregraful către realizări su­perficiale, lipsindu-l de per­spectiva de sine stătătoare, purtător al unui conţinut ar­tistic valoros, capabil să co­munice spectatorului emoţii, sentimente etc. Consideren­tele enumerate sunt în mă­sură să releve necesitatea călăuzirii montărilor de dans modern, aşa cum obişnuim să le numim, către o confi­guraţie proprie, distinctă, care să nu imite dansul de societate (în treacăt fie zis, am putut observa şi „suite“ de dansuri de parchet), să nu interfereze genul revuis­tic sau al operetei (deşi cînd în concurs se prezintă ope­rete sau estrade dansul ca atare este necesar să fie cel tipic al genului), ci să caute realizarea limbajului pro­priu, în limitele artei. Alt­fel, aceste formaţii vor fi pastişe ale altor modalităţi. Ultimul concurs a făcut a se remarca Palatul Culturii din Piteşti, (un tablou intitulat „Ritmuri“) , ca şi Ansam­blul sindicatelor din Oradea, cu încercări destul de izbuti­te de a degaja coregrafic, de sine stătător — dansul mo­dern. Alte dansuri s-au di­minuat în realizări minore ale dansului de parchet ori in imitaţii, destul de slabe, re­vuistice. Dar gestul ieftin, mişcarea vulgară n-au loc în afirmarea sinceră a artiştilor amatori. Dansul este o artă. Subiec­tul, ceea ce trîmbiţăm toţi ca o necesitate are, in sfirşit, limbajul coregrafic, modern, cel de sine stătător, cele mai multe direcţii şi adevărate mijloace de expresie proprii. Pe acestea dorim să le a­­plaudăm pe scena actualului concurs al formaţiilor muzi­­cal-coregrafice. I VIRTUŢILE DANSULUI MODERN de THEODOR VASILESCU — artist emerit — O căsuţă frumoasă... Căsuţa poştală a radioteleviziunii este, fără îndoială, una dintre cele mai „căutate“ căsuţe cu destinaţie similară. Pe adresa cu numărul 111 sosesc mereu scrisori, nu numai de dragoste, şi, toate aceste mărturii ale marelui interes public sunt de natură să bucure pe realizatorii TV. Chiar atunci, sau mai ales atunci, cînd „cores­pondenţii voluntari“ ai micului ecran părăsesc tonul omagiilor convenţionale şi îşi încarcă scri­sorile cu sugestii şi reproşuri... Se întîmplă, uneori, cum sîntem lăsaţi să înţelegem, ca do­leanţele spectatorilor să se bată cap la cap , ceea ce unii revendică,­ alţii repudiază, bucuriile unora sunt „nenorocirile“ altora. E firesc, foarte firesc, să fie aşa, dar televiziunea este datoare să-şi stabilească, şi să-şi urmeze ferm drumul (în funcţie de public, fireşte, nu nesocotindu-l), pentru că dacă va merge mereu în zig-zag, din „hăis“ în „cea“ şi din „cea“ în „hăis“, va ajunge prea încet la ţintele propuse... Se întîmplă, alte­ori, cum suntem­ lăsaţi să înţelegem, ca scriso­rile din căsuţa 111, cele mai „curajoase“, să fie anonime. Nu întîmplător, tocmai aceste depeşe nesemnate sunt injurioase, pline de invective ruşinoase. Suntem întrutotul de acord cu opinia exprimată de Tudor Vornicu in cadrul „dialo­gului cu telespectatorii“ de săptămîna trecută . in aceste condiţii dialogul devine, practic, im­posibil şi inoperant. De o vreme încoace, emisiunea de legătură dintre micul ecran şi telespectatori a devenit mult mai animată, are şanse să se înscrie prin­tre programele atractive ale săptămînii. Tocmai de aceea rindurile noastre sunt consacrate căsu­ţei poştale 111. Poate că nu e chiar firesc ca, în condiţiile unei avalanşe de scrisori, o întreagă emisiune să fie consacrată (aşa cum s-a întîm­­plat săptămîna trecută) dialogului cu un singur corespondent. Cît despre fericita idee a pre­zentării realizatorilor TV, ea poate fi scutită de balastul unor prea lungi şi monotone discuţii nu tocmai „la obiect“. Oricum, emisiunea „Că­suţa poştală 111“, concepută pe alte principii decit pînă acum( refuzînd, deci, „minima rezis­tenţă“ a răspunsurilor seci la întrebări-tip), a permis şi va mai permite, desigur, autorului, spontan şi dezinvolt, incursiuni captivante din­colo de micul ecran, în culisele unei munci de mare răspundere, etico-artistică. Scrisorile tele­spectatorilor, nu ne îndoim, vor conţine in con­tinuare sugestii de prim rang. Eforturile realizatorilor de a răspunde dolean­ţelor publice mi se par, de altfel, evidente. Duminică, de pildă, au fost — ca niciodată — peste 19 ore de transmisie, astfel încît fiecare , telespectator a avut de unde alege. Copiii — un nou serial, pasionaţii transmisiunilor sportive — un cocteil fotbalistico-hocheistic (cu emoţiile de rigoare şi cu amărăciunile de rigoare), amatorii de tele-cinema — un spiritual „film cu trei stele“... ş.a.m.d. Au existat, chiar şi intenţii de a scoate divertismentul din anonimat, printr-o emisiune vioi condusă de Melania Cîrje, „Mu­zică de cameră“. Deşi, s-o recunoaştem, nici una din glumele acestui program n-a izbutit să ne dispună precum dialogul dintre Marlon Brando, îngropat pînă la gît în nisip, şi pescăruşul cu un peştişor în cioc, doi dintre protagoniştii „Se­ducătorilor“... Plăcut acest film, cu straşnice păcăleli. Dar să nu vorbim despre păcăleli, tocmai azi... CĂLIN CALIMAN MARŢI 1 APRILIE PROGRAMUL I 17.35 Pentru elevi. Consultaţii la limba română 18.05 Limba engleză 18.30 Pentru copil 19.00 Telejurnalul de seară 19.30 Tele-universitatea 20.00 Seară de teatru „Hora domniţelor" de Radu Stanca 22.20 Varietăţi pe peliculă 22.45 Telejurnalul de noapte MIERCURI 2 APRILIE PROGRAMUL I 17.35 TV pentru specialişti. Medicină 18.05 Limba germană 18.30 Club XX — emisiune pentru tineret „Fiii urinei“ 19.00 Telejurnalul de seară 19.30 In­direct... de la Cluj 19.45 Căsuţa poştală 111. Dialog cu telespectatorii 20.00 Avanpremieră 20.10 Telecinemateca — „Al 41-lea" 21.40 Publicitate 21.45 Monografii contemporane 22.00 Itinerar european 22.15 Recitalul baritonului Octav Enigureacu 22.45 Telejurnalul de noapte MUNKA INFORMATIV SAU FORMATIV ? (Urmare din pag. 1) tem­i de asociere şi creaţie a gîndirii elevului. Referin­­du-se la acest moment difi­cil, Emilia Constantinescu, şef de sector la Institutul de ştiinţe pedagogice, sublinia : ,,In consecinţă, cunoştinţele cuprinse în programele şi — evident — în manualele şco­lare, trebuie să realizeze o informare esenţială a elevi­lor, adică însuşirea catego­riilor fundamentale ale dis­ciplinelor cuprinse în planul de învăţămînt“. Tinzînd către un învăţă­­mînt cu un asemenea profil, o mare parte din forţele in­telectuale ale elevilor sunt îndreptate spre­ însuşirea ra­ţională a elementelor noi, înlăturîndu-se atit de fra­gila şi condamnabila învă­ţare mecanică a cunoştinţe­lor. „Am printre elevii mei — preciza profesoara de filo­zofie, Margareta Panai, de la Liceul nr. 3 din Craiova — o parte care sunt capabili de o excelentă reproducere a celor spuse de mine în clasă sau a celor existente în ma­nual. Faptul că-şi irosesc însă fără nici un