Munca, ianuarie 1970 (Anul 26, nr. 6886-6909)

1970-01-04 / nr. 6886

Pagina a 2-a REVELION 1970 (Urmare din pag. a l-a) îndemnului adresat poporu­lui nostru de către secretarul general al partidului, tova­rășul Nicolae Ceaușescu, prin cuvîntarea rostită in noaptea revelionului, harni­cul colectiv al uzinei „Trac­torul", a cărui emblemă e cunoscută în peste 50 de țări de pe glob, îşi exprimă ho­­tărîrea fermă de a depune tot talentul şi capacitatea pentru a lărgi varietatea ti­purilor de tractoare, de a le perfecţiona caracteristicile tehnico-funcţionale, de a-şi înzeci eforturile pentru înde­plinirea exemplară a sarcini­lor de mare răspundere sta­bilite de Congresul al X-lea al partidului. Revelion In familia maistrului mecanic Gheorghe Pavel de la U.F.S. Ch. Săvinești REVELIONUL ARGEŞULUI INDUSTRIAL Argeşul zilelor noastre a devenit o adevărată citade­lă a chimiei şi a construcţi­ei de maşini. In acest spaţiu geografic, străjuit de munţi falnici şi dăruit cu cîmpii mănoase, prin care istoria ne trimite semne de vitejie, s-au ridicat, în ultimii ani, zeci de fabrici, uzine şi com­binate. Cu cugetul împăcat că şi-au adus contribuţia, cît de modestă, la înfăptuirea tutu­ror realizărilor, au întimpi­­nat piteştenii sosirea noului an. Cu paharul plin ei au închinat pentru noi succese. La sărbătoarea tradiţiona­lă a revelionului au fost prezenți și salariații fabricii­­de stofe „Argeșeana“, ai Fa­bricii de bere, ai Fabricii de drojdie furajeră. Și alături de ei s-au aflat constructorii, care nu au precupeţit nici un efort pentru înălțarea a­­cestor unități industriale ine­xistente cu un an în urnă. Peste 150 de operatori-chi­­miști, mecanici, laboranţi, ingineri, tehnicieni, econo­miști ai celei mai tinere ra­finării din fără, au petrecut primul lor revelion comun la restaurantele „Argeş" şi „Victoria". Vasile Preda, o­­perator în sala de comandă a C.E.T., Mihai Racuti, mais­tru ATM-ist, Ana Stanciu, tehniciană, Elena Constantin, laborantă, Nicolae Georges­­cu, mecanic, Ovidiu Arsene şi Georgel Anica, ingineri sau economistul Nicolae Ciobanu, cu un an-doi în ur­mă nici nu se cunoşteau. Unii dintre ei lucrau, fie la rafinăriile de la Brazi, Plo­ieşti, Teleajen sau pe Valea Trotuşului. Aici, la Piteşti, i-a atras modernitatea rafi­năriei. Salariații celor mai tine­re unități industriale ale Pi­­teştiului au petrecut pînă în zori de zi. Au toastat pentru fericire personală, pentru izbînzile care au să vină, pentru bucuriile aduse de vremurile pe care le trăim. In decorul superb al naturii, in mijlocul brazilor îmbrăcaţi în hermină albă, răsare ca dintr-un basm de Ispirescu cabana „Poiana Izvoarelor“. Amfitrionul Gheorghe Stă­­nilă, gazda Revelionului 1970 şi-a primit oaspeţii cu căldură, multă lumină, zăpadă bună de schi şi mîncăruri delicioase pregătite de soţia sa Foto : ŞT. ALBESCU PENTRU CEI DE PE MARE Multe pahare au fost în­chinate şi... golite de către marinarii şi docherii aflaţi laolaltă în sălile gării mari­time din Constanţa, în sănă­tatea celor care în acele cli­pe îşi petreceau revelionul pe mările şi oceanele lumii. „Navigăm în apele Oceanu­lui Indian, în drum spre por­tul japonez Furuyama — se spune în radiograma trimisă de echipajul mineralierului „Dunărea" semnată de co­mandantul navei, Nicolae Vîjîia. Deși ne aflăm depar­te de o oră, sîntem cu gîndu­rile la ea, la cei dragi de acasă. Pentru ei, pentru în­tregul popor închinăm paha­rul. La mulți