Munca, martie 1970 (Anul 26, nr. 6934-6959)
1970-03-01 / nr. 6934
Proletari din toate țările, uniți-va! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL XXVI nr. 6934 Duminică 1 martie 1970 6 pagini 30 bani INVESTIŢII’70 COOPERAREA-condiţie esenţială a respectării termenelor de intrare in funcţiune Practica a dovedit că investiţiile bine pregătite au intrat în funcţiune la datele planificate sau chiar înainte de termen. Aşa este cazul Fabricii de fibre poliesterice- Iaşi, Uzinei de aluminiu-Slatina, Instalaţiei de cracare catalitică-Brazi, etc. La altele, la care lucrările de construcţii au fost atacate fără o suficientă pregătire prealabilă, durata de realizare s-a prelungit peste termenul prevăzut. Este şi firesc că în asemenea situaţii elaborarea documentaţiei s-a făcut in paralel cu execuţia, continuîndu-se chiar după intrarea în probe tehnologice, prin tot felul de completări şi modificări, ceea ce a atras cheltuieli suplimentare şi imobilizări de mijloace de producţie şi forţe de muncă ale constructorului. De o deosebită importanţă pentru realizarea ritmică a execuţiei şi asigurarea punerii în funcţiune la termenele planificate este primirea integrală a documentaţiei tehnice înainte de începerea lucrărilor, precum şi respectarea termenelor de deschidere a finanţării pentru obiectivele şi capacităţile noi. Menţionăm că şi în anul 1970 în planul de construcţii-montaj al Ministerului Construcţiilor Industriale este prevăzut un volum de peste 25 la sută lucrări noi. Dintre acestea, 12 nici pînă la 23 februarie a.c. nu aveau asigurată finanţarea, deşi au termene de punere în funcţiune în acest an. Deoarece şi în cursul anului trecut au fost întîrzieri mari în deschiderea finanţării lucrărilor noi — 32 dintre acestea rămînînd fără finanţare pînă la sfîrşitul anului — considerăm necesar ca titularii de investiţii să ia toate măsurile pentru urgentarea avizării, aprobării şi finanţării acestora. Binevenite sînt precizările din Hotărîrea Consiliului de Miniştri de aprobare a planului pe 1970 ca pentru lucrările noi, a căror execuţie este prevăzută să înceapă în 1971, titularii să ia măsuri care să asigure elaborarea studiilor tehnico-economice, astfel incit acestea să fie aprobate pînă la 1 august 1970. De asemenea, trebuie luate măsuri ca proiectele de execuție pentru lucrările în continuare să fie întocmite pînă la 1 octombrie, iar pentru cele noi pînă la 1 decembrie a.c. Predarea din vreme a documentaţiei tehnice ar îmbunătăţi mult situaţia existentă în prezent în pregătirea investiţiilor de către titulari, la 31 ianuarie 1970, proiectele de execuţie pentru planul pe anul curent al ministerului nostru fiind primite numai în proporţie de 74,4 la sută. Se simte imperios nevoia ca instituirie de proiectări să adopte şi să promoveze soluţiile constructive simple, strict corespunzătoare tehnologiei de producţie cu eventuala amplasare in aer liber a unor utilaje, instalaţii şi agregate, sau chiar secţii întregi, urmărindu-se însă în acelaşi timp un grad ridicat de flexibilitate, care să permită transformări şi modernizări ulterioare ale proceselor de fabricaţie. Totodată, trebuie avută în vedere amplasarea optimă a obiectivelor de investiţii care să aibă ca urmare economia de teren agricol productiv, volume şi lungimi minime de terasamente, reţele subterane şi drumuri. Reducerea construcţiilor anexe neproductive, eliminarea exagerărilor în dimensionare, a tendinţelor de gigantism, a exceselor arhitecturale de orice fel, vor permite diminuarea ponderii construcţiilor din volumul total al investiţiilor. Tipizînd cele mai bune realizări care să rezolve cerinţele de mai sus, proiectanţii îşi vor uşura atit munca lor cit şi pe a