Munca, aprilie 1970 (Anul 26, nr. 6960-6985)

1970-04-01 / nr. 6960

■ cm mnmmih AFACERISMUL IN PIEJE Ne aflăm în Piaţa Unirii. E 5 dimineaţa. Mai avem încă o oră pînă la deschi­derea halei. Pe scările de la intrare, lingă sacii şi co­şurile încărcate, o mulţime de ţărani,, veniţi din satele învecinate, din Teleorman, Dobrogea şi alte părţi ale ţării, aşteaptă liniştiţi la faţa uşilor ferecate. Din timp în timp îşi fac apari­ţia mai mulţi indivizi, că­rora, la un semnal scurt, adică trei ciocănituri dis­■ ,rete, portarul le deschide u­şa, înclinîndu-se respec­­■kos. 1 Ora 6. Uşile se deschid. I­r­oducătorii pornesc cu­­‘mărfurile spre sectorul c­es­ti­­inat lor. Dar, surpriză ! [Toate tarabele sunt ocupate. [\proape 20 de persoane î­mbrăcate în halate albe li pregătesc cuţitele şi to­li­arele de măcelărie, fără Ut aibă în jurul lor pic de ne. I-am recunoscut. I' cei ce pătrunseseră iBh- »ta uşurinţă in hală, iscuţi sub denumirea jSl noc­aşi, care prin dife­ metode, pe care le vom a mai jos, încearcă să rateze ţăranii şi să spe­marfa. I — Aştept un nepot, spu- • K autoritar Grigore Bu- Wa, unul dintre cioc­aşi. f Acum trebuie să pice cu marfa ! . Aruncă apoi o privire in­dulgentă ţăranului care i se adresase­ cu rugămintea de a-i face loc. — Cu cît vrei să vinzi kilogramul de carne ? în­treabă cioclaşul. — Păi, ştiu eu ! Să zic, 18 lei, una peste alta, miel şi oaie, răspunde ţăranul Ma­rian Petruş, din comuna Pereţ, judeţul Teleorman. — Te scap eu de belea ! îmi vinzi mie toată carnea şi îţi dau banii pe loc. • Ce era să facă ? Unde să plece cu marfa, mai ales că e uşor perisabilă ? Şanta­jul a prins. După calculele noastre, acest speculant care a revîndut cu 26 de lei kilogramul de carne de miel şi 20 pe cea de oaie, a cîştigat în decurs de numai 2 ore peste 400 de lei. Dacă acest procedeu nu merge, cioclaşul se oferă, în calitate de specialist , să tranşeze şi să vîndă car­nea. — Nu vă costă nimic, dar lăsaţi-mă pe mine să vînd. La sfîrşit facem so­coteala. Ce scot peste pre­ţul pretins de voi e ciştigul meu. Camuflaţi printre produ­cători, cioclaşii operează nestingherit, înşelînd cum­părătorii fie prin greutăţi falsificate sau dereglarea cântarelor, fie prin „iuţeală de mină“. Căci aproape toţi au la activul lor cel puţin o condamnare pena­lă pentru mită, suprapreţ, lipsă la gramaj. Aşa de exemplu Ştefan Graiovea­­nu, Vasile Boruz, Iulian Obreanu, Nicolae Constan­­tin au fost în două sau trei rînduri „oaspeţi“ ai pe­nitenciarelor. La fel şi Ma­rin Voichiş, condamnat însă pentru huliganism. Iată dar care este profi­lul moral al acestei tagme de „intermediari“, oameni fără ocupaţie, cărora nu le place munca cinstită şi vor să se îmbogăţească prin speculă şi înşelătorie. Cioclaşii au devenit obiş­nuiţi ai pieţelor. Se vîră acolo unde simt că e rost de speculă, unii la vînza­­rea zarzavaturilor, alţii, aşa cum am văzut, la desface­rea cărnii. Administraţia pieţelor în loc să le inter­zică accesul la marfa pro­ducătorilor, le înlesneşte activitatea lor clandestină. Portarii le dau drumul in hală, contra sport, iar func­­­ţionarii, puşi să vegheze la respectarea ordinei, să spri­jine şi să servească produ­cătorii, se fac că nu obser­vă pe nici unul dintre