Munca, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 7426-7451)
1971-10-15 / nr. 7438
Pagina a 2-a Acţiuni politico-educative, variate, cu un bogat conţinut militant în înfăptuirea ansamblului de măsuri elaborate de secretarul general al partidului şi adoptate de Comitetul Executiv al Comitetului Central al P.C.R., privind perfecţionarea muncii politice şi cultural-educative, un rol însemnat revine cluburilor sindicatelor. Prin întreaga lor activitate ele sunt chemate să contribuie activ la formarea omului nou, cu un vast orizont politic şi cultural-ştiinţific, la dezvoltarea conştiinţei socialiste a tuturor salariaţilor. Exigenţa faţă de munca politică şi cultural-e educativă, raportarea permanentă a acesteia la „sensul fierbinte al timpului prezent“, trebuie să caracterizeze toate acţiunile întreprinse la club, această puternică instituţie de educare muncitorească a maselor. Clubul „Independenţa“ Sibiu deserveşte 4 mari uzine constructoare de maşini — U.P.A.S., „Balanţa“, „Independenţa“ şi Uzina mecanică. Aici sunt găzduite permanent manifestări politice, cultural-educative, profesionale şi artistice de mare interes. ..Examinarea critică a metodelor folosite în munca noastră, valorificarea creatoare a întregului potenţial politco-ideologic şi educaţional de care dispunem, înlăturarea formelor greoaie şi depăşite, intr-un cuvînt, străduinţa pentru optimizarea activităţii de club, ne-a condus — afirmă Gheorghe Butin, directorul clubului, spre găsirea unor forme şi mijloace variate, atractive, prin care să informăm operativ oamenii muncii cu tot ce e nou în domeniul ştiinţei, economiei şi culturii, care să contribuie la înţelegerea, aprofundarea şi aplicarea in practică, în munca cotidiană, a ideilor de bază die politicii partidului şi statului nostru”. Semnele revirimentului se disting în manifestări concrete. Dintru început, subliniem efortul de a imprima acţiunilor organizate un caracter permanent, un conţinut actual, puternic ancorat în realităţile epocii noastre. Din programul activităţilor permanente ale clubului remarcam manifestările intitulate „România pe meridianele lumii“, în cadrul cărora au loc expuneri şi dezbateri pe teme ale politicii interne şi externe a partidului nostru. Recent, a fost prezentată de către tovarăşul Jean Popescu, de la comitetul judeţean de partid, expunerea pe tema „România — factor activ al întăririi legăturilor între statele sistemului mondial socialist“. Interesant s-a dovedit şi ciclul de expuneri pe teme de politică internă, intitulat ■ sugestiv „România *75“, în cadrul acestuia a avut loc expunerea prezentată de prof. Sultana Popovici in faţa salariaţilor din cele 4 mari uzine sibiene pe tema : „Vizitele de lucru ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu in judeţele patriei — puternic stimulent in activitatea oamenilor muncii”. Expunerea a fost urmată de filmul „Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu în judeţul Sibiu“. Semnalăm, apoi, prezenţa altor două cicluri de largă audienţă : „Mit şi adevăr“, consacrat educaţiei ateist-ştiinţifice a oamenilor muncii şi antrenantul colocviu despre „Tineret, năzuinţe şi idealuri“, care a debutat printr-o întîlnire a tinerilor de la şcolile profesionale de pe lingă uzina „Independenţa“ şi U.P.A.S., cu ilegalistul Sandu Vasile, care le-a vorbit despre „Tradiţiile revoluţionare ale tineretului nostru”. In colaborare cu comitetele sindicatelor de la U.P.A.S., „Independenţa“, Uzina mecanică şi „Balanţa“, conducerea clubului se străduieşte să asigure