ani". Acasă sau pe mări străine, gîndurile marinarilor s-au îngemănat în această noap­te a revelionului în care de­părtările nu le-au putut stă­vili dorința de a întîmpina noul an cu optimism, cu în­credere în puterile lor, cu năzuința de a purta și în 1970 cinste și demnitate flamurile tricolore la bord. noul an a Început Sub auspicii de muncă rodnică şi creaţie (Urmare din pag. l­a­ zii, o parte din cele ale În­treprinderii de foraj Plo­ieşti care, in anul ce s-a scurs a săpat în plus 300 de metri. Aplicînd metoda fora­jului cu jet, la mai bine de 35 la sută din totalul metra­jului, s-a reuşit ca vitezele de foraj să crească cu peste 10 la sută. Ora 0. Sondorii se îmbrăţi­şează, îşi urează noi succese pentru dezvoltarea continuă a industriei petroliere a ţă­rii, pentru sănătatea familii­lor lor. Dimineaţa, după pri­mul schimb,­în registrul son­dei s-au consemnat primele succese : 12 metri foraţi în plus. ...La Matiţa, un grup re­­strîns ‘de'­.sondori, conduşi de Constantin­ Rinică, Vasile Un­­chiaşu şi constantin Die, muncea intens. Minutele tre­ceau greu. Cu câteva secunde după miezul nopţii o voce a spart tăcerea : „ţiţei !“. Son­da producea: „Eşte prima bucurie pe care a dus-o 1070 — spune brigadierul Au­rică Rădulescu. Sondaj 34, la care de curînd s-a ter­minat forajul, erupe din bârlşug. Este prima sondă iatrat şi producţie în noul an la sche­la Boldeşti, pe meleagurile prahovene...“ ...La Rafinăria Brazi, anul 1970 începuse, de fapt, de... şase zile. Anului Nou rafi­narii i-au adus ca dar şase noi instalaţii, intrate în func­ţiune mai devreme, în cadrul complexului de majorare a producţiei de xileni, 30 de milioane lei valoarea produ­selor obţinute peste plan. Cînd sirenele au anunţat so­sirea („calendaristic" — pre­cizează cu umor Florin Po­­pescu) noului an, operatorii Constantin Păun, Vasile Pas­cale şi toţi cei conduşi de maistrul Ştefan Tănăsescu de la dracare catalitică, secţie fruntaşă pe rafinărie, şi-au urat străbunul „Ba mulţi ani“. Noaptea aceea avea să însemne însă, pentru ei, o depăşire de 120 de tone la prelucrare. Era primul suc­ces din anul 1970. 4 9300-a şam gălăţeană Pe platforma oţelăriei, trei oameni, maistrul Victor­ Popa, prim-topitorul Pavel Han­­ganu şi Vasile Ciobanu. O stranie numărătoare inversă. Şi ,,0“ coincide cu venirea lui 1970. Convertizorul se în­clină, ca un omagiu, şi incan­descenţa primului şuvoi de oţel din noul an, trumpe. „Avem condiţii să realizăm 11 şarje pe schimb — spune inginerul Mihai Vrabie — la un înalt nivel calitativ !“ Şi cînd spun ceva oţelarii, tre­buie să-i crezi. O primă do­vadă : la sfîrşitul schimbului aveau, deja, în plus, 27 de tone de oţel. P.S. Au trecut, de atunci, mai bine de două zile. Nu numai la oţelărie, ci şi în celelalte sectoare, ştafeta entuziasmului şi a hotărîrii de a obţine realizări chiar din primele minute, ore sau zile ale anului a fost pre­luată de­ toate colectivele. „Pînă în ziua de 3, la orele 7 — a precizat Aristide Munteanu, tehnician la ser­viciul dispecer-șef, — au fost produse 8 124 tone de fontă, 10 607 tone de oțel, 8 503 tone de­­ şloburi, 4 318 tone de tablă groasă). MUNKA SEMNE BUNE ANUL­ARE... „...Iarna-i grea ! Omătu-i mare / semne bune anul­are" şi-au spus in urările lor fo­restierii, minerii, chimiştii şi ceilalţi oameni ai muncii de pe meleagurile sucevene. După un străvechi obicei, încă de cu seară, clinchetul de argint al zurgălăilor, jo­cul caprelor, cârufilor