Munca, ianuarie 1970 (Anul 26, nr. 6886-6909)
1970-01-04 / nr. 6886
Pagina a 2-a REVELION 1970 (Urmare din pag. a l-a) îndemnului adresat poporului nostru de către secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, prin cuvîntarea rostită in noaptea revelionului, harnicul colectiv al uzinei „Tractorul", a cărui emblemă e cunoscută în peste 50 de țări de pe glob, îşi exprimă hotărîrea fermă de a depune tot talentul şi capacitatea pentru a lărgi varietatea tipurilor de tractoare, de a le perfecţiona caracteristicile tehnico-funcţionale, de a-şi înzeci eforturile pentru îndeplinirea exemplară a sarcinilor de mare răspundere stabilite de Congresul al X-lea al partidului. Revelion In familia maistrului mecanic Gheorghe Pavel de la U.F.S. Ch. Săvinești REVELIONUL ARGEŞULUI INDUSTRIAL Argeşul zilelor noastre a devenit o adevărată citadelă a chimiei şi a construcţiei de maşini. In acest spaţiu geografic, străjuit de munţi falnici şi dăruit cu cîmpii mănoase, prin care istoria ne trimite semne de vitejie, s-au ridicat, în ultimii ani, zeci de fabrici, uzine şi combinate. Cu cugetul împăcat că şi-au adus contribuţia, cît de modestă, la înfăptuirea tuturor realizărilor, au întimpinat piteştenii sosirea noului an. Cu paharul plin ei au închinat pentru noi succese. La sărbătoarea tradiţională a revelionului au fost prezenți și salariații fabriciide stofe „Argeșeana“, ai Fabricii de bere, ai Fabricii de drojdie furajeră. Și alături de ei s-au aflat constructorii, care nu au precupeţit nici un efort pentru înălțarea acestor unități industriale inexistente cu un an în urnă. Peste 150 de operatori-chimiști, mecanici, laboranţi, ingineri, tehnicieni, economiști ai celei mai tinere rafinării din fără, au petrecut primul lor revelion comun la restaurantele „Argeş" şi „Victoria". Vasile Preda, operator în sala de comandă a C.E.T., Mihai Racuti, maistru ATM-ist, Ana Stanciu, tehniciană, Elena Constantin, laborantă, Nicolae Georgescu, mecanic, Ovidiu Arsene şi Georgel Anica, ingineri sau economistul Nicolae Ciobanu, cu un an-doi în urmă nici nu se cunoşteau. Unii dintre ei lucrau, fie la rafinăriile de la Brazi, Ploieşti, Teleajen sau pe Valea Trotuşului. Aici, la Piteşti, i-a atras modernitatea rafinăriei. Salariații celor mai tinere unități industriale ale Piteştiului au petrecut pînă în zori de zi. Au toastat pentru fericire personală, pentru izbînzile care au să vină, pentru bucuriile aduse de vremurile pe care le trăim. In decorul superb al naturii, in mijlocul brazilor îmbrăcaţi în hermină albă, răsare ca dintr-un basm de Ispirescu cabana „Poiana Izvoarelor“. Amfitrionul Gheorghe Stănilă, gazda Revelionului 1970 şi-a primit oaspeţii cu căldură, multă lumină, zăpadă bună de schi şi mîncăruri delicioase pregătite de soţia sa Foto : ŞT. ALBESCU PENTRU CEI DE PE MARE Multe pahare au fost închinate şi... golite de către marinarii şi docherii aflaţi laolaltă în sălile gării maritime din Constanţa, în sănătatea celor care în acele clipe îşi petreceau revelionul pe mările şi oceanele lumii. „Navigăm în apele Oceanului Indian, în drum spre portul japonez Furuyama — se spune în radiograma trimisă de echipajul mineralierului „Dunărea" semnată de comandantul navei, Nicolae Vîjîia. Deși ne aflăm departe de o oră, sîntem cu gîndurile la ea, la cei dragi de acasă. Pentru ei, pentru întregul popor închinăm paharul. La mulți