cio­d­aşii ce mişună prin hală. In nenumărate rînduri, miliţia economică şi Ins­pectoratul comercial de stat al Capitalei au sem­nalat prezenţa ciod­aşilor în pieţe, însă, de fiecare dată, nici administraţia şi nici Direcţia generala comer­cială n-au luat vreo mă­sură. Din contră, într-un fel au oficializat această practică. Pentru a avea acoperire, consiliile popu­lare ale sectoarelor au ploii- DUMITRU NEGOITA (Continuare în pag. 2-a) Miercuri a aprilie 1970 PE URMELE ARTICOLELOR PUBLICATE Din nou despre deservirea muncitorilor forestieri 0 CRONICA FILMULUI IN PAG. II-A AGENDĂ COTIDIANĂ • Microinterviu despre : Formule ...şi medicamente • „Tinere, un moment !“ 9 împădurit ’70 • Expoziţie de confecţii 9 Complexul sportiv „Prahova" 9 TG. MU­REȘ — Gara îşi îmbracă straie de sărbă­toare. IN PAG. A III-A Proletari din toata ţările, uniți-vă! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA Elemente fundamentale ale noului sistem de salarizare NORMELE CU MOTIVARE TEHNICĂ - STIMULENT AL AUTOPERFECTIONARII Prin emiterea Hotărîrilor Consiliului de Miniștri pri­vind generalizarea experi­mentării noului sistem de salarizare în unele sectoare de activitate, cu data de 1 martie 1970 s-a încheiat a­­ceastă importantă acţiune care este parte componentă a ansamblului măsurilor a­­doptate de partid şi de stat pentru perfecţionarea con­ducerii şi organizării între­gii activităţi economice în ţara noastră. Incepînd cu a­­ceastă dată, peste 5 milioane de salariaţi beneficiază de majorarea salariilor şi de a­­plicarea noului sistem de salarizare. În acest fel, la ni­velul întregii ţări, în anul 1970, oamenii muncii pri­mesc un plus de peste 19,5 miliarde lei.„ Elementul definitoriu al oului sistem de salarizare­­ constituie creşterea co­­nteresării materiale a sala-­iaţilor, asigurarea unei le-­­ turi cît mai strînse şi mai­­ recte între contribuţia e­­­ctivă a fiecărui angajat la f făptuirea sarcinilor dezvol­­trii multilaterale a econo­miei şi culturii, ale sporirii producţiei şi productivităţii muncii, paralel cu o răspun­dere sporită faţă de neînde­­plinirea conştiincioasă a sar­cinilor. Noul sistem de salarizare stipulează o creştere a pon­derii salariului tarifar, prin cuprinderea în el a celei mai mari părţi a adausurilor variabile , depăşirile de normă şi premiile medii lu­nare. Prin aceasta se sti­mulează interesul angajaţi­lor pentru continua lor per­fecţionare profesională, fac­tor deosebit de important al creşterii producţiei şi pro­ductivităţii muncii. Ponderea ridicată a sala­riului tarifar impune cu ne­cesitate introducerea la mun­ca în acord a unor norme tehnice, care să reflecte can­titatea reală de muncă pen­tru efectuarea lucrărilor. Realizarea acestor norme fundamentate ştiinţific în proporţie de 100 la sută tre­buie să asigure îndeplinirea integrală a sarcinilor de pro­ducţie şi de productivitate a muncii prevăzute în plan. Ceea ce s-a obţinut pînă în prezent ne demonstrează că faţă de anul 1967 — dacă considerăm ca bază anul în care Plenara C. C. al P.C.R. din octombrie 1967 a adoptat ,n v'ad.uî luc.