profit for­ţele o dovedeşte marea în­curcătură, stîngăcia şi une­ori imposibilitatea legării unei discuţii libere cu ast­fel de „performeri“. Procedeul aplicat de ase­menea elevi este poate în­truchiparea cea mai deplină a tendinţei unui învăţămînt exclusiv informativ. Aduna­rea cu disperare in memo­rie a tot felul de elemente, care se dovedesc la scurtă vreme nu numai inutile ci şi dăunătoare, constituie, de multe ori, sursa unor eşecuri şcolare sau chiar a apariţiei manifestărilor de accentuată oboseală. Ţelul procesului de învă­­ţămînt, şi asta Documentele de partid şi recenta Confe­rinţă Naţională a cadrelor didactice au subliniat-o, este ca prin pregătirea pe care o asigură milioanelor de elevi să corespundă comandamen­telor viitorului. Or, prin simpla memorare a unor cu­noştinţe, care în perspectiva timpului îşi au, o valabili­tate de scurtă durată nu se va ajunge, în nici un fel, la un astfel de deziderat. Aşa se explică necesitatea asigu­rării pentru elevi a „dezvol­tării aptitudinii de a primi noi cunoştinţe“. ..E drept, poate că sîntem încă la început — opinia di­rectorului Liceului nr. 3, din Craiova, profesorul de matematică, Marian Drncu — dar, în ciuda faptului că vor­bim atît de realizarea unui învăţămînt „formativ", n-am reuşit să obţinem nici pînă acum nişte programe şi ma­nuale „aerisite“, care să lase posibilitatea de „respi­raţie“ gîndirii elevului. Am efectuat în şcoala noastră un sondaj, privind eficienţa unui învăţămînt mai mult informativ şi, spun sincer, am aflat lucruri alarmante. Astfel, dacă la o singură ma­terie elevul e nevoit să des­cifreze 4—5 pagini de notiţe luate în clasă, 12—14 pagini din manual şi nu ştiu cîte altele din materialul bi­bliografic, reiese clar că va fi sufocat de volumul de in­formaţie căreia trebuie să-i facă faţă“. Pentru obţinerea unui în­văţămînt formativ trebuie să se ajungă la o restructu­rare a metodelor de predare şi implicit de întocmire a programelor şi manualelor. Este mult mai firesc şi mai profitabil, in acelaşi timp, o structurare logică a pre­dării unui obiect, creîndu-se pentru elevi posibilitatea ur­măririi înlănţuirii sistema­tice a noţiunilor. De aici, o mare atenţie ce va fi nece­sar să se acorde în viitor disciplinelor cu profund caracter formativ : mate­matica, logica, psihologia, filozofia, limba română, lim­bile străine etc. Referindu-se la problema în discuţie, pro­fesorul de matematică Cons­tantin Pişcaţi, de la Liceul nr 1 „Nicolae Bălcescu“ din Craiova, era de părere că : „Matematica este aceea care dezvoltă într-o mare mă­sură spiritul de creaţie, prin muncă individuală. Intr-un învăţămînt modern, elevii trebuie, şi în şcoala noastră sunt ore în care se realizea­ză aşa ceva, să facă singuri observaţii asupra fenomene­lor, să compare, să desco­pere ei înşişi relaţiile canti­tative între elemente şi, prin întrebuinţarea analogiilor, să fie capabili să creeze pro­priile lor formulări“. De fapt, părerea tuturor cadrelor didactice consultate în această anchetă merge către o păstrare a unui anu­mit echilibru între cele două laturi : informativă și for­mativă, ale procesului de în­­vătămînt, cu ponderea celei din urmă. Adică e necesară o unitate dialectică intre ele. Practica dovedește însă că sunt încă destul de multe cadre didactice, ce dintr-o condamnabilă comoditate uzează numai de procedeul