Munca, martie 1971 (Anul 27, nr. 7241-7267)

1971-03-01 / nr. 7241

La Fabrica de incâltâmînte „Progresul" CALITATEA PRODUCJIEI - PROBLEMA VITALĂ Recent a avut loc adunarea reprezentanţilor salariaţilor de la unitatea „Progresul" din cadrul Combinatului de pielărie și Încălţăminte nr. 2. Ceea ce a caracterizat dezba­terile a fost analiza temeini­că a problemelor calităţii produselor. Din cei 25 de vor­bitori, 20 s-au referit în mod deosebit la calitate. A fost o analiză profundă, în spirit critic, ceea ce a impus adu­nării un caracter de lucru, di­namic, iar dezbaterilor o înaltă ţinută principială îi era firesc să se întîmple aşa. Dezvoltarea democratismului socialist dă posibilitatea fie­cărui muncitor, maistru sau tehnician să-şi spună părerea despre modul cum este orga­nizată şi condusă fabrica din care face parte. Pe linia unei mai înalte responsabilităţi, majoritatea vorbitorilor au ţinut să-şi declare dezacordul faţă de măsurile neeficiente luate de conducerea între­prinderii pentru îmbunătăţi­rea calităţii produselor, din care cauză în 1970 au fost re­clamate ca necorespunzătoare calitativ 215 754 perechi în­călţăminte în valoare de 12 839 959 lei, mai mult de­cit dublu faţă de 1969. Faptul că în 1970 organele comerţu­lui au returnat pentru diferi­te remedieri 22 618 perechi încălţăminte faţă de numai 6 660 perechi in 1969 arată de asemenea că preocuparea pentru asigurarea unei can­­­taţi corespunzătoare in 1970 nu s-a ridicat la nivelul ce­rinţelor. Aşa cum arăta în cuvîntul său tovarăşul PANAIT NEA­GU, preşedintele comitetului sindicatului, în fabrică, la sfîrşitul anului 1970, erau 3 secţii şi 11 brigăzi fruntaşe ; cu toate acestea din cauza necorelării activităţii unor servicii interne, a lipsei de colaborare între unele cadre de conducere, maiştri, şefi de servicii, care nu înţeleg să se sprijine reciproc, s-a a­­juns ca pe linia calităţii pro­ducţiei să se înregistreze de­ficienţe mai mari decât în 1969 , deşi astfel de probleme au fost ridicate de mai multe ori în cadrul organului colec­tiv de conducere, ele nu şi-au găsit rezolvarea. Şi nici pe linia activităţii sindicale, în special la nivelul grupelor, nu s-a reuşit să se facă prea mult pentru ridicarea calită­ţii produselor pe o treaptă superioară. Datorită implicaţiilor pe care Ie are pregătirea fabri­caţiei asupra calităţii pro­ducţiei, numeroşi muncitori printre care Ioan Stoican, Gheorghe Breazu, Florea Pa­­raschivescu, maistrul Mihai Petre şi alţii s-au oprit în­delung asupra unor proble­me legate de introducerea in f­abricaţie a noilor modele, fo­losirea unor tehnologii avan­sate de lucru etc. Au fost ca­zuri cînd mostre — chiar şi dintre cele pentru export — au fost greşit confecţionate, din care cauză au fost strica­te materiale şi s-a pierdut timp pentru refacerea lor. Adunarea a solicitat colecti­vului de creaţie, modelierilor şi multiplicatorilor — în ve­derea înlăturării unor astfel de fenomene — să-şi îmbună­tăţească activitatea, să creeze modele noi, corespunzătoare liniei modei şi cerinţelor teh­­nico-economice ale pieţei in­terne şi externe, să asigure pregătirea optimă şi la ter­men a modelelor, aşa încît munca la benzile de produc­ţie să se poată desfăşura în cele mai bune condiţiuni. La existenţa unui mare număr de perechi de încăl­ţăminte reclamate şi în ulti­mă instanţă returnate în fa­brică pentru defecţiuni de ordin calitativ , arătau în adunarea generală, muncito­rii Nichifor Oargă, Ştefan Pane şi maistrul Constanţa Stratu­s contribuie într-o măsură