ani". Acasă sau pe mări străine, gîndurile marinarilor s-au îngemănat în această noapte a revelionului în care depărtările nu le-au putut stăvili dorința de a întîmpina noul an cu optimism, cu încredere în puterile lor, cu năzuința de a purta și în 1970 cinste și demnitate flamurile tricolore la bord. noul an a Început Sub auspicii de muncă rodnică şi creaţie (Urmare din pag. la zii, o parte din cele ale Întreprinderii de foraj Ploieşti care, in anul ce s-a scurs a săpat în plus 300 de metri. Aplicînd metoda forajului cu jet, la mai bine de 35 la sută din totalul metrajului, s-a reuşit ca vitezele de foraj să crească cu peste 10 la sută. Ora 0. Sondorii se îmbrăţişează, îşi urează noi succese pentru dezvoltarea continuă a industriei petroliere a ţării, pentru sănătatea familiilor lor. Dimineaţa, după primul schimb,în registrul sondei s-au consemnat primele succese : 12 metri foraţi în plus. ...La Matiţa, un grup restrîns ‘de'.sondori, conduşi de Constantin Rinică, Vasile Unchiaşu şi constantin Die, muncea intens. Minutele treceau greu. Cu câteva secunde după miezul nopţii o voce a spart tăcerea : „ţiţei !“. Sonda producea: „Eşte prima bucurie pe care a dus-o 1070 — spune brigadierul Aurică Rădulescu. Sondaj 34, la care de curînd s-a terminat forajul, erupe din bârlşug. Este prima sondă iatrat şi producţie în noul an la schela Boldeşti, pe meleagurile prahovene...“ ...La Rafinăria Brazi, anul 1970 începuse, de fapt, de... şase zile. Anului Nou rafinarii i-au adus ca dar şase noi instalaţii, intrate în funcţiune mai devreme, în cadrul complexului de majorare a producţiei de xileni, 30 de milioane lei valoarea produselor obţinute peste plan. Cînd sirenele au anunţat sosirea („calendaristic" — precizează cu umor Florin Popescu) noului an, operatorii Constantin Păun, Vasile Pascale şi toţi cei conduşi de maistrul Ştefan Tănăsescu de la dracare catalitică, secţie fruntaşă pe rafinărie, şi-au urat străbunul „Ba mulţi ani“. Noaptea aceea avea să însemne însă, pentru ei, o depăşire de 120 de tone la prelucrare. Era primul succes din anul 1970. 4 9300-a şam gălăţeană Pe platforma oţelăriei, trei oameni, maistrul Victor Popa, prim-topitorul Pavel Hanganu şi Vasile Ciobanu. O stranie numărătoare inversă. Şi ,,0“ coincide cu venirea lui 1970. Convertizorul se înclină, ca un omagiu, şi incandescenţa primului şuvoi de oţel din noul an, trumpe. „Avem condiţii să realizăm 11 şarje pe schimb — spune inginerul Mihai Vrabie — la un înalt nivel calitativ !“ Şi cînd spun ceva oţelarii, trebuie să-i crezi. O primă dovadă : la sfîrşitul schimbului aveau, deja, în plus, 27 de tone de oţel. P.S. Au trecut, de atunci, mai bine de două zile. Nu numai la oţelărie, ci şi în celelalte sectoare, ştafeta entuziasmului şi a hotărîrii de a obţine realizări chiar din primele minute, ore sau zile ale anului a fost preluată de toate colectivele. „Pînă în ziua de 3, la orele 7 — a precizat Aristide Munteanu, tehnician la serviciul dispecer-șef, — au fost produse 8 124 tone de fontă, 10 607 tone de oțel, 8 503 tone de şloburi, 4 318 tone de tablă groasă). MUNKA SEMNE BUNE ANULARE... „...Iarna-i grea ! Omătu-i mare / semne bune anulare" şi-au spus in urările lor forestierii, minerii, chimiştii şi ceilalţi oameni ai muncii de pe meleagurile sucevene. După un străvechi obicei, încă de cu seară, clinchetul de argint al zurgălăilor, jocul