Munca, august 1969 (Anul 25, nr. 6755-6781)
1969-08-01 / nr. 6755
Vineri august 1969 MUNCAV — ■—■■■■- ' II ......... .......................fl ..........—....... I ................. ... I „Toate marile succese obţinute în aceste două | I decenii şi jumătate sunt rodul muncii eroice, pline de | I abnegaţie a clasei muncitoare, a ţărănimii şi intelectua- 9 I lităţii, a întregului nostru popor care a urmat cu încre- 1 I dere și devotament Partidul Comunist“ | K (Din Tezele Comitetului Central al Partidului Comunist Român pentru Congresul alI X-lea al partidului) W INIMA ÎNTRECERII SOCIALISTE Notasem : din pasiunea cu care oamenii și-au respectat angajamentul socialist luat în cinstea celui de-al X-lea Congres al partidului şi a celei de-a 25-a aniversări a eliberării patriei, s-au născut valori ce întrec un milion de lei la producţia marfă. Creaţie a ultimelor două decenii (în acest an, „Electroputere" împlineşte 20 de ani de existenţă), uzina s-a impus ca o unitate de prim rang a industriei noastre socialiste. Cine sunt oamenii ei minunaţi, cei care folosind o tehnică modernă făuresc produse de o înaltă tehnicitate ? Dintre cei 1 062 de fruntaşi în întrecerea socialistă ne-am oprit la numai 9 muncitori, tehnicieni sau ingineri, comunişti în măsură să redea diferite ipostaze ale afirmării personalităţii creatoare a colectivului, pe care secretarul comitetului de partid, directorul tehnic şi preşedintele comitetului sindicatului nu i-a caracterizat în cîteva cuvinte... Ing. S. LEBER, director tehnic ne vorbeşte despre : îmi închipuiam că în meseria sa, prin natura ei, nu se poate abate nici o iotă de la prescripţiile unei scheme. ....în principiu, aşa este — precizează el cu maliţiozitate ; nimeni nu te opreşte să aduci însă corective însăşi schemei, să optezi pentru soluţii mai economice...“ Răspunsul are un caracter voit impersonal. Explicaţia dată coboară insă în intimitatea procesului ce a declanşat multe idei tehnice novatoare cu care şi-a presărat activitatea de lăcătuş montor. Notez cîteva dintre ele : dispozitivul pentru asamblarea scaunelor conducătorului şi mecanicilor în cabina locomotivei (scurtează timpul de montaj cu zece ore) sau reşablonarea linoleumului de plută pentru răcirea forţată (o economie de materiale de circa 30 la sută). Ştiu, se va găsi cineva să spună : ne pierdem în amănunte ! Ele sunt însă cele care redau neliniştea creatoare care străbate activitatea profesională a unui om care, aparent, ai înclina să crezi că face o muncă derutină. ION TACĂ „...lucrează la noi de la prima locomotivă , este un om care-şi cunoaşte bine meseria ; este ceea ce se numeste in mod curent, un om cu idei..." Memoria oamenilor reţine un inedit jurnal al vieţii fabricii de aparataje. Cu ajutorul lui am aflat ce înseamnă talentul pentru maistrul principal Constantin Haiducescu. ...Nu, nu sunt nişte inovaţii in sensul exact al noţiunii. Sunt mai degrabă nişte (cum îi place să le numească), „contribuţii la obţinerea unei productivităţi mai înalte“. Fiecare în parte a cerut un mare consum de inteligenţă şi chiar dacă nu a modificat structural o tehnologie anume, a influenţat-o în mod hotărîtor. De pildă, dispozitivul de şabloane cu ajutorul căruia se realizează mănunchiul de conexiuni din afară (parte a unui aparat electric complex). Prin folosirea lui a fost redus timpul de manoperă cu 15 la sută. Poate nu este mult. Lunar însă contribuie la obţinerea a 80 de aparate electrice în plus. Sau ideea privind schimbarea conductelor de presiune de la dispozitivul D.P.I. şi I.N.P. 110 care a redus consumul de neferoase şi a eliminat o parte din suduri. Şi toate aceste idei tehnice se regăsesc, cu întreaga lor