însemnată, nerespec­­tarea de către unii muncitori a detaliilor din fişele de lan­sare, a tehnologiei prescrise, lipsa de supraveghere din partea unor maiştri, neasi­­gurarea asistenţei tehnice şi mai ales modul defectuos de lansare în fabricaţie a co­menzilor, schimbările repe­tate, în ce priveşte eşalonarea sarcinilor de plan, neconcor­danţa dintre planul de­­ pro­ducţie şi planul aprovizionă­rii tehnico-materiale. Numai neglijenţa în execuţie poate genera defecţiuni de calitate cum sunt retuşul necorespun­zător, feţe atinse de freză, feţe pătate, cusături rănite, feţe murdare de adeziv, etc, care uneori sunt trecute cu vederea de organele contro­lului tehnic de calitate pen­tru ca apoi să fie depistate de organele comerţului sau In­spectoratului de stat pentru calitate. Comitetul sindicatului, deşi a organizat o serie de acţiuni bune, ca schimburi de expe­rienţă, consfătuiri cu fruntaşi etc. şi a ridicat prin preşedin­tele său în repetate rînduri problema îmbunătăţirii cali­tăţii producţiei în faţa comi­tetului de direcţie, nu a ur­mărit Întotdeauna cum se a­­plică hotăririle luate, cum sunt respectate angajamentele mai ales în ce priveşte apro­vizionarea cu materiale, scu­le etc. Pentru înlăturarea :­IOAN BUNEA (Continuare in pag. a 6-a) COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI POPULAR REVOLUŢIONAR MONGOL ULAN BATOR Dragi tovarăşi, Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la crearea Partidului Popular Revoluţionar Mongol, Comitetul Central al Parti­dului Comunist Român adresează Comitetului Central al partidului dv„ tuturor comuniştilor şi poporului frate mongol, calde felicitări şi cele mai bune urări. Comuniştii, întregul popor român se bucură sincer de prefacerile înnoitoare înfăptuite, după victoria revoluţiei populare, de oamenii muncii din Republica Populară Mon­golă, de succesele importante dobîndite in dezvoltarea eco­nomiei socialiste, învăţământului, ştiinţei şi culturii. Aceste succese sunt indisolubil legate de activitatea desfăşurată de Partidul Popular Revoluţionar Mongol de-a lungul celor 50 de ani de existenţă in fruntea maselor populare, pentru transformarea revoluţionară a societăţii, pentru făurirea orinduirii socialiste. Ne exprimăm convingerea că relaţiile de prietenie şi colaborare tovărăşească dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Popular Revoluţionar Mongol, dintre Repu­­­­blica Socialistă România şi Republica Populară Mongolă se vor dezvolta continuu, pe baza principiilor marxism­­leninismului şi internaţionalismului socialist, a respectării independenţei şi egalităţii în drepturi, Întrajutorării tovă­răşeşti şi stimei reciproce, în interesul popoarelor român şi mongol, al unităţii ţărilor socialiste, al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale, al cauzei socialismului şi păcii in lume. Cu ocazia acestui jubileu, vă urăm din inimă dumnea­voastră, dragi tovarăşi, Partidului Popular Revoluţionar Mongol şi tuturor oamenilor muncii noi şi mari succese în opera de construire a socialismului, in activitatea consa­crată progresului patriei dumneavoastră. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Proletari din toate țările, uniti vă ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL. XXVII nr. 7241 ■ Luni 1 martie 1971 ■ 6 pagini 30 bani Preşedintele­­­ Republicii Federale a Germaniei va face o vin­ţă oficială în ţara noastră La invitaţia preşedintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi a soţiei sale, Elena Ceauşescu, pre­şedintele Republicii Federale a Germaniei, Gus­­tav Heinemann și doamna Heinemann vor face o vizită oficială in Republica Socialistă România, în perioada 17—19 mai 1971. Corespondenţii judeţeni transmit: ARAD. De pe banda de montaj general din hala nouă a Uzinei de strunguri din Arad a ieşit strungul cu numărul 36 009. Este o maşină-unealtă de di­mensiuni mari SN800 şi face parte din cel de al 22-lea tip de strunguri realizate de uzina ară­deană în anii existenţei sale. ION NIŢU MEDGEDDA: In staţia C.F.R. Med­gidia a fost dat in fo­losinţa lucrătorilor de la drumul de fier un nou complex social dotat cu încălzire centrală, insta­laţii de duşuri, asigurînd personalului care concură la siguranţa circulaţiei condiţii de odihnă pen­tru 37 de persoane in tot atîtea camere. GH. DIMA CLUJ: In cadrul Complexului studenţesc nr 7, aflat in construcţie în zona Ob­servatorului astronomic din Cluj au fost­ date în folosinţă, de curind, noi obiective sociale pentru studenţi : o cantină din­tre cele mai moderne din ţară, cu o capacitate de deservire de 3000 de abo­naţi pe zi, un staţionar medical, 2 cabinete medi­cale, o centrală termică şi alte anexe. M. OPREA Instantaneul nostru il prezintă pe cocătorul Dumitru Vişan, organizatorul grupei sindi­cale de la cuptoarele de clincher, fruntaş în întrecerea socialistă, de la fabrica de ci­ment „Temelia" din Braşov, mîndria colec­­tivului de aici. Foto: P. COZIA In intimpînarea Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor SINDICATELE — pot fi și trebuie să devină — PARTICIPANTE DE PRESTIGIU IA VIATA NOASTRĂ ECONOMICA SI SOCIALĂ --------■ - DEZBATERE PUBLICĂ----------­ Statul nostru alocă an de an fonduri însemnate pen­tru crearea unor condiţii de muncă care să nu pună in pericol sănăta­tea şi viaţa oamenilor. Dar aceste fonduri nu sunt folo­site întotdeauna la un nivel ridicat de eficienţă. Voi da un exemplu din raza de ac­­ivitate a consiliului nostru. La I C.S.I.M., în anul 1970 fuseseră prevăzute în acest scop peste 2 milioane lei. Aparent, lucrurile stau bine — fondurile alocate au fost cheltuite, ba chiar şi depăşite ! In realita­te, insă, o bună parte dintre dispozitivele de teh­nica securităţii au fost plă­tite, dar încă nu s-au procu­rat ori n-au fost montate... In pofida sumei cheltuite pentru propaganda de pro­tecţia muncii normele de tehnica securităţii sunt încăl­cate... Ca dovadă, in pofida celor 2,3 milioane lei cheltu­iţi, in Întreprindere anul trecut s-au produs destule accidente, unele chiar mor­tale ! Dacă am lua lucrurile la .,bani mărunţi“, cum se spu­ne, am constata poate că nici măsurile de protecţia muncii prevăzute sau priori­tăţile în înfăptuirea lor nu sunt, aici ca şi în alte părţi, cele mai judicioase. Experienţa de pină acum ne arată că trebuie să se asi­gure O PARTICIPARE DI­RECTA, RESPONSABILA PRIN STATUARE, A TUTU­­ROR SALARIAŢILOR LA STABILIREA ŞI CONTRO­LUL EXECUTĂRII MASU­RILOR DE PROTECŢIE A MUNCII. Propun să se pre­vadă în acest scop ca alcă­tuirea planurilor respective de măsuri să înceapă în ca­drul organizat al grupelor sindicale (unde pot fi preci­zate cel mai bine — cu sta­bilirea ordinei de importan­ţă, — măsurile care privesc secţia respectivă şi discutate cele care privesc întreaga întreprindere sau * necesită sprijinul forurilor tutelare), iar definitivarea planurilor să aibă loc în adunările generale anuale ale salariaţi­lor. De asemenea, trimestrial să se pună in discuţia grupe­lor sindicale felul cum s-au realizat măsurile prevăzute, iar in adunările generale a­­nuale printre