Munca, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 7141-7165)

1970-11-02 / nr. 7141

RESTANŢELE au fost recuperate, ANGAJAMENTUL va fi îndeplinit! Cu cîteva luni în urmă, mai precis pe la începutul lui iunie a.c., la UZINA „O­­ȚELUL ROŞU“ s-a petrecut un eveniment neprevăzut care avea să dea multă bă­taie de cap siderurgiştilor de aici. Datorită unor cauze mai mult sau mai puțin cunoscu­te de specialiştii uzinei, s-a perforat vatra unui cuptor de la oţelăria Siemens Martin, înainte de înlăturarea com­pletă a avariei, a trebuit să fie oprit din acelaşi motiv încă un cuptor. Aşadar, la un moment dat, în secţia oţelărie a uzinei mai func­ţionau doar două din cele patru cuptoare Siemens Mar­tin. Situaţia aceasta neîntîlni­­tă încă pînă atunci devenise alarmantă pentru întregul colectiv de oţelari, pentru conducerea Centralei siderur­gice Reşiţa şi chiar pentru minister. Era vorba de pier­derea a citorva mii de tone de oţel, unul dintre produse­le de bază de care economia naţională are atîta nevoie. Majoritatea siderurgiştilor de la „Oţelul Roşu“ ştiau insă ci trebuie făcut totul ca planul de producţie al oţelă­­riei, secţie cu mare pondere in activitatea uzinei, ei fie îndeplinit. In lupta grea pe care echi­pele specializate ale uzinei o desfăşurau pentru înlăturarea cit mai grabnică a avariilor la cele două cuptoare au a­­părut atunci fapte cu adevă­rat eroice. In ajutorul vici­nei a venit în acele împreju­rări şi un grup de specialişti de la Combinatul siderurgic Reşiţa. Era de fapt o inter­venţie concretă, promptă, a Centralei siderurgice, un sprijin venit la timp din par­tea acesteia. Munca pentru refacerea vetrei celor două cuptoare cunoştea momente de inten­sitate maximă, polarizind e­­nergia şi priceperea multor zeci de oameni cu Înaltă ca­lificare şi cu experienţă În­delungată. Lucrarea, deşi nu fusese pregătită, din tm­p, a putut fi realizată intr-un timp re­cord şi la un înalt nivel cali­tativ, la executarea ei s-a aplicat un procedeu nou, fo­­losindu-se aici pentru prima dată magnezita granulată, in locul dolomitei, ce se intre­buintase in situaţiile similare de pină atunci. Specialiştii au fost în mod unanim de părere că lucrarea de refa­cere a vetrei celor două cup­toare corespunde celor mai sporite exigenţe şi că ea va permite o exploatare sigură şi îndelungată a acestora. Deşi avariile cuptoarelor au fost înlăturate în timp scurt, secţia oţelărie a înre­gistrat totuşi, pe moment, o mare rămînere în urmă cu producţia faţă de graficul în­tocmit pe baza sarcinilor de plan. Astfel, dacă pînă în luna mai oţelăria avusese im­portante depăşiri de plan, la începutul trimestrului III, rămînerea în urmă faţă de grafice se cifra la 4328 tone de oţel. Deci tot sporul de producţie obţinut de oţelari in cinci luni dispăruse în luna iunie cînd datorită avariilor survenite la cuptoare apăru­se in schimb o mare rămine­­re in urmă. Dar oţelarii, oa­meni energici şi pricepuţi, in frunte cu noul şi entuzias­tul lor şef de secţie, ingine­rul Carol Bianchi, nu­ şi ION NIŢU coresp. al ziarului „Munca“ (Continuare în pag. 3-a) FAPTE ÎNSCRISE IN CRONICA ÎNTRECERII SOCIALISTE ÎNSEMNĂRI O nouă virstă a Bucureştilor ZOE DUMITRESCU-BUŞULONGA Cînd in copilăria mea, tramvaiul cu cai a fost înlocuit prin cel electric, ni s-a părut că nişte lu­cruri esenţiale au fost schimbate în viaţa oameni­lor, că un anumit fabulos tehnic incepea să ca­pete chip. De fapt se petrecea un record firesc, dar de foarte limitate dimensiuni, cu începuturile mij­loacelor de transport moderne. Cînd după cîţiva ani s-a ridicat Palatul tele­foanelor, ni s-a părut că avem şi noi, în sfîrşit un zgh­ie-nori, că vor urma îndrăzneli nemaivăzute arhitectonice şi urbanistice. Dar bătrâna Cafe a Vic­toriei a rămas la fel de plăcut