Munca, august 1969 (Anul 25, nr. 6755-6781)

1969-08-01 / nr. 6755

Vineri­­ august 1969 MUNCA­­V — ■—■■■■- ' II ......... .......................fl ..........—....... I .................­­ ... I „Toate marile succese obţinute în aceste două | I decenii şi jumătate sunt rodul muncii eroice, pline de | I abnegaţie a clasei muncitoare, a ţărănimii şi intelectua- 9 I lităţii, a întregului nostru popor care a urmat cu încre- 1 I dere și devotament Partidul Comunist“ | K (Din Tezele Comitetului Central al Partidului Comunist Român pentru Congresul al­­­I X-lea al partidului) W INIMA ÎNTRECERII SOCIALISTE Notasem : din pasiunea cu care oamenii și-au res­pectat angajamentul socialist luat în cinstea celui de-al X-lea Congres al partidului şi a celei de-a 25-a aniver­sări a eliberării patriei, s-au născut valori ce întrec un milion de lei la producţia marfă. Creaţie a ultimelor două decenii (în acest an, „Electroputere" împlineşte 20 de ani de existenţă), uzina s-a impus ca o unitate de prim rang a industriei noastre socialiste. Cine sunt oamenii ei minunaţi, cei care folosind o tehnică modernă făuresc produse de o înaltă tehnicitate ? Dintre cei 1 062 de fruntaşi în între­cerea socialistă ne-am oprit la numai 9 muncitori, teh­nicieni sau ingineri, comunişti în măsură să redea di­ferite ipostaze ale afirmării personalităţii creatoare a colectivului, pe care secretarul comitetului de partid, directorul tehnic şi preşedintele comitetului sindicatu­lui nu i-a caracterizat în cîteva cuvinte... Ing. S. LEBER, director tehnic ne vorbeşte despre : îmi închipuiam că în me­seria sa, prin natura ei, nu se poate abate nici o iotă de la prescripţiile unei sche­me. ....în principiu, aşa este — precizează el cu maliţiozi­tate ; nimeni nu te opreşte să aduci însă corective în­săşi schemei, să optezi pen­tru soluţii mai economice...“ Răspunsul are un carac­ter voit impersonal. Explica­ţia dată coboară insă în in­timitatea procesului ce a de­clanşat multe idei tehnice novatoare cu care şi-a pre­­sărat activitatea de lăcătuş montor. Notez cîteva din­tre ele : dispozitivul pentru asamblarea scaunelor condu­cătorului şi mecanicilor în cabina locomotivei (scurtea­ză timpul de montaj cu zece ore) sau reşablonarea linoleumului de plută pen­tru răcirea forţată (o eco­nomie de materiale de circa 30 la sută). Ştiu, se va găsi cineva să spună : ne pierdem în amă­nunte ! Ele sunt însă cele care redau neliniştea crea­toare care străbate activi­tatea profesională a unui om care, aparent, ai înclina să crezi că face o muncă de­ru­tină. ION TACĂ „...lucrează la noi de la prima loco­motivă , este un om care-şi cunoaşte bine meseria ; este ceea ce se numeste in mod curent, un om cu idei..." Memoria oamenilor reţine un inedit jurnal al vieţii fa­bricii de aparataje. Cu aju­torul lui am aflat ce în­seamnă talentul pentru mais­trul principal Constantin Hai­­ducescu. ...Nu, nu sunt nişte inovaţii in sensul exact al noţiunii. Sunt mai de­grabă nişte (cum îi place să le numească), „contribuţii la obţinerea u­­nei productivităţi mai înalte“. Fiecare în parte a cerut un mare consum de inteligenţă şi chiar dacă nu a modificat structural o teh­nologie anume, a influen­ţat-o în mod hotărîtor. De pildă, dispozitivul de şa­bloane cu ajutorul căruia se realizează mănunchiul de co­nexiuni din afară (parte a unui aparat electric com­plex). Prin folosirea lui a fost redus timpul de ma­noperă cu 15 la sută. Poate nu este mult. Lunar însă contribuie la obţinerea a 80 de aparate electrice în plus. Sau ideea privind schimba­rea conductelor de presiune de la dispozitivul D.P.I. şi I.N.P. 110 care a redus con­sumul de neferoase şi a eli­minat o parte din suduri. Şi toate aceste idei tehnice se regăsesc, cu întreaga