şi urşi­lor au vestit voia bună din inimi la finele unui an rod­nic, precum şi experienţa a­­cumulată pentru sporul anu­lui 1970. Nu s-au întocmit bilanţuri, n-au fost rostite cifre, dar urările, fie că au fost făcute sub ferestre de tîncul cu nasul roşu ca ra­cul, fie că s-au adunat la masa încărcată a tovarăși­lor de muncă, a celor dragi din familie, au însemnat de fiecare dată împlinire. Anul 1969 a durat pe pla­iurile sucevene 1 155 de a­­partamente noi, o uzină de piese de schimb, o fabrică care va produce 16,7 mili­oane bucăți tricotate pe an și multe alte obiective eco­nomice şi social-culturale. Urările au căpătat astfel consistenţa şi girul faptelor. „A fost un an rodnic" — mi-au spus minerii şi fores­tierii din viitorul oraş afor­tant, mutaţi în case noi; „a fost un an al împlinirilor" — şi-au destăinuit gîndurile făuritorii de maşini, de mo­bilă şi chimiştii din Lunca Sucevei, avînd în imagine zona industrială a oraşului conturată tot mai distinct în fiecare an... Şi cînd acele ceasornicu­lui au marcat despărţirea de vechiul an, gîndurile tutu­ror s-au îndreptat, pline de speranţe către 1970. Zurgă­lăii au sunat parcă și mai frumos și mii de glasuri s-au auzit într-o urare ce a fost închinată țării întregi: „La anul și la mulți ani !". LA MULţI ANI, MIHAI COCOŞ! În ultima noapte a anului, cînd acele ceasornicului ară­tau 0,05 minute, a venit pe lume, la maternitatea Fi­lantropia, Mihai Cocoş, un băieţel în greutate de 3.400 kg. Este cel de-al doilea co­pil al tinerei inginere Nicu­­lina Cocoş de la Institutul de Proiectări Laminoare şi al inginerului Ion Cocoş de la Ministerul Agriculturii şi Sil­viculturii. După ce i-am urat mamei cele mai calde felici­tări, am întrebat-o ce-şi do­reşte în anul care a venit. „Să aud primele cuvinte rostite de Mihăilă şi sănăta­te tuturor copiilor din lume!" Un amănunt­­ copilul a fost adus pe lume de medicul primar Viorica Coteafă ca­re ne-a mărturisit că în cei 12 ani de cînd lucrează la această maternitate a adus pe lume peste 1.500 de co­pii. l-am urat ani mulţi, să­nătate, fericire şi să aducă pe lume copii voinici şi să­nătoşi ! • /• SUB BOLTA DE LUMINI A SĂVINEŞTILOR Constelaţia de lumini a platformei industriale a Să­­vineştilor strălucea parcă mai puternic în noaptea A­nului Nou, oferind un minu­nat cadru feeric pentru tra­diţionala sărbătoare. Aici, în spaţioasele săli ale can­tinei, aproape 600 de sala­riaţi ai Uzinei de fibre şi fire sintetice şi membri ai familiilor lor şi-au dat întîi­ Raportul Reşiţei: 1250 de tone de metal in plus Feeria nopţii reşiţene şi-a sporit strălucirea prin jocul luminilor ce au plutit, uriaş curcubeu, deasupra oţelăriei, furnalelor. Pentru că la a­­gregatele cu foc continuu ale combinatului siderurgic, Anul Nou, 1970, a fost întîm­­pinat în haine de lucru. Deşi orele ce s-au scurs de atunci sunt încă puţine, se poate consemna că producţia de oţel, fontă şi laminate însu­mează 1 250 de tone de me­tal peste sarcinile planificate. Printre semnatarii acestui prim succes în muncă a pus la temelia înfăptuirii­ exem­plare a sarcinilor ce revin siderurgiştilor în acest ultim şi hotărîtor an al cincinalu­lui — se numără echipele de topitori de la cuptoarele nr. 4 (...la orele 23, Dumitru Geană a preluat schimbul de la prim-topitorul Florea Bă­lan ; „toastul“ lor a fost sim­pla comunicare a stadiului şarjei — sobru, dar plin de semnificaţia grijei pentru calitatea oţelului