Munca, martie 1971 (Anul 27, nr. 7241-7267)
1971-03-01 / nr. 7241
La Fabrica de incâltâmînte „Progresul" CALITATEA PRODUCJIEI - PROBLEMA VITALĂ Recent a avut loc adunarea reprezentanţilor salariaţilor de la unitatea „Progresul" din cadrul Combinatului de pielărie și Încălţăminte nr. 2. Ceea ce a caracterizat dezbaterile a fost analiza temeinică a problemelor calităţii produselor. Din cei 25 de vorbitori, 20 s-au referit în mod deosebit la calitate. A fost o analiză profundă, în spirit critic, ceea ce a impus adunării un caracter de lucru, dinamic, iar dezbaterilor o înaltă ţinută principială îi era firesc să se întîmple aşa. Dezvoltarea democratismului socialist dă posibilitatea fiecărui muncitor, maistru sau tehnician să-şi spună părerea despre modul cum este organizată şi condusă fabrica din care face parte. Pe linia unei mai înalte responsabilităţi, majoritatea vorbitorilor au ţinut să-şi declare dezacordul faţă de măsurile neeficiente luate de conducerea întreprinderii pentru îmbunătăţirea calităţii produselor, din care cauză în 1970 au fost reclamate ca necorespunzătoare calitativ 215 754 perechi încălţăminte în valoare de 12 839 959 lei, mai mult decit dublu faţă de 1969. Faptul că în 1970 organele comerţului au returnat pentru diferite remedieri 22 618 perechi încălţăminte faţă de numai 6 660 perechi in 1969 arată de asemenea că preocuparea pentru asigurarea unei cantaţi corespunzătoare in 1970 nu s-a ridicat la nivelul cerinţelor. Aşa cum arăta în cuvîntul său tovarăşul PANAIT NEAGU, preşedintele comitetului sindicatului, în fabrică, la sfîrşitul anului 1970, erau 3 secţii şi 11 brigăzi fruntaşe ; cu toate acestea din cauza necorelării activităţii unor servicii interne, a lipsei de colaborare între unele cadre de conducere, maiştri, şefi de servicii, care nu înţeleg să se sprijine reciproc, s-a ajuns ca pe linia calităţii producţiei să se înregistreze deficienţe mai mari decât în 1969 , deşi astfel de probleme au fost ridicate de mai multe ori în cadrul organului colectiv de conducere, ele nu şi-au găsit rezolvarea. Şi nici pe linia activităţii sindicale, în special la nivelul grupelor, nu s-a reuşit să se facă prea mult pentru ridicarea calităţii produselor pe o treaptă superioară. Datorită implicaţiilor pe care Ie are pregătirea fabricaţiei asupra calităţii producţiei, numeroşi muncitori printre care Ioan Stoican, Gheorghe Breazu, Florea Paraschivescu, maistrul Mihai Petre şi alţii s-au oprit îndelung asupra unor probleme legate de introducerea in fabricaţie a noilor modele, folosirea unor tehnologii avansate de lucru etc. Au fost cazuri cînd mostre — chiar şi dintre cele pentru export — au fost greşit confecţionate, din care cauză au fost stricate materiale şi s-a pierdut timp pentru refacerea lor. Adunarea a solicitat colectivului de creaţie, modelierilor şi multiplicatorilor — în vederea înlăturării unor astfel de fenomene — să-şi îmbunătăţească activitatea, să creeze modele noi, corespunzătoare liniei modei şi cerinţelor tehnico-economice ale pieţei interne şi externe, să asigure pregătirea optimă şi la termen a modelelor, aşa încît munca la benzile de producţie să se poată desfăşura în cele mai bune condiţiuni. La existenţa unui mare număr de perechi de încălţăminte reclamate şi în ultimă instanţă returnate în fabrică pentru defecţiuni de ordin calitativ , arătau în adunarea generală, muncitorii Nichifor Oargă, Ştefan Pane şi maistrul Constanţa Stratus contribuie într-o măsură însemnată, nerespectarea de către unii muncitori a detaliilor din fişele de lansare, a tehnologiei prescrise, lipsa de supraveghere din partea unor maiştri, neasigurarea asistenţei tehnice şi mai ales modul defectuos de lansare în fabricaţie a comenzilor, schimbările repetate, în ce priveşte eşalonarea sarcinilor de plan, neconcordanţa dintre planul de producţie şi planul aprovizionării tehnico-materiale. Numai neglijenţa în execuţie poate genera defecţiuni de calitate cum sunt retuşul necorespunzător, feţe atinse de freză, feţe pătate, cusături rănite, feţe murdare de adeziv, etc, care uneori sunt trecute cu vederea de organele controlului tehnic de calitate pentru ca