Munca, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 7426-7451)

1971-10-14 / nr. 7437

ACTIVITATEA PRACTICĂ a Consiliului de administraţie s-a mutat acolo unde se realizează producţia Grupul Industrial de lacuri şi vopsele (uzine complexe, ultramoderne, dotate cu uti­laje şi Instalaţii automatizata — unde se realizează intr-o gamă foarte variată şi o lar­gă paletă de culori, lacuri şi vopsele destinate industriilor de autoturisme, camioane, tractoare, maşini-unelte, bu­nuri de uz casnic etc., cit şi răşini sintetice, cerneluri ti­pografice, diverse tipuri de solvenţi şi plastifianţi, pig­menţi, substanţe organofos- forice (insecticide), interme­diari pentru industria de me­dicamente, săpunuri etc), năs­cut in ultimii ani pe marea platformă bucureşteană a Du­­deştiului, a reuşit să adauge renumelui cîştigat, printr-o asiduă muncă de cercetare şi aplicare a noului, prestigiul cuvenit, produsele sale fiind solicitate in tot mai multe ţări ale lumii. Relaţia firească dintre soli­citarea la intern şi export, a unor cantităţi mari de produse şi satisfacerea acestora în ter­menele contractuale prevăzu­te, ne descoperă o bogată ex­perienţă ciştigată de colectiv privind felul cum a reuşit să folosească cit mai eficient timpul de lucru, problemă deosebit de stringentă astăzi, in deplină concordanţă cu un înalt ritm de creştere plani­ficat în cincinalul actual. Fo­losirea integrală a celor 480 de minute ale schimbului productiv nu constituie o sarcină dată de partid de ieri sau de azi, ea are o întreagă istorie, asupra căreia nu re­venim, implică şi antrenează o serie de factori dintre care cel mai principal şi hotâri­­tor in acelaşi timp, e con­ştiinţa socialistă în continuă creştere a fiecăruia la locul său de muncă, în dublul său rol de coproprietar al mijloa­celor de producţie şi producă­tor de bunuri, înaltul simţ al datoriei de autodepăşire, de angajare totală in realizarea Integrală Înainte de termen, a sarcinilor de plan asumate. „Comitetul executiv al con­siliului de administraţie, ne mărturisea tovarăşul Marin Alexandru, director in cadrul grupului industrial, a reuşit să se ancoreze puternic in realitate, şi asta bucură pe toţi lucrătorii noştri, trecînd din stadiul de observare şi coordonare la conducerea­­e­­fectivă a producţiei, grupul industrial concentrind astăzi o serie de mari unităţi spe­cializate, intrînd operativ în atribuţiile sale care i-au fost conferite prin lege. Integra­rea completă economico-fi­­nanciară a unităţilor care l-au reunit in grup, cunoaşte­rea perfectă a activităţii principalelor locuri de muncă, a colectivelor, a permis con­siliului de administraţie să devină cu adevărat un orga­nism de conducere colectivă, traducind in viaţă sarcinile de o mai bună gospodărire a mijloacelor materiale şi fi­nanciare. Aceasta pe de o parte, pe de­rita studiile în­treprinse privind folosirea cit mai eficientă a timpului de lucru şi măsurile aplicate în timp pentru realizarea terme­nelor contractuale şi chiar de a da cantităţi peste plan ce­rinţelor tot mai sporite ale beneficiarilor interni şi externi, au mărit considerabil coeficientul de timp disponi­bil. Dacă in 1970 media reali­zată a fost de 95,29 la sută, în cele 9 luni din 1971 am realizat 95,94 la sută, sperînd ca pină la finele anului să re­alizăm mai mult. Şi acest lu­cru este posibil datorită in primul rînd fructuoasei co­laborări dintre consiliul de administraţie şi organele sin­dicale, a sprijinului reciproc existent, a colaborării noastre directe cu muncitorii, şefii de echipă şi maiştri... Nu ne-am propus să dăm cifre comparative privind fo­losirea celor 480 de minute. Ceea ce interesează sunt me­todele proprii folosite, mă­surile luate, permanenţa