ce avea să se nască o dată cu noul an) şi 5, din oţelăria Siemens Mar­tin, cunoscute prin dibăcia lor în folosirea deplină a capacităţii utilajelor şi a timpului de lucru. Ele au e­­laborat, în plus, peste 600 tone de oţel. n­a „Lupe de oţel la acea oră de hotar, In Hunedoara, clinchetul vioi din sălile revelionului săr­bătorit de siderurgişti, era sincronizat cu cel din halele combinatului în care echi­pele conduse de prim-topito­­rii Nicolae Negraru şi Au­gustin Maior, aflate la dato­rie, umpleau „cupele“ de 50—200 tone cu oţelul învol­burat al anului 1970. Ea noua şi moderna vatră de­ oţel a Hunedoarei, mai pre­cis la cuptoarele electrice de 10 de tone — obiective im­portante ale cincinalului (in­trate în exploatare anul tre­cut) — sunt consemnate pri­mele tone de oţel special.­­Primele 48 de ore ale Noului An au însemnat, aici, 141 tone oţel special elabo­rat peste prevederile planu­lui la zi. Un amănunt : la ora cînd se transmiteau aceste rînduri, la noile cuptoare electrice se elabora cea de-a 740-a şarjă de oţel...). ...Ne-am oprit şi la secţia furnale. Inginerul Clement Marinescu, „purtătorul de cuvînt,“ al jurnaliștilor, ne spune: „In anul trecut am realizat economii de 9 kilo­grame cocs pe tona de fontă produsă. In anul acesta, eco­nomiile vor urma drumul fi­resc al progresului, încît toa­tă fonta ce o vom produce peste plan va fi realizată numai pe seama cocsului e­­conomisit. Garanţii ? Avem destule din care amintim una esenţială : încă din tri­mestrul IV 1969 lucrăm la nivelul indicatorului de pro­ducţie şi de consum stabilit pentru 1970. Primele două zile ale noului an se iden­tifică, la noi, cu 240 tone de fontă, peste plan, realizată cu cocs economisit...“. 48 de ore din viața mare­lui combinat siderurgic hu­­nedorean au fost convertite în 112 tone de cocs, 400 tone de minereu aglomerat, peste 230 tone de laminate , toate realizate peste sarcinile la zi. „Noaptea albă“ a vapoarelor • Sub lumina de zi a reflec­toarelor, in rada portului Constanţa 25 de nave îşi aş­teptau, nerăbdătoare, piloti­­nele, care să le remorcheze spre danele de încărcare-des­­cărcare, în timp ce 66 de car­gouri şi mineraliere se aflau sub operaţiuni pe manile harnicelor echipe de docheri. Se descărcau cele aproape 33 000 tone de minereu, pen­tru Combinatul siderurgic din Galaţi, de mineralierul „Ghe­­nai Jayam“. Tot minereu se descărca şi din vapoarele româneşti „Bucegi“, „Reşi­ţa“ şi „Hunedoara". La dana 6, pe cargoul „Bacău“ se în­­cărcau 4 000 tone de măr­furi generale cu destinaţia Beirut, iar la dana 66, în cargoul „Lolumbara“ se în­­cărcau, de zor, ultimele can­tităţi din cele 936 tone che­restea pentru Iugoslavia. Tot cherestea, peste 1 000 de tone, încărcau docherii constăn­­ţeni şi pe cargoul „Caran­sebeş“, care se pregăteşte pentru o nouă cursă spre portul grecesc Ghytion. Vapoarele trăiau intens „noaptea­ albă“ a muncii. Pe întregul port, în zilele de 1—2­0 ianuarie au fost rea­lizate, după cum am aflat de la C.N.M. „Navrom“ Con­stanţa, peste 45 000 tone/tra­fic. Peste 45 000 tone de mar­fă încărcate sau descărcate de harnicii docheri constăn­­ţeni... „Cale liberă“ In cabina de comandă a Depoului de locomotive din Cluj, inginerul Ioan Crişan măsoară ultimele clipe ale a­­nului în cifre şi fapte, dă indicaţii mecanicilor gata de plecare. Nu înainte de a le ura „La mulţi ani !“ şi „Drum bun !