utilitate, în faptul că productivitatea muncii, în sectorul maistrului Haiducescu, a crescut, în primul semestru al acestui an, cu 3 la sută, încep să înţeleg ; talentul de conducător al maistrului constă în complexitatea cunoştinţelor sale profesionale şi priceperea cu care explorează tehnica în căutarea noului. Talentul devine egal cu dăruirea totală... CONSTANTIN HAIDUCESCU „..oricît ar «una da ciudat, dar ca sä fi maistru, eu zic că trebuia sa ai... talent. II cunosc de zece ani şi pot spune că, urmărind evoluţia colectivului pe care îl conduce, îndeplineşte această condiţie ce pare atît de puţin tehnică". Mă loveam ca de un zid : „Să vedeţi, zicea, e drept, că îmi depăşesc în fiecare zi, sarcinile pe care le am, dar asta, credeţi-mă, nu este cine ştie ce. Şi colegul meu, Dumitru Străjescu — acum e în schimbul de după-amiază — obţine cam aceleaşi realizări. Şi apoi, să vă spun un lucru : faptul că Străjescu întreţine bine maşina, mă ajută tare mult. Se înţelege, şi eu i-o las în bună stare, curată. Cam asta-i, munca obişnuită..." Simplifică totul, stînjenit. Ca şi cum nu ar fi avut ce spune despre munca lui. Ai fi zis că este un timid. Ştiam însă că face parte din familia cutezătorilor, a acelora care nu se mulţumesc să meargă apatic pe drumuri bătute. Ori pentru a modifica esenţial obişnuinţa meseriei, trebuie să ai curaj. Şi are. De exemplu a inventat un dispozitiv care asigură fixarea cuzineţilor pe freză printr-o singură prindere. „Strici maşina, strici şi piesa...“ i-au zis unii. Nu-l cunoşteau prea bine. Scrieciu calculase totul în amănunt. Dispozitivul a făcut ca timpul de prelucrare al unei piese să fie redus cu 30 la sută. Ion Scrieciu nu vorbeşte despre aşa ceva. Crede că sunt lucruri fără importanţă. O, cit de importante devin în calculele economiştilor care indică o reducere a preţului de cost, pe acest reper, cei 6 la sută ! Pe uzină, acum, asta înseamnă numai de la aceste piese o economie de circa 100 000 de lei... în sinea lui doreşte să facă şi mai mult, mereu mai mult, într-o permanentă întrecere cu el însuşi. ION SCRIECIU „...deşi este de şase ori fruntaş în întrecerea socialistă, deşi are Ordinul Muncii, deşi este unul dintre cei mai buni muncitori ai uzinei noastre, este de o modestie rar întîlnitâ...". NICOLAE NEAGU, secretarul comitetului de partid ne vorbeşte despre: Pe lăcătuşul Gheorghe Petrişor, şeful echipei de la secţia ansamble sudate din Fabrica de transformatori, l-am găsit în mijlocul colegilor de lucru. Stăteau cu toţii, strînşi roată, în jurul unei piese şi discutau aprins. Era un transformator mare şi implica una din cele mai dificile execuţii. Tabloul acesta îl întîlneşti des pentru că în această secţie s-a statornicit un obicei : întotdeauna se studiază in comun desenele, se colaborează la operaţiile mai dificile. Totul e un efort comun şi o unică unitate de acţiune ce împlineşte marele ideal al echipei : calitatea excelentă a muncii depuse. Aceasta este poate, caracteristica esenţială a echipei : omogenitatea la un înalt grad. A fost în fond şi marea dorinţă urmărită cu pasiune de secretarul organizaţiei de bază pe secţie. — La noi depăşirile de plan reprezintă un lucru obişnuit. Dacă vreţi un record, atunci notaţi că din cei 7 oameni cu număra echipa anul trecut, 6 şi-au ridicat gradul de măiestrie şi categoria de salarizare. De fapt, lupta cu măiestria profesională fusese declanşată cu vreo 15 ani în urmă. Atunci cînd un băieţandru din Băileşti termina şcoala profesională de la „Electroputere“ şi intrase cu adevărat în şcoala vieţii. De atunci a început dialogul purtat fervent cu producţia, cu tehnica modernă şi oamenii. Un dialog în care s-a format el însăşi