constructori, lor, contribuind efectiv la reducerea duratei de execuţie a noilor investiţii. Aceasta este principala explicaţie că la Uzina de aluminiudin Slatina lucrările pentru dublarea capacităţii au fost finalizate în jumătate din timpul consumat la prima etapă. Experienţa de pînă acum (Continuare în pag. 3-a) Ing. ION TUDOSE, adjunct al ministrului construcţiilor industriale Cînd e vorba de concedii, ANUL ARE ŞASE LUNI? Anul 1970 a adus cu sine sarcini sporite în toate domeniile de activitate. Sarcini a căror îndeplinire cere, necondiţionat, valorificarea deplină a tuturor resurselor existente — de la folosirea economicoasă a materiilor prime şi materialelor, perfecţionarea procesului de producţie pe întregul flux tehnologic şi pînă la utilizarea integrală şi echilibrată pe tot parcursul anului, a forţei de muncă. In aceste împrejurări,planificarea raţională şi efectuarea eşalonată a concediilor de odihnă devine o condiţie sine qua non a unei activităţi economice fructuoase.De altfel, analiza activităţii pe anul trecut a şi scos la iveală, într-o serie întreagă de întreprinderi şi instituţii, faptul că ignorarea acestui adevăr — soldată cu dislocarea de la locul de muncă, în aşa-zisele luni „de vîrf" ale concediilor, a unui număr disproporţionat de mare de salariaţi — a creat destule aritmicităţi şi rămîneri în urmă). Pornind de la necesităţi economice majore, legislaţia în vigoare statorniceşte norme clare, care prevăd întocmirea planificării concediilor încă din ultimele luni ale anului precedent şi efectuarea lor eşalonată de la 1 ianuarie pînă la 31 decembrie. Era de aşteptat ca experienţa acumulată în anii trecuţi să impulsioneze conducerile tuturor întreprinderilor şi instituţiilor în adoptarea unor măsuri ferme în această direcţie. Şi, trebuie s-o recunoaştem, există destule întreprinderi — „Vitrometan“ din Sibiu, Fabrica de confecţii Oradea, „Metalul roşu“ din Cluj şi altele — în care s-a ţinut seamă de acest imperativ. Comitetul de direcţie al fabricii „Flamura roşie“ din Sibiu s-a îngrijit încă din lunile noiembrie şi decembrie de definitivarea programării concediilor pe secţii, ateliere, formaţii de lucru. La rîndul său, comitetul sindicatului — pe baza cunoaşterii stării de sănătate şi a evidenţei dispensarizării bolnavilor cronici — a precizat necesităţile de trimitere la odihnă şi tratament pe profile. Şi astfel „sezonul“ concediilor a început încă din luna ianuarie. Am fi dorit, desigur, să extindem imaginea de mai sus la o scară mult mai largă, să înlocuim exemplele concrete cu o apreciere pozitivă generalizatoare. Din păcate, însă, realităţile de pe teren nu ne permit acestlucru, căci şi în anul curent există unităţi care se complac în practica tărăgănării programării concediilor. La uzinele „Timpuri Noi“ din Capitală, „obiceiul pămîntului" (formularea nu ne aparţine nouă, ci secretarului comitetului sindicatului, Constantin Creţu, şi tovarăşelor de la serviciul personal însărcinate cu evidenţa concediilor de odihnă) a făcut ca propunerile înaintate conducerii întreprinderii de către formaţiile de lucru să fie întocmite de o manieră inacceptabilă, încălcîndu-se toate indicațiile ALEXANDRU CONU (Continuare în pag. 4-a] La standul de probe se se fac ultimele verificări la un nou lot de mașini de găurit fabricate la Uzina de strunguri din Arad. Foto : M. ANDREI ÎN DEZBATERE PUBLICĂ. Proiectul de lege cu privire la organizarea si disciplina muncii in unitatile socialiste de stat Cadru adecvat concordanţei intre nivelul de calificare şi complexitatea producţiei In consensul preocupărilor generale ale partidului şi statului pentru perfecţionarea permanentă a vieţii social-economice, corespunzător etapei de dezvoltare a ţării, se