Munca, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 7268-7293)
1971-04-01 / nr. 7268
I Valenţele Neagoiului Românesc - Munţii Călimani, retul Neagoiul Româ- ■, se efectuează ample Ari pentru darea în excatare a unui mare zăimînt de sulf cu exploa- ire la suprafaţă. Lucrători I.R.E. Suceava execută aia electrică între Sarul Ornei şi Călimani, iar efectivul Şantierului Fraul T.C.M.M. — un bloc 4 nivele și 11 cabane etajate pentru personalul viitoarei exploatări miniere. Concomitent se lucrează intens cu tot felul de utilaje grele, la care se va adăuga în cîteva zile și un excavator uriaș în greutate de 200 de tone la decopertarea zăcămîntului, în care scop vor fi dislocaţi, pînă la finele anului, circa 800 000 mc rocă sterilă. Astfel, Neagoiul Românesc din Munţii Călimani devine, alături de Leşul Ursului, Fundu Moldovei sau Barnar, un nou şi important punct de reper pe harta minieră a Ţării de Sus. M. ŢINŢAR DE LA HOTĂRÂRILE CONGRESULUI LA ACTIVITATEA PRACTICĂ A SINDICATELOR La baza unei inalte productivităţi ORGANIZAREA ŞTIINŢIFICĂ A PRODUCŢIEI ŞI A MUNCII Congresul Uniunii Generale a Sindicatelor din România, încheiat de curînd, s-a înscris pe coordonatele majore ale acţiunii înnoitoare, iniţiată şi promovată de Partidul Comunist Român, pentru continua perfecţionare a vieţii economice şi socialpolitice, pentru dezvoltarea societăţii noastre socialiste. Stabilind cu claritate rolul şi locul sindicatelor in dezvoltarea societăţii româneşti contemporane, Congresul a oferit un amplu program concret de acţiune pentru înfăptuirea atribuţiilor sporite cu care partidul a investit sindicatele în etapa actuală de dezvoltare a ţării. Aşa cum a subliniat tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretarul general al partidului, încuvintarea rostită la tribuna Congresului : „In orînduirea noastră socialistă, oamenii muncii au nevoie de sindicate ca de o organizaţie largă, a lor, in care să-şi poată spune in mod organizat cuvîntul, să participe la adoptarea tuturor măsurilor privind dezvoltarea societăţii româneşti", îndeplinirea rolului şi atribuţiilor importante ce revin sindicatelor, în general, necesită şi din partea organelor şi organizaţiilor sindicale din construcţii şi industria materialelor de construcţii, începînd de la Comitetul Uniunii, luarea unor măsuri eficiente pentru adaptarea întregii activităţi, a întregului mod de lucru, la cerinţele şi stadiul actual al dezvoltării economice şi sociale a ramurii. La recenta Conferinţă a Uniunii Sindicatelor noastre s-au formulat îndreptăţite critici privind carenţele manifestate în activitatea sindicatelor, stabilindu-se măsuri în vederea îmbunătăţirii formelor şi metodelor de muncă, astfel ca fiecare organizaţie sindicală din ramură să devină mai activă, mai dinamică, receptivă la nou, la cerinţele şi preocupările masei de salariaţi. Este bine cunoscut faptul că în actualul cincinal se prefigurează materializarea unui volum de investiţii mai mare decit ing. MIRCEA GEORGESCU preşedintele Comitetului Uniunii Sindicatelor din construcţii şi industria materialelor de construcţii cel realizat in ultimul deceniu, ceea ce va da impulsuri noi industriei, va moderniza oraşele şi satele, va desăvârşi tabloul armonios al ţării. Avînd încredinţate o parte din mijloacele de producţie ale societăţii, fiecărui colectiv de constructori dintr-un trust, întreprindere, şantier îi revine răspunderea de a asigura utilizarea lor eficientă, contribuind astfel la punerea în valoare cu rezultate economice maxime a însemnatelor fonduri de investiţii care se alocă de către stat. Este evidentă deci necesitatea ca şi activitatea sindicatelor din ramura noastră, ca organizaţii profesionale de masă ale oamenilor muncii, să fie subordonată acestui scop, stimulîndu-se iniţiativa creatoare a salariaţilor, participarea lor activă la îndeplinirea exemplară a planului de investiţii. După cum se subliniază în documentele Congresului Uniunii Generale a Sindicatelor din România, Comitetul Uniunii, organele şi organizaţiile sindicale din construcţii, trebuie să situeze pe prim plan, ca o preocupare majoră, permanentă, organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, în