cu care s-a urmărit aplicarea lor. Cunoaşterea proble­melor — izvorul suc­cesului comitetului sindicatului — Am pornit în această mare şi permanentă acţiune — folsirea timpului de lucru — C. ANDREI (Continuare in pag. a 4-a) • „Timp mort" — o noţiune In declin, pe cale de dispariţie. • Forţa activă a comite­tului sindicatului: permanenţa sa în mie­zul problemelor • Grupa sindicală — un puternic forum consultat de directorul ge­neral • Realizarea integrală a sarcinilor de plan, o problemă cardinală, de egală răspundere pentru toţi • Iniţiativa colec­tivelor băcăuane se bucură de multă a­­tenție. 12 MINUTE DE EROISM '^JEviMnci o catastrofă ea părea iminentă, piloţii Viorel Zamă şi Florian Gorjoabă au acţionat cu singe rece, au reechilibrat avionul, revenind apoi la ateriza­re..." (Ziarul „Munca", 7 octombrie 1971) Este de-a dreptul emo­ţionant să poţi nota, in cartea de istorie a avia­­ţiei româneşti, asemenea fapte. Deşi laconic enun­ţat, faptul reprezintă, în realitate, un act de ero­ism al piloţilor români, un act rezultat din dra­gostea pentru meseria viselor înaripate, o măr­turie a patriotismului în­flăcărat, cultivat cu grijă in conştiinţa celor doi piloţi educaţi de Partidul Comunist Român. Mărturisesc cinstit că, fiind specialist al mij­loacelor aeriene de trans­port, atest cu deosebită mindrie excepţionala rea­lizare a celor doi piloţi care, prin luciditate şi înaltă conştiinţă profe­sională, au evitat catas­trofa iminentă datorită defectării unui motor, in plină evoluție de deco-JEAN DASCALESCU inginer mecanic-TAROM (Continuare in pag. 2-a) Excelenței Sale Domnului ANWAR SADAT Preşedintele Federaţiei Republicilor Arabe QAIRO In numele Consiliului de Stat, al poporului român şi al meu personal, cu prilejul alegerii dumneavoastră în înalta funcţie de preşedinte al Federaţiei Republicilor Arabe, am plăcerea să vă adresez cordiale felicitări şi cele mai bune urări de succes. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele • Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Profetari din toate tárile, unifi-vá ! ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL XXVII nr. 7437 ■ 1 Joi 14 octombrie 1971 ■ 6 pagini 30 bani Tovarăşul­­ ceauşescu a primit pe Mario Zagari, ministrul comerţului exterior al Italiei Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Con­siliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, a primit, miercuri după­­amiază, pe ministrul co­merţului exterior al Italiei, Mario Zagari, care face o vizită în ţara noastră. La primire a luat parte Cornel Burtică, ministrul comerţului exterior. A fost de faţă Niccolo Moscato, ambasadorul Ita­liei la Bucureşti. în cadrul convorbirii care a avut loc au fost a­­bordate probleme privind stadiul actual ?­ perspecti­vele dezvoltării schimburi­lor comerciale, ale coope­rării economice şi tehnice româno-italiene. S-a sub­liniat că, în planuri multi­ple, relaţiile dintre Româ­nia şi Italia se dezvoltă fa­vorabil şi s-a exprimat do­rinţa comună ca acestea să înregistreze în continuare un curs pozitiv, în intere­sul ambelor state, al cola­borării şi progresului ge­neral. Au fost discutate, de asemenea, unele aspecte ale situaţiei internaţionale. întrevederea s-a desfăşu­rat într-o atmosferă cor­dială. în Editura politică a apărut: NICOLAE CEAUȘESCU Cuvintare la plenara largita a Comitetului municipal București a! Partidului Comunist Român, 11 octombrie 1971 La Uzinele „Griviţa Roşie“ CLUBUL-puternică instituţie de educaţie muncitorească „Incontestabil — ne spunea lăcătuşul Nicolae Stoian — activitatea clubului uzinei noastre cunoaşte o categori­că îmbunătăţire“. Este o a­­preciere exactă. Remarcăm faptul că pe baza propuneri­lor pe care