nealiniată şi îngustă, iar îndrăzneţul edificiu singur în felul său. Zilele acestea a început montarea scărilor rulante în pasajele subterane din Piaţa Universităţii, larg deschisă ca un adevărat centru al Bucureştilor, încă de pe acum, cu o lună înainte de darea în folosinţă, se simte aci bucuria spaţiilor largi, libere, care trebuie să înconjoare, în chip necesar, pentru a le pune în valoare, construcţiile cele noi. De di­mensiuni îndrăzneţe, arătînd suprafeţe şi volu­me moderne, mereu altele din variate unghiuri de pers­pectivă, teatrul, amintind, în aerodinamice forme, de Voroneţ, şi hotelul Intercontinental înălţîndu-se zvelt la altitudini neatinse in arhitectura românea­scă, încep să se integreze peisajului urbanistic în­conjurător. Le-am făcut un aproximativ înconjur, ca să mă obişnuiesc cu noua lor prezenţă, şi le-am admirat în special din latura vizibilă dinspre Colţea şi Mu­zeul de Istorie al municipiului. Seara albăstruie le acorda mai bine, pe fundalul ei mai închis, te­­merităţile verticale şi orizontalitatea masivă. Cei doi giganţi geometrici se pregăteau să înceapă un sociabil dialog cu bucureştenii care de luni de zile, de altfel, nu contenesc cu comentariile uimite, admirative. Mă gîndeam la marile îndrăzneli ale arhitecturii în vremea noastră, la Brasilia şi la experimentele ei urbanistice,» la Le Corbusier şi la viziunile lui admirabile de artă şi funcţionalitate. Şi încercam să-mi imaginez Bucureştii de mai­ tîrziu. Lucru greu, desigur, de făcut, abia după două sau trei construcţii de anvergură mondială. Dar acesta este abia începutul, simbolic vorbind. Aci, în noul centru urbanistic, se înfăţişează eta­lonul viitorului nostru, Id scota potrivită pentru ceea ce suntem­ şi mai cu seamă pentru ceea ce vom fi. România modernă, socialistă, trebuie să a­­rate chipul ei înnoit cum se cuvine, pe măsura pre­zenţei şi prestigiului ei în lumea Contemporană. Şi in acest sens arhitectura şi urbanistica au un rol ex­trem de important de reprezentare, pentru că eie traduc totul în limbaj de modernitate dimensională şi de concepţie. Şi se cade să arătăm şi prin­ în­noitele forme ale capitalei bucureştene cit de mo­dern, cit de creator, cit de puternic este gîndul nostru constructiv, cit de unitar este efortul nostru de popor care şi-a cîştigat un loc de cinste în lu­me. Piaţa Universităţii este intr-adevăr o deschidere de nouă virstă şi un început de consacrare. Proletari din toate tarile, unifi­rul ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL XXVI nr. 7141 Luni 2 noiembrie 1970 4 pagini 30 bani Cu planul cincinal îndeplinit Centrala industrială a prelucrării ţiţeiului şi-a în­deplinit sarcinile de plan la producţia globală pentru perioada 1966—1970. Pînă la sfirşitul acestui an Cen­trala va putea depăşi pre­vederile iniţiale ale actualu­lui cincinal, la producţia globală, cu circa 1 miliard lei. Colectivul uneia din cele mai mari întreprinderi din judeţul Suceava — Combi­natul de celuloză și hîrtie — a raportat Îndeplinirea sarcinilor de plan pe actua­lul cincinal. îndeplinirea a­­cestora cu 2 luni mai de­vreme va da posibilitate ca pînă la finele anului să se înregistreze in bilanţul în­trecerii socialiste un spor la producţia marfă de 115 milioane lei, iar la producţia marfă vîndută şi încasată un plus de „Încasări" de peste 100 milioane lei. Petroliştii, metalurgiştii, chimiştii, textiliştii şi con­structorii din unităţile eco­nomice ale judeţului au ra­portat îndeplinirea cu 2 luni mai devreme a planu­lui producţiei globale indus­triale din actualul cincinal. Pînă la sfirşitul anului in­dustria buzoiană va realiza în plus, faţă de sarcinile cincinalului, 7 200 tone sîr­­mă trasă, 18 000 tone apara­tură pentru cale ferată, 900 tone rezervoare metalice și alte produse