apoi să fie depistate de organele comerţului sau Inspectoratului de stat pentru calitate. Comitetul sindicatului, deşi a organizat o serie de acţiuni bune, ca schimburi de experienţă, consfătuiri cu fruntaşi etc. şi a ridicat prin preşedintele său în repetate rînduri problema îmbunătăţirii calităţii producţiei în faţa comitetului de direcţie, nu a urmărit Întotdeauna cum se aplică hotăririle luate, cum sunt respectate angajamentele mai ales în ce priveşte aprovizionarea cu materiale, scule etc. Pentru înlăturarea :IOAN BUNEA (Continuare in pag. a 6-a) COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI POPULAR REVOLUŢIONAR MONGOL ULAN BATOR Dragi tovarăşi, Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la crearea Partidului Popular Revoluţionar Mongol, Comitetul Central al Partidului Comunist Român adresează Comitetului Central al partidului dv„ tuturor comuniştilor şi poporului frate mongol, calde felicitări şi cele mai bune urări. Comuniştii, întregul popor român se bucură sincer de prefacerile înnoitoare înfăptuite, după victoria revoluţiei populare, de oamenii muncii din Republica Populară Mongolă, de succesele importante dobîndite in dezvoltarea economiei socialiste, învăţământului, ştiinţei şi culturii. Aceste succese sunt indisolubil legate de activitatea desfăşurată de Partidul Popular Revoluţionar Mongol de-a lungul celor 50 de ani de existenţă in fruntea maselor populare, pentru transformarea revoluţionară a societăţii, pentru făurirea orinduirii socialiste. Ne exprimăm convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare tovărăşească dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Popular Revoluţionar Mongol, dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Mongolă se vor dezvolta continuu, pe baza principiilor marxismleninismului şi internaţionalismului socialist, a respectării independenţei şi egalităţii în drepturi, Întrajutorării tovărăşeşti şi stimei reciproce, în interesul popoarelor român şi mongol, al unităţii ţărilor socialiste, al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, al cauzei socialismului şi păcii in lume. Cu ocazia acestui jubileu, vă urăm din inimă dumneavoastră, dragi tovarăşi, Partidului Popular Revoluţionar Mongol şi tuturor oamenilor muncii noi şi mari succese în opera de construire a socialismului, in activitatea consacrată progresului patriei dumneavoastră. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Proletari din toate țările, uniti vă ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL. XXVII nr. 7241 ■ Luni 1 martie 1971 ■ 6 pagini 30 bani Preşedintele Republicii Federale a Germaniei va face o vinţă oficială în ţara noastră La invitaţia preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, preşedintele Republicii Federale a Germaniei, Gustav Heinemann și doamna Heinemann vor face o vizită oficială in Republica Socialistă România, în perioada 17—19 mai 1971. Corespondenţii judeţeni transmit: ARAD. De pe banda de montaj general din hala nouă a Uzinei de strunguri din Arad a ieşit strungul cu numărul 36 009. Este o maşină-unealtă de dimensiuni mari SN800 şi face parte din cel de al 22-lea tip de strunguri realizate de uzina arădeană în anii existenţei sale. ION NIŢU MEDGEDDA: In staţia C.F.R. Medgidia a fost dat in folosinţa lucrătorilor de la drumul de fier un nou complex social dotat cu încălzire centrală, instalaţii de duşuri, asigurînd personalului care concură la siguranţa circulaţiei condiţii de odihnă pentru 37 de persoane in tot atîtea camere. GH. DIMA CLUJ: In cadrul Complexului studenţesc nr 7, aflat in construcţie în zona Observatorului astronomic din Cluj au fost date în folosinţă, de curind, noi obiective sociale pentru studenţi : o cantină dintre cele mai moderne din ţară, cu o capacitate de deservire de 3000 de abonaţi pe zi, un staţionar medical, 2 cabinete medicale, o centrală termică şi alte anexe. M. OPREA Instantaneul nostru il prezintă pe cocătorul Dumitru Vişan, organizatorul grupei sindicale de la cuptoarele de clincher, fruntaş în întrecerea socialistă, de la fabrica de ciment „Temelia" din Braşov, mîndria colectivului de aici. Foto: P. COZIA In