vederea folosirii echilibrate şi ritmice, pe tot parcursul anului, a potenţialului tehnico-material şi a forţei de muncă existente în unităţi- In acest scop ne vom polariza eforturile pe eliminarea unor neajunsuri care mai dăinuie atît în pregătirea investiţiilor cit şi în activitatea de realizare a lor, pe şantiere, care s-au reflectat în numeroase stagnări, în irosirea de forţe şi capacităţi, cheltuirea de fonduri băneşti fără corespondent în producţie, în nerespectarea termenelor de punere în funcţiune la unele obiective. Asemenea probleme trebuie să constituie obiectul unei analize atente nu numai la nivelul întreprinderilor şi şantierelor, dar şi mai jos, la fiecare loc de muncă , să facem din organizarea superioară a producţiei şi a muncii o acţiune de masă, pentru aducerea în circuitul economic, cu posibilităţile de care dispunem, a rezervelor interne, existente, practic, în toate unităţile, fără a se apela la dotări suplimentare, la fonduri de investiţii. Reprezentanţii Uniunii şi ai sindicatelor in organele colective de conducere economică sunt datori să influenţeze şi să ajute în luarea tuturor măsurilor care să asigure condiţiile necesare accelerării ritmului de execuţie a lucrărilor şi dării în funcţiune la termen a obiectivelor. Ţinind seama că de asigurarea la timp a documentaţiilor tehnice şi de inviaţii, de soluţiile adopte.., în proiecte, depinde în mare măsură deschiderea şantierelor şi executarea lucrărilor conform graficelor, Comitetul Uniunii şi-a propus să ajute efectiv sindicatele şi colectivele din unităţile de proiectare din ramură, astfel incit să se asigure pînă la 15 iulie a.c. studiile tehnico-economice pentru toate lucrările ce vor începe în anul viitor, iar pînă la 31 decembrie a.c. proiectele de execuţie pentru întregul volum de construcţii-montaj din anul 1972. De un real folos ne este şi sprijinul — care se impune a fi mai substanţial — din partea Uniunilor şi sindicatelor din ramurile şi întreprinderile beneficiare de investiţii, din institutele de proiectare ale acestora, care pot impulsiona în organele colective din care fac parte asigurarea tuturor condiţiilor necesare organizării şantierelor şi execuţiei normale a lucrărilor. Situaţia existentă la inceputul lunii (Continuare în pag. a 2-a) Corespondenţii judeţeni ai ziarului:: „MUNCA“ transmit: | Premieră industrială K. Hărţii economice a municipiului Buzău i s-a adăugiat un nou obiectiv indus- - trial : întreprinderea de ■ prefabricate din beton. Tre- I cînd cu succes exigenţele I probelor tehnologice, între■ prinderea va produce anual Bancuri mari de prefabri- cate pentru 850 de aparta- mnente. Datorită utilajelor de mare randament, execuţia unui panou, la dimensiunile solicitate de beneficiari durează 25 de minute. Tot aici se vor executa anual 1 200 000 spalieri de vie. ■k MIHAIL r.cvR a 9 Un nou port la Dunăre Lingă gura Siretului au început lucrările de construcţie a unui nou port la Dunăre, menit să asigure cu minereu Combinatul Siderurgic de la Galaţi. In cadrul primelor lucrări au început deja amenajarea căilor de comunicaţie, aprovizionarea cu echipament electric pentru instalaţiile de forţă, precum şi consolidarea unor suprafeţe. Potrivit datelor proiectului, portul, dispunînd de 2 dane maritime, va avea o lungime de 200 m liniari şi - J____X.«____ de 4 800 000 tone minereu pe an. Este prevăzută intrarea în funcţiune în trimestrul I 1974, iar în etapa finală — 1975 — să fie realizat un important volum de dotaţii cu macarale de mare capacitate, benzi transbordoare aeriene, numeroase alte utilaje moderne, precum şi extinderea capacităţilor portuare prevăzute în etapa I, şi necesare viitoarei dezvoltări a Combinatului siderurgic gălățean. MTUrp.AKSIWAN Proletari din toate ţarile, uniți-vă ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA. ANUL XXVII nr. 7268 ■ Joi 1 aprilie 1971 ■ 4 pagini 30 bani Cu două zile în avans Colectivele întreprinderilor industriale din judeţul Argeş au raportat, cu două zile înainte de termen, îndeplinirea sarcinilor de plan la producţia globală industrială şi marfă aferentă primului trimestru al anului. Din