încadrează şi recentul proiect de lege privind organizarea şi disciplina muncii în unităţile socialiste de stat, elaborat de Consiliul de Miniştri şi Uniunea Generală a Sindicatelor din Republica Socialistă România. Cu deosebită claritate s-a subliniat la Congresul al X-lea, în raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu — şi acest lucru a obţinut aprobare entuziastă, unanimă, a tuturor participanţilor ca de altfel şi a întregului popor — că problema esenţială a progresului industriei ţării (şi în acest context a întregii economii naţionale)... este buna organizare a activităţii ei, întărirea răspunderii în muncă a fiecăruia — de la ministru (...) pînă la ultimul muncitor. Fiecare trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de popor. Trebuie să înţelegem, sublinia în acelaşi context tovarăşul N. Ceauşescu, că edificarea socialismului şi comunismului cere muncă, ordine, disciplină, răspundere. La toate verigile economiei naţionale este necesar să fie puşi oameni care îndeplinesc cu răspundere sarcinile ce le revin“. Construirea socialismului presupune o susţinută activitate educativă pentru crearea noii atitudini faţă de muncă, pentru cultivarea noilor drepturi şi îndatoriri ce revin tuturor oamenilor muncii. In această direcţie trebuie să sporească preocuparea familiei, a şcolii, a organelor şi organizaţiilor sindicale şi de tineret. Dar, munca educativă trebuie să fie conjugată în mod obiectiv cu un cadru legislativ corespunzător care, pornind de la realizările obţinute, să stimuleze şi să reglementeze precis drepturile şi obligaţiile ce revin salariaţilor ca şi conducerilor unităţilor socialiste de stat. Din ansamblul prevederilor proiectului de lege ne-au reţinut atenţia şi acelea înscrise în capitolul I cu privire la obligaţiile conducerilor de unităţi. Se subliniază, printre altele, răspunderea conducerilor unităţilor asupra folosirii raţionale a forţei de muncă, stabilirii şi menţinerii numărului de salariaţi la nivelul strict necesar realizării sarcinilor de plan, ridicării calificării cadrelor, creşterii stabilităţii acestora, promovarea lor în raport cu pregătirea şi meritele în muncă. O asemenea prevedere se impunea tocmai datorită unor deficienţe constatate în această direcţie în unele unităţi. Astfel, în ceea ce priveşte cursurile de calificare, cu şi fără scoatere din producţie, unele conduceri ale unităţilor au manifestat insuficientă preocupare, ceea ce a dus la apariţia unor deficienţe cum ar fi la orele de practică cursanţii nu au fost întotdeauna repartizaţi pe lingă cei mai buni lucrători, pregătirii teoretice nu i s-a acordat atenţia corespunzătoare. De multe ori, fie că participanţii şi-au însuşit sau nu programa analitică, că au frecventat sau nu toate cursurile teoretice, li se eliberează certificate de calificare în meseria respectivă şi sunt automat încadraţi într-o categorie superioară de salarizare. Cursurile de ridicare a calificării suferă, în multe privinţe şi din aceleaşi cauze, de neajunsuri serioase. Intr-o serie de întreprinderi, deşi aceste cursuri se organizează pe meserii, totuşi grupele de cursanţi se constituie dinţi muncitorii, indiferent de categoria de încadrare, cursul devenind astfel neinteresant pentru lucrătorii de categorii superioare şi complicat pentru ceilalţi. (Continuare în pag. 3-a) Dr. DUMITRU CIUCUR și doctorand ILIE GAVRILĂ, Academia de studii economice București Fruntaşii — oameni cu care ne mindrim CONSTELAŢIA „FORJORUL“ M-a încercat de curînd un sentiment de profundă emoţie şi în acelaşi timp de vădită încurcătură. Mă aflam, metaforic vorbind, în faţa unei bolţi imense formată din cele 1 119 steluţe rubinii care strălucesc pe piepturile tot alitor