Munca, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 7268-7293)

1971-04-01 / nr. 7268

I Valenţele Neagoiului Românesc - Munţii Călimani, retul Neagoiul Româ­- ■, se efectuează ample­­ Ari pentru darea în ex­­catare a unui mare ză­imînt de sulf cu exploa-­­ ire la suprafaţă. Lucrăto­ri I.R.E. Suceava execută aia electrică între Sarul Ornei şi Călimani, iar efectivul Şantierului Fra­­ul T.C.M.M. — un bloc 4 nivele și 11 cabane e­tajate pentru personalul viitoarei exploatări mi­niere. Concomitent se lucrează intens cu tot felul de uti­laje grele, la care se va adăuga în cîteva zile și un excavator uriaș în greuta­te de 200 de tone la deco­­pertarea zăcămîntului, în care scop vor fi dislocaţi, pînă la finele anului, circa 800 000 mc rocă sterilă. Astfel, Neagoiul Românesc din Munţii Călimani de­vine, alături de Leşul Ur­sului, Fundu Moldovei sau Barnar, un nou şi impor­tant punct de reper pe har­ta minieră a Ţării de Sus. M. ŢINŢAR DE LA HOTĂRÂRILE CONGRESULUI LA ACTIVITATEA PRACTICĂ A SINDICATELOR La baza unei inalte productivităţi ORGANIZAREA ŞTIINŢIFICĂ A PRODUCŢIEI ŞI A MUNCII Congresul Uniunii Generale a Sindicate­lor din România, încheiat de curînd, s-a înscris pe coordonatele majore ale acţiunii înnoitoare, iniţiată şi promovată de Parti­dul Comunist Român, pentru continua perfecţionare a vieţii economice şi social­­politice, pentru dezvoltarea societăţii noas­tre socialiste. Stabilind cu claritate rolul şi locul sindicatelor in dezvoltarea socie­tăţii româneşti contemporane, Congresul a oferit un amplu program concret de ac­ţiune pentru înfăptuirea atribuţiilor sporite cu care partidul a investit sindicatele în etapa actuală de dezvoltare a ţării. Aşa cum a subliniat tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretarul general al parti­dului, în­cuvintarea rostită la tribuna Congresului : „In orînduirea noastră socia­listă, oamenii muncii au nevoie de sindi­cate ca de o organizaţie largă, a lor, in care să-şi poată spune in mod organizat cuvîntul, să participe la adoptarea tuturor măsurilor privind dezvoltarea societăţii româneşti", îndeplinirea rolului şi atribu­ţiilor importante ce revin sindicatelor, în general, necesită şi din partea organelor şi organizaţiilor sindicale din construcţii şi industria materialelor de construcţii, în­­cepînd de la Comitetul Uniunii, luarea unor măsuri eficiente pentru adaptarea întregii activităţi, a întregului mod de lucru, la cerinţele şi stadiul actual al dez­voltării economice şi sociale a ramurii. La recenta Conferinţă a Uniunii Sindicatelor noastre s-au formulat îndreptăţite critici privind carenţele manifestate în activita­tea sindicatelor, stabilindu-se măsuri în vederea îmbunătăţirii formelor şi metode­lor de muncă, astfel ca fiecare organizaţie sindicală din ramură să devină mai activă, mai dinamică, receptivă la nou, la cerinţele şi preocupările masei de salariaţi. Este bine cunoscut faptul că în actualul cincinal se prefigurează materializarea unui volum de investiţii mai mare decit ing. MIRCEA GEORGESCU preşedintele Comitetului Uniunii Sindicatelor din construcţii şi industria materialelor de construcţii cel realizat in ultimul deceniu, ceea ce va da impulsuri noi industriei, va moderniza oraşele şi satele, va desăvârşi tabloul armo­nios al ţării. Avînd încredinţate o parte din mijloacele de producţie ale societăţii, fiecărui colectiv