în valoare de 600 milioane lei. MAISTRUL, VERIGĂ CHEIE IN ANGRENAJUL COMPLEX AL PRODUCŢIEI MAISTRUL-principal factor în procesul de integrare profesională a tineretului Ne-am obişnuit să aştep­tăm intrarea în producţie a tineretului ca pe un in­failibil mod de legitimare şi acoperire în fapt a unei investiţii de speranţă şi în­credere ; sau, în cazurile­­problemă, ca pe o misiune necesară şi suficentă pentru a saivura un traiect social nu tocmai lăudabil, instaurînd un cadru propice pasului făcut în exclusivitate cu pi­ciorul drept. Sunt aşteptările noastre Întotdeauna împlinite ? „Eu m-aş întreba nu dacă sunt ci, mai degrabă, dacă ele pot fi împlinite. Şi asta pentru că la întreba­rea dv. nu ştiu a răspunde, dar la a mea da , şi răs­punsul este unul şi catego­ric : pot“. Afirmaţia aparţine lui Simion Stoica, maistru la atelierul de strungărie uşoară al uzinelor sibiene „Independenţa“. Adevărul ei însă depinde atît de cel care intră în procesul de producţie, cit şi de cel îngă care, şi sub directa supra­­vegere a căruia, primul îşi începe drumul creaţiei ma­teriale sau spirituale ; şi, în plus, de relaţia care se sta­bileşte între ei la nivelul practicii de fiecare zi. Aşa­dar, răspunsul la întrebarea formulată mai sus presu­pune căutarea unor argu­mente la toate cele trei ni­vele. Situîndu-ne însă pe poziţia lui Simion Stoica, a­­sumîndu-ne afirmaţia sa ca pe un adevăr al nostru, am încerca să-i descifrăm mo­­bilurile. Şi dacă teren de căutare ne-a fost chiar ac­tivitatea maistrului sibian, este pentru că ne-am simţit îmboldiţi de acel pe­tit de categoric, pe atît de tonic „pot“, răspuns la întrebarea pe care el singur a formu­lat-o. — Conducător unic şi res­ponsabil al sectorului de lucru ce i-a fost încredin­ţat, figură centrală şi s­po­marin stoian (Continuare în pag. 3-a) Imagine din meciul de fotbal Progresul—Petrolul Foto : P. COZIA Satul Lacul Iui Ba­ban din judeţul Vran­­cea, s-a făcut bine cu­noscut cu prilejul dra­maticelor dezlănţuiri ale naturii din primă­vara acestui an. In nu­mai citeva ore, peste 80% din casele acestui sat au fost distruse in masiva alunecare de te­ren. In prezent, la fel ca şi in alte localităţi din ţară, unde inundaţi­ile au făcut distrugeri, urmele se şterg zi de zi. Pe hărţile judeţelor apar noi sate sistemati­zate, aşa după cum se poate vedea din imagi­nea noastră fotografică făcută din avion, dea­supra noii vetre a satu­lui Lacul lui Baban. uuumiiimiiiiiîn Miniiiraifiiiomiiiiiiiiiiiiiimiiii m mm 22 r u v Tara Birlic... GHEORGHE TOMOZEI Televiziunea repro- s gramează pelicula jj spectacolului cu „O §§ scrisoare pierdută“ de f§­­aragiale realizată in g urmă cu destul de g mulfi ani, astfel Incit 1 0 urmărim cu ochii g blind înceţoşaţi cu ceea g ce s-ar fi cuvenit să fie s lacrimi, dacă nu ne-am j teme de tisul lui Nea­g Iancu : sintem­ doară jg la o comedie ! 1 Cînd Birlic ne-a pă- tu­răsit n-am găsit prile- & jul nimerit de a-l evo- g ca şi o fac acum cînd H — după mai mult de g­00 de ani — stagiunea e teatrală a început fără % el... Nici războiul nu jj l-a împiedicat pe Bir­­s lie să suie pe scindară §§ ce-l consacrase, nici g boala, nici perspectiva jj pensionării. S-a stins g abrupt. Ne-a „scăpat“, g Cum ne-am luat o­­§ clipă ochii de pe el, p ne-a și părăsit corni- M (ind singura „ghidu-. g ție“ neroadă din cite g 1 încercat. „ Cum să văd, cînd E Birlic nu mai este, jj „Scrisoarea pierdută“ '! s Si așa, în ciuda hazu- jg lui. „Scrisoarea“ o ur- jj măresc tot mai mult cu gj un soi de ciudată me- g lăncolie, replicile se jg catifelează, o ceață al- g bastră cade peste pe- g rucile purtate, actorii g pălesc... „Scrisoarea" cu Bir- §§ ■lie, fiindcă a fost fii- g mată — din precauție g — de mult... Fără Birlic fiindcă, jg sfirşindu-se spectaco- g