salariaţii le-au făcut în adunările generale deschise ale organizaţiilor de partid şi în adunările grupe­lor sindicale consacrate dez­baterii măsurilor de perfec­ţionare a întregii munci po­litico-educative in rîndul tu­turor salariaţilor, clubul şi-a multiplicat manifestările, le-a ancorat mai pregnant conţi­nutul lor la realităţile uzi­nei. Se organizează, in sălile clubului — şi sunt prevăzute să se organizeze cu continui­tate — acţiuni de prestigiu menite să popularizeze larg politica internă şi externă a partidului nostru, să dezbată cu competenţă căile şi mij­loacele cele mai eficiente de îndeplinire optimă a sarcini­lor de producţie şi, totodată, să contribuie la lărgirea ori­zontului cultural-ştiinţific al salariaţilor. Clubul se afirmă, astfel, din ce în ce mai mult în viaţa uzinei „Griviţa Roşie“, ca o adevărată şcoală de e­­ducaţie comunistă. S-au în­fiinţat şi se desfăşoară în să­lile clubului cinci cursuri ale Universităţii Populare: „Mo­mente din trecutul glorios de luptă al P.C.R.“ ; „România în viaţa internaţională“; „Ti­nereţe­, muncă, ideal“ ; „Fe­­meea şi Societatea" ; „Maşini şi tehnologii moderne". A fost diversificată gama te­matică a acţiunilor pe care clubul le propune salariaţi­lor : în cadrul unei mese ro­tunde s-au abordat aspecte privind obiectivele de anver­gură pe care le are de înde­plinit uzina în actualul cin­cinal —• căile de realizare exemplară a acestor obiecti­ve , menţionăm, de aseme­nea, simpozionul „Făurirea societăţii socialiste multila­teral dezvoltate în concepţia partidului nostru", dezbate­rea referitoare la „Apărarea avutului obştesc — îndatori­re de onoare a fiecărui sala­riat". Semnificative, în acest context, sunt manifestările organizate într-o singură după-amiază la club : scrii­toarea Ecaterina Bazăr s-a întilnit cu muncitorii in ca­drul unei consfătuiri pe mar­ginea cărţii sale „Aveam 18 ani...“, o carte inspirată din activitatea partidului în ile­galitate , în holul clubului s-a inaugurat expoziţia cer­cului de artă plastică ai cărui membri sunt muncitorii — artişti plastici amatori s-a iniţiat, de asemenea, un concurs de şah. „Mă număr printre parti­cipanţii frecvenţi la manifes­tările clubului — ne informa forjorul Nicolae Ispas. Apre­ciez în mod deosebit întîlni­­rea­­cu scriitoarea Ecaterina Lazar, care ne-a oferit prile­jul să înţelegem mai bine mesajul politic şi sensul e­­ducativ-estetic al romanului său „Aveam 18 ani...“. Dorim să avem prilejul să partici­păm la cit mai multe întil­­niri de acest fel, să fie in­vitaţi la club şi alţi scriitori şi oameni de ştiinţă, artişti...“. In discuţiile pe care le-am avut cu un mare număr de salariaţi s-a subliniat activi­tatea bună care se desfăşoa­ră, insistîndu-se — în acelaşi timp — asupra posibilităţilor de care clubul dispune pen­tru a dezvolta si mai mult OCTAVIAN NICA (Continuare in pag. a 2-a) Baia Mare trăieşte • continua expansiune în modernitate, fantezia arhitecţilor întregind grija, manifestată de statul nostru, pentru confortul oame­nilor muncii (vedere parţială a cartierului Săsar) CONTROLUL OBŞTESC MUNCITORESC SESIZEAZĂ: Aprovizionarea unor pieţe se desfăşoară incă sub sem­nul improvizaţiei Dornici să beneficieze de zilele cind se mai pot bucura de prezenţa in meniul coti­dian a unor legume proaspete de cîmp — roşii, vinete, ar­dei, fasole verde — şi preo­cupate totodată de a-şi face tradiţionalele provizii pentru iarnă, de cartofi, ceapă sau murături, gospodinele sînt mai prezente ca oricînd în unităţile de desfacere a legu­melor şi fructelor. In ce mă­sură acestor preocupări de sezon ale cetăţenilor 11 se răspunde cu grija cuvenită ? Intre atitea satisfacţii pe care le oferă această toamnă gos­podinelor, aşa după cum a reieşit din constatările făcute zilele acestea de echipele de control obştesc muncitoresc prin pieţele Capitalei, se mai fac simţite şi cîteva disto­­nanţe care nu ţin de firea cusurgie a unor cumpărători, ci de neajunsuri ale organi­zării desfacerii legumelor şi fructelor. 