Munca, august 1971 (Anul 27, nr. 7374-7399)
1971-08-05 / nr. 7377
Vizita de lucru a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU in staţiunile din zona Mangalia Nord In după-amiaza zilei de miercuri, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia sa, Elena Ceauşescu, a făcut o vizită de lucru în staţiunile turistice din zona Mangalia Nord. Cu acest prilej, a fost analizat stadiul înfăptuirii planurilor privind amenajarea litoralului Mării Negre în perimetrul Saturn-Venus-Jupiter-Neptun, corespunzător soluţiilor adoptate anul trecut, cînd secretarul general al partidului, împreună cu arhitecţii şi urbaniştii cărora li s-a încredinţat sarcina realizării acestui grandios ansamblu de construcţii, au studiat la faţa locului variantele cele mai indicate din punct de vedere estetic, funcţional şi economic ce urmau să fie puse în practică. In această vizită, secretarul general al partidului a fost însoţit de tovarăşii Maxim Berghianu, Leonte Răutu, Vasile Vîlcu, Miron Constantinescu, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, precum şi de Ion Cosma, ministrul turismului, de reprezentanţi ai organelor judeţene şi municipale, de partid şi de stat, de specialişti care au colaborat la înfăptuirea măreţelor obiective turistice de pe litoralul Mării Negre. Vizita a început din extrema sudică a zonei, respectiv din staţiunea turistică Saturn, unde, în ultimul an, după vizita secretarului general al partidului, s-a înfăptuit un mare volum de construcţii. Această staţiune dispune in prezent de hoteluri moderne, cu o capacitate de aproximativ 11 200 de locuri. Ritmul construcţiilor în această staţiune a fost intensificat îndeosebi în ultimul an, cînd, intr-un timp record, de aproximativ opt luni, au fost date în folosinţă hoteluri cu o capacitate de 4 650 de locuri. Oaspeţii fac mai întîi un popas la hotelul „Diana“, impunător edificiu cu 14 nivele, realizat din beton, sticlă şi aluminiu, dat în folosinţă în actualul sezon. Un mare număr de turişti aplaudă îndelung pe secretarul general al partidului, pe ceilalţi oaspeţi, le oferă buchete de flori. Se urcă la al 14-lea etaj al hotelului. In faţa privirilor se deschide o vastă şi feerică perspectivă. Se vede nu numai „Saturn“ ; privirea cuprinde toate celelalte stele din constelaţia Mangalia Nord, se vede oraşul Mangalia, întinerit şi el, se profilează în depărtare conturul Eforiei Sud şi Eforiei Nord. Nu este necesară nici o explicaţie pentru a înţelege că turismul a devenit în România, pe litoralul Mării Negre mai ales, o ramură în plină dezvoltare a economiei naţionale. An de an, frumuseţile patriei noastre, ca şi cunoscuta ospitalitate a poporului român, atrag un tot mai mare număr de turişti de peste hotare. Mangalia, Eforie, Mamaia, Mangalia Nord, cu cele patru staţiuni ale sale din nord, au devenit de mult puncte de atracţie de rezonanţă europeană. Preocuparea arhitecţilor, proiectanţilor, edililor şi constructorilor pentru valorificarea raţională a tuturor frumuseţilor naturale ale litoralului, pentru integrarea lor armonioasă în circuitul de valori al întregii economii, constituie o remarcabilă realitate subliniată de tovarăşul Ceauşescu, de ceilalţi conducători de partid şi de stat. în ceea ce priveşte dezvoltarea în continuare a staţiunii Saturn, gazdele informează că, în partea de nord a acesteia, sunt pregătite planurile pentru crearea unui nou complex hotelier de 1 850 de locuri, care va fi dat în folosinţă în cursul acestui plan cincinal. Se vor amenaja două piscine,se va construi un hotel cu bază de tratament pentru iarnă şi vară, proiect favorizat de existenţa in zonă a unor importante surse de ape mezo termale sulfuroase. Este făcută recomandarea ca Mangalia propriu-zisă să fie unită prin construcţii moderne cu staţiunea Saturn, în felul acesta urmînd să dispară aspectul actualei periferii a acestui oraş. Acţiunea trebuie să decurgă dintr-un plan unic de sistematizare, care să integreze intr-un tot Mangalia, Saturn, viitoarele obiective economice ce se vor implanta în zonă. Pentru înfăptuirea programului de construcţii în actualul