fruntaşi în întrecerea socialistă de la Uzina „1 Mai“ din Ploieşti (aici numai echipele şi brigăziledeclarate fruntaşe în întrecerea socialistă au atins numărul de 292) — distincţii acordate în semn de înaltă preţuire a muncii şi inteligenţei omului. Trebuia să aleg. Pe cei mai buni dintre cei mai buni! Greu lucru. Pentru că oamenii aceştia în totalitatea lor angajaţi cu toată forţa, curajul şi demnitatea în întrecerea socialistă, respectîndu-şi cu cinste cuvîntul dat, au făurit atîtea bunuri peste angajamentele luate îneît numai o listă cronologic întocmită a putut desluşi lucrurile. Să amintesc doar cîteva din succesele acestui mare şi puternic colectiv: în anul 1969, s-a realizat o valoare a producţiei marfă vîndută şi încasată de 82,725 milioane lei (faţă de 10 milioane lei angajament), productivitatea muncii înregistrînd o creştere de 12,3 la sută (faţă de 1 la sută angajament). Şi lista continuă : s-au economisit 644 tone de metal — faţă de 350 tone angajament — şi au fost date peste plan 943 tone piese vandabile din oţel turnat, 800 tone piese vandabile forjate, 36 remorci basculante, 165 sape cu role, 421 capete carotiere, o instalaţie de foraj 4DH-315, o instalaţie de prevenire a incendiilor etc. Firesc, de cine să vorbeşti mai întîi ? Şi totuşi, am ales din această boltă de aur, cu irizări rubinii, o brigadă pe care am denumit-o simbolic : constelaţia „Forjorul“, 5 „steluţe“ în jurul unui ciocan uriaş de 3 500 tone. Biografii simple. Şeful acestei vestite brigăzi de forjori, specialişti se numeşte Mihai Marin (sau nea Mielu, cum îi zic oamenii cu respect). Lucrează numai la acest ciocan de 25 de ani. Are un suris aparte, vesel, care te face să te apropii de el cucerindu-te de la primele vorbe. Urmează in ordine Dumitru Gavrilă şi Ion Cosma, înlocuitori la conducerea brigăzii, apoi Ion Stamidis — „ciocănarul" echipei (care lucrează tot de 25 de ani la acelaşi ciocan, lingă şeful echipei) şi Gheorghe Voinea, intermediar cuptor-ciocan şi „a treia mină de centrare“ a piesei pe uriaşul său al ciocanului. O brigadă monolită care lucrează de patru ani şi tot de atunci se menţine fruntaşă pe secţie, secţia fiind declarată şi ea fruntaşă pe uzină pe anul 1969. Nici că se putea altfel. — E una din cele mai iubite brigăzi din uzină — mărturisea tovarăşul Mihai Rădulescu, preşedintele comitetului sindicatului. A reuşit C. ANDREI (Continuare în pag. 3-a) Sosirea în Capitală a astronauţilor americani, membri ai echipajului navei spaţiale „Apollo-12“ Astronauţii americani Charles Conrad, Richard Gordon şi Alan Bean, membrii echipajului navei spaţiale „Apollo-12“, împreună cu soţiile, sunt, începînd de sîmbătă la amiază, oaspeţii Capitalei României. Avionul special cu care călătoresc cosmonauţii în turneul pe care îl întreprind în mai multe ţări din America Latină, Europa, Asia şi Africa a aterizat la ora 13:15 pe Aeroportul internaţional Otopeni, sărbătoreşte pavoazat cu drapelele de stat ale României şi Statelor Unite ale Americii. Aici se aflau numeroşi cetăţeni veniţi să-i salute cu tradiţionala ospitalitate românească pe temerarii astronauţi care au străbătut itinerariul1 Pămînt - Lună - Pămînt pe nava spaţială „Apollo-12“. în întîmpinarea oaspeţilor au venit prof. Gheorghe Buzdugan, preşedintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice, acad. Miron Nicolescu, preşedintele Academiei Republicii Socialiste România, prof. Mihnea Gheorghiu, prim-vicepreşedinte al Institutului român pentru relaţiile culturale cu străinătatea, acad. Elie Carafoli, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Astronautică, şi alte personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale din ţara noastră. Erau prezenţi Leonard