11 octombrie: însoţim echi­pele de control obştesc în Halele Obor. Ora 7, oră de intense cumpărături : sute de gospodine cu sacoşele încăr­cate se îndreaptă mulţumite către casă. Abundenţa produ­selor de sezon — cartofi, cea­pă, roşii, varză este evidentă, iar mulţumirea gospodinelor justificată. In ziua raidului nostru, unităţile de desfacere au fost alimentate cu 17 000 kg cartofi, 12 000 kg ceapă, 6 000 kg roşii, 5 000 kg varză şi însemnate cantităţi de gogoşari, ardei gras, fasole verde, mere, pere, struguri etc. Peste un ceas, adică la ora 8, în piaţa „Unirii“. Standu­rile organizaţiei intercoope­­ratiste îşi aşteaptă clienţii cu varză, roşii, vinete, struguri etc. Un camion a descărcat ceapă, iar un altul, sosit de la cooperativa agricolă Nuci, a adus ardei de o calitate ireproşabilă. Este cazul să menţionăm eforturile (apre­ciate, de altfel, de controlorii obşteşti şi de mulţi cumpără­tori) făcute de organizaţia in­­tercooperatistă de a ţine piaţa la un nivel ritmic de aprovizionare. Surprizele ne aşteaptă însă la standurile de desfacere ale I.L.F. De la pri­ma vedere, ele apar sărace, lipsite de unele sortimente mult solicitate : roşii, mor­covi, vinete, gogoşari. După o investigaţie sumară, cum­părătorii se aşează la rînd, la două sau trei din stan­duri care, de bine, de rău, oferă marfă mai multă. Şi aşa se face că în timp ce unii vînzători sunt asaltaţi de cumpărători, alţii stau cu ta­raba goală. Oare nu s-ar putea repartiza legumele în mod ritmic şi, mai ales, uni­form pe unităţi ? S-ar înlătura astfel cozile şi bătaia de cap. „Nu se poate­­ încear­că să explice responsabilul unităţii nr. 201, Ilodor Cio­­cîldău, vînzătorii sunt tot­odată gestionari. Cum să se treacă marfa de la unul la altul ?“ Ei bine, tocmai asupra acestui aspect au atras aten­ţia in nenumărate rînduri controlorii obşteşti. Concluzia era unanimă : cu puţin efort de gindire şi organizare s-ar fi găsit pînă acum şi modali­tăţile ca marfa stocată la unele standuri să fie reparti­zată unităţilor deficitare, ast­fel Incit să nu păgubească nici vînzătorul, iar cumpără­torul să fie mulţumit. Lipsa de preocupare pen­tru o aprovizionare ritmică se reflectă şi în faptul că majoritatea produselor se descarcă pentru vînzările de dimineață. Aceasta face ca VASILE ANDREI (Continuare in pag. 4-6) SENTIMENTUL DATORIEI Intrind in întreprindere ci­tisem, pe un portal desfăşu­rat între hale, un adevăr ele­mentar şi. In acelaşi timp, fundamental : „Uzina este plinea noastră !“ Era un me­mento de o fascinantă simpli­­tate al celor care lucrează la Uzina mecanică „Muscelul" din Cimpulung. Sensul acestei afirmaţii, cu valoare de tru­ism, mi se întregea şi căpăta profunzimi de o uluitoare subtilitate, ştiind că de­ aici, din această unitate industria­lă despre care s-a scris, poate, prea puţin, a pornit iniţiativa comunistă de a transforma uzina, fiecare sec­ţie sau loc de muncă intr-un spaţiu al afirmării hărniciei, onoarei, cinstei şi demnităţii socialiste. Noţiunile se îmbi­nă perfect, esenţializind treapta de conştiinţă pe care se află oamenii uzinei, pasiu­nea cu care ei inşişi işi mo­delează personalitatea, supu­­nindu-se, in mod deliberat, unor exigenţe care devin un paşaport comunist de intrare în viitor. Îmi este deosebit de greu să fac delimitări. Senzaţia de întreg (chiar dacă mai exis­tă asperităţi de comporta­ment care trebuie netezite, aduse la numitorul comun al colectivului) mă