materialele su­puse dezbaterii să se afle şi o informare privind înfăp­tuirea planului de protecţie a muncii pe anul expirat. In altă ordine de idei, In condiţiile în care sporeşte necontenit participarea oa­menilor muncii la organiza­rea şi conducerea producţiei, mi se pare logic ca proprie­tarii mijloacelor de producţie să participe prin comite­tele sindicate t­ăr­i la supra­vegherea calculării şi rapor­tării realizării indicatorilor de plan. Documentele prin care se raportează de către întreprinderi stadiul reali­zării planului să poarte şi viza comitetelor sindicate­lor. Aceasta va antrena in­teresul salariaţilor în urmă­rirea şi cunoaşterea proble­melor majore ale producţiei, va spori responsabilitatea sindicatelor pentru aceste probleme şi — de ce să n-o recunoaştem ? — va oferi o garanţie în plus împotriva e­­ventualelor încercări ale u­­nor conduceri tehnico-admi­­trative de a dezinforma or­ganele superioare. Cit priveşte concretizarea autonomiei sindicatelor, pro­pun să se înscrie în docu­mente următoarea prevede­re : COMITETELE SINDI­CATELOR DIN ÎNTRE­PRINDERI SI INSTITUTH SE POT ADRESA — fără in­termediari ! — DIRECT CONDUCERILOR CENTRA­LELOR SI MINISTERELOR ATUNCI CIND AU PRO­BLEME IMPORTANTE PEN­TRU VtaTA SI MUNCA COLECTIVELOR RESPEC­TIVE, CARE NU POT FI REZOLVATE LA NIVELUL ÎNTREPRINDERII SAU DE A CĂROR SOLUŢIONARE NU SUNT SATISFĂCUTE. VASILE VINTILESCU membru în biroul executiv al Consiliului sindicatelor din Sectorul 1 — Bucureşti Sindicatele să participe direct la gospodărirea fondurilor destinate protecţiei muncii Grupa sindicală să stabilească prioritatea in repartizarea apartamentelor Dezbaterea publică, reco­mandată de recenta plenară a C.C. al P.C.R., privind rolul şi atribuţiile sindica­telor în etapa actuală a construcţiei socialiste, cons­tituie obiectul unor fruc­tuoase discuţii în Uzina de sirmă şi produse din sîrmă Buzău. Numeroşi muncitori, maiştri, ingineri, îşi expun deschis, cu profundă chib­zuinţă, părerile asupra lo­cului pe care trebuie să-l ocupe sindicatele în viaţa noastră socială şi economi­că. Am avut ocazia să ascult punctele de vedere ale to­varăşilor din echipa pe care o conduc, dictate de necesi­tatea îmbunătăţirii activi­tăţii sindicatelor. O propunere la a cărei cristalizare am contribuit şi eu se referă la învestirea­­trupei sindicale cu dreptul de a-si da asentimentul in repartizarea apartamentelor c­onsimite din fondurile statului, salariaţilor meri­tuoşi. în ultimii trei ani, 172 de familii ale salariaţi­lor uzinei noastre s-au mu­tat în apartamente noi, confortabile, iar în anul 1971 ni se va aloca, de ase­menea, un număr important de apartamente. Până acum, comitetul de direcţie îm­preună cu comisia socială, stabilea pe baza unor con­siderente, adesea insuficient fondate, salariaţii care ur­mau să intre în posesia noi­lor apartamente. Au fost cazuri cînd unii salariaţi­­ erau propuşi pentru locu­inţă fără a li se cunoaşte concret aportul lor în pro­cesul de producţie şi în ac­tivitatea obştească şi mai ales fără a se şti dacă au prioritate faţă de alţii. Pen­tru a se evita asemenea in­­­convenienţe propun ca gru­pa sindicală să-şi asume o­­bligaţia de a decide asupra repartizării apartamentelor pe oameni. Nicăieri, un sa­lariat nu poate fi mai bine cunoscut decât în mijlocul tovarăşilor unde îşi desfă­şoară activitatea cotidiană. Membrii grupei sindicale sunt cei mai buni judecători, în aprecierea meritelor muncitorului pus în discu­ţie, numai ei sunt capabili să discearnă, de la caz la caz, care