caprelor, cârufilor şi urşilor au vestit voia bună din inimi la finele unui an rodnic, precum şi experienţa acumulată pentru sporul anului 1970. Nu s-au întocmit bilanţuri, n-au fost rostite cifre, dar urările, fie că au fost făcute sub ferestre de tîncul cu nasul roşu ca racul, fie că s-au adunat la masa încărcată a tovarășilor de muncă, a celor dragi din familie, au însemnat de fiecare dată împlinire. Anul 1969 a durat pe plaiurile sucevene 1 155 de apartamente noi, o uzină de piese de schimb, o fabrică care va produce 16,7 milioane bucăți tricotate pe an și multe alte obiective economice şi social-culturale. Urările au căpătat astfel consistenţa şi girul faptelor. „A fost un an rodnic" — mi-au spus minerii şi forestierii din viitorul oraş afortant, mutaţi în case noi; „a fost un an al împlinirilor" — şi-au destăinuit gîndurile făuritorii de maşini, de mobilă şi chimiştii din Lunca Sucevei, avînd în imagine zona industrială a oraşului conturată tot mai distinct în fiecare an... Şi cînd acele ceasornicului au marcat despărţirea de vechiul an, gîndurile tuturor s-au îndreptat, pline de speranţe către 1970. Zurgălăii au sunat parcă și mai frumos și mii de glasuri s-au auzit într-o urare ce a fost închinată țării întregi: „La anul și la mulți ani !". LA MULţI ANI, MIHAI COCOŞ! În ultima noapte a anului, cînd acele ceasornicului arătau 0,05 minute, a venit pe lume, la maternitatea Filantropia, Mihai Cocoş, un băieţel în greutate de 3.400 kg. Este cel de-al doilea copil al tinerei inginere Niculina Cocoş de la Institutul de Proiectări Laminoare şi al inginerului Ion Cocoş de la Ministerul Agriculturii şi Silviculturii. După ce i-am urat mamei cele mai calde felicitări, am întrebat-o ce-şi doreşte în anul care a venit. „Să aud primele cuvinte rostite de Mihăilă şi sănătate tuturor copiilor din lume!" Un amănunt copilul a fost adus pe lume de medicul primar Viorica Coteafă care ne-a mărturisit că în cei 12 ani de cînd lucrează la această maternitate a adus pe lume peste 1.500 de copii. l-am urat ani mulţi, sănătate, fericire şi să aducă pe lume copii voinici şi sănătoşi ! • /• SUB BOLTA DE LUMINI A SĂVINEŞTILOR Constelaţia de lumini a platformei industriale a Săvineştilor strălucea parcă mai puternic în noaptea Anului Nou, oferind un minunat cadru feeric pentru tradiţionala sărbătoare. Aici, în spaţioasele săli ale cantinei, aproape 600 de salariaţi ai Uzinei de fibre şi fire sintetice şi membri ai familiilor lor şi-au dat întîi Raportul Reşiţei: 1250 de tone de metal in plus Feeria nopţii reşiţene şi-a sporit strălucirea prin jocul luminilor ce au plutit, uriaş curcubeu, deasupra oţelăriei, furnalelor. Pentru că la agregatele cu foc continuu ale combinatului siderurgic, Anul Nou, 1970, a fost întîmpinat în haine de lucru. Deşi orele ce s-au scurs de atunci sunt încă puţine, se poate consemna că producţia de oţel, fontă şi laminate însumează 1 250 de tone de metal peste sarcinile planificate. Printre semnatarii acestui prim succes în muncă a pus la temelia înfăptuirii exemplare a sarcinilor ce revin siderurgiştilor în acest ultim şi hotărîtor an al cincinalului — se numără echipele de topitori de la cuptoarele nr. 4 (...la orele 23, Dumitru Geană a preluat schimbul de la prim-topitorul Florea Bălan ; „toastul“ lor a fost simpla comunicare a stadiului şarjei — sobru, dar plin de semnificaţia grijei pentru calitatea