-i-riim d­­e în­tărirea privind majorarea salariilor şi aplicarea expe­rimentală a unui nou sistem de salarizare — s-au făcut progrese simţitoare. în com­paraţie cu normele practica­te în trecut, cele aplicate în prezent au în bună parte o fundamentare atît teoretică, cît şi practică, ele reflectînd mai bine timpul de lucru ne­cesar. Datorită acestui fapt, aplicarea în practică a meto­delor studiului muncii a con­dus la creşteri simţitoare ale productivităţii muncii. Din datele statistice ale lunii ianuarie a.c., se des­prinde că pe totalul ramuri­lor care au generalizat ex­perimentarea, realizarea me­die a normelor la munca în acord a fost de 99,6 la sută, cu variaţii pe ramuri cu­prinse între 96 şi 104 la sută. Din analizarea dispersiei re­alizării normelor, se observă că aproape jumătate din muncitorii ce lucrează în a­­cord se regăsesc între 95-105 la sută, în timp ce 93,8 la su­tă din totalul lor se încadrea­ză în limite considerate nor­male, adică între 70-130 la sută. Aceste realizări ne a­­rată că normele de muncă aplicate în prezent la lucrul în acord asigură un echili­bru mai realist în ce priveş­te încărcarea muncitorilor, atît între întreprinderi, cît şi în cadrul acestora, pe secţii, ateliere, meserii, etc. Spunem acest lucru deoare­ce în trecut, normele­­se de­păşeau cu­ uşurinţă, ele nu reflectau un echilibru real, unele nefiind fundamentate ştiinţific, existînd cazuri în care nu se reexaminau pe măsură ce se­ îmbunătăţeau condiţiile tehnice şi organi­zatorice ale producţiei. Deşi H. C. M. 201/1958 reglementa modul in care trebuiau făcu­te aceste reexaminări, în do­rinţa de a se obţine ciştigul mediu planificat, exista o goană în depăşirea acestor norme, depăşire care se ob­ţinea de multe ori prin ne­­respectarea tehnologiei pre­scrise în procesul de fabrica­ţie. De asemenea, se practi­ca şi sistemul corectării cu anumiţi coeficienţi care a­­sigurau depăşirea normelor, urmărindu-se numai latura cantitativă a producţiei, ne­­glijîndu-se calitatea produc­ţiei, neexistînd prin elemen­te ale salarizării suficiente mijloace de influenţare a realizărilor. Noile norme, fundamenta­te ştiinţific, dau posibilitate muncitorilor care lucrează în acord să le depăşească, pe baza perfecţionării profesi­onale, a creşterii experienţei în condiţiile unei respectări a procesului tehnologic pre­scris, al folosirii la indici su­periori a utilajelor şi ridică­rii calităţii produselor­­ ca­re să se concretizeze intr-un spor de productivitate. De asemenea, s-au aplicat norme de muncă şi pentru muncitorii în regie, incepîn­­du-se totodată şi normarea activităţii personalului teh­­nic-administrativ, economic şi de specialitate, stabilin­­du-se în acest sens , sarcini concrete pentru fiecare. Elaborarea noilor­­ norme s-a făcut în cadrul unor ac­ţiuni largi, care au­­cuprins în general revizuirea tehno­logiilor de fabricaţie întoc­mir­ea normativele de timp şi de regimuri, a unor fişe de studiu a muncii pentru fiecare operaţie in parte, ur­mate apoi de aplicarea ipo­tetică a lor pentru a se con­­ vig. VASILE S. ANGHEL Secţia economică a Consiliu­lui Central al U.G.S.R. (Continuare în pag. a 3-a) Două prietene, două fruntaşe în întrecerea socialistă de la Întreprinderea textilă „Unirea“ din Capitală. Lună de lună graficul lor de producţie înregistrează o depăşire a planului cu 150—170 de metri ţesături de