cincinal sunt asigurate toate condiţiile, recomandările şi indicaţiile primite din partea secretarului general al partidului cu prilejul vizitelor anterioare pe litoral constituind îndreptarul deosebit de valoros în alegerea soluţiilor optime, care să îmbine judicios necesităţile funcţionale şi estetice cu cele economice. Secretarul general (Continuare in pag. a 3-a Excelenţei Sale Domnului NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Rog pe Excelenţa Voastră să primească şi să transmită poporului şi guvernului român sincera noastră recunoştinţă pentru mesajul atît de expresiv, împreună cu urările noastre de prosperitate şi bunăstare pentru naţiunea română prietenă. General de divizie JUAN VELASCO ALVARADO Preşedintele Republicii Peruane Excelenţei Sale Domnului NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România BUCUREŞTI Amabilul mesaj pe care Excelenţa Voastră a binevoit să mi-l adreseze mie şi poporului belgian, cu ocazia sărbătorii naţionale, m-a mişcat în mod deosebit. Rog pe Excelenţa Voastră şi poporul român să primească mulţumirile mele cele mai vii. BAUDOUIN Proletari din toate ţârile, uniţi-vâ ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL XXVII nr. 7377 ■ Joi 5 august 1971 ■ 4 pagini 30 bani A trecut mai mult de o săptămînă de cînd în judeţul Timiş a fost încheiată campania de recoltare a păioaselor. în ultimele cîteva zile, pe tot cuprinsul judeţului (unde seceta începuse de la o vreme să se facă puternic simţită), au căzut ploi, creindu-se astfel condiţii bune atît pentru intensificarea arăturilor de vară, cit mai ales pentru calitatea acestora. Aşa cum ne spunea şi inginerul Gheorghe Farfurică, directorul întreprinderii judeţene de mecanizare a agriculturii, în prezent nu mai există motive pentru nerealizarea vitezei zilnice la arăturile de vară. Cu cele aproape 2 000 de tractoare din staţiunile de mecanizare a agriculturii, care pot fi folosite în această perioadă la executarea arăturilor, ar fi posibil ca pînă la 10—12 august să se încheie şi aceste lucrări. Cum se prezenta însă la 2 august situaţia arăturilor de vară in judeţul Timiş ? Potrivit datelor centralizate la întreprinderea de mecanizare, cele 34 de staţiuni din cuprinsul judeţului aveau la acea dată efectuate arături pe 64 500 hectare, reprezentind 60,5 la sută din suprafeţele prevăzute. Tot pînă atunci au fost însămînţate cu diferite culturi duble 33 200 hectare, dintre care 12 400 ha cu porumb şi peste 1500 ha cu legume , castraveţi, tomate, varză de toamnă, fasole etc. în ansamblu, deci, situaţia pare să fie mulţumitoare. Aceasta datorită mai cu seamă eforturilor susţinute depuse de mecanizatorii de la S.M.A. Cenei, Cărpiniş, Biled, Gottlob, Dudeştii- Vechi şi Săcălaz unde arăturile erau efectuate pe 80- 85 la sută din suprafeţele planificate. Conducerile acestor unităţi, ale secţiilor de mecanizare, sprijinite efectiv de comitetele sindicatelor şi grupele sindicale au dovedit o susţinută preocupare pentru folosirea din plin a tractoarelor, urmărindu-se îndeaproape realizarea şi depăşirea vitezei zilnice de lucru stabilite. La S.M.A. Cenei şi Cărpiniş am văzut într-una din dimineţile trecute mecanizatorii plecînd la lucru încă de la ora 6, iar seara tîrziu, cînd se lăsa întunericul, pe cîmp mai zăboveau încă tractoare ce continuau să are la lumina farurilor. Aşa se lucrează şi-n alte staţiuni dintre cele aflate în frunte la arăturile de vară, punînd astfel baze solide recoltei din anul viitor. Există insă in judeţul Timiş unele staţiuni de mecanizare care deşi au avut aceleaşi posibilităţi n-au realizat pînă acum decit 40—45 la sută din planul arăturilor de vară. Aşadar, abia pe jumătate faţă de cele amintite mai sus, S.M.A. Gătaia, bunăoară, care a terminat recoltatul cerealelor păioase încă de la jumătatea lunii iulie, avea la 1 august efectuate arături pe numai 1 340 din cele 3100 ha prevăzute. De asemenea, la S.M.A. Jebel au fost arate doar 1 520 ha din cele 3 350 planificate, iar la S..M.A. Belinţ numai 1 260 ha din 3 140 ciare planificate. La aceste unităţi, ca şi la S.M.A. Bolduri, Făget, Lugoj