oţelului ce avea să se nască o dată cu noul an) şi 5, din oţelăria Siemens Martin, cunoscute prin dibăcia lor în folosirea deplină a capacităţii utilajelor şi a timpului de lucru. Ele au elaborat, în plus, peste 600 tone de oţel. na „Lupe de oţel la acea oră de hotar, In Hunedoara, clinchetul vioi din sălile revelionului sărbătorit de siderurgişti, era sincronizat cu cel din halele combinatului în care echipele conduse de prim-topitorii Nicolae Negraru şi Augustin Maior, aflate la datorie, umpleau „cupele“ de 50—200 tone cu oţelul învolburat al anului 1970. Ea noua şi moderna vatră de oţel a Hunedoarei, mai precis la cuptoarele electrice de 10 de tone — obiective importante ale cincinalului (intrate în exploatare anul trecut) — sunt consemnate primele tone de oţel special.Primele 48 de ore ale Noului An au însemnat, aici, 141 tone oţel special elaborat peste prevederile planului la zi. Un amănunt : la ora cînd se transmiteau aceste rînduri, la noile cuptoare electrice se elabora cea de-a 740-a şarjă de oţel...). ...Ne-am oprit şi la secţia furnale. Inginerul Clement Marinescu, „purtătorul de cuvînt,“ al jurnaliștilor, ne spune: „In anul trecut am realizat economii de 9 kilograme cocs pe tona de fontă produsă. In anul acesta, economiile vor urma drumul firesc al progresului, încît toată fonta ce o vom produce peste plan va fi realizată numai pe seama cocsului economisit. Garanţii ? Avem destule din care amintim una esenţială : încă din trimestrul IV 1969 lucrăm la nivelul indicatorului de producţie şi de consum stabilit pentru 1970. Primele două zile ale noului an se identifică, la noi, cu 240 tone de fontă, peste plan, realizată cu cocs economisit...“. 48 de ore din viața marelui combinat siderurgic hunedorean au fost convertite în 112 tone de cocs, 400 tone de minereu aglomerat, peste 230 tone de laminate , toate realizate peste sarcinile la zi. „Noaptea albă“ a vapoarelor • Sub lumina de zi a reflectoarelor, in rada portului Constanţa 25 de nave îşi aşteptau, nerăbdătoare, pilotinele, care să le remorcheze spre danele de încărcare-descărcare, în timp ce 66 de cargouri şi mineraliere se aflau sub operaţiuni pe manile harnicelor echipe de docheri. Se descărcau cele aproape 33 000 tone de minereu, pentru Combinatul siderurgic din Galaţi, de mineralierul „Ghenai Jayam“. Tot minereu se descărca şi din vapoarele româneşti „Bucegi“, „Reşiţa“ şi „Hunedoara". La dana 6, pe cargoul „Bacău“ se încărcau 4 000 tone de mărfuri generale cu destinaţia Beirut, iar la dana 66, în cargoul „Lolumbara“ se încărcau, de zor, ultimele cantităţi din cele 936 tone cherestea pentru Iugoslavia. Tot cherestea, peste 1 000 de tone, încărcau docherii constănţeni şi pe cargoul „Caransebeş“, care se pregăteşte pentru o nouă cursă spre portul grecesc Ghytion. Vapoarele trăiau intens „noaptea albă“ a muncii. Pe întregul port, în zilele de 1—20 ianuarie au fost realizate, după cum am aflat de la C.N.M. „Navrom“ Constanţa, peste 45 000 tone/trafic. Peste 45 000 tone de marfă încărcate sau descărcate de harnicii docheri constănţeni... „Cale liberă“ In cabina de comandă a Depoului de locomotive din Cluj, inginerul Ioan Crişan măsoară ultimele clipe ale anului în cifre şi fapte, dă indicaţii mecanicilor gata de plecare. Nu înainte de a le ura „La mulţi ani !“ şi „Drum bun !