datele centralizate la Direcţia judeţeană de statistică se estimează că în primul trimestru planul producţiei globale industriale şi marfă va fi depăşit cu peste 140 milioane lei. Rezultatele cele mai bune au fost obţinute de colectivul Uzinei de autoturisme, C.E.I.L. şi Rafinăria din Piteşti. D. BURCEA Ziua aceea — 27 martie 1971 — şi ora — 12 — vor rămîne înscrise în amintirea constructorilor de la Porţile de Fier. Pentru prima oară apele neliniştite ale Dunării au trecut cuminţi prin porţile pe care i le-au creat oamenii, în barajul deversor, pentru a pătrunde în incinta aval. Din acel moment a început punerea sub sarcină a barajului deversor. Se încheia astfel încă o etapă din marea epopee a porţilor luminii... Text şi foto : B. TRUŞCULESCU OAMENI CARE S AU AFLAT TOTDEAUNA ÎN FRUNTE ..Există şi acum acea alee pe lingă turnătorie. Eram toţi copii de la ţară veniţi în Bucureşti după o meserie. Pe aleea de care vă spuneam am fost puşi pe două rînduri şi meşterii ne alegeau după ochi şi ne duceau în secţii. Eu am fost ales pentru secţia reparaţii locomotive. După alegere, tata care mă adusese mi-a spus doar atit , ai grijă. Şi-a plecat. Aveam 16 ani...“ Mecanicul Gheorghe Aurelian urmăreşte cu atenţie fuga peniţei pe caietul meu de însemnări, de parcă asta l-ar ajuta să-şi amintească mai exact despre un timp ale cărui evenimente petrecute in interiorul lui au fertilizat idei care au făcut să propulseze însăși istoria. Pesti culttururile uzinei „Timpuri Noi“, cunoscută cindva, acum 31 de ani, de Gheorghe Aurelian, au trecut vînturile unor ani care nu se pot uita, apoi nori care lunecau spre limpezire. Adolescentul de atunci, tinerii care păşiseră în 1940 pe poarta uzinei, şi-ar fi rotit îndelung privirile împrejur pentru a cunoaşte universul în care de abia au intrat nu pentru o săptămînă, două, o lună, ci pentru o viaţă. „Priveam halele, maşinile, dar oamenii mai ales. De acasă, mi se spusese, cîntăreşte oamenii bine dacă vrei să înveţi meserie ca lumea... După atîţia ani care au trecut de atunci pot să declar astăzi — ne spunea cu vădită emoţie Gheorghe Aurelian — că a fost un adevărat noroc să intilnesc oameni ca Vereş, Ferentz, Dobrescu. Ei se ocupau cu îndrumarea tineretului. Puţini ştiau că ei erau comunişti. Eu eram prea tînăr în 1940 ca să-mi dau seama ce înseamnă a fi un comunist. Pot spune că pentru mine comunistul în acea perioadă a fost omul care a avut grijă de paşii mei şovăielnici, care m-a ajutat să învăţ meserie, care îmi da sfaturi necesare pentru un tinăr, omul la care mă duceam pentru că mă atrăgea felul lui de a fi. Atit. Desigur, ei vor fi avut sarcinile lor politice in uzină, dar aceste lucruri le cunoşteau doar comuniştii. în locul halei actuale erau nişte hale mai mici pentru reparaţii — oameni adunaţi în grupuri discutau acolo foarte aprins. Ii vedeam des, şi pe aceştia chiar foarte des. Era în timpul războiului“. In acest început de aprilie 1971 omul din faţa mea cu ochelari şi părul puţin albit se gîndeşte la el, cel din trecut, la cel de acum 31 de ani şi, prin aceasta, la destinul său ulterior. Biografia lui este comună şi tocmai acest lucru era de preţ. Nu este greu să ne dăm seama că de fapt este vorba despre biografia unei întregi generaţii a cărei fizionomie morală se leagă în chipul cel mai direct de activitatea, în slujba ei şi pentru binele ei, a partidului comunist. ...Acum douăzeci şi şapte de ani in incinta uzinei „Timpuri Noi“ s-a vorbit pentru prima oară deschis, fără teamă, cu „tovarăşe“. Şi nu întâmplător. Era în acel august de foc ! Ce a simţit suflarea muncitorească atunci ? Răspunsul este simplu : o imensă bucurie, descătuşarea unor imense energii. Dar Aurelian Gheorghe adaugă : „Comuniştii au văzut Augustul istoric înaintea noastră, au luptat pentru acea zi, punindu-şi de nenumărate ori viaţa în pericol. In bucuria generală, sunt sigur că atunci bucuria lor o întrecea în intensitate — pentru că îi ştiau exact preţul ! — pe a tuturor !