şi Tormac, pe lingă faptul că se lucrează la arat cu un număr foarte mic de tractoare (20—30 la sută din parcul existent), nici măcar acestea nu sunt folosite la întreaga capacitate. Era şi firesc ca în asemenea condiţii viteza zilnică la arat să nu atingă în ultima perioadă decit 30—40 la sută din prevederi. Cu alte cuvinte, în spatele realizărilor globale, relativ bune, pe judeţ, se ascund unităţi cu serioase rămîneri în urmă, datorită unor „defecţiuni“... organizatorice. Comitetele sindicatelor din cadrul acestor S.M.A. pot şi trebuie să sprijine mai activ conducerile tehnico-administrative în stabilirea şi aplicarea măsurilor care să ducă la folosirea din plin a tractoarelor, pentru impulsionarea arăturilor şi celorlalte lucrări agricole din această perioadă. ION NIŢU coresp. ziarului „Munca“ Arăturile de vara în judetul Timiş in medie, bine, atenţie insă la unităţile restantiere 7 7 CU MllNI DE AUR se Împlineşte metafora PORJILOR DE FIER jfeiîşim încet, cu pietate, ca într-un sanctuar. ■ In dreapta e o imensitate lacustră înroşită de soarele coborît să înnopteze între cataractele Cazanelor, în stingă fulgeră douăsprezece deversoare peste igbaraj. însoţitorul meu i*. opreşte şi îmi spune ceva. Nu aud. Cascadele socotesc. Deduc cumpăna Iadului. Dincolo e tipul sîrbesc. Tot furnicar de oameni şi maşini. Mă rezem de parapet. Panorama e copleşitoare. Cred că am tăcea chiar dacă n-ar fi vuietul asurzitor al deversării. Observ că şi inginerul Ţurcanu e cufundat în contemplaţie. Chiar şi el, care a văzut cum s-a întruchipat, clipă de clipă, replica contemporană la Podul Drobetei, una din cele mai temerare construcţii ale lumii antice, care l-a consacrat în istorie pe damaschinul Apollodor. Dar ce zic ? Nu se poate spune că Laurenţiu Ţurcanu a... văzut. Inginerul acesta tinăr, modest, m-a mai însoţit cîndva pe un pod. In august 1969. Podul acesta se afla cu puţin peste oglinda Dunării şi ceva mai la dreapta. Dacă apa ar fi limpede s-ar vedea. A rămas acolo, intact, acoperit de Dunăre. îmi amintesc că l-am întrebat atunci dacă este economicos să clădești pod peste o jumătate de fluviu. Ce întrebare ? Omul făcea din noapte și pentru realizarea acelei cutezătoare idei, inedită în tehnica închiderii apelor mari. Avea în subordine, în afară de poduri, două vase fluviale, un eșalon de autobasculante şi o staţie de betoane care turna stabilopozi. Nici cei patru proiectanţi (Traian Oărescu, Vladimir Focşa, Alexandru Diaconu şi Valentin Clenc) care gîndiseră soluţia nu se aşteptaseră la o asemenea realizare. Jumătate de Dunăre era stăvilită. Adică, cei şase mii de metri cubi de apă pe secundă ai celui mai mare fluviu european aveau o albie înjumătăţită, adusă la valoarea torentului. Trebuiau zăgăzuiţi într-o săptămînă. Ca să se toarne betonul barajului pe roca dezvelită întîiaşi o dată, nevăzută de soare din era geologică, ca întrebarea de atunci, inginerul Ţurcanu mi-a răspuns că e foarte rentabil să construieşti un pod care va trăi o săptămînă, care va fi aruncat în aer sau înecat de apele ce se vor ridica cu 28 de metri deasupra lui. Pentru că o lună cîştigată la punerea în funcţiune a turbinelor de pe malul românesc înseamnă energie electrică care se obţine cu 500 000 de tone de cărbune ars în termocentrale... Sub argintul cascadelor, în adîncul monoblocului care este în acelaşi timp baraj şi casa turbinelor, funcţionează 5 grupuri electrogene de cite 175 de megawaţi fiecare. Al şaselea se montează. Hidrocentrala a şi dat economiei un miliard de kilowaţi ore. Atît cit producea România capitalistă într-un an, cu toate uzinele electrice de care dispunea. O treime din electricitatea produsă la Porţile de Fier, în plin şantier, sub schele şi sub betoane reavăne, o dată înainte de termene, e izvorîtă din inimi generoase. Murgul s-a lăsat, dar n-a pus stăpînire pe defileu. Sînt aproape şapte ani de cînd nopţile de aici sînt iluminate feeric. Se aprind reflectoare pe ambele maluri. Macaralele îmbrăţişează seara cu ghirlande de becuri, sudorii mînuie snopi de foc, vasele intră şi ies din ecluze, mirificînd apa cu