ca toate laturile muncii politice şi cultural-educative să fie armonios îmbinate şi subordonate aceluiaşi scop : Indeplin templa producţiei. In acest scop, între alte manifestări, s-au înfiinţat cluburi pe profesii : clubul inginerilor, clubul strungarilor, clubul economiştilor — conţinutul activităţii acestora vizează, în primul rînd, dezvoltarea gîndirii economice a salariaţilor, perfecţionarea sistemului informaţional în domeniul ştiinţei şi tehnicii (exemple pot constitui cursurile „Calculul matricial în practica economiştilor“, „Teoria jocurilor strategice”, „Probleme de transport“, „Programarea la maşina de calcul“ etc.), însuşirea căilor de creştere a productivităţii muncii, de reducere a preţului de cost, de micşorare a consumului de materii prime şi materiale, cunoaşterea sarcinilor economice din întreprindere în scopul dezvoltării atitudinii creatoare, al sporirii aportului la ridicarea eficienţei economice a unităţilor în care lucrează. Un rol important, mobilizator şi combativ, în acest domeniu îl au brigăzile artistice de agitaţie. Relevăm, totodată, activitatea prodigioasă desfăşurată de biblioteca clubului. Bibliotecarul Constantin Velcu ne informează că pe lingă punctul de documentare politică recent organizat, s-a asigurat şi aici ciclarea activităţii. Lunar, la sediul bibliotecii sînt organizate seri dedicate „Cărţii româneşti pe glob". Bilunar, cercul de recitatori este prezent în cadrul ciclului „Poeţii noştri cîntă patria şi partidul“, săptămînal, atît la club cit şi în secţiile uzinelor au loc numeroase manifestări, deosebit de atractive. Ultima acţiune — ca să dăm un singur exemplu — un succint portret literar, cuprinzînd „Viaţa şi opera lui Victor Eftimiu”, a avut ca beneficiari salariaţii secţiei modelărie. Repetată apoi, conform programului, în sala mare a clubului, prezentarea literară a fost completată cu filmul „Victor Eftimiu îşi aminteşte“. Trebuie să subliniem că, in mare măsură, conducerea clubului a reuşit să atragă un public numeros la acţiunile pe care le-a întreprins. Se constată, totuşi, că nu se popularizează in mod corespunzător fiecare acţiune în parte. De asemenea, comitetele sindicatelor de la uzinele „Independenţa“, Uzina mecanică, U.P.A.S. şi „Balanţa” ar putea contribui mai substanţial la mai buna organizare şi perfecţionare a activităţii clubului ce le aparţine. Pentru ca toţi salariaţii din aceste întreprinderi să simtă că sunt beneficiari direcţi ai manifestărilor organizate la club este necesar un efort continuu de dăruire şi iniţiativă hotărită din partea tuturor factorilor răspunzători. ION VIDRIGHIN coresp. ziarului „Munca" LA CLUBUL SINDICATULUI UZINEI „REPUBLICA" Un program care satisface cerinţele spirituale ale metalurgiştilor (Urmare din pag. l aliei, al şcolii in orientarea profesională a tineretului şcolar“. In cadrul aceluiaşi ciclu de acţiuni, prof. Elena Livezeanu a vorbit despre „familia şi rolul ei in societatea socialistă“. In fiecare lună, clubul şi-a propus să găzduiască cite o expunere, susţinută in faţa activului sindical din uzină de activişti cu Înalte răspunderi pe linie de partid, de stat sau sindicală. Ciclul a fost inaugurat, zilele trecute, prin expunerea tovarăşului Nicolae Gavrilescu, vicepreşedinte al Consiliului Central al U.G.S.R., despre „Ridicarea conştiinţei socialiste a întregului popor, sarcină de mare răspundere a sindicatelor“. Programul clubului prevede, de asemenea, un ciclu de expuneri care-şi propun să facă cunoscute liniile directoare ale politicii interne şi externe