Munca, martie 1970 (Anul 26, nr. 6934-6959)

1970-03-01 / nr. 6934

Proletari din toate țările, uniți-va! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL XXVI nr. 6934 Duminică 1 martie 1970 6 pagini 30 bani INVESTIŢII’70 COOPERAREA-condiţie esenţială a respectării termenelor de intrare in funcţiune Practica a dovedit că in­vestiţiile bine pregătite au intrat în funcţiune la datele planificate sau chiar înainte de termen. Aşa este cazul Fabricii de fibre poliesterice- Iaşi, Uzinei de aluminiu-Sla­­tina, Instalaţiei de cracare catalitică-Brazi, etc. La alte­le, la care lucrările de con­strucţii au fost atacate fără o suficientă pregătire prealabi­lă, durata de realizare s-a pre­lungit peste termenul prevă­zut. Este şi firesc că în ase­menea situaţii elaborarea do­cumentaţiei s-a făcut in pa­ralel cu execuţia, continuîn­­du-se chiar după intrarea în probe tehnologice, prin tot felul de completări­ şi modi­ficări, ceea ce a atras chel­tuieli suplimentare şi imobi­lizări de mijloace de produc­ţie şi forţe de muncă ale constructorului. De o deosebită importanţă pentru realizarea ritmică a execuţiei şi asigurarea pune­rii în funcţiune la termenele planificate este primirea in­tegrală a documentaţiei teh­nice înainte de începerea lucrărilor, precum şi respec­tarea termenelor de deschi­dere a finanţării pentru o­­biectivele şi capacităţile noi. Menţionăm că şi în anul 1970 în planul de construcţii-mon­­taj al Ministerului Con­strucţiilor Industriale este prevăzut un volum de peste 25 la sută lucrări noi. Din­tre acestea, 12 nici pînă la 23 februarie a.c. nu aveau asi­gurată finanţarea, deşi au termene de punere în func­ţiune în acest an. Deoarece şi în cursul anului trecut au fost întîrzieri mari în deschi­derea finanţării lucrărilor noi — 32 dintre acestea ră­­mînînd fără finanţare pînă la sfîrşitul anului — consi­derăm necesar ca titularii de investiţii să ia toate măsurile pentru urgentarea avizării, aprobării şi finan­ţării acestora. Binevenite sînt precizările din Hotă­­rîrea Consiliului de Miniş­tri de aprobare a planu­lui pe 1970 ca pentru lu­crările noi, a căror execuţie este prevăzută să înceapă în 1971, titularii să ia măsuri care să asigure elaborarea studiilor tehnico-economice, astfel incit acestea să fie a­probate pînă la 1 august 1970. De asemenea, trebuie luate măsuri ca proiectele de exe­cuție pentru lucrările în con­tinuare să fie întocmite pînă la 1 octombrie, iar pentru cele noi pînă la 1 decembrie a.c. Predarea din vreme a do­cumentaţiei tehnice ar îmbu­nătăţi mult situaţia existen­tă în prezent în pregătirea investiţiilor de către titulari, la 31 ianuarie 1970, proiecte­le de execuţie pentru planul pe anul curent al ministerului nostru fiind primite numai în proporţie de 74,4 la sută. Se simte imperios nevoia ca instituirie de proiectări să adopte şi să promoveze soluţiile constructive simple, strict corespunzătoare tehno­logiei de producţie cu even­tuala amplasare in aer liber a unor utilaje, instalaţii şi a­­gregate, sau chiar secţii în­tregi, urmărindu-se însă în acelaşi timp un grad ridicat de flexibilitate, care să per­mită transformări şi moder­nizări ulterioare ale proce­selor de fabricaţie. Totodată, trebuie avută în vedere am­plasarea optimă a obiective­lor de investiţii care să aibă ca urmare economia de teren agricol productiv, volume şi lungimi minime de terasa­­mente, reţele subterane şi drumuri. Reducerea con­strucţiilor anexe neproduc­tive, eliminarea exagerări­lor în dimensionare, a ten­dinţelor de gigantism, a exceselor arhitecturale de orice fel, vor permite dimi­nuarea ponderii construcţii­lor din volumul total al in­vestiţiilor. Tipizînd­ cele mai bune realizări care să rezolve ce­rinţele de mai sus, proiectan­ţii îşi vor uşura atit munca lor cit şi pe a