Iul, n-am să-l pot ur- g mări pe omulețul nă- g sos, In drumul lui spre g cafelele ,,Capsel"... Nu jg l-am văzut rîzînd. Nu jg l-am auzit spunind a­ § necdote. Era, mai ales, g un mic bărbat grav. Si § era un fenomen comic § din familia meșterilor g (Continuare 1 în pag. 3-a) jg Citiţi la pagina de sport: FOTBAL , Rapid, Petrolul, Politehni­ca şi Steaua victorioase în deplasare . Progresul în chinurile Infernului Pseudo-culisele fotbalului Comentarii pe marginea campionate­lor naţionale de box Rubrica „Sportul muncitoresc" Ştiri Celui de-al V-lea Congres al Partidului Muncii din Coreea In numele comuniştilor, al întregului nostru popor, Comitetul Central al Par­tidului Comunist Român adresează celui de al V-lea Congres al Partidului Mun­cii din Coreea, tuturor membrilor de partid şi oamenilor muncii din Republi­ca Populară Democrată Coreeană un cald salut tovărăşesc şi mesajul său de solidaritate internaţionalistă. Congresul dumneavoastră face bilanţul marilor realizări obţinute de poporul co­reean sub conducerea avangardei sale încercate — Partidul Muncii din Coreea, a Comitetului Central, în frunte cu to­varăşul Kim Ir Sen , în opera de fău­rire a socialismului, în îndeplinirea sar­cinilor planului de şapte ani, în dome­niul industriei şi agriculturii, ştiinţei, învăţămîntului şi culturii, ridicării ni­velului de trai. Comuniştii, întregul popor român ur­măresc cu sentimente de, mare bucurie succesele remarcabile dobîndite de po­porul coreean, văzînd în acestea un aport preţios, la întărirea sistemului mondial al socialismului, a forţelor antiimperialiste. în acelaşi timp, Congresul dezbate probleme de mare importanţă pentru vi­itorul ţşurii, tra­sînd direcţiile principale ale dezvoltării economiei naţionale în următorii ani, pentru asigurarea progre­sului continuu în toate domeniile vieţii sociale. Sîntem încredinţaţi că îndepli­nirea acestor sarcini va marca o nouă şi importantă etapă în dezvoltarea Repu­blicii Populare Democrate Coreene pe calea socialismului. Partidul nostru, întregul popor român dau o înaltă apreciere activităţii pe care Partidul Muncii din Coreea o desfăşoară pentru dezvoltarea relaţiilor dintre parti­dele comuniste şi muncitoreşti, pe baza principiilor marxism-leninismului şi in­ternaţionalismului proletar, egalităţii în drepturi şi neamestecului în treburile in­terne. Respectarea neabătută a acestor PHENIAN principii constituia calea sigură ■ depă­şirii dificultăţilor existente în mişcarea muncitorească, a restabilirii şi întăririi unităţii, garanţia unei colaborări şi soli­darităţi trainice a tuturor forţelor anti­imperialiste. Constatăm cu deosebită satisfacţie că bunele relaţii de prietenie frăţească, sti­mă şi respect reciproc care s-au stator­nicit între Partidul Comunist Român şi Partidul Muncii din Coreea, între Repu­blica Socialistă România şi Republica Populară Democrată Coreeană se dez­voltă cu succes. Sîntem profund convinşi că vom folosi posibilităţile largi care e­­xistă pentru adîncirea continuă a aces­tor relaţii, în interesul popoarelor noas­tre, al unităţii ţărilor socialiste, al întă­ririi tuturor forţelor revoluţionare şi an­­tiimperialiste ale epocii contemporane. Reafirmăm şi cu acest prilej sprijinul şi solidaritatea internaţionalistă a Partidu­lui Comunist Român, a guvernului şi întregului popor cu lupta dreaptă a po­porului­­coreean Împotriva imperialismu­lui, pentru unificarea paşnică şi demo­cratică a ţarii. Ne pronunţăm pentru re­tragerea trupelor americane din Coreea de Sud, pentru respectarea dreptului sa­cru al poporului coreean de a hotărî sin­gur asupra destinelor sale, fără nici un amestec din afară. Vă urăm, dragi tovarăşi, succes deplin în desfăşurarea lucrărilor Congresului, în îndeplinirea hotărîrilor de mare răs­pundere pe care