a partidului nostru, abordind teme ca „P.C.R. — promotor al stilului şi metodelor ştiinţifice de lucru în toate domeniile de activitate” (prof. Oscard Hoffman, cercetător ştiinţific), „Făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate — o nouă etapă în istoria patriei" (ing. Dinu Gheorghe), „Principiile de bază ale politicii externe a P.C.R. şi statului nostru socialist“ (Nicolae Popescu de la M.A.E.) etc. A fost primită cu deosebit interes, de către un mare număr de tineri, acţiunea organizată cu sprijinul compozitorului Zaharia Popescu, intitulată „Să învăţăm împreună cintecele patriotice şi revoluţionare“. Incepînd cu „Internaţionala“, continuând cu „Trei culori“, „Pe-al nostru steag“, „Porniţi înainte, tovarăşi“ şi sfîrşind cu cele mai noi cintece de masă, tinerii au învăţat nu numai melodia sau versurile lor, ci au aflat istoria creării lor, condiţiile politice şi sociale în care au apărut, rolul lor agitatoric şi mobilizator în diferitele etape ale luptei partidului şi poporului nostru. Cu prilejul întîlnirii cu cititorii, scriitorul Constantin Chiriţă a vorbit despre romanul său „Intîlnirea", acordind autografe şi răspunzind multiplelor întrebări ale celor care urmăresc cu interes dezvoltarea literaturii noastre contemporane. Pentru familiarizarea celor ce muncesc în uzine cupoezia patriotică şi revoluţionară contemporană, a avut loc inaugurarea „Studioului de poezie“ al clubului, cu participarea unui mare număr de poeţi ai cenaclului literar „George Călinescu“ din Capitală. Noutatea acţiunilor organizate în ultima vreme la clubul Uzinei ,,Republica“, atractivitatea sporită a formelor şi mijloacelor folosite, marea diversitate tematică a manifestărilor cu caracter politic, ştiinţific şi de cultură generală, au stîrnit interesul celor care muncesc sau locuiesc în zona platformei industriale „23 August“ şi care au început să treacă mult mai des decit pină acum pragul elegantului și primitorului club muncitoresc al uzinei „Republica“. GAZETA DE PERETE un act de atitudine Premisa de la care se porneşte, de obicei, în alcătuirea unei gazete de perete este că aceasta fiind o formă de educare comunistă a oamenilor muncii, , de combatere a lipsurilor concomitent cu popularizarea largă a experienţei înaintate a muncitorilor fruntaşi în întrecere, trebuie să se distingă prin cîteva atribute definitorii : operativitate, competenţă, eficacitate. Fireşte, o asemenea prerftisă este fără reproş. Transpunerea ei în fapte necesită insă o angajare totală din partea tuturor acelora care au obligaţia de a „aduce“, in faţa oamenilor, cât mai des, gazeta de perete. Aici, intervin o mulţime de întrebări. Pentru a răspunde acestora am întreprins o investigaţie in cele mai mari întreprinderi din judeţul Vîlcea. Deci, o primă chestiune î ce conţine, de obicei, o gazetă de perete ? Patru sau cinci rubrici fixe („Sarcini de plan“, „Portret“, „Fotocritică“, „Satiră şi umor“), indiferent dacă gazeta de perete se află la Combinatul de exploatare şi industrializarea lemnului Rîmnicu Vîlcea, la Grupul industrial de petrochimie sau Uzina de produse sodice Govora, la I.C.H. Lotru, Fabrica de conserve Rîureni, întreprinderea de pielărie şi încălţăminte Rîmnicu Vîlcea sau în vreuna din secţiile acestei întreprinderi cu specific, preocupări şi probleme diferite. Astfel, in afară de „Sarcini de plan“ — singura rubrică utilă şi competent alcătuită — toate celelalte sunt parodieri nereuşite ale unor şabloane. La C.E.I.L. Rîmnicu Vîlcea, de pildă, rubrica „Portret". Scopul ei : popularizarea unor fruntaşi in întrecere. Rezolvarea : o fotografie şi un text de aproximativ 20 de rînduri. Criteriile de selecţie sunt inexistente sau, în cel mai bun caz, foarte labile. Căci, din comoditate, sunt inserate aici portrete de oameni — aceleaşi — de la panoul de onoare al întreprinderii. Şi astfel rubrica a devenit nefuncţională, ineficientă. Or, rubrica gazetei de perete ar trebui să vorbească despre oameni cu merite deosebite, afirmate cotidian. Altfel, ne găsim in situaţia de a transforma această rubrică într-un minipanou de onoare ceea ce nu este cazul. Cum poţi caracteriza, dacă nu birocratică, modalitatea de lucru a colectivului redacţional al gazetei de perete de la Fabrica de conserve Riureni, unde fotocritica — mijloc eficient și operativ de relevare a unor carențe — nu apare decit atunci cînd colectivul de conducere are timp să aprobe (!?) „aspectele“. Dar ele, de obicei, nu sînt — ne asigura Victor Catrinoiu, secretar al comitetului sindicatului din întreprindere. Spre a-l dezminţi parcă, chiar în timpul discuţiei noastre pe această temă, întreprinderea a primit 2 000 de lei amendă pentru acceptarea unei cantităţi de gogoşari stricaţi. Fotocritică nu însemna însă şiautocritică ? Dar să revenim. La ce duce această manieră de lucru ? La grupul de şantiere Govora, directorul clubului se ocupă in mod expres de gazeta de perete. Adună date şi le supune vizei comitetului sindicatului. Totul durează foarte mult, atît de mult incit, între timp se dau şi sancţiuni. Astfel, cind cazul este arhicunoscut, apare şi la gazeta de perete o fotografie (citiţi fotocritică) fără explicaţii şi cam ştearsă, sau o caricatură mai veche, dar pe aceeaşi temă. Ce rost mai are ? Pe cine mai interesează ? Pe nimeni în afara colectivului redacţional care este mulţumit că şi-a îndeplinit sarcina încredinţată... In prezent, lucrurile s-au „simplificat“ şi mai mult : gazeta de perete a şantierului nu mai are deloc materiale. Cauza ? A plecat directorul clubului. Toată lumea a intrat în panică : cine mai face gazeta de perete ? Aşa stînd lucrurile s-au Înfiinţat, literalmente, peste noapte, gazete de perete pe secţii cu scopul de a furniza date pentru gazeta de perete a grupului. Şi astfel în loc de o gazetă fără material, sunt cinci—şase. De fapt, cine face gazeta de perete ? Oficial, un colectiv. In particular, un singur om, care, obiectiv vorbind, nu are nici posibilităţi de cuprindere a întregii activităţi a întreprinderii, nici timpul necesar desfăşurării unei munci de acest fel. Aşa că după o muncă intensă de două-trei sau patru săptămîni — ciclu îndelungat şi neoperativ — apare un simulacru despre ceea ce se crede că reprezintă viața întreprinderii la zi. La C.E.I.L. o caricatură a strungarului I. Anghelescu care satiriza abaterile de la normele morale, ţinea capul de afiş la 25 septembrie cu toate că faptele se petrecuseră , la... 10 august , gazeta de perete „Constructorul“ fusese transformată în afişier ; într-o situaţie similară era gazeta de perete de la Combinatul petrochimic Govora... Şi e firesc să fie aşa cind numeroasele colective redacţionale există numai în scripte, cînd membrii acestora sunt onorifici. Acestea sunt doar cîteva dintre aspectele care prejudiciază activitatea unor gazete de perete. Pentru că atita timp cit ele nu acţionează direct, concret, eficace, atîta timp cit gazeta de perete nu este un act de atitudine, de reliefare a unei conştiinţe înaintate, atîta timp cit nu este funcţională, nu-şi îndeplineşte menirea. Seismograf sensibil al