“. Ce a adus anul 1969 pentru colectivul depoului ? Inginerul Crişan rememorează : „...a intrat în exploatare depoul pentru locomotive Diesel şi întregul personal şi-a făcut pe deplin datoria. Nu a fost locomotivă Diesel care să nu fi străbătut zilnic un drum de peste 420 kilometri faţă de 418 kilometri cît prevede norma de parcurs. Planul anual a fost îndeplinit cu zece zile mai devreme...“. Intre timp, din staţie se anunţă intrarea şi ieşirea primelor trenuri ale anului 1970. Mecanicii Laurian Negrea şi Simion Gherman sînt cei care aduc, fără întîrziere, primii călători ai noului an la Cluj. Pe o altă linie, trenul de marfă 4 563, condus de mecanicul Adalbert Csomos, primeşte cale liberă spre Oradea ducînd cu el zeci de mii de tone de bauxită pentru uzina de alumină. In noapte, peste linii, la acea oră, luminîndu-şi unii altora feţele cu felinarele, ceferiştii se salută. In depou, în registrul de lucru, sunt consemnate primele realizări din noul plan. 150 000 de tone transportate. Cifră lapidară dintr-un plan care este cu aproape 7 la sută mai mare decit cel al anului precedent, un plan care obligă la o mai bună exploatare a mijloacelor de transport. nire pentru a petrece revelionul împreună, ca într-o mare şi unită familie. Am întîlnit, în jurul meselor încărcate, pe maistrul chimist Dumitru Georgescu și pe mecanicul Consfenttin Neguliță, de la secfia meiană 3, pe operatorul chimist Pavel Lică, pe inginerul Florin Buruiană, precum şi pe mulţi alţii vechi- cunoştinţe, oameni care, prin munca lor, şi-au cîştigat o binemeritată apreciere în uzină. Intr-o atmosferă de veselie şi entuziasm colectiv se ciocnesc cupele cu vin, oamenii felicitîndu-se pentru succesele dobîndite în muncă, urbindu-şi altele şi mai însemnate, în anul cel nou. Şi au de ce să se felicite chimiştii din Săvineşti. Pentru ei anul încheiat a fost deosebit de rodnic în realizări, eforturile depuse pentru înfăptuirea hotărîrilor Congresului al X-lea al Partidului fiindu-le din plin răsplătite. 115 milioane lei depăşire de plan la producţia globală şi cam tot atîtea la producţia marfă, 72 milioane lei beneficii date, peste prevederi — iată numai cîteva din cifrele de bilanț care atestă importanta succeselor obținute. Acestea au contribuit, în măsură însemnata, la îndeplinirea, cu zece zile mai devreme a planului anual de producție pe întregul județ. ...E trecut de miezul nopţii. Petrecerea este în toi. Muzică, dans, vin bun... şi in timp ce aici se toastează pentru anul care a sosit, pentru împliniri și mai bogate în viața fiecărei familii, a uzinei, a întregii ţări, în faţa instalaţiilor, acolo unde schimbul de noapte sărbătorea revelionul prin muncă, aspiraţiile colectivului începeau a fi materializate. Reportaj realizat cu sprijinul corespondenţilor judeţeni ai ziarului nostru Aspect de noapte de la orăşelul copiilor din Capitală Foto : C. MARIN Duminică 4 ianuarie 1970 PREZENT (Urmare din pag. a l-a) înscrie prezenţa cu tot mai mult aplomb în actualitatea noastră socialistă. Dintr-un oraş numai al trecutului, Alba lulia se defineşte astăzi ca oraş al trecutului şi prezentului în care valorile fiecăruia se consacră şi se statornicesc în firea şi sufletul omului în alte ritmuri şi în accepţii mult îmbogăţite. Cursul nou al vieţii acestui oraş în care industria a început să pulseze intens a făcut ca interesul turiştilor să fie captat tot mai mult şi de antenele industriei, bogatei vieţi culturale