informării elevilor, adică transmit oră de oră volu­mul indicat de cunoştinţe prin programă. Se realizea­ză în felul acesta un învăţă­mînt preponderent pasiv. De aici „necesitatea — cum spunea profesorul Ma­rian Dincu — folosirii în timpul predării de către ca­drele didactice a compara­ţiilor cu fenomene similare, a asociaţiilor intre cunoş­tinţe. Să se ofere elevilor pentru aceeaşi problemă două sau trei soluţii, ce­­rîndu-li-se să opteze argu­mentat pentru una din ele sau să propună ei o nouă posibilitate de dezlegare. Sunt pentru — şi o parte din­tre colegii mei au şi pus în practică — predarea de că­tre profesori numai a unor idei de bază sau a anumitor capitole de cunoştinţe. In felul acesta accentul cade pe munca individuală, a că­rei eficienţă e controlată în timpul verificării cunoştin­ţelor, cînd prim întrebări bine chibzuite se va urmări să se stabilească legături în­tre cunoştinţele predate în clasă, cele ce trebuiau com­pletate din manual, la care se va adăuga şi materialul bibliografic recomandat cu foarte mare atenţie“. Se vorbeşte în general despre procesul instructiv­­educativ. Şi se adaugă, de cele mai multe ori, că cele două laturi ale acestui pro­ces sunt inseparabile. în rea­litate, în practică, se cons­tată o atenţie deosebită a­­cordată laturii instructive, spre deosebire de cea edu­cativă, despre care se preci­zează că „oricum se reali­zează“. Realitatea a demons­trat că pornindu-se de la acest principiu apar nume­roase „scăpări educative“. E adevărat că fiecare noutate pe plan intelectual conţine în ea însăşi un mesaj educativ. Tocmai de aceea, nu tre­buie lăsat acest proces să se desfăşoare de la sine. Folo­sirea, intr-o oarecare măsu­ră, a aceloraşi metode prac­ticate in educaţia intelectua­lă a elevilor şi pe plan edu­cativ, se va solda cu o edu­caţie morală activă, cu un caracter puternic formativ. Şi asta pentru că, cunoştinţa morală devine un instru­ment de acţiune numai atunci cînd a fost analizată şi asimilată pe plan intelec­tual. Elevii nu sunt nişte me­moratoare mecanice, ci nişte fiinţe raţionale, care trebuie să aibă răgazul să-şi pună in permanenţă Întrebarea „DE CE ?" aşa şi nu altfel şi care să găsească şi răspun­sul ei. Totodată, e bine să nu pierdem din vedere că sistemul de învăţămînt nu urmăreşte crearea unor „monştri sacri“ pe plan in­telectual, ci nişte oameni, care trăiesc printre oameni, şi de aici grija, in contextul aceluiaşi proces instructiv, pentru formarea unor de­prinderi de comportament care să concorde cu idealu­rile etice ale societății socia­liste. ISTORICE COLUMNA — Lira (31 71 71) — 15,30-19 în continuare. DECRET — Buzești (15 62 79) — 15,30; 19. DRAME UN OM PENTRU ETERNITATE — Bucegi (17 05 47) — 9,30 ; 12 ; 15,30 ; 18 , 20,30. răutăciosul adolescent — Republica (11 03 72) — 9­ ,11,15; 13,45; 16,15; 18,45; 21,15 RISCURILE MESERIEI — Lucea­fărul (15 87 67) — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,30; 20,45. — Festival (15 63 84) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18 30* 21. PE* PLAJELE LUMII — București (15 61 54) — 9, 11; 13; 15; 17; 19; 21. LA EST DE EDEN — Victoria (16 28 79) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 20,45. — Melodia (12 06 88) — 8,30 ; 10,45 ; 13,15 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. — Flamura (23 07 43) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 