lor uti­litate, în faptul că producti­vitatea muncii, în sectorul maistrului Haiducescu, a crescut, în primul semestru al acestui an, cu 3 la sută, în­cep să înţeleg ; talentul de conducător al maistrului constă în complexitatea cu­noştinţelor sale profesionale şi priceperea cu care explo­rează tehnica în căutarea noului. Talentul devine egal cu dăruirea totală... CONSTANTIN HAIDUCESCU „..oricît ar «una da ciudat, dar ca sä fi maistru, eu zic că trebuia sa ai... talent. II cunosc de zece ani şi pot spune că, urmărind evoluţia colectivului pe care îl conduce, îndeplineşte această condiţie ce pare atît de puţin tehnică". Mă loveam ca de un zid : „Să vedeţi, zicea, e drept, că îmi depăşesc în fiecare zi, sarcinile pe care le am, dar asta, credeţi-mă, nu este cine ştie ce. Şi colegul meu, Dumitru Străjescu — acum e în schimbul de după-amia­­ză — obţine cam aceleaşi realizări. Şi apoi, să vă spun un lucru : faptul că Străjescu întreţine bine ma­şina, mă ajută tare mult. Se înţelege, şi eu i-o las în bună stare, curată. Cam asta-i, munca obişnuită..." Simplifică totul, stînjenit. Ca şi cum nu ar fi avut ce spune despre munca lui. Ai fi zis că este un timid. Ştiam însă că face parte din fa­milia cutezătorilor, a acelora care nu se mulţumesc să meargă apatic pe drumuri bătute. Ori pentru a modi­fica esenţial obişnuinţa me­seriei, trebuie să ai curaj. Şi are. De exemplu a inventat un dispozitiv care asigură fixarea cuzineţilor pe freză printr-o singură prindere. „Strici maşina, strici şi pie­sa...“ i-au zis unii. Nu-l cu­noşteau prea bine. Scrieciu calculase totul în amănunt. Dispozitivul a făcut ca tim­pul de prelucrare al unei piese să fie redus cu 30 la sută. Ion Scrieciu nu vor­beşte despre aşa ceva. Crede că sunt lucruri fără impor­tanţă. O, cit de importante devin în calculele economiş­tilor care indică o reducere a preţului de cost, pe acest reper, cei 6 la sută ! Pe uzină, acum, asta înseamnă numai de la aceste piese o economie de circa 100 000 de lei... în sinea lui doreşte să facă şi mai mult, mereu mai mult, într-o permanentă în­trecere cu el însuşi. ION SCRIECIU „...deşi este de şase ori fruntaş în întrecerea socialistă, deşi are Ordinul Muncii, deşi este unul dintre cei mai buni muncitori ai uzinei noastre, este de o modestie rar întîlnitâ...". NICOLAE NEAGU, secretarul comitetului de partid ne vorbeşte despre: Pe lăcătuşul Gheorghe Pe­­trişor, şeful echipei de la secţia ansamble sudate din Fabrica de transformatori, l-am găsit în mijlocul cole­gilor de lucru. Stăteau cu toţii, strînşi roată, în jurul unei piese şi discutau aprins. Era un transformator mare şi implica una din cele mai dificile execuţii. Tabloul a­­cesta îl întîlneşti des pen­tru că în această secţie s-a statornicit un obicei : întot­deauna se studiază in co­mun desenele, se colabo­rează la operaţiile mai difi­cile. Totul e un efort comun şi o unică unitate de acţiune ce împlineşte marele ideal al echipei : calitatea exce­lentă a muncii depuse. A­­ceasta este poate, caracte­ristica esenţială a echipei : omogenitatea la un înalt grad. A fost în fond şi marea dorinţă urmărită cu pasiune de secretarul organizaţiei de bază pe secţie. — La noi depăşirile de plan reprezintă un lucru o­­bişnuit. Dacă vreţi un re­cord, atunci notaţi că din cei 7 oameni cu­ număra echipa anul trecut, 6 şi-au ridicat gradul de măiestrie şi cate­goria de salarizare. De fapt, lupta cu măiestria profesională fusese declan­şată cu vreo 15 ani în urmă. Atunci cînd un băieţandru din Băileşti termina şcoala profesională de la „Electro­putere“ şi intrase cu adevă­rat în şcoala vieţii. De a­­tunci a început dialogul pur­tat fervent cu producţia, cu tehnica modernă şi oamenii. Un dialog în care s-a for­mat el însăşi