bună calitate Foto : P. COZIA e­bSb OMUL ŞI HIRTIA AUREL BARANGA Aflu, consternat, că I­on Hlestakov contem­­­­poran, impostor reci­­t­divist şi cu cazier, a reuşit să se încrusteze­­ timp de patru ani în­­­­tr-o instituţie, încadrat pe post de inginer şi­­ asta pe baza unei di­­­­plome şi a unor cer­tificate, false toate, cu excepţia aceluia­­ de patru clase ab­­­­solvite mediocru. Escrocul, mi-am zis,­­ surprins de ipoteze,­­ trebuie să fie totuşi un om cu oarecare­­ pregătire tehnică şi aplicată, de vreme ce a izbutit să treacă,­­ atîta vreme, drept un cadru specialist. Sînt , informat în continua­re, spre stupoarea mea totală, că res­pectivul nu se price­­j­pea la nimic, sub toa­te aspectele, de o in­competenţă în profe­sie, la nivelul hîrtiilor sale calde. O dată ajuns la a­­cest punct, cazul se complică în chip monstruos. Şi iată de ce , dacă individul în speţă ar fi cores­puns, cît de cît, sar­cinilor sale, mai înţe­leg, sau,, în sfîrşit, aş fi fost ispitit să în­ (Continuare în pag. a 2-a) Din patru puncte cardinale IN PAG. A IV-A ANUL XXVI nr. 6960 * 4 pagini 30 bani TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit delegaţia Uniunii Democrate de stingă din Grecia Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Ro­mân, a primit pe tovarăşii Antonis Brillakis, Haralam­­bos Drakopoulos şi Nikos Karas, membri ai Comite­tului Executiv al Uniunii Democrate de Stingă din Grecia (E.D.A.). La primire au participat tovarăşii Paul Niculescu- Mizil, membru al Comite­tului Executiv, al Prezidiu­lui Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., şi Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. Convorbirea care a avut loc cu acest prilej s-a des­fășurat într-o atmosferă to­vărășească. „MÂNIA MERGE CU SUCCES PE CALEA CONSTRUCŢIEI SOCIETAţII SOCIALISTE MULTILATERAL DEZVOLTATE“ Interviu cu DUŞAN PETROVICI — DANE, preşedintele Consiliului Central al Uniunii Sindicatelor din R.S.F. Iugoslavia După cum s-a informat în presă, între 23—30 martie a.c. s-a aflat în vizită în ţara noastră, la invitaţia Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, o delegaţie a Uniu­nii Sindicatelor din R.S.F. Iugoslavia. Cu acest prilej, tovarăşul DUŞAN PETROVICI-ŞANE, preşedintele Consiliului Central al U.S.I., condu­cătorul delegaţiei, a acordat ziarului nostru ur­mătorul interviu : — Nutrim convingerea că, deşi şederea dumnea­voastră în România a fost relativ scurtă, vizitele în­treprinse în Bucureşti, Bra­şov, Galaţi, ca şi în alte localităţi, v-au oferit posi­bilitatea să vă faceţi o ima­gine asupra eforturilor ce le depune întregul nostru popor, sub conducerea Par­tidului Comunist Român, în opera de edificare a so­cietăţii socialiste multila­teral dezvoltate, în patria noastră, ca şi asupra unora din realizările obţinute pe această cale. V-am ruga să împărtăşiţi cititorilor noş­tri din impresiile mai sem­nificative culese in timpul vizitei. — Intr-adevăr, vizita de­legaţiei Consiliului Central al Uniunii Sindicatelor din Iugoslavia în Republica So­cialistă România a fost de scurtă durată. Dar, datori­tă bunei organizări şi ama­bilităţii gazdelor, precum şi a tuturor oamenilor min­eii cu care am venit în contact în decursul celor şapte zile, am