de constructori dintr-un trust, întreprindere, şantier îi revine răs­punderea de a asigura utilizarea lor efi­cientă, contribuind astfel la punerea în valoare cu rezultate economice maxime a însemnatelor fonduri de investiţii care se alocă de către stat. Este evidentă deci necesitatea ca şi activitatea sindicatelor din ramura noastră, ca organizaţii profe­sionale de masă ale oamenilor muncii, să fie subordonată acestui scop, stimulîndu-se iniţiativa creatoare a salariaţilor, partici­parea lor activă la îndeplinirea exemplară a planului de investiţii. După cum se subliniază în documentele Congresului Uniunii Generale a Sindicate­lor din România, Comitetul Uniunii, orga­nele şi organizaţiile sindicale din construc­ţii, trebuie să situeze pe prim plan, ca o preocupare majoră, permanentă, organiza­rea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, în vederea folosirii echilibrate şi ritmice, pe tot parcursul anului, a potenţialului tehni­­co-material şi a forţei de muncă existente în unităţi- In acest scop ne vom polariza eforturile pe eliminarea unor neajunsuri care mai dăinuie atît în pregătirea inves­tiţiilor cit şi în activitatea de realizare a lor, pe şantiere, care s-au reflectat în nu­meroase stagnări, în irosirea de forţe şi capacităţi, cheltuirea de fonduri băneşti fără corespondent în producţie, în neres­pectarea termenelor de punere în funcţiune la unele obiective. Asemenea probleme tre­buie să constituie obiectul unei analize atente nu numai la nivelul întreprinderi­lor şi şantierelor, dar şi mai jos, la fiecare loc de muncă , să facem din organizarea superioară a producţiei şi a muncii o ac­ţiune de masă, pentru aducerea în circuitul economic, cu posibilităţile de care dispu­nem, a rezervelor interne, existente, prac­tic, în toate unităţile, fără a se apela la dotări suplimentare, la fonduri de inves­tiţii. Reprezentanţii Uniunii şi ai sindicatelor in organele colective de conducere econo­mică sunt datori să influenţeze şi să ajute în luarea tuturor măsurilor­ care să asigure condiţiile necesare accelerării ritmului de execuţie a lucrărilor şi dării în funcţiune la termen a obiectivelor. Ţinind seama că de asigurarea la timp a documentaţiilor tehnice şi de i­nvi­aţii, de soluţiile adopte­.­.­, în proiecte, depinde în mare măsură des­chiderea şantierelor şi executarea lucrări­lor conform graficelor, Comitetul Uniunii şi-a propus să ajute efectiv sindicatele şi colectivele din unităţile de proiectare din ramură, astfel incit să se asigure pînă la 15 iulie a.c. studiile tehnico-economice pentru toate lucrările ce vor începe în anul viitor, iar pînă la 31 decembrie a.c. proiectele de execuţie pentru întregul vo­lum de construcţii-montaj din anul 1972. De un real folos ne este şi sprijinul — care se impune a fi mai substanţial — din partea Uniunilor şi sindicatelor din ramu­rile şi întreprinderile beneficiare de inves­tiţii, din institutele de proiectare ale a­­cestora, care pot impulsiona în organele colective din care fac parte asigurarea tuturor condiţiilor necesare organizării şantierelor şi execuţiei normale a lucrări­lor. Situaţia existentă la inceputul lunii (Continuare în pag. a 2-a) Corespondenţii judeţeni ai ziarului:: „MUNCA“ transmit: | Premieră industrială K. Hărţii economice a muni­­cipiului Buzău i s-a adău­gi­at un nou obiectiv indus- - trial : întreprinderea de ■ prefabricate din beton. Tre- I cînd cu succes exigenţele I probelor tehnologice, între­■ prinderea va produce anual B­­ancuri mari de prefabri- c­ate pentru 850 de aparta- mnente.