formînd pe alţii. Pentru că toată echipa de lăcătuşi, cu excepţia unui singur om, reprezintă în­­tr-un fel opera lui Gheorghe Petrişor, cel care cu price­pere, căldură şi chibzuinţă a ştiut să predea meseria la cel mai ridicat nivel po­sibil. Poate de aceea, mulţi dintre elevii şcolii profesio­nale ai uzinei şi ucenici soli­cită să vină în echipa lui Gheorghe Petrişor. A lui Gheorghe Petrişor, omul, se­cretarul organizaţiei de bază P.C.R., şeful de echipă, das­călul, fruntaşul în întrecerea socialistă. ...O lumină şi un zîmbet îi lunecă pe faţă. Vorbise despre acel record şi un nou gînd încolți deplin în ființa sa. Era gîndul marilor per­formanţe. M-a întîmpinat cu o pri­vire deschisă, prietenoasă. — Despre munca noastră a bobinatorilor, ştiu eu ce anume să vă povestesc deo­sebit ?! Apoi după o pauză : „In secţia de maşini rota­tive, aici la atelierul de bo­­binaj curent alternativ sun­tem­ cu toţii ca o familie. Altfel nici nu s-ar putea. Am în echipă 26 de oameni. Majoritatea sunt tineri. Unii dintre ei, cînd au absolvit şcoala profesională, aveau în mare, noţiuni despre bobi­­naj, dar de aici şi pînă la specializarea la care au a­­juns în prezent a trebuit să­­ facă eforturi, să înveţe. Mă bucur din inimă că fiecare s-a străduit, iar cu ajutorul colectivului, tineri ca Ion Matei şi Dumitru Diaconescu şi toţi ceilalţi au reuşit în­tr-un timp scurt să păşească in aceeaşi cadenţă cu frun­taşii. Suntem­ hotărîţi să nu precupeţim nici un efort pen­tru ca şi la finele acestui an echipa noastră să fie decla­rată fruntaşă. Altceva ce aş putea să vă mai spun ?“ Din modestie şi numai din modestie, Constantin Totovi­­nă nu ne-a vorbit nimic des­pre faptul că majoritatea ce­lor din echipă şi-au însuşit o inaltă calificare tocmai da­torită sprijinului său, că, deşi fruntaş de cinci ori con­secutiv, el continuă să în­veţe, să se instruiască, fiind unul dintre cei mai activi ci­titori ai bibliotecii tehnice, că în decurs de doi ani i-au fost aplicate patru propuneri de inovaţii, ultima — „Uni­versalizarea axului pentru cele zece tipuri de maşini excitatrice“... Despre toate acestea am aflat de la tovarăşii săi apro­piaţi, oamenii din echipă, pentru care Toţovină consti­tuie permanent o pildă şi un îndemn... II găsisem în faţa planşe­tei. Puţin grav, puţin neli­niştit. Imaginea fidelă, a omului de ştiinţă. Inginerul Gheorghe Tirpe, şeful servi­ciului sculerie, ştie insă, să se detaşeze de forţa invizi­bilă a riglei sau planşetei. E de ajuns să-i dai un su­biect de discuţie şi atunci se dezlănţuie cu aceeaşi pa­siune cu care frămîntă cifre­le, coeficienţii, soluţiile. Eşti captat de fervoarea şi mo­destia vorbei sale, dar în acelaşi timp, şi de valoarea faptelor comunicate. — Ultimul an a însemnat o importantă perioadă de re­organizare a întregii activi­tăţi de la serviciul sculerie. In colaborare cu Institutul de proiectări electrotehnice am realizat un proiect de reamenajare a oţelăriei. S-au înfiinţat noi ateliere de pre­lucrare prin procedee elec­trice şi prin deformare la cald. Am realizat, pentru prima dată în ţară o matriţă de turnat sub presiune car­case de micromotoare. Am..." Gheorghe Tirpe se dezlăn­țuie cu adevărat. Nu, nu vor­bea despre calitățile sale, despre Ordinul Muncii de­cernat pentru merite deose­bite, despre sprijinul dat ca membru al comitetului de partid pe uzină, comisiei economice, contribuind la e­­laborarea unor studii intere­sante pentru îmbunătăţirea folosirii capacităţilor de pro­ducţie. Amintise doar în treacăt că lucrează în uzină de 11 ani („Venisem ca maistru din Maramureş") şi asta mai mult ca pretext pentru a vorbi despre mun­citorii din secţia sa ce au urcat rapid treptele consa­crării profesionale, ajungind astăzi ingineri