formînd pe alţii. Pentru că toată echipa de lăcătuşi, cu excepţia unui singur om, reprezintă într-un fel opera lui Gheorghe Petrişor, cel care cu pricepere, căldură şi chibzuinţă a ştiut să predea meseria la cel mai ridicat nivel posibil. Poate de aceea, mulţi dintre elevii şcolii profesionale ai uzinei şi ucenici solicită să vină în echipa lui Gheorghe Petrişor. A lui Gheorghe Petrişor, omul, secretarul organizaţiei de bază P.C.R., şeful de echipă, dascălul, fruntaşul în întrecerea socialistă. ...O lumină şi un zîmbet îi lunecă pe faţă. Vorbise despre acel record şi un nou gînd încolți deplin în ființa sa. Era gîndul marilor performanţe. M-a întîmpinat cu o privire deschisă, prietenoasă. — Despre munca noastră a bobinatorilor, ştiu eu ce anume să vă povestesc deosebit ?! Apoi după o pauză : „In secţia de maşini rotative, aici la atelierul de bobinaj curent alternativ suntem cu toţii ca o familie. Altfel nici nu s-ar putea. Am în echipă 26 de oameni. Majoritatea sunt tineri. Unii dintre ei, cînd au absolvit şcoala profesională, aveau în mare, noţiuni despre bobinaj, dar de aici şi pînă la specializarea la care au ajuns în prezent a trebuit să facă eforturi, să înveţe. Mă bucur din inimă că fiecare s-a străduit, iar cu ajutorul colectivului, tineri ca Ion Matei şi Dumitru Diaconescu şi toţi ceilalţi au reuşit într-un timp scurt să păşească in aceeaşi cadenţă cu fruntaşii. Suntem hotărîţi să nu precupeţim nici un efort pentru ca şi la finele acestui an echipa noastră să fie declarată fruntaşă. Altceva ce aş putea să vă mai spun ?“ Din modestie şi numai din modestie, Constantin Totovină nu ne-a vorbit nimic despre faptul că majoritatea celor din echipă şi-au însuşit o inaltă calificare tocmai datorită sprijinului său, că, deşi fruntaş de cinci ori consecutiv, el continuă să înveţe, să se instruiască, fiind unul dintre cei mai activi cititori ai bibliotecii tehnice, că în decurs de doi ani i-au fost aplicate patru propuneri de inovaţii, ultima — „Universalizarea axului pentru cele zece tipuri de maşini excitatrice“... Despre toate acestea am aflat de la tovarăşii săi apropiaţi, oamenii din echipă, pentru care Toţovină constituie permanent o pildă şi un îndemn... II găsisem în faţa planşetei. Puţin grav, puţin neliniştit. Imaginea fidelă, a omului de ştiinţă. Inginerul Gheorghe Tirpe, şeful serviciului sculerie, ştie insă, să se detaşeze de forţa invizibilă a riglei sau planşetei. E de ajuns să-i dai un subiect de discuţie şi atunci se dezlănţuie cu aceeaşi pasiune cu care frămîntă cifrele, coeficienţii, soluţiile. Eşti captat de fervoarea şi modestia vorbei sale, dar în acelaşi timp, şi de valoarea faptelor comunicate. — Ultimul an a însemnat o importantă perioadă de reorganizare a întregii activităţi de la serviciul sculerie. In colaborare cu Institutul de proiectări electrotehnice am realizat un proiect de reamenajare a oţelăriei. S-au înfiinţat noi ateliere de prelucrare prin procedee electrice şi prin deformare la cald. Am realizat, pentru prima dată în ţară o matriţă de turnat sub presiune carcase de micromotoare. Am..." Gheorghe Tirpe se dezlănțuie cu adevărat. Nu, nu vorbea despre calitățile sale, despre Ordinul Muncii decernat pentru merite deosebite, despre sprijinul dat ca membru al comitetului de partid pe uzină, comisiei economice, contribuind la elaborarea unor studii interesante pentru îmbunătăţirea folosirii capacităţilor de producţie. Amintise doar în treacăt că lucrează în uzină de 11 ani („Venisem ca maistru din Maramureş") şi asta mai mult ca pretext pentru a vorbi despre muncitorii din secţia sa ce au urcat rapid treptele consacrării profesionale, ajungind astăzi ingineri şi şefi de