­­ Datorită utilajelor de mare randament, execuţia unui panou, la dimensiu­nile solicitate de benefi­ciari durează 25 de minute. Tot aici se vor executa anual 1 200 000 spalieri de­­ vie. ■k MIHAIL r.cvR a 9 Un nou port la Dunăre Lingă gura Siretului au început lucrările de con­strucţie a unui nou port la Dunăre, menit să asigure cu minereu Combinatul Si­­derurgic de la Galaţi. In cadrul primelor lucrări au început deja amenajarea căilor de comunicaţie, a­­provizionarea cu echipa­ment electric pentru insta­laţiile de forţă, precum şi consolidarea unor supra­feţe. Potrivit datelor proiectu­lui, portul, dispunînd de 2 dane maritime, va avea o lungime de 200 m liniari şi - J____X.«____­ de 4 800 000 tone minereu pe an. Este prevăzută intrarea în funcţiune în trimestrul I 1974, iar în etapa finală — 1975 — să fie realizat un important volum de dotaţii cu macarale de mare capa­citate, benzi transbordoare aeriene, numeroase alte utilaje moderne, precum şi extinderea capacităţilor portuare prevăzute în etapa I, şi necesare viitoarei dezvoltări a Combinatului siderurgic gălățean. MTUrp.A­K­SIWAN Proletari din toate ţari­le, uni­ți-vă ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA­­. ANUL XXVII nr. 7268 ■ Joi 1 aprilie 1971 ■ 4 pagini 30 bani Cu două zile în avans Colectivele întreprinderi­lor industriale din judeţul Argeş au raportat, cu două zile înainte de termen, îndeplinirea sarcinilor de plan la producţia globală industrială şi marfă afe­rentă primului trimestru al anului. Din datele centra­lizate la Direcţia judeţea­nă de statistică se estimea­ză că în primul trimestru planul producţiei globale industriale şi marfă va fi depăşit cu peste 140 mi­lioane lei. Rezultatele cele mai bune au fost obţinute de colec­tivul Uzinei de autoturisme, C.E.I.L. şi Rafinăria din Pi­teşti. D. BURCEA Ziua aceea — 27 martie 1971 — şi ora — 12 — vor rămîne înscrise în amintirea constructorilor de la Porţile de Fier. Pentru prima oară apele neliniştite ale Dunării au trecut cuminţi prin porţile pe care i le-au creat oamenii, în barajul deversor, pentru a pătrunde în incinta aval. Din acel moment a început punerea sub sarcină a barajului deversor. Se încheia astfel încă o e­tapă din marea epopee a porţilor luminii... Text şi foto : B. TRUŞCULESCU OAMENI CARE S AU AFLAT TOTDEAUNA ÎN FRUNTE ..Există şi acum acea alee pe lingă turnătorie. Eram toţi copii de la ţară veniţi în Bucureşti după o meserie. Pe aleea de care vă spuneam am fost puşi pe două rînduri şi meşterii ne alegeau după ochi şi ne duceau în secţii. Eu am fost ales pentru secţia repa­raţii locomotive. După alege­re, tata care mă adusese mi-a spus doar atit , ai gri­jă. Şi-a plecat. Aveam 16 ani...