lumini. îmi iau rămas bun de la inginerul Ţurcanu, de la acest tinăr comunist pe care facultatea l-a lansat direct pe orbita revoluţiei în ştiinţă şi tehnică, strălucit reprezentată de hidroenergetica românească. Şi în timp ce cobor în palatul subacvatic, îmi amintesc de acele şapte zile memorabile de la închiderea Dunării, cînd pe panglica de oţel suspendată între cer şi apă, acest constructor şi aşii volanului au înscris o pagină vibrantă în eposul şantierului. Reporterii îi urmăreau cu răsuflarea tăiată pe Mihai Albeanu, Dumitru Chiriţă, Teodor Ungureanu şi pe alţi şoferi din eşalonul ,,contra-cronometru“, care conduceau autocamioanele înfăşuraţi în plută salvamar, basculind stînci de douăzeci de tone în viitoare, demarind cu o jumătate de roată pe buza punţii sub care urlau puhoaiele. La 12 august 1969, orele 16,30, teletipurile redacţiilor au imprimat ştirea mult aşteptată : Dunărea a fost zăgăzuită! Acum... Acum, există un lac de retenţie care se apropie, cu fiecare ceas, de impresionabilul volum scontat: două miliarde metri cubi de apă. O apariţie geografică care nu se rezumă la completări de cartografie in harta Europei. Cronica acestui eroic şantier (sperăm să ajungă cit mai curînd la editură, întrucit mai mulţi prozatori mehedinţeni îşi dispută cinstea de a o consemna) e străbătută de o sclipire diamantină rară, dacă nu unică, cu mii de faţete dar cu un singur focar, care a iradiat de la ctitorire pînă la cotele finale, nici un termen, pe nici un obiectiv, pe nici o fază de lucrări» n-a fost întîrziat. Aici s-au obţinut ritmuri-etalon în organizarea muncii, pilde de competenţă tehnică şi, mai cu seamă, de conştiinţă muncitorească. In perioada de vîrf a avut si zece mii de muncitori. Zece mii de voinţe sincronizate de diapazonul‘ înălţător al industrializării patriei socialiste, unite în jurul nucleului comuniştilor, al organizaţiei de partid din şantier, care a constituit în permanenţă creierul muncii pline de patos revoluţionar. Pelicula filmelor de actualităţi, benzile radio-reportajelor sau carnetele de însemnări ale gazetarilor păstrează mărturii despre frumuseţea muncii acelor zece mii care au „trecut“ pe aici, care astăzi au plecat pe Lotru, iar mîine vor înnobila cu mîinile lor apele Sebeşului şi vor mai smulge încă o mie de megawaţi din Olt. Astăzi, in anul VII al şantierului, te încearcă un sentiment nostalgic în faţa agoniei funicularului, ale cărui cabluri abia mai poartă, din cînd in cînd, o coafă. Fiindcă l-ai văzut în toiul turnării barajului, cînd, între cele două pile-gigant, survolind Dunărea şi vapoarele, vagoneţii săgetau văzduhul, prefăcînd o insulă aluvionară în balast pentru betoane. Funiculariştii au obţinut unul din răsunătoarele succese de început, cînd au dat betoniştilor optnouă mii de tone de nisip pe zi, cu o instalaţie proiectată la cinci-şase mii de tone. Notasem, atunci două nume, doi dintre oamenii care au silit motoarele să ignoreze potenţialul din fabricaţie şi să ţină cont de angajamentul socialist al constructorilor : mecanicul Constantin Tărlungeanu şi inginerul Traian Manta. Nu i-am mai văzut. Poate au plecat la Someş. La Cheile Tarniţei se preconizează un asemenea funicular-titan... Un port aval droghează „Sulina“. Adinceşte şenalul de navigaţie spre ecluză. Cupele muşcă din albia nouă şi pompele refulează în malcoline de râpă măcinată. Comanda acestui excavator plutitor o are marinarul Constantin Mihăilescu. La amiază, am schimbat o vorbă cu el. Despre paradoxul operaţiei pe care o execută acum am vorbit. Ii face loc apel. Acum patru ani, împreună cu inginerul Radu Mihalcea şi căpitanul de cursă lângă Ion Medieşan, făcea din noapte zi ca să alunge apa. Din acelaşi loc. Toţi trei, în trei schimburi, comandau o navă fără nume (căreia însă i-au făcut renume), o platformă plutitoare de la bordul căreia se „bateau“ palplanşe. A fost prima încercare de batardou pe ape curgătoare in hidrotehnica mondială. Şi apa asta curgătoare era Dunărea în defileu. Dunărea cu sloiuri. Care răsturna pontoanele şi chiar remorcherele, ca pe nişte coji de nucă. Dar marinarii-constructori