conştiinţei muncitoreşti, gazeta de perete devine funcţională atunci cind şi acolo unde reflectă exact preocupările, frămintările şi problemele unei întreprinderi, incitind şi generînd astfel un curent de opinie in rîndurile salariaţilor. Fără îndoială, privită mai serios, mai puţin superficial, înfăptuită consecvent, cu responsabilitate şi discernămînt, munca de concepere, selectare şi redactare a materialelor cuprinse într-o gazetă de perete, poate şi trebuie să ducă la o conştientizare a activităţii cotidiene a salariaţilor, la o înţelegere intimă a rosturilor şi menirii muncii. LUMINIŢA DOJA MUNKA MAMIUL ARTISTIC „RAPSODIA ROMRA" şi a început stagiunea în mijlocul oamenilor muncii Consecvent tradiţiei de a prezenta cu regularitate spectacole în fabricile şi uzinele din Capitală şi din alte oraşe ale ţării, Ansamblul artistic „Rapsodia Română“ şi-a început noua stagiune, la clubul uzinei „Republica“, evoluînd două zile consecutiv în faţa metalurgiştilor din marile uzine bucureştene „Republica“ şi „23 August“. Spectacolul „Ţară bogată-n frumuseţi“, realizat cu participarea tuturor compartimentelor ansamblului — corul, orchestra populară, colectivul de dansatori şi soliştii — prezintă, la un înalt nivel artistic, creaţii muzicale cu caracter patriotic şi revoluţionar şi un adevărat caleidoscop, cu străluciri încîntătoare, al artei noastre populare, alcătuit din piese muzicale şi coregrafice din principalele zone folclorice ale ţării. „Prezenţa ansamblului, „Rapsodia Română” în mijlocul nostru, la acest nou Început de stagiune — ne-a declarat la minoristul Zaharia Cioloca — confirmă incă o dată prietenia şi preţuirea reciprocă statornicite de-a lungul anilor între muncitorii din uzinele noastre şi acest colectiv artistic, care militează neobosit pentru promovarea folclorului românesc şi a artei cu conţinut actual militant, profund educativ. Ne-a emoţionat adine, in spectacolul pe care l-am văzut astăzi, suita de cîntece revoluţionare şi patriotice interpretată de corul şi orchestra ansamblului, fiindcă ne-a reamintit melodiile atît de dragi inimilor noastre ca „Mugur, Mugurel“, „Alarmă la C.F.R.“, „Privesc din Doftana", „Liberi azi trăim“, „Hei rup“ sau „Te slăvim, partid iubit". Lăcătuşul Mihai Zamfir, a intervenit în discuţie, subliniind faptul că „ne face întotdeauna plăcere să revedem acest ansamblu, fiindcă am putut să ne convingem în nenumărate ocazii că slujeşte cu multă credinţă şi consecvenţă arta care reflectă ideile şi aspiraţiile poporului nostru, spiritul militant şi optimist al epocii noastre socialiste. Ne-a incîntat prezenţa unor solişti cunoscuţi şi îndrăgiţi de public ca Angela Moldovan, Emil Gavriş, Petre Săbădeanu, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Constantin Cocriş, Elena Merişoreanu şi alţii, care ştiu să transmită cu atîta talent şi expresivitate frumuseţea nemaipomenită a cintecelor noastre populare. Am aplaudat din toată inima, împreună cu tovarăşii mei de muncă, şi măiestria dansatorilor care ne-au prezentat de astădată, din bogatul lor repertoriu, dansuri olteneşti, moldoveneşti şi din Făgăraş“. In această primă săptămînă a noii stagiuni, Ansamblul „Rapsodia Română“ a mai prezentat un spectacol pentru salariaţii Ministerului Transporturilor şi în după-amiaza aceasta va fi prezent în mijlocul muncitorilor de la uzinele „Semănătoarea“. L. B. Expoziţie de manuscrise şi tipărituri persane şi orientale In sala de colecţii speciale a Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj s-a deschis cu prilejul aniversării