“. Ce a adus anul 1969 pentru colectivul depoului ? Inginerul Crişan rememo­rează : „...a intrat în exploa­tare depoul pentru locomo­tive Diesel şi întregul per­sonal şi-a făcut pe deplin datoria. Nu a fost locomoti­vă Diesel care să nu fi stră­bătut zilnic un drum de pes­te 420 kilometri faţă de 418 kilometri cît prevede norma de parcurs. Planul anual a fost îndeplinit cu zece zile mai devreme...“. Intre timp, din staţie se anunţă intrarea şi ieşirea primelor trenuri ale anului 1970. Mecanicii Lau­­rian Negrea şi Simion Gher­man sînt cei care aduc, fără întîrziere, primii călători ai noului an la Cluj. Pe o altă linie, trenul de marfă 4 563,­ condus de mecanicul Adal­bert Csomos, primeşte cale liberă spre Oradea ducînd cu el zeci de mii de tone de bauxită pentru uzina de alu­mină. In noapte, peste linii, la acea oră, luminîndu-şi unii altora feţele cu felinarele, ceferiştii se salută. In de­pou, în registrul de lucru, sunt consemnate primele rea­lizări din noul plan. 150 000 de tone transportate. Cifră lapidară dintr-un plan care este cu aproape 7 la sută mai mare decit cel al anului precedent, un plan care obli­gă la o mai bună exploatare a mijloacelor de transport. ni­re pentru a petrece reve­lionul împreună, ca într-o mare şi unită familie. Am întîlnit, în jurul mese­lor încărcate, pe maistrul chimist Dumitru Georgescu și pe mecanicul Consfenttin Neguliță, de la secfia meia­nă 3, pe operatorul chimist Pavel Lică, pe inginerul Flo­rin Buruiană, precum şi pe mulţi alţii vechi- cunoştinţe, oameni care, prin munca lor, şi-au cîştigat o binemeritată apreciere în uzină. Intr-o atmosferă de veselie şi entu­ziasm colectiv se ciocnesc cupele cu vin, oamenii feli­­citîndu-se pentru succesele dobîndite în muncă, urb­in­du-şi altele şi mai însemna­­te, în anul cel nou. Şi au de ce să se felicite chimiştii din Săvineşti. Pen­tru ei anul încheiat a fost deosebit de rodnic în reali­zări, eforturile depuse pen­tru înfăptuirea hotărîrilor Congresului al X-lea al Par­tidului fiindu-le din plin răs­plătite. 115 milioane lei de­păşire de plan la producţia globală şi cam tot atîtea la producţia marfă, 72 milioane lei beneficii date, peste pre­vederi — iată numai cîteva din cifrele de bilanț care atestă importanta succese­lor obținute. Acestea au con­tribuit, în măsură însemnata, la îndeplinirea, cu zece zile mai devreme a planului a­­nual de producție pe între­gul județ. ...E trecut de miezul nopţii. Petrecerea este în toi. Muzi­că, dans, vin bun... şi in timp ce aici se toastează pentru anul care a sosit, pentru împliniri și mai bo­gate în viața fiecărei fami­lii, a uzinei, a întregii ţări, în faţa instalaţiilor, acolo unde schimbul de noapte sărbătorea revelionul prin muncă, aspiraţiile colectivu­lui începeau a fi materiali­zate. Reportaj realizat cu sprijinul corespondenţi­lor judeţeni ai ziarului nostru Aspect de noapte de la orăşelul copiilor din Capitală Foto : C. MARIN Duminică 4 ianuarie 1970 PREZENT (Urmare din pag. a l-a) înscrie prezenţa cu tot mai mult aplomb în actualitatea noastră socialistă. Dintr-un oraş numai al trecutului, Alba lulia se defineşte as­tăzi ca oraş al trecutului şi prezentului în care valorile fiecăruia se consacră şi se statornicesc în firea şi sufle­tul omului în alte ritmuri şi în accepţii mult îmbogăţite. Cursul nou al vieţii acestui oraş în care industria a în­ceput să pulseze intens a făcut ca interesul turiştilor să fie captat tot mai mult şi de antenele industriei, bogatei vieţi culturale şi ar­tistice. E