salariat este în­dreptăţit să primească lo­cuinţă. In acest fel, noul locatar se simte obligat să răspun­dă încrederii acordate de grupa sindicală prin rezul­tate şi mai elocvente în procesul de producţie. De menţionat este şi faptul că grupa sindicală este ast­fel atrasă în rezolvarea re­ală şi efectivă a probleme­lor sociale de importanţă majoră, extinzîndu-şi atri­buţiile corespunzător ce­rinţelor noi, superioare, ale actualei etape a construcţiei socialiste. GHEORGHE LAZAR şef de echipă de trefila­­tori, organizator de grupă sindicală, Uzina de sîrmă şi produse din sîrmă Buzău. Semnificaţii ale industrializării judeţului OLT în contextul dezvoltării im­petuoase a economiei naţio­nale. Oltul se înscrie prin­tre judeţele ţării unde în ul­timul cincinal s-a construit în ritm alert, dinamic, creîn­­du-se o bază sigură — ma­terială, tehnică, umană — pentru un nou mare salt, pentru realizări şi mai de seamă în cincinalul în care am păşit. Este semnificativ faptul că în perioada 1966 — 1970 fondurile de investiţii destinate dezvoltării econo­miei judeţului au depăşit 6,2 miliarde lei. Ele s-au mate­rializat în punerea în func­ţiune a peste 20 noi capa­cităţi de producţie, unele dintre ele unicate în econo­mia naţională. Amintim, printre altele : extinderea U­­zinei de aluminiu, Uzina de prelucrarea aluminiului, Fa­brica de produse cărbunoase, Fabrica de osii şi boghiuri Balş, Fabrica de conserve Caracal, Tăbăcăria minerală şi Fabrica de zahăr din Co­rabia etc., unităţi puternice, moderne, care au îmbogăţit harta economică a judeţului. GHEORGHE NEACŞU preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor Olt Să încercăm a găsi răs­punsurile la întrebarea : ce a însemnat industrializarea pentru judeţul Olt ? Ritmurile înalte ale indus­trializării şi îndeosebi volu­mul mare de investiţii din ultimii ani au dus la creşte­rea producţiei globale indus­triale de peste două ori faţă de 1965. Făcind această re­marcă, mi se pare că a vorbi sau a scrie despre industria­lizarea judeţului, despre evo­luţia şi formele ei de ma­nifestare în anii socialismu­lui la noi, nu este niciodată prea mult, intrucit de fiecare dată găsim noi sensuri şi semnificaţii. In mod firesc, ritmurile înalte înregistrate în econo­mia judeţului au contribuit la schimbarea structurii de­mografice, la modificarea ra­portului dintre populaţia ur­bană şi cea rurală, în 1970 locuitorii oraşelor reprezen­tînd 20 la sută din populaţia judeţului, faţă de 12 la sută cit erau în 1965. Afluenţa să­tenilor spre oraş a fost po­sibilă datorită creşterii gra­dului de mecanizare a lucră­rilor agricole, îndeosebi a ce­lor care necesitau un volum mare de muncă. Faţă de anul 1965, numărul tractoarelor este mai mare cu peste 1 000 (in unităţi fizice), al combi­nelor pentru păioase cu 714, al îngrăşămintelor chimice folosite pentru fertilizarea solului cu peste 30 000 tone etc. (Continuare in pag. a 6-a) Pagina a 5-a JUDEŢUL OLT racordat la curenţii înalţi ai progresului Cadru juridic care să garanteze eficienţa intervenţiei sindicatului In dezbaterile organizate de presă despre rolul şi sar­cinile actuale ale sindica­telor, mulţi participanţi s-au referit la eficienţa inter­venţiei sindicatului ca un aspect important al autono­miei şi autorităţii sale. Este o problemă la care subscriu din mai multe considerente. In actualul Statut se pre­vede datoria sindicatului de a veghea la respectarea drepturilor angajaţilor, la aplicarea legislaţiei muncii. Codul Muncii şi alte regle­mentări conferă sindicate­lor