secţie. Gheorghe Tirpe vorbea mai ales despre oameni şi fapte. Despre Victor Dumitru, Ilie Din, Ion Bodea, Cezar Briceag, Constantin Giornea sau despre realizarea celor patru utilaje semiautomate de tăiat tole, despre intensa activitate de creaţie, despre... — Poate tot ca o pasiune, spuse puţin timid, în cele din urmă, puteţi considera şi pregătirea mea pentru susţinerea doctoratului. „Tot ca o pasiune“ ! Sunau frumos aceste cuvinte ! Şi exprimau întocmai realitatea. Deoarece pentru comunistul Gheorghe Tirpe faptele mari reprezintă o pasiune. Ne amintisem atunci un vers din Blaga „Fără de număr sunteţi fii ai faptei“. Gheorghe Tîrpe este unul din aceşti minunaţi fii ai faptelor noastre comuniste. Ing. GHEORGHE TIRPE :„..Felul în care îşi organizează activitatea a contribuit la înzestrarea uzinei cu scule şi dispozitive de înaltă calitate. Inteligenţa sa şi-a manifestat-o şi în activitatea comisiei economice a comitetului de partid , contribuind la întocmirea unor studii eficiente în uzină". GHEORGHE PETRIŞOR „Deşi deţine o înaltă calificare profesională, acest bun organizator al locului de muncă este preocupat continuu de ridicarea nivelului pregătirii sale şi al întregii echipe". CONSTANTIN TOTOVINĂ „...cum sä vä spun, are un fel al säu de a fi, şi de a se purta cu oamenii, cald, apropiat, ceea ce l-a făcut îndrăgit de întregul colectiv. Este pildă şi îndemn pentru toţi muncitorii din secţie." •4 Pagina a 3-a VIRGIL CUCU, președintele comitetului sindicatului ne vorbește despre : Credeam că, pe undeva, într-o asemenea categorică şi succintă caracterizare s-a strecurat un „dram" de subiectivism (cind lucrezi lîngă un om 16 ani, îţi devine ca un frate...) Prima confruntare dintre părere şi realitate mi-a prilejuit-o lectura fişelor de producţie ale lui Petcu. De peste zece ani nu a dat nici un rebut. „Şi ţineţi seama, lui nea Tică i se încredinţează cele mai grele profile şi, în special, capetele de serie pentru omologare... îmi atrage atenţia, cu vădită mindrie, Marin Mazilu.Mazilu se consideră, deşi lucrează în secţie de mai bine de 3 ani, tot „ucenicul lui nea Tică Petcu“ de la care „am învăţat meserie...“) „Cum de ai izbutit ?“ întrebarea este logică ţinînd seama că pînă şi normele interne (foarte zgircite !) lasă pentru rebut doar două procente la sută. „Nu am secrete — se „dezvinovăţeşte" cu un zîmbet larg. Singurul secret, dacă vreţi să-i ziceţi aşa, e că eu, atunci cind muncesc, nu mă uit la ceas. Mă uit să-mi iasă lucru bun. Că nu cîştig nimic dacă dau treaba peste cap. Din contră, pierd şi eu, pierde şi uzina“. Relaţia om-timp se situează pe o treaptă nouă. Cea a calităţii. Cu implicaţii largi în stăpinirea cit mai deplină a meseriei. Undeva, migala pregătirii formelor, a turnării, are în munca de fiecare zi a lui Petcu corespondenţe cu arta circumscrise în valori precis delimitate cifric ; calculul sumar — în zece ani, „desfiinţind“ procentul admis, Petcu a făcut o economie de metal în valoare de peste 150 000 de lei. „Cam două apartamente bune !“ glumește Constantin Petcu. De fapt, nu este o glumă... FLOAREA FLORICĂ „...nu, să nu credeţi că exagerez , pe lîngă faptul că este de cinci ani consecutiv, printre cele mai bune bobinatoare, are şi dar pedagogic — de la ea au învățat meserie, în răstimp de zece ani, peste 20 de fete..." La drept vorbind, aveam oarecare îndoieli. Ce poate să facă aşa de teribil — îmi ziceam — într-o meserie lipsită de spectaculos ? Totul depinde de fixarea unor mişcări reflexe. „Cam aşa şi este !“ mi-a confirmat Floarea Florică. Inclusiv faptul că această îndeminare, căpătată în timp, o ajută astăzi să facă pe lună 10—15 bobine în plus. O viaţă de muncă la limitele banalului. Fără spectaculozitatea unor înnoiri te.