18 ; 18,15 ; 20,30. OAMENI ÎMPIETRIȚI — Central (14 12 24) — 12,15 — 18,45 în conti­nuare. UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE — Central (14 12 24) — 10; 14,15; 16,30; 20,45. DRUMURI — Union (13 49 04) — 15,30; 18; 20,30. TATĂ DE FAMILIE — Feroviar (16 22 73) — 8-12,15 în continuare; 14,30; 16,45; 19; 21,15. — Excel­sior (18 10 88) — 9; 11,15; 13,30; 15,45; 18; 20,15. — Gloria (22 44 01) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. — Modern (23 71 01) — 9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,30; 20,45. PIANELE MECANICE — Progre­sul (23 94 10) — 15,30 ; 18. Doina (16 35 38) — 16 ; 18,15 ; 20,30. EXPRESUL COLONELULUI VON RYAN — Pacea (31 32 52) — 15,45; 18; 20,15. — Vitan (21 39 82) — 15,00; 18. PRINȚESA — Crîngași (17 38 81) — 15,30; 18; 20,15. APOI S-A NĂSCUT LEGENDA — Cosmos (35 19 15) — 15,30; 18; 20,15. COMEDII PE TEREN PROPRIU — lumina (16 23 35) — 8,30-16,30 In continu­­re ; 18,45; 20,45 MICUL PUGAR — Doina (16 35 38) — 9, 11; 13. TOTUL PENTRU RIS — Timpuri Noi (15 61 10) — 9-21 In continu­are. ASTA SEARA MA DISTREZ — Cotroceni (13 62 36) — 15,30; II. PENSIUNE PENTRU HOLTEI — Munca (21 50 07) — 16-10. OPERATIUNEA SAN GENNA­­RO — Rahova (23 91 60) — 15,30 ; 18 MUZICALE FELDMAREŞALA — Moşilor (12 52 93) — 15,30 ; 18. BUNA ZIUA, CONTESĂ — Da­cia (18 26 10) — 8,45-15,45 in con­tinuare ; 18,15; 20,45. AVENTURI PAŞA — Griviţa (17 06 58) — 0; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. — Mioriţa (14 27 14) — 9,15; 11,30; 13,45; 18; 18,15; 20,30. FREDDY, LOVEŞTE TU INŢII — înfrăţirea Intre popoare (17 31 64) — 15,15; 17,45; 20. MARELE ŞARPE — Unirea (17 10 21) — 15, 17. ROLLS ROYCE-UL GALBEN — Drumul Sării (31 28 13) — 15; 17,30 ; 20 — Tomis (21 49 46) — 9; 15,45; 18,15; 20,30. UN DELICT APROAPE PER­FECT — Ferentari (23 17 50) — 15,30; 18; 20,30. OMUL CARE L-A UCIS PE LI­BERTY WALACE — Flacăra (21 35 40) — 18; 20,30. RIO BRAVO — G 1 u 1 e 9 t 1 (17 55 46) — 15,30 ; 19. — Volga (11 91 2«) — 8,30-17 In continuare; 20.30. PENTRU INCA PUTINI DOLARI — Floreasca (33 29 71) — 11,15; 13,45; 18; 18,15; 20,30 — Aurora (35 04 66) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30. — Arta (21 31 86) — 9,15-13,30 in continuare ; 16; 18,15; 20,30. JUDOKA, AGENT SECRET — Viitorul (11 48 03) — 15,30; 18. PROFESIONIȘTI­ — Popular (35 15 17) — 15,30; 18. Mart 1­1 aprilie 1969 TOATE CABANELE RECENT AMENAJATE OPERĂ O O ARE CON­FOR­TAB/LĂ, MENIU/?­ ALESE, V/NUR/ SELEJ /ONATE, PozițiI?/ AVANTAJOASE. SE POT OBȚ/NE LOCURI D/N T/tJP ADRESAMD/J-V 4 : /. E. S. PREDEAL 8-dh­l. GN. GHEORGN­U DEJ NR. 76 TEL. fff.68 u­c­n­c. I­I încălţămintea si articol­­ele de marochinane in nrrFMRRîF SIRII UZINA MECANICA DE AUTOMOTOARF cereri si oferte s­i DE SERVICIU ANUNȚ ÎNTREPRINDERE DE STAT, cu sediul în Bucu­rești, str. Biserica Am­ici nr. 23, sectorul 1, angajează cu buletin de București — tîmplari de mobilă; — machetişti ; — vopsitori duco ; — electricieni automatizări. (490) O.C.L. UNIVERSAL, cu se­diul în București, str. Lip­scani nr. 37, et. II, angajează urgent : dactilografe princi­pale, gestionari şi vînzători pentru galanterie, tricotaje, articole electrice, tîmplar ca­lificat, lăcătuş mecanic califi­cat pentru întreţinere, portar. Relaţii suplimentare la tel. 15­95 61. (496) \ » | DURABIL , ELASTIC,] ELEGANT |

Next