constructori­, lor, contribuind efectiv la re­ducerea duratei de execuţie a noilor investiţii. Aceasta este principala explicaţie că la Uzina de aluminiu­­din Slati­na lucrările pentru dublarea capacităţii au fost finalizate în jumătate din timpul con­sumat la prima etapă. Experienţa de pînă acum (Continuare în pag. 3-a) Ing. ION TUDOSE, adjunct al ministrului construcţiilor industriale Cînd e vorba de concedii, ANUL ARE ŞASE LUNI? Anul 1970 a adus cu si­ne sarcini sporite în toate domeniile de activitate. Sarcini a căror îndeplinire cere, necondiţionat, valo­rificarea deplină a tuturor resurselor existente — de la folosirea economicoasă a materiilor prime şi mate­rialelor, perfecţionarea procesului de producţie pe întregul flux tehnologic şi pînă la utilizarea integrală şi echilibrată pe tot par­cursul anului, a forţei de muncă. In aceste împreju­rări,­­planificarea raţională şi efectuarea eşalonată a concediilor de odihnă de­vine o condiţie sine qua non a unei activităţi econo­mice fructuoase.­­De altfel, analiza activităţii pe anul trecut a şi scos la iveală, într-o serie întreagă de în­treprinderi şi instituţii, fap­tul că ignorarea acestui a­­devăr — soldată cu disloca­rea de la locul de muncă, în aşa-zisele luni „de vîrf" ale concediilor, a unui nu­măr disproporţionat de ma­re de salariaţi — a creat destule aritmicităţi şi ră­­mîneri în urmă). Pornind de la necesităţi economice majore, legisla­ţia în vigoare statorniceşte norme clare, care prevăd întocmirea planificării con­cediilor încă din ultimele luni ale anului precedent şi efectuarea lor eşalonată de la 1 ianuarie pînă la 31 decembrie. Era de aşteptat ca experienţa acumulată în anii trecuţi să impulsioneze conducerile tuturor între­prinderilor şi instituţiilor în adoptarea unor măsuri ferme în această direcţie. Şi, trebuie s-o recunoaştem, există destule întreprinderi — „Vitrometan“ din Sibiu, Fabrica de confecţii Oradea, „Metalul roşu“ din Cluj şi altele — în care s-a ţinut seamă de acest imperativ. Comitetul de direcţie al fa­bricii „Flamura roşie“ din Sibiu s-a îngrijit încă din lunile noiembrie şi decem­brie de definitivarea pro­gramării concediilor pe sec­ţii, ateliere, formaţii de lu­cru. La rîndul său, comite­tul sindicatului — pe baza cunoaşterii stării de sănăta­te şi a evidenţei dispensa­­rizării bolnavilor cronici — a precizat necesităţile de trimitere la odihnă şi trata­ment pe profile. Şi astfel „sezonul“ concediilor a în­ceput încă din luna ianua­rie. Am fi dorit, desigur, să extindem imaginea de mai sus la o scară mult mai lar­gă, să înlocuim exemplele concrete cu o apreciere po­zitivă generalizatoare. Din păcate, însă, realităţile de pe teren nu ne permit acest­­lucru, căci şi în anul curent există unităţi care se com­plac în practica tărăgănării programării concediilor. La uzinele „Timpuri Noi“ din Capitală, „obiceiul pămîn­­tului" (formularea nu ne a­­parţine nouă, ci secretaru­lui comitetului sindicatului, Constantin Creţu, şi tovară­şelor de la serviciul perso­nal însărcinate cu eviden­ţa concediilor de odihnă) a făcut ca propunerile înain­tate conducerii întreprinde­rii de către formaţiile de lucru să fie întocmite de o manieră inacceptabilă, în­­călcîndu-se toate indicațiile ALEXANDRU CONU (Continuare în pag. 4-a] La standul de probe se se fac ultimele verifi­cări la un nou lot de mașini de găurit fabri­cate la Uzina de strun­guri din Arad. Foto : M. ANDREI ÎN DEZBATERE PUBLICĂ. Proiectul de lege cu privire la organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat Cadru adecvat concordanţei intre nivelul de calificare şi complexitatea producţiei In consensul preocupă­rilor generale ale partidu­lui şi statului pentru per­fecţionarea permanentă a vieţii social-economice, co­respunzător etapei de dez­voltare a ţării, se încadrea­ză şi