şi şefi de sec­ţie. Gheorghe Tirpe vorbea mai ales despre oameni şi fapte. Despre Victor Du­mitru, Ilie Din, Ion Bodea, Cezar Briceag, Constantin Giornea sau despre realiza­rea celor patru utilaje semi­automate de tăiat tole, des­pre intensa activitate de creaţie, despre... — Poate tot ca o pasiune, spuse puţin timid, în cele din urmă, puteţi considera şi pregătirea mea pentru susţinerea doctoratului. „Tot ca o pasiune“ ! Sunau frumos aceste cuvinte ! Şi exprimau întocmai realita­tea. Deoarece pentru comu­nistul Gheorghe Tirpe fap­tele mari reprezintă o pa­siune. Ne amintisem atunci un vers din Blaga „Fără de număr sunteţi fii ai faptei“. Gheorghe Tîrpe este unul din aceşti minunaţi fii ai faptelor noastre comuniste. Ing. GHEORGHE TIRPE :„..Felul în care îşi organizează activi­tatea a contribuit la înzestrarea uzinei cu scule şi dispozitive de înaltă calitate. Inteligenţa sa şi-a manifestat-o şi în activitatea comisiei economice a comite­tului de partid , contribuind la întoc­mirea unor studii eficiente în uzină". GHEORGHE PETRIŞOR „Deşi deţine o înaltă calificare profe­sională, acest bun organizator al locului de muncă este preocupat continuu de ridicarea nivelului pregătirii sale şi al întregii echipe". CONSTANTIN TOTOVINĂ „...cum sä vä spun, are un fel al säu de a fi, şi de a se purta cu oamenii, cald, apropiat, ceea ce l-a făcut îndrăgit de întregul colectiv. Este pildă şi îndemn pentru toţi muncitorii din secţie.­" •4 Pagina a 3-a VIRGIL CUCU, președintele comitetului sindicatului ne vorbește despre : Credeam că, pe undeva, într-o asemenea categorică şi succintă caracterizare s-a strecurat un „dram" de su­biectivism (cind lucrezi lîngă un om 16 ani, îţi devine ca un frate...) Prima confruntare dintre părere şi realitate mi-a pri­lejuit-o lectura fişelor de producţie ale lui Petcu. De peste zece ani nu a dat nici un rebut. „Şi ţineţi seama, lui nea Tică i se încredin­ţează cele mai grele profile şi, în special, capetele de serie pentru omologare... îmi atrage atenţia, cu vădită mindrie, Marin Mazilu.­­Ma­­zilu se consideră, deşi lu­crează în secţie de mai bine de 3 ani, tot „ucenicul lui nea Tică Petcu“ de la care „am învăţat meserie...“) „Cum de ai izbutit ?“ întrebarea este logică ţi­­nînd seama că pînă şi nor­mele interne (foarte zgir­­cite !) lasă pentru rebut doar două procente la sută. „Nu am secrete — se „dez­vinovăţeşte" cu un zîmbet larg. Singurul secret, dacă vreţi să-i ziceţi aşa, e că eu, atunci cind muncesc, nu mă uit la ceas. Mă uit să-mi iasă lucru bun. Că nu cîştig nimic dacă dau treaba peste cap. Din contră, pierd şi eu, pierde şi uzina“. Relaţia om-timp se situ­ează pe o treaptă nouă. Cea a calităţii. Cu implicaţii largi în stăpinirea cit mai deplină a meseriei. Undeva, migala pregătirii formelor, a turnării, are în munca de fiecare zi a lui Petcu cores­pondenţe cu arta circum­scrise în valori precis deli­mitate cifric ; calculul su­mar — în zece ani, „desfiin­­ţind“ procentul admis, Petcu a făcut o economie de metal în valoare de peste 150 000 de lei. „Cam două aparta­mente bune !“ glumește Constantin Petcu. De fapt, nu este o glumă... FLOAREA FLORICĂ „...nu, să nu credeţi că exagerez , pe lîngă faptul că este de cinci ani conse­cutiv, printre cele mai bune bobinatoare, are şi dar pedagogic — de la ea au învățat meserie, în răstimp de zece ani, peste 20 de fete..." La drept vorbind, aveam oarecare îndoieli. Ce poate să facă aşa de teribil — îmi ziceam — într-o meserie lip­sită de spectaculos ? Totul depinde de fixarea unor miş­cări reflexe. „Cam aşa şi este !“ mi-a confirmat Floarea Florică. Inclusiv faptul că această îndeminare, căpătată în timp, o ajută astăzi să facă pe lună 10—15 bobine în plus. O viaţă de muncă la limi­tele banalului. Fără specta­culozitatea unor înnoiri te.