şi artistice. E adevărat, nu trebuie neapărat să vizitezi fabrica „Refractara" pentru a afla despre calitatea produselor pe care le produce — vei afla date amânunţite şi argumentate în această privinţă de la beneficiarii săi, de la oţelarii şi jurnaliştii reşiţeni, galafeni şi hunedoreni, după cum, despre încălţămintea produsă de „Ardeleana" poţi să afli detalii intrînd în orice magazin de profil sau universal spre care pleacă sutele de mii de perechi de pantofi... Dar este absolut necesar, dincolo de aceste lucruri ,oarecum ştiute, să cunoşti modul în care o bună parte a populaţiei s-a apropiat de industrie, să afli, pe viu, de ce se mîndresc muncitorii, inginerii şi tehnicienii „Refractarei" şi „Ardelenei". Primii îşi vor aduce argumente de felul : „fabrica noastră răspunde nevoii de cărămidă refractară şi silico-aluminoasă, asigurîndu-i 30 la sută din necesar. In privință şamotei, procentul indică 60 la sută". Un muncitor vîrstnic de la „Ardeleana", descriindu-ne calităţile tehnice ale utilajelor noi, precum şi ultimele „repere" ale fluxului tehnologic care înseamnă deopotrivă mecanizare şi înaltă calificare a muncitorilor, nu omite să amintească despre un atelier „cu aere de fabrică", pentru mulfi, de tristă amintire, din care s-a dezvoltat noua unitate industrială. Intr-o carte dedicată cetăţii Alba lulia apărută acum aproape opt ani citim . „In viața economică şi culturală a Alba luliei se produc mari transformări care schimbă zi de zi înfăţişarea oraşului, înfrumuseţîndu-l, modernizîndu-l"... De atunci această prezentare „foarte generală" a căpătat acoperiri noi în realităţile oraşului care „n-are timp" să îmbătrînească. Oraşul gîndeşte, produce, prosperă. Gîndeşte prin populaţia sa în continuă creştere — mai mult de jumătate este ocupată în industrie — produce semnîndu-şi prezenţa activă în viața economică a țării — prosperă pe străzi, în magazine, în cele circa 2000 apartamente. Pentru că şi aici, ca peste tot în fara aceasta, aşa a fost, din vechime, regula. Iar măsura a toate cite au dăinuit şi vor fi înălţate a fost şi va rămîne OMUL. Centru al judeţului, municipiul Alba lulia îşi pregăteşte cu grijă harta sa viitoare. Cînd toate obiectivele cuprinse în planul de sistematizare vor fi materializate oraşul din centrul podişului transilvan va arăta cu totul altfel. Numai cetatea va rămîne aceeaşi, ca un etalon şi ca o voce împietrită a trecutului. Oraşul nou nu poate rămîne „pe loc". El are de străbătut un timp care cheamă şi prin care, înaintînd, nu poţi osteni. Aş greşi dacă n-aş aminti de Alba lulia ca de un important centru de vinificafie, de migrefia sutelor de mii de sticle îmbuteliate spre mesele noastre, sticle al căror conţinut pare una plin de arome dacă degustătorul cunoaşte şi amăruntul că a cucerit în mari confruntări internaţionale citeva zeci de medalii de campion al calităţii. Pronunțînd numele de Alba lulia îmi apare în minte o imagine tradiţională : pe un deal aşezate în semicerc feţe tinere, îmbrăcate în costume tradiţionale, cu gesturi domoale care nu se pot uita, ridică spre slăvi tînguioasele şi liricele tulnice. Am avut totdeauna impresia că sunetul lor înfioară tot ce intîlneşte în cale, dar mai cu seamă sufletul şi iarba proaspătă a zorilor. Alba lulia însăşi este un tulnic. Un tulnic care evita prezentul şi învaţă notele cele mai de sus ale viitorului I ŞI VIITOR