intimpînarea Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor SINDICATELE — pot fi și trebuie să devină — PARTICIPANTE DE PRESTIGIU IA VIATA NOASTRĂ ECONOMICA SI SOCIALĂ --------■ - DEZBATERE PUBLICĂ---------- Statul nostru alocă an de an fonduri însemnate pentru crearea unor condiţii de muncă care să nu pună in pericol sănătatea şi viaţa oamenilor. Dar aceste fonduri nu sunt folosite întotdeauna la un nivel ridicat de eficienţă. Voi da un exemplu din raza de acivitate a consiliului nostru. La I C.S.I.M., în anul 1970 fuseseră prevăzute în acest scop peste 2 milioane lei. Aparent, lucrurile stau bine — fondurile alocate au fost cheltuite, ba chiar şi depăşite ! In realitate, insă, o bună parte dintre dispozitivele de tehnica securităţii au fost plătite, dar încă nu s-au procurat ori n-au fost montate... In pofida sumei cheltuite pentru propaganda de protecţia muncii normele de tehnica securităţii sunt încălcate... Ca dovadă, in pofida celor 2,3 milioane lei cheltuiţi, in Întreprindere anul trecut s-au produs destule accidente, unele chiar mortale ! Dacă am lua lucrurile la .,bani mărunţi“, cum se spune, am constata poate că nici măsurile de protecţia muncii prevăzute sau priorităţile în înfăptuirea lor nu sunt, aici ca şi în alte părţi, cele mai judicioase. Experienţa de pină acum ne arată că trebuie să se asigure O PARTICIPARE DIRECTA, RESPONSABILA PRIN STATUARE, A TUTUROR SALARIAŢILOR LA STABILIREA ŞI CONTROLUL EXECUTĂRII MASURILOR DE PROTECŢIE A MUNCII. Propun să se prevadă în acest scop ca alcătuirea planurilor respective de măsuri să înceapă în cadrul organizat al grupelor sindicale (unde pot fi precizate cel mai bine — cu stabilirea ordinei de importanţă, — măsurile care privesc secţia respectivă şi discutate cele care privesc întreaga întreprindere sau * necesită sprijinul forurilor tutelare), iar definitivarea planurilor să aibă loc în adunările generale anuale ale salariaţilor. De asemenea, trimestrial să se pună in discuţia grupelor sindicale felul cum s-au realizat măsurile prevăzute, iar in adunările generale anuale printre materialele supuse dezbaterii să se afle şi o informare privind înfăptuirea planului de protecţie a muncii pe anul expirat. In altă ordine de idei, In condiţiile în care sporeşte necontenit participarea oamenilor muncii la organizarea şi conducerea producţiei, mi se pare logic ca proprietarii mijloacelor de producţie să participe prin comitetele sindicate tări la supravegherea calculării şi raportării realizării indicatorilor de plan. Documentele prin care se raportează de către întreprinderi stadiul realizării planului să poarte şi viza comitetelor sindicatelor. Aceasta va antrena interesul salariaţilor în urmărirea şi cunoaşterea problemelor majore ale producţiei, va spori responsabilitatea sindicatelor pentru aceste probleme şi — de ce să n-o recunoaştem ? — va oferi o garanţie în plus împotriva eventualelor încercări ale unor conduceri tehnico-admitrative de a dezinforma organele superioare. Cit priveşte concretizarea autonomiei sindicatelor, propun să se înscrie în documente următoarea prevedere : COMITETELE SINDICATELOR DIN ÎNTREPRINDERI SI INSTITUTH SE POT ADRESA — fără intermediari ! — DIRECT CONDUCERILOR CENTRALELOR SI MINISTERELOR ATUNCI CIND AU PROBLEME IMPORTANTE PENTRU VtaTA SI MUNCA COLECTIVELOR RESPECTIVE, CARE NU POT FI REZOLVATE LA NIVELUL ÎNTREPRINDERII SAU DE A CĂROR SOLUŢIONARE NU SUNT SATISFĂCUTE. VASILE VINTILESCU membru în biroul executiv al Consiliului sindicatelor din Sectorul 1 — Bucureşti Sindicatele să participe direct la gospodărirea fondurilor destinate protecţiei muncii Grupa sindicală să stabilească prioritatea in repartizarea apartamentelor Dezbaterea publică, recomandată de recenta plenară a C.C. al P.C.R., privind rolul şi atribuţiile sindicatelor în etapa actuală a construcţiei socialiste, constituie obiectul unor fructuoase discuţii în Uzina de sirmă şi produse din sîrmă Buzău. Numeroşi muncitori, maiştri, ingineri, îşi expun deschis, cu profundă chibzuinţă, părerile asupra locului pe care trebuie să-l ocupe sindicatele în viaţa noastră socială şi economică. Am avut ocazia să ascult