le veţi adopta, pentru înflorirea Republicii Populare Democra­te Coreene, pentru înfăptuirea aspiraţi­ilor legitime ale poporului coreean de a trăi liber într-o patrie unită, indepen­dentă şi prosperă. Comitetul Central al Partidului Comunist Român SUCEAVA— poartă a pădurilor Răm­îne de stabilit dacă pădurile coboară pînă aici sau de aici încep pur şi sim­plu. Oricum, spre falnicele păduri din nord, nu poţi pă­trunde — fie că vrei s-o porneşti către Suceviţa, Putna ori Brodina, fie că te avînţi peste Obcinele Bu­covinei sau intenţionezi să ajungi pe Stinişoara, ori, în Călimani — decit prin poarta ce le-a străjuit de veacuri intrarea de către est — Suceava. Pădurile ocupă mai bine de jumătate din suprafaţa totală a judeţului Suceava, peste 4 000 km.p., iar ex­ploatarea şi industrializarea lemnului deţin o pondere de 34 de procente in econo­mia locală. Nu, nu-i vorba de loc de o dezvoltare uni­laterală, Ci pur şi simplu de o valorificare raţională a principalei bogăţii natu­rale — lemnul. Prospecţiu­nile geologice, diversifica­rea producţiei in general, au dus în ultimii ani la pu­nerea în valoare de noi re­surse, cum ar fi minereu­­rile complexe de la Fundul Moldovei şi Leşul Ursului, sulful din Călimani, apoi au fost construite impor­tante obiective de industrie uşoară, alimentară şi chiar construcţii de maşini. Fa­brica de tricotaje „Zim­brul“, întreprinderea me­canică (care va livra peste prevederile actualului cin­cinal 670 de maşini-unelte). Uzina de reparaţii auto, U­­zina de piese , de schimb (unde s-au turnat in ultimii doi­ ani primele şarje de fontă şi oţel din istoria Su­cevei), sunt doar cîteva nes­temate în salba realizărilor. Cu toate acestea, Suceava rămine in primul m­­­un vad al lemnului, preponde­rentă in economia judeţului rămînînd în continuare in­dustria mobilei, a celulozei şi htriţei şi, în general, a produselor care au la bază „aurul verde“.­­ Şi oraşul ce străjuieşte intrarea în aripa cea mai nordică a Carpaţilor Orien­tali păstrează Intr-adevăr ceva din farmecul şi per­manenţa pădurii, este sen­sibil la grandioasa rotire a anotimpurilor pe care sa pare că şi-a integrat-o or­ganic. Municipiul de azi, ce-şi trage bună parte din seva tinereţii şi vitalităţii sale din seva vie a păduri­lor, emană vigurozitatea arboretului tînăr, expansiv. Profundele şi multiplele prefaceri din anii noştri au făcut ca — privind lucru­rile din punct de vedere urbanistic — 70 la sută din­tre locuitorii Sucevei să trăiască în blocuri noi. Străinul picat prin partea locului nu-şi va da seama dintru început dacă blocu­rile au fost ridicate printre vechile căsuţe cu bagdadie şi cerdac sau dacă alături de paralelipipedele de sti­clă şi beton, cu 4—10 etaje, cineva a alipit din joacă şi cîteva căsuţe pentru pitici. Iar pădurea­ a fost adusă şi ea în oraş, ori poate că a răsărit din ghinda stejari­lor de demult, din semin­­ţişul pinilor neguroşi şi al mestecenilor ce parcă ofi­ciază, cu făcliile lor albe, un ritual al luminii, solem­nitatea permanentei rege­nerări. Cert e că nu există cartier in care să nu se fi plantat mii şi mii de arbori tineri — pini, stejari, arţari, dar mai ales mesteceni — nu în rinduri ori închipuind cine ştie ce figuri geome­trice, ci liber de orice în­grădire, întocmai ca pe munţii ce crenelează zarea împrejurimilor. La Suceava trăieşti intens MIHAI ŢINŢAR corespondent al ziarului „Munca­(Continuare în pag. 3-a) Maiestafii Sale Imperiale HAILE SELASSIE I Împăratul Etiopiei ADDIS-ABEBA C­u pr­ilejul celei de a 40-a aniversări a încoronării Maiestăţii Voastre — Ziua naţională a Etiopiei — sunt bucuros Să vă­ adresez, calde felicitări şi cele mai bune urări de pace şi progres poporului etiopian prieten. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România

Next