-L-am recunoscut repede, acolo în atelierul „accesorii locomotive Diessel electrice“. Prezenţă distinsă, lăcătuşul Paul Jitianu demonstra unor tineri citeva din subtilităţile meseriei. Calm, cu răbdare, cu vorbe apropiate, îndrumase o pleiadă întreagă de ucenici, azi muncitori consacraţi. Ca şi lucrul acesta i-a plăcut întotdeauna, pentru că randamentul maxim în producţie are după părerea sa o cauză precisă : organiz?iixnoiiy Jr»** OM joacă în această relaţie un rol primordial. — Integrarea tinerilor in viaţa uzinei moderne reprezintă o problemă importantă. Cum se rezolvă ? Cu calm, cu tact * pedagogic, prin exemplu personal. Mai ales prin exemplu personal. Cuvintele par a aparţine unui psiho-sociolog. Ele au fost create de vasta experienţă a respectatului lăcătuş, începuse marea-i aventură cu metalul la vechile „ateliere noi C.F.R. Craiova“. Şi, a participat, firesc, la actul de naştere al marii uzine „Electroputere“ semnat acum 20 de ani. „ Noi, cei mai in vîrstă, nice esenţiale. A intervenit însă acel „dar“ de care mi-a pomenit preşedintele şi am înţeles dintr-odată că activitatea profesională a Floarei Florică depăşeşte ceea ce numim „sarcină de serviciu“. Din ceea ce a ştiut şi continuă să înveţe în meseria de bobinatoare a dăruit şi tovarăşelor sale mai tinere. „Nu, nu ne-a învăţat gesturile muncii — îmi explică una dintre „eleve", Victoria Chiru — acelea ţin de firea omului, ci despre ce a începusem greu, era un atelier mic şi nu ne gindeam vreodată să scoatem asemenea produse moderne. Privirile lui Paul Jitianu mingîiau un colos de energii ce luneca pe sine. In locomotiva aceea elegantă găsea ceva și din efortul său și bătrînul era stăpînit de o mindrie sinceră. Trăită cu un entuziasm tineresc, robust. — Dăm și la export asemenea produse, zise într-o decind subtil la o altă problemă importantă pentru el. Ştiţi, anul acesta, prin februarie, ne lipseau unele materiale... Şi, doar în cîteva cuvinte, explică, de fapt cum şi-au conectat toţi ambiţiile la cota maximă şi au adus planul la o altitudine care să îi reprezinte cu adevărat. Paul Jitianu se impune nu numai prin cei 56 de ani ştiut cum se face corect o cositorire, ca să nu aibă colţuri, despre cum se „clipeşte“ iute o izolaţie ruptă...“ „A făcut-o parcă fără să băgăm de seamă — completează Elena Demeter — în treacăt —, însă cu migală, de mai multe ori, pînă ce ne-am deprins şi noi...“ Fetele vorbesc cu respect despre tovarăşa lor care ştie să-şi ofere ajutorul atunci cînd şi de cite ori trebuie. Cu respect şi cu dragoste, ai săi sau prin cuvintele-i încărcate de atîtea înţelesuri mature. Bătrînul meşter de locomotive se defineşte, în primul rînd, prin exemplu personal. De 5 ori fruntaş în întrecerea socialistă din ultimii ani (priceperea, experienţa sa vastă, pasiunea pentru meserie, pentru realizările uzinei şi ale ţării, dragostea pentru tovarăşii de muncă sunt citeva elemente ce l-au menţinut în vîrful piramidei celor mai buni muncitori din uzină. Un om cu vorbă înţeleaptă, un pedagog recomandat de un entuziasm tineresc, dar mereu matur un muncitor desăvîrşit. Da, la Paul Jitianu există o autoritate creatoare a virstei, dar dincolo de autoritatea virstei, Paul Jitianu reprezintă autoritatea unei personalităţi bine definite. Personalitatea comunistului. PAUL JITIANU „...un muncitor desăvîrşit, un om la care autoritatea vîrstei se datorează marilor sale calităţi". CONSTANTIN PETCU „...este crescut la noi în uzină ; nu este numai unul dintre cei mai buni muncitori de la turnătorie, ci este cel mai bun !" Pagină realizată de M. COLESIU, MIRCEA M. IONESCU și D. SANDU Fotografii: PETRE COZIA*