punctele de vedere ale tovarăşilor din echipa pe care o conduc, dictate de necesitatea îmbunătăţirii activităţii sindicatelor. O propunere la a cărei cristalizare am contribuit şi eu se referă la învestireatrupei sindicale cu dreptul de a-si da asentimentul in repartizarea apartamentelor consimite din fondurile statului, salariaţilor merituoşi. în ultimii trei ani, 172 de familii ale salariaţilor uzinei noastre s-au mutat în apartamente noi, confortabile, iar în anul 1971 ni se va aloca, de asemenea, un număr important de apartamente. Până acum, comitetul de direcţie împreună cu comisia socială, stabilea pe baza unor considerente, adesea insuficient fondate, salariaţii care urmau să intre în posesia noilor apartamente. Au fost cazuri cînd unii salariaţi erau propuşi pentru locuinţă fără a li se cunoaşte concret aportul lor în procesul de producţie şi în activitatea obştească şi mai ales fără a se şti dacă au prioritate faţă de alţii. Pentru a se evita asemenea inconvenienţe propun ca grupa sindicală să-şi asume obligaţia de a decide asupra repartizării apartamentelor pe oameni. Nicăieri, un salariat nu poate fi mai bine cunoscut decât în mijlocul tovarăşilor unde îşi desfăşoară activitatea cotidiană. Membrii grupei sindicale sunt cei mai buni judecători, în aprecierea meritelor muncitorului pus în discuţie, numai ei sunt capabili să discearnă, de la caz la caz, care salariat este îndreptăţit să primească locuinţă. In acest fel, noul locatar se simte obligat să răspundă încrederii acordate de grupa sindicală prin rezultate şi mai elocvente în procesul de producţie. De menţionat este şi faptul că grupa sindicală este astfel atrasă în rezolvarea reală şi efectivă a problemelor sociale de importanţă majoră, extinzîndu-şi atribuţiile corespunzător cerinţelor noi, superioare, ale actualei etape a construcţiei socialiste. GHEORGHE LAZAR şef de echipă de trefilatori, organizator de grupă sindicală, Uzina de sîrmă şi produse din sîrmă Buzău. Semnificaţii ale industrializării judeţului OLT în contextul dezvoltării impetuoase a economiei naţionale. Oltul se înscrie printre judeţele ţării unde în ultimul cincinal s-a construit în ritm alert, dinamic, creîndu-se o bază sigură — materială, tehnică, umană — pentru un nou mare salt, pentru realizări şi mai de seamă în cincinalul în care am păşit. Este semnificativ faptul că în perioada 1966 — 1970 fondurile de investiţii destinate dezvoltării economiei judeţului au depăşit 6,2 miliarde lei. Ele s-au materializat în punerea în funcţiune a peste 20 noi capacităţi de producţie, unele dintre ele unicate în economia naţională. Amintim, printre altele : extinderea Uzinei de aluminiu, Uzina de prelucrarea aluminiului, Fabrica de produse cărbunoase, Fabrica de osii şi boghiuri Balş, Fabrica de conserve Caracal, Tăbăcăria minerală şi Fabrica de zahăr din Corabia etc., unităţi puternice, moderne, care au îmbogăţit harta economică a judeţului. GHEORGHE NEACŞU preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor Olt Să încercăm a găsi răspunsurile la întrebarea : ce a însemnat industrializarea pentru judeţul Olt ? Ritmurile înalte ale industrializării şi îndeosebi volumul mare de investiţii din ultimii ani au dus la creşterea producţiei globale industriale de peste două ori faţă de 1965. Făcind această remarcă, mi se pare că a vorbi sau a scrie despre industrializarea judeţului, despre evoluţia şi formele ei de manifestare în anii socialismului la noi, nu este niciodată prea mult, intrucit de fiecare dată găsim noi sensuri şi semnificaţii. In mod firesc, ritmurile înalte înregistrate în economia judeţului au contribuit la schimbarea structurii demografice, la modificarea raportului dintre populaţia urbană şi cea rurală, în 1970 locuitorii oraşelor reprezentînd 20 la sută din populaţia judeţului, faţă de 12 la sută cit erau în 1965. Afluenţa sătenilor spre oraş a fost posibilă datorită creşterii gradului de mecanizare a lucrărilor agricole, îndeosebi a celor care necesitau un volum mare de muncă. Faţă de anul 1965, numărul tractoarelor este mai mare cu peste 1 000 (in unităţi fizice), al combinelor pentru păioase cu 714, al îngrăşămintelor