plantau cilindrii de oţel şi palplanşe. La asemenea parametri de etanşeitate, incit scafandrul Ion Carboveanu trebuia să le controleze în adîncuri. Ca să se răpească fluviului 200 000 de metri pătraţi de albie, ca să se facă front de lucru artificierilor şi excavatoriştilor, cofratorilor de beton armat. Constructorii cu panglici la berete au constituit o forţă la Porţile de Fier. Acum, palplanşele au ruginit pe faleză. Şi draga adinceşte noul şenal spre ecluză... În urmă cu cîteva zile, primul convoi de vase a fost ecluzat prin comenzi electronice, din port-aval în portamonte. A fost un fel de sărbătoare. Un nou prilej pentru reporteri de a-i cere inginerului Ţurcanu (care de la 1 noiembrie 1970 a condus lotul ecluză) şi colaboratorilor săi, inginerii Călin Groza şi Alfons Demetrescu, să... zîmbească în faţa camerelor de televiziune. Cu o lună mai devreme s-a dat în folosinţă şi acest obiectiv al Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier. E una dintre cele mai mari ecluze din lume. Măsoară 704 metri lungime fără avanporturi. Are trei porţi de... fier. Poarta plană de GHEORGHE FILIMON (Continuare în pag. a 2-a) Şi in judeţul Bacău s-a terminat recoltatul griului O dată cu ultimele parcele secerate în cursul zilei de ieri, în judeţul Bacău s-a terminat recoltatul pe întreaga suprafaţă de circa 46 000 ha cultivate cu griu. în prezent, eforturile principale ale lucrătorilor de pe ogoarele judeţului sunt concentrate la treieriş pentru terminarea acestei lucrări în aceste cîteva zile. De asemenea, se lucrează intens la eliberarea terenurilor şi efectuarea arăturilor de vară. IACOB LUPU Cu privire la vizita in Republica Socialistă România a delegaţiei Uniunii Sindicatelor din R.F. a Germaniei - D.G.B. La invitaţia Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, între 1 şi 4 august a.c., o delegaţie a Uniunii Sindicatelor din R.F. a Germaniei (D.G.B.), condusă de Heinz Oskar Vetter, preşedintele D.G.B., a făcut o vizită în ţara noastră. Din delegaţie au făcut parte : Bernhard Tacke, vicepreşedinte al D.G.B., Erich Frisier, preşedintele Sindicatului învăţămînt din R.F. a Germaniei, Otto Kersten, şeful Secţiei Internaţionale a D.G.R. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit pe Heinz O. Vetter, preşedintele Uniunii Sindicatelor din R. F. a Germaniei, în timpul şederii în România, în perioada vizitei, delegaţia D.G.R. a avut convorbiri cu o delegaţie a Uniunii Generale a Sindicatelor din România, condusă de Virgil Trofin, preşedintele Consiliului Central. La convorbiri au luat parte tovarăşii : Nicolae Gavrilescu, vicepreşedinte al Consiliului Central al U.G.S.R., Larisa Munteanu, secretar al Consiliului Central al U.C S.R., Maria Stănescu, membră a Comitetului Executiv al Consiliului Central al U.G.S.R., preşedinta Comitetului Uniunii Sindicatelor din instituţiile de învăţămînt şi cultură, Ilie Frunză, adjunct al şefului Comisiei pentru problemele relaţiilor internaţionale a Consiliului Central al U.G.S.R. în cursul convorbirilor s-a realizat o informare reciprocă privind activitatea desfăşurată de cele două centrale sindicale pe plan intern şi extern şi un schimb de păreri asupra unor probleme actuale ale mişcării sindicale internaţionale. A fost subliniată în cadrul convorbirilor utilitatea contactelor directe, a schimburilor de păreri între reprezentanţii sindicatelor din diferite ţări în scopul unei mai bune cunoaşteri şi înţelegeri reciproce şi a fost reafirmată dorinţa comună a Uniunii Generale a Sindicatelor din România şi Uniunii Sindicatelor din R.F. a Germaniei de a lărgi legăturile lor de colaborare, de a-şi aduce contribuţia la dezvoltarea relaţiilor între cele două state. Convorbirile au relevat, de asemenea, importanţa pe care cele două centrale sindicale o atribuie colaborării sindicatelor, fără deosebire de afiliere, pe baza principiilor respectului reciproc, egalităţii în drepturi şi neamestecului în treburile interne, în scopul dezvoltării activităţilor comune ale sindicatelor care militează pentru interesele clasei muncitoare, pentru (Continuare in pag. 2-a1