a 2 500 de ani de la întemeierea statului persan o expoziţie de manuscrise şi tipărituri persane şi orientale. Expoziţia este organizată de Universitatea „Babeş- Bolyai“ în colaborare cu Biblioteca Academiei R.S.R., Filiala Cluj. Pe lingă manuscrise şi tipărituri în limba persană sunt, de asemenea, prezentate traduceri în limba română din literatura persană şi alte lucrări infăţişînd relaţiile culturale româno-persane de-a lungul timpului. Sunt expuse şi manuscrise orientale aparţinînd lui Timotei Cipariu, unul dintre cei mai de seamă orientalişti români din veacul al XIX-lea, scrisori din bogata sa corespondenţă cu diferite personalităţi privind colecționarea și cercetarea diferitelor aspecte ale culturii persane şi orientale. „Prichindel" la 20 de ani Teatrul de marionete „Prichindel“ din Arad sărbătorește în aceste zile 20 de ani de activitate. Cu prilejul aniversării, colectivul teatrului a pregătit pentru cei mici piesa „Harap Alb“ in regia lui Cristian Frangopol, acelaşi care in octombrie 1951 a montat pentru prima oară pe scena Prichindelului piesa „Crăiasa Zăpezilor“, rămasă și azi în memoria multor mii de arădani. In cele două decenii de activitate, colectivul Teatrului de marionete „Prichindel“, care de fapt este fratele mai mic al lui „Ţăndărică“ din Capitală a prezentat 60 de premiere cu 5 000 de spectacole la care au participat peste un milion de spectatori. Spectacolele teatrului „Vladimir Maiakovski** Teatrul academic „Vladimir Maiakovski“ din Moscova va susţine sâmbătă, 16 octombrie 1971, la ora 19:30, la Opera Română din Bucureşti un spectacol suplimentar cu piesa „Copiii lui Vaniusin“ de S. Naidionov. Vineri 15 octombrie 1971 Prestigios succes al şcolii româneşti de canto Microinterviu cu HORIANA BRĂNIŞTEANU, solistă a Ansamblului „Rapsodia Română“ Cîţiva tineri ne-au reprezentat ţara la concursuri internaţionale de canto din cele mai marcante din Europa care au avut loc în această lună. Succesele strălucite pe care le-au obţinut consolidează prestigiul incontestabil pe plan internaţional de care se bucură valoroasa şcoală muzicală din ţara noastră. Radu Chişu a obţinut Medalia de bronz la Geneva iar Eduard Tomagianian, premiul II la Toulouse. Zilele acestea s-a întors in ţară solista Horiana Brănişteanu. Ea a obţinut premiul I la Concursul de canto care s-a desfăşurat la ’S-Hertogenbosch din Olanda, înfruntînd 91 de concurenţi sosiţi aici din toate continentele. — Sînteţi la primul dv. mare succes. Cui credeţi că îl datoraţi ? — înainte de toate aş vrea să consemnaţi că acest succes îl datorez condiţiilor excelente care există in şcolile din minunata noastră ţară, profesorilor care m-au îndrumat. Cred că succesul il datorez şi unei munci perseverente, dorinţei de a-mi perfecţiona măiestria artistică. După terminarea Conservatorului, orele mele de studiu n-au suferit nici cea mai mică modificare. — Ştiu că aţi cîntat muzică uşoară şi populară. Ce v-a determinat să vă dedicaţi muzicii de operă ? — Intr-adevăr, am cântat muzică uşoară, fără însă să mă pasioneze, îmi place, doar atit. In schimb, muzica de operă este genul in care mă regăsesc şi simt că pot spune ceva aparte. — Ce proiecte imediate aveţi ? — In luna ce vine, voi susţine in Sala mică a Palatului un concert de riduri şi fragmente din opere. Sper să fac o bună impresie publicului din ţara noastră. Peste citva timp voi răspunde invitației Radioteleviziunii olandeze, să fac cîteva imprimări. CRONICA FILMULUI l-am cîntat niciodată pentru tata“ Pentru toţi acei care s-au obişnuit să judece cinematografia americană prin prisma western-urilor mai mult sau mai puţin spectaculoase, a super-producţiilor de inspiraţie istorică mai mult sau mai puţin autentice sau a musical-urilor mai mult sau mai puţin fastuoase, filmul lui Gilbert Cates „N-am cîntat niciodată pentru tata“ reprezintă, fără Îndoială, o surpriză sau o derutantă revelaţie. Dar pentru cei care n-au uitat „Sarea pămîntului“, „Morly“, „Apartamentul“, „La est de Eden“, „Splendoare în iarbă“ sau „Şi caii se impuşcă, nu-i aşa !