Meeker, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. La coborîrea din avion, astronauţii Charles Conrad, Richard Gordon şi Alan Bean sînt salutaţi cordial de preşedintele Consiliului Naţional al Cercetării ştiinţifice, prof. univ. Gheorghe Buzdugan, care, rostind un cuvînt de bun venit pe pămîntul ţării româneşti, a exprimat speranţa că ajungerea oamenilor pe Lună va constitui nu numai un pas înainte în era cuceririi Cosmosului de către om, ci şi un impuls în dezvoltarea relaţiilor de cooperare între popoare, servind cauzei păcii şi progresului social. Ingăduiţi-mi ca, în numele oamenilor de ştiinţă din ţara noastră, să vă adresez sincere felicitări şi urarea de a obţine noi succese, a spus vorbitorul. Sperăm că scurta vizită pe care o începeţi vă va oferi, dumneavoastră, astronauţilor, soţiilor dumneavoastră şi celorlalte persoane care vă însoţesc, posibilitatea de a vă forma o imagine despre țara noa (Continuare în pag. 5-a) PROMOVAREA DRAMATURGIEI ROMÂNEŞTI IN ATENŢIA TEATRELOR NOASTRE In investigaţia de faţă debutează cu opiniile sale maestrul Sică Alexandrescu. Pentru fiecare întrebare, pentru fiecare problemă privind teatrul în general sau activitatea instituţiei de artă pe care o conduce, în special, el află imediat un răspuns prompt, clar, edificator, izvorît din bogata şi prodigioasa sa experienţă în materie. — Cum apreciaţi dezvoltarea dramaturgiei româneşti contemporane ? — îmi exprim şi pe această cale bucuria pe care o resimt constatînd interesanta ei evoluţie calitativă. Mulţi scriitori, care altă dată nu acordau atenţie posibilităţii de a se afirma şi prin intermediul teatrului, au început să-l ia în serios şi ca urmare ne-au oferit cîteva lucrări valoroase. Mă gîndesc la Paul Anghel, D.R. Popescu, Paul Cornel Chitic şi mulţi alţii. Surprizele pe care ni leau pricinuit ne îndeamnă să ne ocupăm de acest „nou val“ cu încredere, interes şi pasiune. — în calitate de conducător al unei instituţii teatrale, cum promovaţi dramaturgia românească ? — Jucînd-o ! — într-adevăr, nimic mai logic şi mai firesc. Rămîne de văzut dacă e şi tot atit de simplu... — Ar putea fi extrem de simplu, dacă fiecare teatru ar avea la dispoziţie cîteva zeci de texte dramatice bune, din care să aleagă pe cele foarte bune, pe acelea care corespund cerinţelor spirituale ale publicului său, şi-l ajută în conturarea mult rîvnitului şi mult discutatului „profil“. Deocamdată, piesele noi ale dramaturgilor cu o reputaţie consolidată sunt imediat adoptate de mai multe teatre în acelaşi timp, de aceea, pentru a avea un repertoriu cit de cit inedit trebuie să lucrăm, cu răbdare, cu scriitori poate mai puţin cunoscuţi sau cu cei ce abia au păşit pe tărîmul dramaturgiei. Noi am experimentat acest lucru promovînd un autor local, pe Emil Poenaru, cu fresca istorică, „Clopote la zidirea lumii“, piesă cu certe valenţe instructive, iar în actuala stagiune intenţionăm să prilejuim debutul — după părerea mea interesant — al lui Radu Teodoru cu piesa „Albatrosul“. Putem exemplifica afirmaţia maestrului Sică Alexandrescu enumerînd şi celelalte piese româneşti incluse în repertoriul stagiunii curente. Cu trei ani în urmă, la Braşov, din 20 de spectacole aproximativ 12 se suspendau, din lipsă de spectatori. Acum, stagiunea practic nici nu se mai închide, iar multe spectacole au trecut de o sută de reprezentaţii. „Opinia publică“, de Aurel Baranga, ne-a spus în încheiere interlocutorul nostru, se apropie de 150 de spectacole, la care au asistat peste 50 000 de spectatori. Cei mai mulţi dintre participanţii la ancheta de faţă au apreciat că asistăm la o certă evoluţie calitativă a dramaturgiei noastre contempora-Anchetă realizată de LUCIA BOGDAN (Continuare în pag. 2 a)