recentul proiect de le­ge privind organizarea şi disciplina muncii în uni­tăţile socialiste de stat, ela­borat de­ Consiliul de Mi­niştri şi Uniunea Generală a Sindicatelor din Repu­blica Socialistă România. Cu deosebită claritate s-a subliniat la Congresul al X-lea, în raportul prezen­tat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu — şi acest lu­cru a obţinut aprobare en­tuziastă, unanimă, a tu­turor participanţilor ca de altfel şi a întregului popor — că problema esenţială a progresului industriei ţării (şi în acest context a întregii economii naţiona­le)... este buna organiza­re a activităţii ei, întă­rirea răspunderii în muncă a fiecăruia — de la minis­tru (...) pînă la ultimul muncitor. Fiecare trebuie să-şi îndeplinească obliga­ţiile faţă de popor. Tre­buie să înţelegem, subli­nia în acelaşi context tova­răşul N. Ceauşescu, că e­­dificarea socialismului şi comunismului cere muncă, ordine, disciplină, răspun­dere. La toate verigile e­­conomiei naţionale este ne­cesar să fie puşi oameni care îndeplinesc cu răs­pundere sarcinile ce le re­vin“. Construirea socialismu­lui presupune o susţinută activitate educativă pentru crearea noii atitudini faţă de muncă, pentru cultiva­rea noilor drepturi şi înda­toriri ce revin tuturor oa­menilor muncii. In această direcţie trebuie să sporeas­că preocuparea familiei, a şcolii, a organelor şi or­ganizaţiilor sindicale şi de tineret. Dar, munca educa­tivă trebuie să fie conjuga­tă în mod obiectiv cu un cadru legislativ corespun­zător care, pornind de la realizările obţinute, să sti­muleze şi să reglementeze precis drepturile şi obliga­ţiile ce revin salariaţilor ca şi conducerilor unităţilor socialiste de stat. Din ansamblul prevede­rilor proiectului de lege ne-au reţinut atenţia şi a­­celea înscrise în capitolul I cu privire la obligaţiile conducerilor de unităţi. Se subliniază, printre altele, răspunderea conducerilor unităţilor asupra folosirii raţionale a forţei de muncă, stabilirii şi menţinerii nu­mărului de salariaţi la ni­velul strict necesar reali­zării sarcinilor de plan, ri­dicării calificării cadrelor, creşterii stabilităţii aces­tora, promovarea lor în ra­port cu pregătirea şi meri­tele în muncă. O asemenea prevedere se impunea toc­mai datorită unor defici­enţe constatate în această direcţie în unele unităţi. Astfel, în ceea ce priveş­te cursurile de calificare, cu şi fără scoatere din pro­ducţie, unele conduceri ale unităţilor au manifestat in­suficientă preocupare, ce­ea ce a dus la apariţia u­­nor deficienţe cum ar fi­­ la orele de practică cursan­ţii nu au fost întotdeauna repartizaţi pe lingă cei mai buni lucrători, pregă­tirii teoretice nu i s-a acor­dat atenţia corespunzătoa­re. De multe ori, fie că par­ticipanţii şi-au însuşit sau nu programa analitică, că au frecventat sau nu toate cursurile teoretice, li se e­­liberează certificate de ca­lificare în meseria respec­tivă şi sunt automat înca­draţi într-o categorie su­perioară de salarizare. Cursurile de ridicare a ca­lificării suferă, în multe privinţe şi din aceleaşi ca­uze, de neajunsuri serioa­se. Intr-o serie de între­prinderi, deşi aceste cursu­ri se organizează pe mese­rii, totuşi grupele de cursanţi se constituie din­­ţi muncitorii, indiferent de categoria de încadrare, cursul devenind astfel ne­interesant pentru lucrătorii de categorii superioare şi complicat pentru ceilalţi. (Continuare în pag. 3-a) Dr. DUMITRU CIUCUR și doctorand ILIE GAVRILĂ, Academia de studii economice București Fruntaşii — oameni cu care ne mindrim CONSTELAŢIA „FORJORUL“ M-a încercat de cu­­rînd un sentiment de profundă emoţie şi în acelaşi timp de vădită încurcătură. Mă aflam, metaforic vorbind, în faţa unei bolţi imense formată din cele 1 119 steluţe rubinii care stră­lucesc pe piepturile tot alitor fruntaşi în