“ filmul acesta înseamnă încă o concretizare a intenţiilor unor cineaşti cu concepţii înaintate privind rolul cinematografului in lumea contemporană, adepţi ai unei arte realiste, de a zugrăvi conflictele autentice ale epocii noastre, condiţia umană şi universul spiritual al oamenilor simpli, obişnuiţi, striviţi într-un fel sau altul de „binefacerile“ societăţii de consum. Filmul care rulează actualmente pe ecranele Capitalei, nu are aproape nici un element din aşa numit spectacol cinematografic. In calitate de scenarist şi regizor, Gilbert Cates ne invită să participăm, cerebral, şi afectiv, la o dezbatere cu profunde semnificaţii umane, cu implicaţii de natură psihică, etică şi chiar socială. Care trebuie să fie relaţiile dintre părinţi şi copiii lor ? Pină unde merg răspunderile, obligaţiile sau pretenţiile unora şi altora . Are dreptul un părinte, care şi-a îndeplinit în mod exemplar îndatoririle materiale şi spirituale, faţă de copiii săi, să pretindă sau să determine adaptarea destinelor acestora la cerinţele lui inevitabil egoiste, deşi deplin justificate ? Trebuie un fiu sau o fiică să se sacrifice pe sine, renunţînd la unica şansă de a cunoaşte fericirea, numai pentru a nu dezamăgi sau nemulţumi pe cei care le-au dat viaţă ? Poate fi judecat cu cea mai mare asprime un părinte care a asigurat condiţii optime de trai şi o educaţie aleasă progeniturii sale, dar nu a ştiut sau nu a reuşit să-i cunoască in aprofunzime preocupările şi frămintările. intr-uri cuvint să şi-o apropie sufleteşte? Poate fi condamnat un fiu pentru că in ciuda unor eforturi de voinţă şi a unui dureros zbucium interior, nu a izbutit să-şi înţeleagă şi să-şi iubească tatăl ? , Tulburătoare întrebări, care au rezonanţă, intr-un fel sau altul, în conştiinţa fiecărui spectator. Prin povestea simplă, banală, a unor oameni obişnuiţi, creatorii filmului încearcă să ofere citeva răspunsuri la aceste etern umane întrebări. Pentru a justifica adineul conflict de natură psihologică dintre bătrlnul Tom şi copiii său, sunt minuţios detaliate particularităţile caracterologice ale fiecăruia dintre personajele filmului şi relaţiile existente intre ele. Apoi, fiecare dintre protagoniştii dramei — pentru că sub cele mai calme aparenţe se consumă o puternică dramă — işi susţine punctul de vedere, cu argumente mai mult sau mai puţin acceptabile. Dar nici una dintre aceste opinii, pledoarie şi acuzaţie in acelaşi timp, nu este inatacabilă, nici una nu oferă ,,reţeta“ ideală a relaţiilor dintre părinţi şi cei pe care i-au adus pe lume. Şi aceasta pentru simplul motiv că, fiecare fiinţă omenească are răspunsul său propriu la aceste întrebări fundamentale ale existenţei. Filmul lui Cates formulează cîteva probleme grave, le supune dezbaterii şi te obligă să gindeşti, să cauţi, să încerci, cu sau fără voie, să afli unul sau mai multe răspunsuri, incă mult timp după ce ai părăsit sala cinematografului. In aceasta rezidă, credem, deosebita sa captate artistică.Si multiplele sale valenţeeducatve. LUCIA BOGDAN