“. In acea zi comunistul Vasile Niţă s-a adresat de pe o grămadă de lemne din curtea uzinei sutelor de muncitori cu „tovarăşe“. Era ziua de 24 august. Toţi erau numai ochi şi urechi. Tribuna — o grămadă de lemne — dar nimeni nu se gîndea la estetică. Interesa în primul rînd asistenţa. Iar asistenţa o constituiau toţi muncitorii uzinei — tineri şi vîrstnici. De la acea tribună vorbea un comunist. Despre ţară, despre ceea ce trebuie să facă muncitorii, despre viitorul lor şi al patriei. In acea zi nu s-a lucrat, toţi muncitorii au plecat pe străzi. Conducerea uzinei — năucită de forţa de convingere a unui comunist asupra maselor de muncitori — a rămas în uzină singură. Cum vă explicaţi, astăzi, această forţă de atracţie asupra conştiinţei oamenilor ? — îl întreb pe muncitorul Nicolae Păduraru, venit în uzină în anul 1940 ca lucrător tinăr. „Ideile erau ale noastre, comuniştii au spus cu voce tare ideile, frămintările ce se aflau în toate inimile de muncitori. Muncitorii erau dornici de o viaţă nouă, au simţit in piept năvala unui entuziasm, ce mai, voiau ca ei să decidă asupra propriilor lor soarte“. Totul este firesc in această confesiune. Nicolae Păduraru vorbeşte şi invirte intre degete o bucată de sirmă, pe care o îndoaie şi o dezdoaie. E ceva maşinal, desigur. Deodată mă face atent : „Vedeţi bucata aceasta de sîrmă ? Noi pînă atunci trăisem aşa ! — şi o Sucovoaie. De atunci doream să trăim aşa ! — şi dintr-o mişcare dezdoaie perfect acea bucată de sirmă, fiind atent să nu mai lase nici o curbură. Ei bine, operaţia asta de dezdoire a făcut-o în cazul nostru, al muncitorilor, al întregii ţări — partidul ! Cuvîntul, ideile, faptele lui ne-au încălzit !“ Intr-o zi a anului 1945 Nicolae Păduraru a completat un formular intr-o încăpere mică în faţa unui grup de „tovarăşi“ şi a fost confirmat membru de partid. „Acceptasem bucuros să intru în partid, pentru că propunerea venea de la nişte oameni care se aflaseră in toiul luptelor noastre mereu în frunte. A face parte din acelaşi partid cu ei era pentru un tînăr ca mine o mare cinste“... Cineva compara memoria oamenilor cu un fel de arhivă „la purtător“. Nu știu cit de exactă pare să fie aceas-FL. COSTINESCU (Continuare In pag. 2-a) ...În urmă cu numai un an, despre Alexandrina Badea nu se ştia mare lucru la Întreprinderea textilă „Dacia“ din Bucureşti. „Ia, acolo, o fetişcană care abia a absolvit şcoala profesională“. Acum însă numele ei a început să fie amintit cu respect, pentru că nu este puţin ca într-un răstimp aşa de scurt să dobîndeşti o asemenea calificare profesională incit să poţi lucra la cinci părţi de ring ! Foto • P. COZIA Dulcea incompetentă nu absolvă de răspundere materială pe cei vinovaţi Cu cîteva săptămini In urmă s-a prezentat la redacţia noastră muncitorul Traian Preda de la Şantierul nr. 2 al întreprinderii de construcţii montaj nr. 5. Ne-a relatat, dezorientat, păţania sa. „ ...Acum zic dinţii că trebuie să dau banii îndărăt. Eu am muncit însă, ce-i drept numai 6 ore, dar cot la cot cu ceilalţi ! Dar iată concret cum s-au petrecut lucrurile. Printre angajaţii şantierelor întreprinderii construcţii-montaj nr. 5 din Bucureşti se află şi cîţiva pensionari de invaliditate gradul III. Legiuitorul a stabilit că pe perioada cit lucrează, aceştia au dreptul să primească pe lingă salariul cuvenit pentru munca ce o prestează şi pensia, fără ca împreună să poată depăşi însă salariul actualizat al funcţiei avute la data invalidităţii. Aşa, în linii generale, chiar prea generale, au înţeles şi funcţionarii îndrituiţi a calcula drepturile băneşti ale salariaţilor de la şantierele 2 şi 4 ale întreprinderii mai sus-amintite. Numai că, şi de aici încolo se face simţită „dulcea“ incompetenţă, nu s-au obosit să citească şi puţin mai departe textul legii care preciza că, în cazul în care salariul tarifar împreună cu pensia ori numai salariul tarifar depăşesc plafonul respectiv, pensia se reduce sau, după caz, plata ei se suspendă. Aşa că, şi-au zis dumnealor, că dacă Preda Traian are o pensie de 480 lei lunar, iar salariul actualizat al funcţiei avute la data invalidităţii este de 1122 E. CHIRIACESCU (Continuare în cag. a 2-a) în pag. a Il-a, în dezbatere publică PROIECTUL LEGII PRIVIND ACTIVITATEA CANTINELORRESTAURANT PENTRU SALARIAȚII CE S-A MAI ÎNTÎMPLAT ÎN CAPITALĂ ȘI ÎN ȚARĂ în pag. alll-a: • SPORT •