domină. Nu mă surprinde. Dimpotrivă, o consider logică prin ra­portarea la ceea ce este esen­țial — sudura morală intre oameni, identificarea lor cu interesele majore ale produc­ției, considerate ca parte in­separabilă a intereselor indi­viduale ale fiecărui salariat, indiferent de locul pe care o ocupă în angrenajul complex al uzinei. Aş porni insă de la o ob­servaţie pe care am reţinu­t-o din cele pe care mi le-a spus maistrul Ion Nania: „...vorbim, in relaţiile noastre de muncă, în uzină, sau în cele de colaborare dintre uzine, prea mult despre aju­tor. Despre întrajutorare. Dar, tovarăşe dragă, noi nu TRADIŢII MUNCITOREŞTI avem nevoie de ajutor, ci de faptul ca fiecare dintre noi să-şi facă datoria. Nu numai atît cit prevăd „regulamente­le“, ci cu puţin mai mult, cu atît cit ii cere propria-i con­ştiinţă. Şi dacă omu-i om, totdeauna va încerca să facă mai mult azi decit ieri, să muncească mai bine, din punct de vedere calitativ, miine decit azi...“ Optică re­velatoare. Nu prin individua­lizare, ci prin caracterul ei generalizant in existenţa de muncă a acestui colectiv. Se cuvine discutat puţin acest om , Ion Nania. Nu a avut un drum neted in viaţă. Nu pentru că viaţa i-ar fi făcut greutăţi. Ci pentru că el nu i-a mulţumit niciodată să te lase „dus de val“. Dăduse examen la facultate, reuşise, dar a simţit că ii plac mai mult „fierăraiele“, cum zice el, şi a intrat in uzină. „Aş fi ieşit inginer, dar un in­giner care nu pune suflet şi asta ar fi însemnat moarte curată, pentru mine, ca om. Uzina, cu treburile ei foarte concrete, m-a atras. Simţeam că sînt al ei..." Vorbeşte fără patos, aşezat, fără regrete, cu o vagă mindrie că a avut tăria să-şi înfrîngă comodita­tea şi să-şi urmeze drumul pe care se simte realizat. Co­munistul Nania se află acum la vîrsta maturităţii profe­sionale. Ea se întemeiază însă pe maturitatea de con­ştiinţă de care a­­dat dovadă atunci cind a ştiut să aleagă. Un om de o structură mora­lă aparte ?- Nu. Colectivul uzinei are multe începuturi de viaţă ca al lui Nania. Circa 400 de muncitori, de o înaltă calificare acum, au ve­nit în uzină direct de pe băncile liceului. Şi nu băieţi care nu ar fi fost dictaţi pentru continuarea studiilor. Şi nici atraşi de miraj­ii unui ciştig uşor, imediat. Ci oameni care au ales în mod deliberat munca in uzină, pentru eie asemenea lui Na­nia, au iubit (şi iubesc) „fie­răraiele“. Alţi 500 de tineri muncitori, absolvenţi ai şco­lilor profesionale, urmează MIHAI COLEŞIU (Continuare în pag. 2-a) Excelenţei Sale Domnul SALEM RABYA AU Preşedintele Consiliului Prezidenţial al Republicii Populare Democratice a Yemenului ADEN Cu prilejul Zilei naţionale a Republicii Populare Democratice a Yemenului, adresez Excelenţei Voastre calde felicitări şi cele mai bune urări de sănătate şi fericire personală, de progres poporului dumneavoastră, îmi exprim convingerea că relaţiile prieteneşti dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu, în interesul ambelor popoare, al păcii şi cooperării internaţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Excelenţei Sale Domnul PHILIBERT TSIRANANA Preşedintele Republicii Malgaşe TANANARIVE Cu ocazia Zilei naţionale a Republicii Malgaşe, am plăcerea să adresez Excelenţei Voastre, în numele Con­siliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, călduroase felici­tări, împreună cu cele mai bune urări pentru sănătatea şi fericirea dumneavoastră personală, pentru progresul poporului malgaş, îmi exprim convingerea că relaţiile de colaborare dintre ţările noastre se vor dezvolta continuu, în inte­resul celor două popoare, al păcii şi cooperării inter­naţionale. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România

Next