văzut, în afară de Bucureşti, cîteva alte loca­lităţi, mai multe întreprin­deri şi instituţii. Cu acest prilej am avut o serie de convorbiri, care ne-au per­mis să ne îmbogăţim cu­noştinţele asu­pra construc­ţiei socialismului în ţara dumneavoastră. După cum probabil ştiţi, oamenii muncii din Iugo­slavia socialistă — şi înde­osebi membrii sindicatelor — urmăresc cu mare inte­res dezvoltarea social-eco­­nomică a României priete­ne. Nouă ne sunt cunoscute eforturile mari depuse de oamenii muncii din Româ­nia, ca şi rezultatele obţi­nute de ei în opera de edi­ficare a societăţii socialiste. Dar, cu toate acestea, ne-a impresionat, în primul rind, entuziasmul în mun­­că întîlnit pretutindeni un­de am fost. Am constatat că ţara dumneavoastră a devenit un mare şantier, în care se construiesc multe fabrici, locu­inţe, şcoli, o­­biective culturale, sociale şi , sportive etc. Ne-a sur­prins plăcut faptul că peste tot am întîlnit oameni ti­neri — muncitori calificaţi, tehnicieni şi ingineri — care şi-au însuşit cu succes tehnologia şi tehnica mo­dernă. Suntem­ convinşi că (Continuare în pag. 4-a) Rodnicia­­mîntu­rile de sub ape Ultima oară fusesem pe aici cind liniştea si­­hastră a bălţii începuse să fie ciobită de dudui­tul tractoarelor S-1300 care desrădăcinau săl­­cieturi contorsionate şi stranii ca nişte rusalce despletite. Era la înce­putul metamorfozei ma­rii bălţi a Brăilei, al transformării ei în pă­mint fertil. Ciţi ani au trecut ? Ii înregistrez prin uluitoarea materia­lizare a celor 700 milioa­ne de lei investiţi în cele 54 000 de hectare pe care eforturile, judi­cios gîndite în planurile elaborate de partid, le-au redat agriculturii noastre socialiste. Rein­­tîlnirea cu aceste locuri­­ mi-a fost prilejuită de un eveniment festiv : decernarea întreprin­derii agricole de stat „insula mare a Brăilei" a Steagului roşu şi a Diplomei de întreprin­dere fruntaşă în întrece­rea socialistă pe ţară pentru rezultatele eco­nomice dobîndite în anul 1969. Mi s-a părut logică rapida maturi­zare a întreprinderii. Am intuit-o ca o conti­nuare firească a succe­selor celor care au ,construit“­intr-un timp record cîmpia fertilă dintre apele Dunării. Spectaculoase, firește, elementele pur cons­tructive nu-mi erau însă suficiente pentru a-mi explica, totuşi, care a fost „cheia" obţinerii unor producţii care au depăşit cu mult preve­derile medii la hectar ? Cifric, aceste producţii indică­­ la porumb o de­păşire de 1311 kg la hectar (pe o suprafaţă de 35 028 ha — peste 70 la sută din totalul su­prafeţei cultivate), la soia de 120 kg la hec­tar, la lucerna fin de 334 kg la hectar■ De pe întreaga suprafaţă cul­tivată au fost obţinute 220 000 tone de cereale, dintre care porumbul boabe, peste plan, re­­prezintă 48 236 tone. Va­loric, situaţia principa­lilor indicatori sintetici, a depăşirii lor, este ur­mătoarea : la producţia globală a fost realizată o depăşire de 79 047 000 de lei, la producţia mar­fă a fost obţinută o de­păşire de 35 211 000 lei. In acelaşi timp, cheltu­ielile planificate pe mia de lei producţie marfă au fost reduse cu 107 lei. Bilanţul economic al anului trecut indică rea­lizarea unor beneficii în valoare de 54 830 000 de lei, cu peste 25 de mili­oane mai