“ Mecanicul Gheorghe Aure­lian urmăreşte cu atenţie fu­ga peniţei pe caietul meu de însemnări, de parcă asta l-ar ajuta să-şi amintească mai exact despre un timp ale că­rui evenimente petrecute in interiorul­­ lui au fertilizat idei care au făcut să propul­seze însăși istoria. Pesti cult­­tururile uzinei „Timpuri Noi“, cunoscută cindva, acum 31 de ani, de Gheorghe Aurelian, au trecut vînturile unor ani care nu se pot uita, apoi nori care lunecau spre limpezire. Adolescentul de atunci, tine­rii care păşiseră în 1940 pe poarta uzinei, şi-ar fi rotit îndelung privirile împrejur pentru a cunoaşte universul în care de abia au intrat nu pentru o săptămînă, două, o lună, ci pentru o viaţă. „Pri­veam halele, maşinile, dar oamenii mai ales. De acasă, mi se spusese, cîntăreşte oa­menii bine dacă vrei să în­veţi meserie ca lumea... După atîţia ani care au trecut de atunci pot să declar astăzi — ne spunea cu vădită emoţie Gheorghe Aurelian — că a fost un adevărat noroc să in­­tilnesc oameni ca Vereş, Fe­­rentz, Dobrescu. Ei se ocupau cu îndrumarea tineretului. Puţini ştiau că ei erau co­munişti. Eu eram prea tînăr în 1940 ca să-mi dau seama ce înseamnă a fi un comu­nist. Pot spune că pentru mine comunistul în acea pe­rioadă a fost omul care a avut grijă de paşii mei şovă­ielnici, care m-a ajutat să învăţ meserie, care îmi da sfaturi necesare pentru un tinăr, omul la care mă du­ceam pentru că mă atrăgea felul lui de a fi. Atit. Desi­gur, ei vor fi avut sarcinile lor politice in uzină, dar a­­ceste lucruri le cunoşteau doar comuniştii. în locul ha­lei actuale erau nişte hale mai mici pentru reparaţii — oameni adunaţi în grupuri discutau acolo foarte aprins. Ii vedeam des, şi­ pe aceştia chiar foarte des. Era în tim­pul războiului“. In acest început de aprilie 1971 omul din faţa mea cu ochelari şi părul puţin albit se gîndeşte la el, cel din tre­cut, la cel de acum 31 de ani şi, prin aceasta, la desti­nul său ulterior. Biografia lui este comună şi tocmai a­­cest lucru era de preţ. Nu este greu să ne dăm seama că de fapt este vorba despre biografia unei întregi gene­raţii a cărei fizionomie mo­rală se leagă în chipul cel mai direct de activitatea, în slujba ei şi pentru binele ei, a partidului comunist. ...Acum douăzeci şi şapte de ani in incinta uzinei „Timpuri Noi“ s-a vorbit pentru prima oară deschis, fără teamă, cu „tovarăşe“. Şi nu întâmplător. Era în acel august de foc ! Ce a simţit suflarea muncitorească a­­tunci ? Răspunsul este sim­plu : o imensă bucurie, des­cătuşarea unor imense ener­gii. Dar Aurelian Gheorghe adaugă : „Comuniştii au vă­zut Augustul istoric înaintea noastră, au luptat pentru acea zi, punindu-şi de nenu­mărate ori viaţa în pericol. In bucuria generală, sunt si­gur că atunci bucuria lor o întrecea în intensitate — pen­tru că îi ştiau exact preţul ! — pe a tuturor !“. In acea zi comunistul Vasile Niţă s-a adresat de pe o grămadă de lemne din curtea uzinei su­telor de muncitori cu „tova­răşe“. Era ziua de 24 august. Toţi erau numai ochi şi u­­rechi. Tribuna — o grămadă de lemne — dar nimeni nu se gîndea la estetică. Interesa în primul rînd asistenţa. Iar a­­sistenţa o constituiau toţi muncitorii uzinei — tineri şi vîrstnici. De la acea tribună vorbea un comunist. Despre ţară, despre ceea ce trebuie să facă muncitorii, despre viitorul lor şi al patriei. In acea zi nu s-a lucrat, toţi muncitorii au plecat pe străzi. Conducerea uzinei — năuci­tă de forţa de convingere a unui comunist asupra mase­lor de muncitori — a rămas în uzină singură. Cum vă explicaţi, astăzi, a­­ceastă forţă de atracţie asu­pra conştiinţei oamenilor ? — îl întreb pe muncitorul Nico­­lae Păduraru, venit în uzină în anul 1940 ca lucrător ti­năr. „Ideile erau ale noastre, comuniştii au spus cu voce tare ideile, frămintările ce se aflau în toate inimile de muncitori. Muncitorii erau dornici de o viaţă nouă, au simţit