-L-am recunoscut repede, acolo în atelierul „accesorii locomotive Diessel electrice“. Prezenţă distinsă, lăcătuşul Paul Jitianu demonstra unor tineri citeva din subtilităţile meseriei. Calm, cu răbdare, cu vorbe apropiate, îndru­mase o pleiadă întreagă de ucenici, azi muncitori consa­craţi. Ca şi lucrul acesta i-a plăcut întotdeauna, pentru că randamentul maxim în producţie are după părerea sa o cauză precisă : organi­z?iixnoiiy Jr»** OM joacă în această relaţie un rol primordial. — Integrarea tinerilor in viaţa uzinei moderne repre­zintă o problemă impor­tantă. Cum se rezolvă ? Cu calm, cu tact * pedagogic, prin exemplu personal. Mai ales prin exemplu personal. Cuvintele par a aparţine unui psiho-sociolog. Ele au fost create de vasta expe­rienţă a respectatului lăcă­tuş, începuse marea-i aven­tură cu metalul la vechile „ateliere noi C.F.R. Craiova“. Şi, a participat, firesc, la actul de naştere al marii u­­zine „Electroputere“ semnat acum 20 de ani. „ Noi, cei mai in vîrstă, nice esenţiale. A intervenit însă acel „dar“ de care mi-a pomenit preşedintele şi am înţeles dintr-odată că activi­tatea profesională a Floarei Florică depăşeşte ceea ce nu­mim „sarcină de serviciu“. Din ceea ce a ştiut şi con­tinuă să înveţe în meseria de bobinatoare a dăruit şi to­varăşelor sale mai tinere. „Nu, nu ne-a învăţat ges­turile muncii — îmi explică una dintre „eleve", Victoria Chiru — acelea ţin de firea omului, ci despre ce a începusem greu, era un ate­lier mic şi nu ne gindeam vreodată să scoatem aseme­nea produse moderne. Privirile lui Paul Jitianu mingîiau un colos de energii ce luneca pe sine. In loco­motiva aceea elegantă găsea ceva și din efortul său și bătrînul era stăpînit de o mindrie sinceră. Trăită cu un entuziasm tineresc, ro­bust. — Dăm și la export ase­menea produse, zise într-o decind subtil la o altă problemă importantă pentru el. Ştiţi, anul acesta, prin februarie, ne lipseau u­­nele materiale... Şi, doar în cîteva cuvinte, explică, de fapt cum şi-au conectat toţi ambiţiile la cota maximă şi au adus pla­nul la o altitudine care să îi reprezinte cu adevărat. Paul Jitianu se impune nu numai prin cei 56 de ani ştiut cum se face corect o cositorire, ca să nu aibă colţuri, despre cum se „cli­­peşte“ iute o izolaţie ruptă...“ „A făcut-o parcă fără să băgăm de seamă — comple­tează Elena Demeter — în treacăt —, însă cu migală, de mai multe ori, pînă ce ne-am deprins şi noi...“ Fetele vorbesc cu respect despre tovarăşa lor care ştie să-şi ofere ajutorul atunci cînd şi de cite ori trebuie. Cu respect şi cu dragoste, ai săi sau prin cuvintele-i încărcate de atîtea înţele­suri mature. Bătrînul meş­ter de locomotive se defi­neşte, în primul rînd, prin exemplu personal. De 5 ori fruntaş în întrecerea socia­listă din ultimii ani (price­perea, experienţa sa vastă, pasiunea pentru meserie, pentru realizările uzinei şi ale ţării, dragostea pentru tovarăşii de muncă sunt ci­teva elemente ce l-au men­ţinut în vîrful piramidei ce­lor mai buni muncitori din uzină. Un om cu vorbă în­ţeleaptă, un pedagog reco­mandat de un entuziasm ti­neresc, dar mereu matur un muncitor desăvîrşit. Da, la Paul Jitianu există o auto­ritate creatoare a virstei, dar dincolo de autoritatea virstei, Paul Jitianu repre­zintă autoritatea unei perso­nalităţi bine definite. Perso­nalitatea comunistului. PAUL JITIANU „...un muncitor desăvîrşit, un om la care autoritatea vîrstei se datorează marilor sale calităţi". CONSTANTIN PETCU „...este crescut la noi în uzină ; nu este numai unul dintre cei mai buni muncitori de la turnătorie, ci este cel mai bun !" Pagină realizată de M. COLESIU, MIRCEA M. IONESCU și D. SANDU Fotografii: PETRE COZIA*

Next