chimice folosite pentru fertilizarea solului cu peste 30 000 tone etc. (Continuare in pag. a 6-a) Pagina a 5-a JUDEŢUL OLT racordat la curenţii înalţi ai progresului Cadru juridic care să garanteze eficienţa intervenţiei sindicatului In dezbaterile organizate de presă despre rolul şi sarcinile actuale ale sindicatelor, mulţi participanţi s-au referit la eficienţa intervenţiei sindicatului ca un aspect important al autonomiei şi autorităţii sale. Este o problemă la care subscriu din mai multe considerente. In actualul Statut se prevede datoria sindicatului de a veghea la respectarea drepturilor angajaţilor, la aplicarea legislaţiei muncii. Codul Muncii şi alte reglementări conferă sindicatelor atribuţii concrete în legătură cu exercitarea acestui control. Astfel, este prevăzut dreptul sindicatului de a aviza prestarea de ore suplimentare, programarea concediilor de odihnă şi rechemarea salariaţilor din concediu, stabilirea programului de lucru al femeilor şi tinerilor şi altele, în virtutea acestor prevederi multe sindicate au şi acţionat. Numai că, din cele ce cunosc din îndelungata mea experienţă de activist sindical, pot spune că nu întotdeauna intervenţia sindicatului a fost şi eficientă. Ni s-a întîmplat să ne expunem părerea, să ne exprimăm dezacordul cu o măsură sau alta şi cu atît am rămas. Nu ne-am făcut înţeleşi. Pentru că, cei ce stăteau vis-a-vis de noi, respectiv conducătorii unităţilor, înţelegînd îngust interesele economice spuneau , înainte de toate, planul. Da, dar el nu se poate realiza în afara legii ci numai respectînd-o. Planul se înfăptuieşte cu oameni şi de aceea trebuie să avem grijă de ei. Este deci vorba nu atît de o nouă reglementare a dreptului de intervenţie a sindicatului — deoarece ea practic există in multe domenii — ci mai cu seamă de asigurarea cadrului juridic care să garanteze eficienţa intervenţiei sindicatului. ŞTEFAN NICOLAE preşedintele comitetului sindicatului de la întreprinderea de construcţii hidrotehnice şi foraje — Bucureşti. Sindicatele să administreze staţiunile balneoclimaterice Sindicatele noastre au acumulat o experienţă bogată în ce priveşte măsurile de apărare a sănătăţii oamenilor muncii, asistenţa medico-sanitară, organizarea timpului liber şi alte activităţi şi preocupări cu caracter social. Mi se pare că această experienţă îndreptăţeşte propunerea mea ca ADMINISTRAREA STAŢIUNILOR BALNEOCLIMATERICE ŞI ORGANIZAREA LOR SA TREACA In răspunderea directa A SINDICATELOR.De altfel, acest lucru nu este cu totul nou. Staţiunile au mai aparţinut cîndva de sindicate şi salariaţii de o anumită vîrstă păstrează amintiri bune de atunci). Sunt convins că, dacă sindicatele se vor ocupa din nou de administrarea şi conducerea staţiunilor, se va accentua caracterul umanitar al primirii şi îngrijirii de care vor beneficia oamenii muncii la casele de odihnă şi sanatorii balneare, va spori atenţia acordată lor, se va îmbunătăţi calitatea cazării, alimentaţiei, îngrijirii medicale... O înfăţişare cu totul nouă va căpăta activitatea cultural-distractivă în staţiuni, care acum — pe lîngă că este nesatisfăcăoare — are un caracter accentuat comercial (un strungar ce pleacă în concediu la Lacul Roşu plăteşte mai mult pentru cele două excursii pe care le face în împrejurimile staţiunii decit întreaga lui contribuţie bănească — pentru transport, cazare, alimentaţie şi tratament — la biletul primit prin sindicat!). După părerea mea, aceste îmbunătăţiri se vor obţine nu printr-o cheltuială nelimitată de fonduri, ci economic, pe calea bunei gospodăriri. Şi, fiindcă am vorbit de staţiuni, mai am de făcut o propunere. BILETELE DE ODIHNA SI TRATAMENT SA SE REPARTIZEZE COMITETELOR SINDICATELOR NU TRIMESTRIAL, CI PE ÎNTREGUL AN. Iar comitetele, la rîndul lor, să nominalizeze de la începutul anului repartizarea biletelor pe oameni. Aceasta presupune, bineînțeles, planificarea strictă a concediilor, cu avizarea sindicatelor asupra echităţii acestei planificări (avizare care se obişnuieşte în multe întreprinderi, dar trebuie prevăzută şi în documentele de bază ale activităţii sindicatelor). NICOLAE BÎRLĂNESCU tehnician la uzina „Automatica”.