in piept năvala unui entuziasm, ce mai, voiau ca ei să decidă asupra proprii­lor lor soarte“. Totul este fi­resc in această confesiune. Nicolae Păduraru vorbeşte şi invirte intre degete o bucată de sirmă, pe care o îndoaie şi o dezdoaie. E ceva maşi­nal, desigur. Deodată mă face atent : „Vedeţi bucata aceas­ta de sîrmă ? Noi pînă atunci trăisem aşa ! — şi o Suco­­voaie. De atunci doream să trăim aşa ! — şi dintr-o miş­care dezdoaie perfect acea bucată de sirmă, fiind atent să nu mai lase nici o curbu­ră. Ei bine, operaţia asta de dezdoire a făcut-o în ca­zul nostru, al muncitorilor, al întregii ţări — partidul ! Cuvîntul, ideile, faptele lui ne-au încălzit !“ Intr-o zi a anului 1945 Ni­colae Păduraru a completat un formular intr-o încăpere mică în faţa unui grup de „tovarăşi“ şi a fost confir­mat membru de partid. „Ac­ceptasem bucuros să intru în partid, pentru că propunerea venea de la nişte oameni care se aflaseră in toiul lup­telor noastre mereu în frun­te. A face parte din acelaşi partid cu ei era pentru un tînăr ca mine o mare cins­te“... Cineva compara memoria oamenilor cu un fel de arhi­vă „la purtător“. Nu știu cit de exactă pare să fie aceas-FL. COSTINESCU (Continuare In pag. 2-a) ...În urmă cu numai un an, despre Alexandrina Badea nu se ştia mare lucru la Întreprin­derea textilă „Dacia“ din Bucureşti. „Ia, acolo, o fetişcană care abia a absolvit şcoala profe­sională“. Acum însă numele ei a început să fie amintit cu respect, pentru că nu este puţin ca într-un răstimp aşa de scurt să dobîndeşti o asemenea calificare profesională incit să poţi lucra la cinci părţi de ring ! Foto • P. COZIA Dulcea incompetentă nu absolvă de răspundere materială pe cei vinovaţi Cu cîteva săptămini In urmă s-a prezentat la re­dacţia noastră muncitorul Traian Preda de la Şantie­rul nr. 2 al întreprinderii de construcţii montaj nr. 5. Ne-a relatat, dezorientat, păţania sa. „ ...Acum zic dinţii că trebuie să dau banii îndă­răt. Eu am muncit însă, ce-i drept numai 6 ore, dar cot la cot cu ceilalţi ! Dar iată concret cum s-au petrecut lucrurile. Printre angajaţii şantiere­lor întreprinderii construc­ţii-montaj nr. 5 din Bucu­reşti se află şi cîţiva pen­sionari de invaliditate gra­dul III. Legiuitorul a sta­bilit că pe perioada cit lu­crează, aceştia au dreptul să primească pe lingă sa­lariul cuvenit pentru mun­ca ce o prestează şi pensia, fără ca împreună să poată depăşi însă salariul actua­lizat al funcţiei avute la data invalidităţii. Aşa, în linii generale, chiar prea generale, au înţeles şi func­ţionarii îndrituiţi a calcula drepturile băneşti ale sala­riaţilor de la şantierele 2 şi 4 ale întreprinderii mai sus-amintite. Numai că, şi de aici încolo se face sim­ţită „dulcea“ incompetenţă, nu s-au obosit să citească şi puţin mai departe textul legii care preciza că, în cazul în care salariul tari­far împreună cu pensia ori numai salariul tarifar de­păşesc plafonul respectiv, pensia se reduce sau, după caz, plata ei se suspendă. Aşa că, şi-au zis dumnea­lor, că dacă Preda Traian are o pensie de 480 lei lu­nar, iar salariul actualizat al funcţiei avute la data invalidităţii este de 1122 E. CHIRIACESCU (Continuare în cag. a 2-a) în pag. a Il-a, în dezbatere publică PROIECTUL LEGII PRIVIND ACTIVITATEA CANTINELOR­­RESTAURANT PENTRU SALARIAȚI­I CE S-A MAI ÎNTÎMPLAT ÎN CAPITALĂ ȘI ÎN ȚARĂ în pag. alll-a: • SPORT •

Next