adevărat, nu tre­buie neapărat să vizitezi fa­brica „Refractara" pentru a afla despre calitatea pro­duselor pe care le produce — vei afla date amânunţite şi argumentate în această privinţă de la beneficiarii săi, de la oţelarii şi jurnaliş­­tii reşiţeni, galafeni şi hu­­nedoreni, după cum, des­pre încălţămintea produsă de „Ardeleana" poţi să afli detalii intrînd în orice ma­gazin de profil sau univer­sal spre care pleacă sutele de mii de perechi de pan­tofi... Dar este absolut nece­sar, dincolo de aceste lu­cruri ,oarecum ştiute, să cu­noşti modul în care o bună parte a populaţiei s-a apro­piat de industrie, să afli, pe viu, de ce se mîndresc mun­citorii, inginerii şi tehnicienii „Refractarei" şi „Ardelenei". Primii îşi vor aduce argu­mente de felul : „fabrica noastră răspunde nevoii de cărămidă refractară şi sili­­co-aluminoasă, asigurîndu-i 30 la sută din necesar. In privință şamotei, procentul indică 60 la sută". Un mun­citor vîrstnic de la „Arde­leana", descriind­u-ne cali­tăţile tehnice ale utilajelor noi, precum şi ultimele „re­pere" ale fluxului tehnologic care înseamnă deopotrivă mecanizare şi înaltă califi­care a muncitorilor, nu omi­te să amintească despre un atelier „cu aere de fabrică", pentru mulfi, de tristă amin­tire, din care s-a dezvoltat noua unitate industrială. Intr-o carte dedicată cetă­ţii Alba lulia apărută acum aproape opt ani citim .­ „In viața economică şi cultura­lă a Alba luliei se produc mari transformări care schimbă zi de zi înfăţişarea oraşului, înfrumuseţîndu-l, modernizîndu-l"... De atunci această prezen­tare „foarte generală" a că­pătat acoperiri noi în reali­tăţile oraşului care „n-are timp" să îmbătrînească. O­­raşu­l gîndeşte, produce, prosperă. Gîndeşte prin populaţia sa în continuă creştere — mai mult de jumătate este ocupată în industrie — produce sem­­nîndu-şi prezenţa activă în viața economică a țării — prosperă pe străzi, în ma­gazine, în cele circa 2000 apartamente. Pentru că şi aici, ca peste tot în fara a­­ceasta, aşa a fost, din ve­chime, regula. Iar măsura a toate cite au dăinuit şi vor fi înălţate a fost şi va rămîne OMUL. Centru al judeţului, muni­cipiul Alba lulia îşi pregă­teşte cu grijă harta sa vii­toare. Cînd toate obiectivele cuprinse în planul de siste­matizare vor fi materializa­te oraşul din centrul podişu­lui transilvan va arăta cu totul altfel. Numai cetatea va rămîne aceeaşi, ca un etalon şi ca o voce împie­trită a trecutului. Oraşul nou nu poate rămîne „pe loc". El are de străbătut un timp care cheamă şi prin care, înaintînd, nu poţi osteni. Aş greşi dacă n-aş amin­ti de Alba lulia ca de un important centru de vinifi­­cafie, de migrefia sutelor de mii de sticle îmbuteliate spre mesele noastre, sticle al căror conţinut pare una plin de arome dacă degus­tătorul cunoaşte şi amărun­tul că a cucerit în mari con­fruntări internaţionale cite­­va zeci de medalii de cam­pion al calităţii. Pronunțînd numele de Alba lulia îmi apare în min­te o imagine tradiţională : pe un deal aşezate în semi­cerc feţe tinere, îmbrăcate în costume tradiţionale, cu gesturi domoale care nu se pot uita, ridică spre slăvi tînguioasele şi liricele tulni­ce. Am avut totdeauna im­presia că sunetul lor înfi­­oară tot ce intîlneşte în cale, dar mai cu seamă su­fletul şi iarba proaspătă a zorilor. Alba lulia însăşi este un tulnic. Un tulnic care evita prezentul şi învaţă notele cele mai de sus ale viito­rului I ŞI VIITOR

Next