între­cerea socialistă de la Uzina „1 Mai“ din Plo­ieşti (aici numai echipe­le şi brigăzile­­declarate fruntaşe în întrecerea socialistă au atins nu­mărul de 292) — dis­tincţii acordate în semn de înaltă preţuire a muncii şi inteligenţei omului. Trebuia să aleg. Pe cei mai buni dintre cei mai buni! Greu lu­cru. Pentru că oamenii aceştia în totalitatea lor angajaţi cu toată forţa, curajul şi demnitatea în întrecerea socialistă, res­­pectîndu-şi cu cinste cu­­vîntul dat, au făurit atîtea bunuri peste an­gajamentele luate îneît numai o listă cronologic întocmită a putut des­luşi lucrurile. Să amin­tesc doar cîteva din suc­cesele acestui mare şi puternic colectiv: în anul 1969, s-a realizat o valoare a producţiei marfă vîndută şi înca­­sată de 82,725 milioane lei (faţă de 10 milioane lei angajament), produc­tivitatea muncii înregis­­trînd o creştere de 12,3 la sută (faţă de 1 la sută angajament). Şi lista continuă : s-au economi­sit 644 tone de metal — faţă de 350 tone angaja­ment — şi au fost date peste plan 943 tone piese vandabile din oţel tur­nat, 800 tone piese van­dabile forjate, 36 re­morci basculante, 165 sape cu role, 421 capete carotiere, o instalaţie de foraj 4DH-315, o in­stalaţie de prevenire a incendiilor etc. Firesc, de cine să vor­beşti mai întîi ? Şi totuşi, am ales din această boltă de aur, cu irizări rubinii, o bri­gadă pe care am denu­­mit-o simbolic : conste­laţia „Forjorul“, 5 „steluţe“ în jurul unui ciocan uriaş de 3 500 tone. Biografii simple. Şeful acestei vestite brigăzi de for­jori, specialişti se nu­meşte Mihai Marin (sau nea Mielu, cum îi zic oamenii cu respect). Lu­crează numai la acest ciocan de 25 de ani. Are un suris aparte, vesel, care te face să te apro­pii de el cucerindu-te de la primele vorbe. Urmează in ordine Du­mitru Gavrilă şi Ion Cosma, înlocuitori la conducerea brigăzii, apoi Ion Stamidis — „ciocănarul" echipei (care lucrează tot de 25 de ani la acelaşi ciocan, lingă şeful echipei) şi Gheorghe Voinea, inter­mediar cuptor-ciocan şi „a treia mină de cen­trare“ a piesei pe uria­şul său al ciocanului. O brigadă monolită care lucrează de patru ani şi tot de atunci se menţine fruntaşă pe secţie, secţia fiind de­clarată şi ea fruntaşă pe uzină pe anul 1969. Nici că se putea altfel. — E una din cele mai iubite brigăzi din uzină — mărturisea tovarăşul Mihai Rădulescu, pre­şedintele comitetului sindicatului. A reuşit C. ANDREI (Continuare în pag. 3-a) Sosirea în Capitală a astronauţilor americani, membri ai echipajului navei spaţiale „Apollo-12“ Astronauţii americani Charles Conrad, Richard Gordon şi Alan Bean, membrii echipajului navei spaţiale „Apollo-12“, îm­preună cu soţiile, sunt, în­­cepînd de sîmbătă la amia­ză, oaspeţii Capitalei Ro­mâniei. Avionul special cu care călătoresc cosmonauţii în turneul pe care îl între­prind în mai multe ţări din America Latină, Europa, Asia şi Africa a aterizat la ora 13:15 pe Aeroportul internaţional Otopeni, săr­bătoreşte pavoazat cu dra­pelele de stat ale României şi Statelor Unite ale Ame­­ricii. Aici se aflau nume­roşi cetăţeni veniţi să-i sa­lute cu tradiţionala ospita­litate românească pe te­merarii astronauţi care au străbătut itinerariul1 Pămînt - Lună - Pămînt pe nava spaţială „Apollo-12“. în întîmpinarea oaspe­ţilor au venit prof. Gheor­ghe Buzdugan, preşedin­tele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, acad. Miron Nicolescu, pre­şedintele Academiei Re­publicii Socialiste Româ­nia, prof. Mihnea Gheor­­ghiu, prim-vicepreşedinte al Institutului român pen­tru relaţiile culturale cu străinătatea, acad. Elie Carafoli, preşedintele Fe­deraţiei Internaţionale de Astronautică, şi alte perso­nalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale din ţara noastră. Erau prezenţi Leonard Meeker, ambasadorul Sta­telor Unite ale