atribuţii concrete în le­gătură cu exercitarea aces­tui control. Astfel, este pre­văzut dreptul sindicatului de a aviza prestarea de ore suplimentare, programarea concediilor de odihnă şi rechemarea salariaţilor din concediu, stabilirea progra­mului de lucru al femeilor şi tinerilor şi altele, în vir­tutea acestor prevederi multe sindicate au şi acţio­nat. Numai că, din cele ce cunosc din îndelungata mea experienţă de activist sin­dical, pot spune că nu în­totdeauna intervenţia sindi­catului a fost şi eficientă. Ni s-a întîmplat să ne ex­punem părerea, să ne ex­primăm dezacordul cu o măsură sau alta şi cu atît am rămas. Nu ne-am făcut înţeleşi. Pentru că, cei ce stăteau vis-a-vis de noi, respectiv conducătorii uni­tăţilor, înţelegînd îngust in­teresele economice spu­neau , înainte de toate, pla­nul. Da, dar el nu se poate realiza în afara legii ci nu­mai respectînd-o. Planul se înfăptuieşte cu oameni şi de aceea trebuie să avem grijă de ei. Este deci vorba nu atît de o nouă reglementare a dreptului de intervenţie a sindicatului — deoarece ea practic există in multe do­menii — ci mai cu seamă de asigurarea cadrului ju­ridic care să garanteze efi­cienţa intervenţiei sindica­tului. ŞTEFAN NICOLAE preşedintele comitetului sindicatului de la întreprin­derea de construcţii hidro­tehnice şi foraje — Bucu­reşti. Sindicatele să administreze staţiunile balneo­climaterice Sindicatele noastre au a­­cumulat o experienţă bo­gată în ce priveşte măsurile de apărare a sănătăţii oa­menilor muncii, asistenţa medico-sanitară, organiza­rea timpului liber şi alte activităţi şi preocupări cu caracter social. Mi se pare că această experienţă în­dreptăţeşte propunerea mea ca ADMINISTRAREA STA­ŢIUNILOR BALNEOCLI­MATERICE ŞI ORGANI­ZAREA LOR SA TREACA In răspunderea di­recta A SINDICATE­LOR.­­De altfel, acest lu­cru nu este cu totul nou. Staţiunile au mai aparţinut cîndva de sindi­cate şi­ salariaţii de o anu­mită vîrstă păstrează amin­tiri bune de atunci). Sunt convins că, dacă sindicatele se vor ocupa din nou de ad­ministrarea şi conducerea staţiunilor, se va accentua caracterul umanitar al pri­mirii şi îngrijirii de care vor beneficia oamenii mun­cii la casele de odihnă şi sanatorii balneare, va spori atenţia acordată lor, se va îmbunătăţi calitatea cază­rii, alimentaţiei, îngrijirii medicale... O înfăţişare cu totul nouă va căpăta activi­tatea cultural-distractivă în staţiuni, care acum — pe lîngă că este nesatisfăcă­­oare — are un caracter ac­centuat comercial (un strungar ce pleacă în conce­diu la Lacul Roşu plăteşte mai mult pentru cele două excursii pe care le face în împrejurimile staţiunii de­cit întreaga lui contribuţie bănească — pentru tran­sport, cazare, alimentaţie şi tratament — la biletul primit prin sindicat!). După părerea mea, aceste îmbu­nătăţiri se vor obţine nu printr-o cheltuială nelimi­tată de fonduri, ci econo­mic, pe calea bunei gospo­dăriri. Şi, fiindcă am vorbit de staţiuni, mai am de făcut o propunere. BILETELE DE ODIHNA SI TRATAMENT SA SE REPARTIZEZE CO­MITETELOR SINDICATE­LOR NU TRIMESTRIAL, CI PE ÎNTREGUL AN. Iar comitetele, la rîndul lor, să nominalizeze de la în­ceputul anului repartizarea biletelor pe oameni. Aceas­ta presupune, bineînțeles, planificarea strictă a con­cediilor, cu avizarea sindi­catelor asupra echităţii a­­cestei planificări (avizare care se obişnuieşte în multe întreprinderi, dar trebuie prevăzută şi în documente­le de bază ale activităţii sindicatelor). NICOLAE BÎRLĂNESCU tehnician la uzina „Auto­matica”.

Next