mult decât se prevăzuse. „Discuţia spre expli­carea acestor cifre ar trebui să pornească de la faptul că noi practi­căm un nou tip de agri­cultură, l-aş spune ,,agricultură industria­lă“. Toate lucrările sunt mecanizate. Dispunem de circa 830 de tractoare și utilaje agricole com­plexe" — a precizat in­ginerul Ion Vlad, di­rectorul întreprinderii. MIHAI COLESIU (Continuare în pag. 2­ a) SENSUL fertilizant al solidari­tăţii umane într-un fel, omenirea îşi datorează, în bună măsură, existenţa sa solidarităţii. Există desigur şi un sens negativ al întovărăşirii u­­mane, solidaritatea la rău, dar acesta este de fapt si­nonim cu eşecul, cu lipsa ei de fertilitate. Dincolo de retorismul unor astfel de afirmaţii, se întinde însă vastul cîmp al ajutorării o­­mului de către om, al uni­rii eforturilor spre un scop nobil, care adaugă noi di­mensiuni personalităţii şi împlinirilor umane. Există un cîmp preferenţial în care solidaritatea umană poate fi măsurată, aprecia­tă cel mai exact, unde for­mele ei sunt reliefate ex­plicit : munca şi viaţa de fiecare zi, ceea ce face omul în mod obişnuit, preo­cupările sale. Socialismul a conferit so­lidarităţii umane valenţe noi. Apropierea dintre oa­meni se transformă în în­trajutorare, delimitînd ast­fel un vast domeniu al a­­titudinii noi, bazată pe o înaltă conştiinţă, faţă de muncă. La lumina fierbinte a o­­ţelului care clocoteşte în cuptoarele Hunedoarei, as­cult vorbele repezi ale lui Ion Drăghiu, Constantin Do­­roleanţu şi Dumitru Gro­­fu. Povestesc despre oţel şi muncă, despre viaţa lor şi a celorlalţi muncitori din oţelărie. în cuvintele lor folosesc des expresii : „ne-am unit eforturile", „ne-am ajutat", „am sărit toţi ca unul"­. Aşa aflu cîte­va fapte din activitatea maistrului Nicolae Cazacu. La celălalt capăt al ha­lei apare omul despre care interlocutorii îmi vorbesc cu stimă şi respect. Discu­ţia între noi se înfiripează într-o clipă de răgaz. îmi spune despre mecanizarea şi automatizarea procesu­lui de elaborare a şarje­lor, despre propriile aspi­raţii şi proiecte, despre oa­menii cu care lucrează. A­ aduc vorba despre întrajuto­rarea omului de către om. Deodată devine sever. Frun­tea i se brăzdează de gîn­­duri. Mă dojenește că vreau să aflu ceva care nu se poate rezuma în numai cî­teva cuvinte. începe totuși să-mi povestească despre prietenul său Dorel Mareş. Deseori lipsea de la lu­cru, iar cîteodată avea comportări ciudate față de colegii lui. Dacă o bucată de oţel nu se supune în­cercărilor omului ce faci ? Cauţi fisurile. Şi aşa a pro­cedat şi­ aici : s-a străduit să găsească „fisurile". Ori­ginea lor se afla în influ­enţa nefastă a unor tineri din oraş, în compania că­rora Dorel îşi petrecea tim­pul liber. Nicolae Cotzacu l-a luat o vreme lingă el, împrietenindu-se şi mai mult. Prietenia lor l-a în­depărtat de „tovarăşii" de petrecere, ajutîndu-l să-şi formeze deprinderea de a-şi stima colegii de mun­că, de a-şi îndeplini cu con­ştiinciozitate şi punctualitate sarcinile de producţie. Interlocutorul meu îmi vorbeşte şi despre priete­nia cu alţi ameni cu care lucrează : Ilie Mirescu, Constantin Bezban, Ilie Bleotu, îmi relatează o mul­ţime de fapte şi întîmplări. N. VINŢANU (Continuare în pag. 2­ a)

Next