Americii la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. La coborîrea din avion, astronauţii Charles Con­rad, Richard Gordon şi Alan Bean sînt salutaţi cordial de preşedintele Consiliului Naţional al Cercetării ştiinţifice, prof. univ. Gheorghe Buzdu­gan, care, rostind un cu­­vînt de bun venit pe pă­­mîntul ţării româneşti, a exprimat speranţa că ajun­gerea oamenilor pe Lună va constitui nu numai un pas înainte în era cuceririi Cos­mosului de către om, ci şi un impuls în dezvoltarea rela­ţiilor de cooperare între po­poare, servind cauzei păcii şi progresului social. Ingăduiţi-mi ca, în nu­mele oamenilor de ştiinţă din ţara noastră, să vă a­­dresez sincere felicitări şi urarea de a obţine noi suc­cese, a spus vorbitorul. Sperăm că scurta vizită pe care o începeţi vă va oferi, dumneavoastră, as­­tronauţilor, soţiilor dum­neavoastră şi celorlalte persoane care vă însoţesc, posibilitatea de a vă forma o imagine despre țara noa­ (Continuare în pag. 5-a) PROMOVAREA DRAMATURGIEI ROMÂNEŞTI IN ATENŢIA TEATRELOR NOASTRE In investigaţia de faţă debu­tează cu opiniile sale maes­trul Sică Alexandrescu. Pen­tru fiecare întrebare, pentru fiecare problemă privind teatrul în general sau activi­tatea instituţiei de artă pe care o conduce, în special, el află imediat un răspuns prompt, clar, edificator, iz­­vorît din bogata şi prodigioa­sa sa experienţă în materie. — Cum apreciaţi dezvol­tarea dramaturgiei româneşti contemporane ? — îmi exprim şi pe aceas­tă cale bucuria pe care o re­simt constatînd interesanta ei evoluţie calitativă. Mulţi scriitori, care altă dată nu acordau atenţie posibilităţii de a se afirma şi prin inter­mediul teatrului, au început să-l ia în serios şi ca urma­re ne-au oferit cîteva lucrări valoroase. Mă gîndesc la Paul Anghel, D.R. Popescu, Paul Cornel Chitic şi mulţi alţii. Surprizele pe care ni le­­au pricinuit ne îndeamnă să ne ocupăm de acest „nou val“ cu încredere, interes şi pasiune. — în calitate de conducător al unei instituţii teatrale, cum promovaţi dramaturgia românească ? — Jucînd-o ! — într-adevăr, nimic mai logic şi mai firesc. Rămîne de văzut dacă e şi tot atit de simplu... — Ar putea fi extrem de simplu, dacă fiecare teatru ar avea la dispoziţie cîteva zeci de texte dramatice bune, din care să aleagă pe cele foarte bune, pe acelea care cores­pund cerinţelor spirituale ale publicului său, şi-l ajută în conturarea mult rîvnitu­­lui şi mult discutatului „pro­fil“. Deocamdată, piesele noi ale dramaturgilor cu o repu­taţie consolidată sunt imediat adoptate de mai multe tea­tre în acelaşi timp, de aceea, pentru a avea un repertoriu cit de cit inedit trebuie să lucrăm, cu răbdare, cu scrii­tori poate mai puţin cunos­cuţi sau cu cei ce abia au păşit pe tărîmul dramatur­giei. Noi am experimentat acest lucru promovînd un autor local, pe Emil Poena­­ru, cu fresca istorică, „Clo­pote la zidirea lumii“, piesă cu certe valenţe instructive, iar în actuala stagiune in­tenţionăm să prilejuim de­butul — după părerea mea interesant — al lui Radu Teodoru cu piesa „Albatro­sul“. Putem exemplifica afirma­ţia maestrului Sică Alexan­drescu enumerînd şi cele­lalte piese româneşti incluse în repertoriul stagiunii cu­rente. Cu trei ani în urmă, la Braşov, din 20 de spectacole aproximativ 12 se suspendau, din lipsă de spectatori. A­­cum, stagiunea practic nici nu se mai închide, iar multe spectacole au trecut de o su­tă de reprezentaţii. „Opinia publică“, de Aurel Baranga, ne-a spus în încheiere inter­locutorul nostru, se apro­pie de 150 de spectacole, la care au asistat peste 50 000 de spectatori. Cei mai mulţi dintre parti­cipanţii la ancheta de faţă au apreciat că asistăm la o certă evoluţie calitativă a drama­turgiei­ noastre contempora-Anchetă realizată de LUCIA BOGDAN (Continuare în pag. 2­ a)

Next